Subsistemele sportului - sportul adaptat la copiii si tinerii cu nevoi speciale

SUBSISTEMELE SPORTULUI

SPORTUL PENTRU TOTI

Sportul pentru toti este unul din aspectele social - culturale ale societatii si in acelasi timp un factor al dezvoltarii acesteia. El poate fi definit ca forma a sportului care, in general, nu are caracter competitional, fiind practicat atat in cadrul cluburilor, cat si in forme neorganizate.

Diversitatea activitatilor motrice ce pot fi practicate in cadrul sau, il fac accesibil tuturor membrilor societatii, indiferent de varsta, sex si aptitudini motrice.

Sportul pentru toti asigura fiecarui individ posibilitatea de autoinfluentare fizica si psihica, echilibrul optim al acestor sfere, starea de sanatate, in acelasi timp cu satisfacerea nevoilor de miscare si participare la viata sociala (integrare in mediu, exercitarea responsabilitatii etc), a nevoilor de comunicare si de exprimare. Nu in ultimul rand, combate stresul vietii cotidiene si favorizeaza realizarea in bune conditii a sarcinilor profesionale.

Sportul pentru toti utilizeaza cele mai diferite mijloace, alegerea lor realizandu-se in raport cu populatiile si conditiile economice si geografice, gradul si natura civilizatiei, traditiile culturale si sociale in care traiesc oamenii.

Sportul pentru toti include activitati numeroase si variate. Sporturile clasice isi au locul in programul general, cu toate ca unele nu sunt recomandate decat indivizilor bine dotati si bine antrenati (exemplu: rugby, box, haltere etc) altele, dimpotriva, pot fi practicate toata viata si in plus deschid noi campuri de activitate: alergarea, calaria, inotul, ciclismul, schiul, canotajul etc.

Sportul pentru toti este denumit de unii autori ca sport de timp liber, care este, in general, practicat in forme neorganizate si necompetitionale. in cadrul sau putem include imensul domeniu al activitatilor motrice desfasurate in aer liber, care raspunde foarte bine nevoii de reintoarcere in natura si la necesitatea de a face sport in tabere sau concedii de odihna, terenuri de camping, pe malul marii sau in varf de munte. Aceste activitati pot fi enumerate, incepand cu pescuitul si vanatoarea, pana la activitati sustinute (cicloturismul, navigatia) si activitati foarte intense, chiar riscante, cum suni escalada, schiul - coborare si sariturile. Sunt cuprinse de asemenea activitati idilice recomandate prin caracterul lor traditional si socio-culturale cum sunt dansurile populare sau alte sporturi traditionale.

In conditiile actuale de dezvoltare a societatii, sportul s-a dezvoltat intr-o realitate multiforma si aceasta atat din punctul de vedere al miscarii propriu-zise cat si din cel al motivatiei pentru participare, caracteristicilor subiectilor si gradului de omogenizare. Calitatea si cantitatea ofertei sportive evolueaza in paralel cu cresterea impresionanta a numarului de practicanti, deoarece, a face sport a devenit pentru multi un mod de evidentiere personala si un apreciat stil .ii vietii zilnice. Prin participarea lor la activitati motrice, indivizii efectueaza si traiesc experiente variate (relaxare, comunicare, performanta si auto-realizare).

Cu toate acestea, sportul pentru toti implica respectarea anumitor imperative:

>       Activitatea propusa initial poate cadea pe un plan secundar, obiectivul principal al sportului fiind acela de a-1 motiva pe individ si de a-i crea nevoia de miscare, de competitie care eventual sa il orienteze spre alte activitati mai utile sau complementare.

>       Participarea trebuie sa fie continua pentru a obtine efectele scontate.

>       Trebuie respectate anumite prioritati, legate de caracteristicile de varsta, sex, capacitati:

a)      la copii sportul regleaza cresterea corporala si asigura dezvoltarea marilor functii biologice, procese si fenomene psihice cum sunt cele intelectuale, afective, volitive;

b)     la elevi si studenti asigura dezvoltarea optima a organismului, o buna conditie fizica, combate stresul si favorizeaza socializarea;

c)      la adulti si chiar varstnici, incetineste degenerescenta psihica si fizica, creeaza o stare optimista.

Trebuie sa se acorde prioritate activitatilor motrice cu functii de relaxare, distractive si socializante care pot fi continuate pe tot timpul vietii. Este necesar sa se stabileasca legaturi stranse intre sportul pentru toti si alte activitati cultural-artistice, pentru beneficiul lor reciproc.

Sportul pentru toti isi are originea in sportul scolar si universitar (care nu necesita investitii deosebite), organizat de asa maniera incat permite participarea tuturor indivizilor, eliberati de tendinta de a castiga cu orice pret. Acesta va trece intr-o alta treapta, devenind sport familial si sport de timp liber, organizat sub forma meciurilor, adesea improvizate in cadrul familiilor, grupurilor de prieteni, sau in mediile profesionale. O alta fateta a sportului pentru toti este sportul pentru varstnici (fosti sportivi de performanta, dar nu numai).

SPORTUL ADAPTAT

Copiii si tinerii cu nevoi speciale sunt inclusi in programe de reinsertie sociala ale caror obiective pot fi realizate si prin intermediul activitatilor sportive.

Sportul adaptat - constituie o ramura a sportului care utilizeaza structuri motrice, reguli specifice, conditii materiale si organizatorice modificate si adecvate cerintelor proprii diferitelor tipuri de deficiente (nevoi speciale).

Obiectivele acestuia sunt:

maximizarea potentialului biomotric existent;

facilitarea exprimarii subiectilor deficienti conform propriilor abilitati si capacitati;

realizarea (in mod implicit) unor efecte terapeutice, sanogenetice (terapie corectiva, recreationala, sport-terapie, programe de sanatate);

adaptarea activitatii sportive in scop recreativ (timp liber);

realizarea unei noi imagini despre grup sau propria persoana, a unei valorizari superioare a competentelor existente.

Organizarea sportului adaptat este diferentiata in literatura de specialitate, dupa cum urmeaza:

Activitati sportive care nu se deosebesc ca structura, reguli, conditii organizatorice si materiale de ramurile si probele sportive cunoscute (un atlet cu retard mintal participa la probele de 100 m);

Activitati sportive care pastreaza structura si regulile obisnuite dar beneficiaza de conditii materiale care compenseaza intr-o masura deficienta competitorului (un nevazator care participa intr-o competitie de popice beneficiaza de o delimitare proeminenta a culoarului de lansare a bilei);

Activitati sportive la care participa atat competitori cu deficiente cat si competitori normali, subiectii deficienti avand unele facilitati regulamentare (subiectii participanti la competitiile de tenis au dreptul sa returneze mingea dupa doua caderi succesive ale acesteia);

Activitati sportive la care participa competitori cu si fara deficiente; toti se supun unei versiuni modificate a probei sau ramurii sportive respective (competitori de orice tip participa in carucioare cu rotile la orice joc de baschet);

Activitati sportive de tipul Special Olympics la care participa
exclusiv subiectii cu deficiente de acelasi tip si grad.

In sportul adaptat, in functie de obiectivele care se doresc a fi indeplinite, sunt utilizate urmatoarele tipuri de programe:

Programe de recuperare - cuprind exercitii si activitati specifice de corectare a deficientelor corporale si de alta natura ;

Programe adaptate - cuprind activitati motrice care maximizeaza potentialul existent;

Programe de dezvoltare - cuprind activitati individualizate bazate pe nevoile specifice si care urmaresc imbunatatirea capacitatii de miscare, a fitness-ului si integrarea socio-emotionala.

De cele mai multe ori, acestea sunt aplicate in sistem, fiecare dintre ele aducandu-si aportul in rezolvarea diferitelor sarcini.

SPORTUL DE PERFORMANTA

Sportul de performanta cuprinde toate formele de activitati cu caracter competitional, care reclama din partea individului o capacitate motrica deosebita si aptitudini pentru obtinerea de rezultate care depasesc cu mult media. Aceasta asociere a notiunii de sport cu performanta reclama multa disciplina, rezistenta si ascetism. Sportul de performanta este caracterizat prin:

competitie severa si permanenta pentru desemnarea campionului, vedeta rasfatata, dar care este mult mai fragila decat fetele din teatru sau cinema, deoarece in acest domeniu selectia este permanenta (constanta) si nemiloasa;

antrenament riguros care necesita mai multe ore pe zi si care de cele mai multe ori presupune o munca de mare intensitate;

eliminarea celor mai putin puternici, competitiile fiind rezervate din ce in ce mai mult unei elite sportive;

imperative financiare care-1 orienteaza spre cautarea spectacolului, a 'senzationalului', prin aservirea acestuia unor interese economice;

obiectivul major este de 'victorie asupra altora', ceea ce determina uneori folosirea unor mijloace neregulamentare - interzise.

Aceste caracteristici ale sportului de performanta au determinat unii specialisti sa evidentieze:

Sport de performanta si inalta performanta practicat de amatori;

Sport profesionist practicat de persoane care imbratiseaza aceasta profesie.

Impunerea profesionalismului si profesionismului in sportul de performanta este o 'consecinta logica a dependentei sportului de normele, schemele si structurile societatii actuale in care tehnologiile avansate si economia de piata isi fac legea, totul subsumandu-se performantei, competitivitatii, rivalitatii si progresului' (I. Matei,

Ambele tipuri trebuie acceptate deoarece reprezinta o realitate a zilelor noastre, interesele financiare implicate fiind hotaratoare.

Sportul profesionist constituie o profesie onesta si ca orice alta profesie, isi are utilitatea, bucuria si maretia sa. El are o functie bine definita ca spectacol, ca factor de emulatie, cu o etica specifica, ce implica pasiuni si actiuni de mare dramatism.

CLASIFICAREA SPORTURILOR

In literatura de specialitate, diversi autori au Ci lungul timpului o serie de tipologii, in conformitate CU cele mai variate. in cele ce urmeaza, prezentam o treci celor mai reprezentative pareri, evidentiind si punctul nostru de vedere:

a. din punct de vedere pedagogic si psihologic ( M. Baquet, 1948 - citat de M. Epuran):

- jocurile copiilor sau jocuri scolare

- sporturi colective;

- sporturi individuale;

- sporturi de lupta.

b. dupa consumul energetic fizic si psihic (Chappuis, 1964 - citat de M. Epuran):

- sporturi care necesita un mare consum energetic si o mare concetrare nervoasa

- sporturi care necesita consum energetic mic si o mare concentrare nervoasa

- sporturi care necesita m energetic necesita un mare consum energetic si o redusa concentrare nervoasa;

- sporturi cu consum energetic mic si o concentrare nervoasa redusa

c. in functie de limitele pe care sportivul trebuie sa le depaseasca in concurs (Hubbard A, 1965 - citat de M. Epuran):

- sporturi in care se depaseste spatiul timpul etc;

- sporturi in care se depaseste adversarul.

d. in functie de finalitatile urmarite in activitatea pedagogica (Chappuis, 1964 - citat de M. Epuran, 2001):

- stapanirea mediului;

- stapanirea corpului;

- imbunatatirea calitatilor fizice si a raporturilor cu ceilalti.

e. dupa tipul de solicitare si de stres (Cratty, 1973 - citat de M. Epuran, 2001):

- sporturi care solicita coordonarea ochilor si stabilitatea proceselor psihice

- sporturi care solicita expresia artistica;

- sporturi cu mobilizare totala a energiei;

- sporturi ce presupun anticiparea miscarilor adversarilor.

f. dupa numarul de competitori (M Epuran, 1992):

sporturi individuale;

sporturi in cuplu.

g. dupa obiective: -sport de performanta; -sport pentru toti; -sport adaptat.

h. dupa calitatile motrice implicate: - sporturi care solicita prioritar viteza, rezistenta, capacitatile coordinative, forta etc;

i. dupa structura:

- sporturi ciclice; - sporturi aciclice; -sporuri combinate.

- sporturi cu monostructura; - sporturi cu polistructura; -complexe de exercitii (Matveev)

j. dupa ponderea factorilor care determina performanta: - sporturi bazate pe componenta biologica; - sporturi bazate pe componenta tehnologica

k. dupa actiunea tactica din competitii (D. Harre): - sporturi individuale (cu incomodarea sau

influentarea adversarului);

- sporturi in doi (cu incomodarea sau

influentarea adversarului);

- sporturi pe echipe (cu incomodarea sau

influentarea adversarului);

l. dupa contactul intre competitori: - sporturi cu contact direct; - sporturi fara contact direct.

m. in functie de directiile de actiune si tacticii (J. Weineck): - sporturi bazate pe procedee tehnice cu

parametrii spatiali si dinamici;

- sporturi bazate pe caracteristicile

temporale si dinamice ale actelor si

actiunilor motrice;

- sporturi bazate pe variabilitatea actiunilor

si procedeelor de rezolvare a problemelor

tactice

n. in functie de caracteristicile efortului: - sporturi anaerobe; sporturi aerobe; sporturi mixte.

o. dupa caracteristicile prioritare ale solicitarii: - sporturi cu solicitare preponderent:

neuropsihica, neuromusculara;

cardiorespiratorie,
neuromusculara, metabolica;

neuromusculara,
endocrinometabolica,
cardiorespiratorie.

p. dupa conditiile de desfasurare: - sporturi in diverse medii (sol, apa, aer); - sporturi desfasurate la altitudine; - sporturi de sezon.

r. dupa criteriul de evaluare a performantei in competitie (P. de Hillerin): - sporturi cu limitare spatiala si conditii de mediu standardizate;

- sporturi cu limitare spatiala standardizata sau nestandardizata si conditii de mediu nereproductibile;

- sporturi cu performanta masurabila direct, ca marime fizica;

- sporturi cu performanta masurabila fizic direct, dar cu criterii arbitrare de precizare a conditiilor de concurs;

- sporturi cu performante evaluate de catre arbitrii prin notare;

- sporturi individuale 'de lupta' in care criteriul performantei conduce la maximizarea realizarilor tehnico-tactice proprii;

- sporturi de echipa cu maximizarea realizarilor tehnico-tactice masurabile prin puncte, ale echipei proprii.

s. dupa factorul care induce incertitudinea in situatiile competitionale (P.Parlebas): -mediu, partener, adversar; -fara incertitudine.

t. dupa gradul de risc: - sporturi cu risc calculat; - sporturi extreme.

t. dupa compararea performantelor: - sporturi cu comparare directa a performantelor, in care sportivii iau startul simultan; sporturi cu comparare indirecta, in care sportivii iau startul succesiv.

u. in functie de modul de apreciere a performantei (Goirand, Metzler 1986): - sporturi in care practicantii realizeaza o performanta prin cautarea de 'a face mai mult' sau 'a face mai putin' decat ceilalti; - sporturi in care participantii nu realizeaza performante dar produc forme corporale prin care cauta sa produca placere si incantare;

- sporturi in care participantii nu realizeaza intotdeauna performante deoarece ei actioneaza pentru a stapani un raport uman, actiune si reactiune, in impunerea unuia (unora) asupra celuilalt.

v. functie de includerea in programul J.O: - sporturi olimpice; - sporturi neolimpice