Ancora. ancorarea

ANCORA. ANCORAREA

Ancora este o piesa executata din otel forjat sau turnat, cu unul sau mai multe brate si care, lansata de la bord, se fixeaza pe fundul apei si formeaza impreuna cu lantul filat la apa, un sistem de fixare al navei contra actiunilor combinate ale vantului, valurilor si curentului.

In scopul aratat mai sus, bratele ancorei trebuiesc astfel confectionate, incat, dupa ce aceasta a ajuns la fund, sa se fixeze cat mai adanc, pentru a opune rezistenta necesara mentinerii sigurantei navei.

Ancorele se impart in:

ancore principale

ancore auxiliare

iar in functie de bordul unde se afla, se numesc:

ancora tribord

ancora babord.

Tipurile de ancora care se folosesc in prezent pot fi impartite in doua categorii principale: - ancore cu brate fixe

- ancore cu brate articulate.

Ancorele se mai pot imparti in: ancore cu traversa si ancore fara traversa.Din categoria ancorelor cu brate fixe numai tipul 'amiralitate' se mai intrebuinteaza in prezent. Din categoria ancorelor cu brate articulate, fac parte toate celelalte tipuri , cu sau fara traversa si care sunt in prezent adoptate in toata marina.

In general o ancora se compune din urmatoarele parti:

. bratele, fixe sau articulate, avand la extremitati varfuri ce se infig in sol si palme

(partile plate ale bratelor) care maresc rezistenta impotriva deraparii;

. fusul, care are un inel la extremitatea superioara si o ramificatie in doua sau patru brate;

. diamantul, care este locul de impreunare a bratelor cu fusul;

. inelul sau veriga de care se leaga unul din capetele lantului de ancora cu ajutorul unei chei;

. traversa, bara de metal incovoiata la un capat, cu un opritor asezat aproximativ la centru si un cui spintecat legat cu un lant. Opritorul si cuiul servesc la fixarea traversei pe fus, in plan perpendicular pe planul bratelor. Acest mod de fixare a traversei permite ca ea sa fie demontata si sa se plieze de-a lungul fusului, cand lipsa de spatiu impiedica manevra ancorei la bord.

Lungimea fusului este egala cu cea a traversei. Distanta intre gheare este egala cu 7/10 din lungimea traversei ceea ce face ca ancora sa se intoarca si sa se fixeze pe fundul apei, imediat ce lantul s-a intins, indiferent de pozitia in care a cazut pe fund.

Ancora amiralitate sau ancora cu traversa este o ancora cu doua brate fixe, cu traversa montata la extremitatea superioara a fusului.

Ancora amiralitate:

1 -inel, 2 -fus, 3 -brat, 4 -diamant, 5 -palme; 6- brate, 7- traversa

Avantaje si dezavantaje ale ancorei amiralitate. Avantajul acestui tip de ancora consta in faptul ca patrunde usor in solul de pe fundul apei asigurand fixarea navei.

Dezavantajul consta in faptul ca lantul se poate infasura in jurul traversei (ancora subtraversata) sau in jurul bratului (ancora subbratata) cand nava vireaza, fapt care micsoreaza simtitor buna fixare precum si faptul ca o intindere mai brusca a lantului o poate smulge. In plus, la adancimi mici, bratul neinfipt poate avaria carena cand nava trece pe deasupra ancorei.

Un alt dezavantaj al ancorelor cu traversa il constituie manevra greoaie de punere la post.

Ancora cu patru brate - folosita la fluviu si ape interioare -se deosebeste de ancora amiralitate prin aceea ca nu are traversa, ci doar patru brate fixe. Se intrebuinteaza la unele nave (slepuri, ceamuri) si mici ambarcatiuni.

Ancora cu patru brate

Ancora cu patru gheare este manevrata cu ajutorul a doua lanturi: unul mai gros legat de inel si unul mai subtire, numit lantul calauza legat de o clama montata pe diamantul ancorei. La fundarisirea acestei ancore, indiferent de pozitia in care cade, doua dintre ghiare se gasesc - in permanenta - in pozitie convenabila pentru fixare pe solul albiei.

Avantajele si dezavantajele ancorei cu patru gheare sunt in principal aceleasi ca si la ancora amiralitate.

Ancora Hall este o ancora fara traversa, cu doua brate articulate care se pot roti in ambele sensuri cu 40-50 grade, fiind folosita atat la navele maritime cat si la majoritatea navelor fluviale.

Se compune din doua parti :

. fusul de otel care se termina la partea inferioara cu un orificiu pentru buloanele cu care se impreuneaza la diamantul ancorei;

. bratele, contrabratele si diamantul.

Contrabratele asigura bratelor un unghi de miscare de 40 grade.

Ancora Hall:

corp, 2- fus, 3- bolt, 4- cheie, 5- loc pentru marcare

Avantajele si dezavantajele ancorei Hall. Acest tip de ancora are o mare rezistenta si poate fi pusa la post printr-o manevra simpla. Constructia ancorei exclude orice fel de incolacire a lantului. Ea are un singur inconvenient: la ancorare trebuie sa fie tarata pe fundul apei pana intalneste un obstacol in care sa se poata infige, ori albia apelor curgatoare este in mare parte neteda sau stancoasa si in acest sol ancora Hall nu se poate infige destul de adanc, incat se intampla ca uneori nava sa nu tina bine in ancora.

Alte ancore cu brate articulate intalnite sunt:

. tip american Dunn si Danforth

. tip englezesc Smith

. tip german Inglefield

Lantul. Lanturile servesc pentru legarea ancorei de nava. Unele nave fluviale folosesc in locul lantului parama metalica.

Lanturile intrebuintate in marina sunt din otel, realizate prin turnare, matritare sau sudura electrica. Ele sunt formate dintr-un numar de inele elipsoidale numite zale, cu sau fara pod. Podul mareste rezistenta zalelor la intindere cu 20% impiedicand si incurcarea lantului.

Zalele fara pod se intrebuinteaza acolo unde lantul nu este supus la eforturi prea mari.

Lanturile de ancora ale navelor sunt de obicei numai lanturi formate din zale cu pod.

Lanturile se caracterizeaza prin calibru, adica grosimea zalei masurata in dreptul podului, sau la mijlocul zalei, pentru cele fara pod.

Za de lant

Ingrijirea si intretinerea lantului de ancora. Nu este indicat ca lantul sa fie supus la tensiuni mai mari decat acelea pentru care a fost calculat. De aceea nu se recomanda ancorarea cand nava are viteza , decat in caz de forta majora.

Deoarece capatul liber al lantului este supus la o tensiune mai mare decat capatul fix, dupa o perioada de mai multi ani este bine ca lantul sa fie intors, anume, capatul fix sa fie legat la ancora.

Manevra de ancorare. Aceasta manevra trebuie precedata de alegerea locului de ancorare. Locul de ancorare trebuie sa indeplineasca o serie de conditii, dupa cum urmeaza :

. sa prezinte adapost impotriva valurilor, curentului si vantului;

. natura fundului sa fie favorabila infigerii ancorei;

. adancimea apei sa fie suficient de mare fata de pescajul ambarcatiunii, dar nu foarte mare pentru lungimea paramei sau lantului ancorei;

. sa permita plecarea rapida a navei de la ancora, in orice conditii, ziua sau noaptea.

Pentru ancorare se pregateste ancora si parama dupa care se fundariseste ancora in locul ales. Spre a verifica daca ancora s-a infipt si tine, se cupleaza motorul incet inapoi.

La plecare se recupereaza parama ancorei pana cand ghearele se smulg de pe fundul albiei iar ambarcatiunea se tine din motor si carma pana cand ancora este recuperata si adusa pe pozitia ei.