Managementul productivitatii capacitatii danei si de trafic al portului

Managementul productivitatii capacitatii danei si de trafic al portului

Intelegerea completa a impactului posibil al schimbarilor in productivitatea operarii navei si a manipularii marfurilor asupra danei si a porturilor, in ansamblul sau, este necesara pentru a determina importanta timpului de stationare al navei la dana.

Timpul de stationare al navei la dana poate fi divizat in mai multe parti:

a. intervalul de timp dintre acostarea la dana si inceputul operarii navei;

b. timpul de lucrul in schimburi si perioadele de timp nelucratoare;

c. intervalul de timp dintre terminarea operarii navei si plecarea de la dana.

Avand in vedere cele de mai sus, timpul total de stationare al navei la dana poate fi redus prin :

reducerea intervalelor de timp neoperationale (a si c);

cresterea numarului de schimburi;

cresterea productivitatii pe schimb.

Prima posibilitate este adesea ignorata, probabil din cauza ca cele mai multe din conducerile porturilor considera ca aceste intervale sunt in mod normal minimizate de armatori. Rezultatele investigatiilor efectuate de UNCTAD asupra diverselor conditii de congestionare a porturilor si datele obtinute dintr-un numar semnificativ de cazuri studiate indica din contra, ca aceste intervale sunt surprinzator de lungi pentru anumite clase de nave. Rezulta deci ca prima si cea mai simpla masura pentru reducerea timpului de neutilizare al danelor este un control mai atent al intervalelor de sosire /inceputul operarii si terminarea operarii /plecare din dana.

Cresterea numarului de schimburi este o alta cale efectiva de a creste capacitatea de trafic a danei. In mod logic, o dana care lucreaza doua schimburi a cate 8 ore zilnic (deci 16 ore pe zi) poate obtine un trafic de doua ori mai mare decat o dana in care se lucreaza un singur schimb de 8 ore pe zi.

In practica aceasta presupunere nu este intocmai reala deoarece, asa cum se va arata mai tarziu, influenta efectelor din alte subsisteme ale sistemului de tranzit prin dana, limiteaza capacitatea de trafic (ca de exemplu, limitarile capacitatii de depozitare, de livrare, de transport intern etc.). Pe de alta parte, este evident insa ca introducerea unui numar mare de schimburi poate fi o buna masura pentru cresterea capacitatii de operare a danei. In cazul unor dotari ale danei de mare valoare (de exemplu, pentru terminalele RO-RO sau de containere ) pentru care costul stationarii navelor la dana este foarte ridicat iar reducerea timpului de stationare este deosebit de importanta, utilizarea a doua sau chiar trei schimburi a devenit o practica curenta in majoritatea porturilor. A treia posibilitate este una din cele carora trebuie sa li se acorde cea mai mare atentie deoarece daca primele doua sunt evidente dar in acelasi timp imitate (reducerea la zero a intervalelor mentionate si introducerea a trei schimburi este tot ce se poate obtine din aceste masuri ) aceasta are resursele de imbunatatire cele mai mari iar operatorii portuari trebuie sa incerce aplicarea lor intotdeauna, deoarece ,prin aceasta masura se pot obtine cele mai mari cresteri de productivitate.

Astfel, se vor obtine cresteri de productivitate prin cresterea oricaruia din factorii care determina traficul pe schimb, calculat cu urmatoarea formula:

Q_s = h x t x g x p

unde:

Qs = traficul realizat pe schimb (tone /schimb)

H = numarul de ore lucrate pe schimb;

t = timpul efectiv lucrat pe schimb

g = numarul mediu de echipe pe schimb, ce lucreaza la nava.

P = productivitatea orara a echipei (tone/echipa ora)