Procedura in materia contenciosului administrativ

PROCEDURA IN MATERIA CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV

1)  Judecarea actiunilor de contencios administrativ.

Codul de procedura civila reglementeaza in Cartea a II-a, procedura contencioasa.

O prima problema este aceea a instantelor judecatoresti competente sa judece actiunile in contencios administrativ. In unele tari, (ex.: Franta) solutionarea actiunilor de contencios administrativ este data in competenta unor instante de judecata speciale – tribunalele administrative.

Legea nr. 29/1990 a stabilit ca instante de fond pentru solutionarea actiunilor de contencios administrativ tribunalele judetene si al municipiului Bucuresti, in afara de cele date in competenta curtilor de apel.

In concret, Legea a prevazut infiintarea unor sectii speciale de contencios administrativ la aceste organe judiciare.

Actiunea de contencios administrativ se introduce la tribunalul judetean sau al municipiului Bucuresti ori la Curtea de Apel in circumscriptia caruia domiciliaza reclamantul. Acesta poate sa ceara: anularea actului, recunoasterea dreptului pretins si repararea pagubei suferite prin incalcarea dreptului.

Prin urmare, sunt de competenta tribunalelor, ca instante de contencios administrativ, actele administrative de autoritate emise de: a) consiliile locale (comunale si orasenesti) cu exceptia C.G.M.B., de primari si de serviciile publice ale consiliilor locale b) institutiile publice de invatamant, cultura, arta, sanatate etc., indiferent de subordonare; c) regiile autonome de interes public national, judetean sau local.

Potrivit art. 3 pct. 1 din Codul de procedura civila, curtile de apel judeca, in prima instanta, procesele si cererile in materie de contencios administrativ privind actele de competenta autoritatilor administrative publice centrale, ale prefecturilor, ale serviciilor publice descentralizate la nivel judetean, ale ministerelor si ale celorlalte organe centrale, ale autoritatilor publice judetene si ale municipiului Bucuresti.

Actiunile introduse in temeiul Legii nr. 29/1990 sunt supuse taxelor de timbru.

Judecarea actiunii se face de urgenta, in sedinta publica, instanta fiind alcatuita dintr-un complet format din doi judecatori. Sentintele vor fi redactate in cel mult cinci zile de la pronuntare.

Reclamantul va depune odata cu actiunea, actul administrativ pe care il ataca sau, dupa caz, raspunsul autoritatii administrative prin care i se comunica refuzul rezolvarii cererii sale privind un drept recunoscut de lege. De asemenea, el poate cere instantei sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ pana la solutionarea actiunii in cazuri bine justificate si pentru a se preveni producerea unei pagube iminente.

La primirea actiunii, instanta va dispune citarea partilor si va putea cere autoritatii al carei act este atacat sa-i comunice de urgenta acel act, impreuna cu intreaga documentatie care a stat la baza emiterii lui, precum si orice alte lucrari necesare pentru solutionarea cauzei.

In acelasi mod se va proceda si in cazul refuzului nejustificat de rezolvare a cererii privind un drept recunoscut de lege. Daca autoritatea administrativa nu trimite in termenul stabilit de instanta judecatoreasca lucrarile cerute, conducatorul acesteia va fi obligat sa plateasca statului, cu titlu de amenda, 500 lei pentru fiecare zi de intarziere nejustificata.

2)  Hotararile pronuntate in actiunile de contencios administrativ Instanta, solutionand actiunea, poate, dupa caz: a) sa anuleze in totalitate sau in parte, actul administrativ, b) sa oblige autoritatea administrativa sa emita un act administrativ individual ori c) sa oblige autoritatea sa elibereze un certificat, o adeverinta sau orice alt inscris[1].

Instanta este competenta sa se pronunte si asupra legalitatii actelor sau operatiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecatii.

In cazul admiterii cererii, instanta va hotari si asupra daunelor materiale si morale cerute.

Daca cel vatamat a cerut anularea actului administrativ, fara a cere in acelasi timp si despagubiri, intinderea pagubei nefiindu-i cunoscuta la data judecarii actiunii de anulare, termenul de prescriptie pentru cererea de despagubiri curge de la data la care a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoasca intinderea pagubei.

Actiunile in justitie avand ca obiect un contencios administrativ, vor putea fi formulate si personal impotriva functionarului autoritatii parate, care a elaborat actul sau care se face vinovat de refuzul rezolvarii cererii, daca se solicita plata unor despagubiri pentru prejudiciul cauzat sau pentru intarziere. In cazul in care actiunea se admite, persoana respectiva va putea fi obligata la plata daunelor, solidar cu autoritatea administrativa. Persoana actionata in justitie poate chema in garantie pe seful sau ierarhic de la care a primit ordin scris sa semneze actul a carui legalitate este supusa judecatii.

3)  Caile de atac impotriva sentintelor pronuntate de instantele de contencios administrativ

Procedura contenciosului administrativ cunoaste si ea cai ordinare si cai extraordinare de atac impotriva sentintelor pronuntate, in prima instanta, de tribunalele judetene si al municipiului Bucuresti si de curtile de apel.

Calea ordinara de atac impotriva sentintelor pronuntate in prima instanta, de instantele de contencios administrativ este recursul. In acest sens, art. 14 alin. 1 din Legea nr. 29/1990 prevede ca sentintele instantei prin care s-a solutionat actiunea, pot fi atacate cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.

In baza legii, curtile de apel judeca recursurile declarate impotriva sentintelor pronuntate de tribunalele judetene si al municipiului Bucuresti in materie de contencios administrativ, iar Curtea Suprema de Justitie judeca recursurile declarate impotriva sentintelor curtilor de apel.

Conform Codului de procedura civila, cererea de recurs se depune la instanta a carei hotarare se ataca, sub sanctiunea nulitatii. Aceasta o inainteaza impreuna cu dosarul cauzei, instantei de recurs competente.

Recursul se va motiva prin insasi cererea de recurs sau inlauntrul termenului de recurs, iar daca nu este motivat in termenul legal, acesta este nul, cu exceptia cazurilor cand exista motive de ordine publica.

Cu privire la efectele recursului judecat de curtile de apel, in caz de casare, acestea vor judeca pricina in fond. In cazul in care instanta, a carei hotarare este recurata, a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului ori judecata s-a facut in lipsa partii care nu a fost legal citata la administrarea probelor si la dezbaterea fondului, precum si in situatiile cand este necesara administrarea de probe noi, instanta de recurs, dupa casare, trimite cauza spre rejudecare instantei care a pronuntat hotararea casata sau altei instante de acelasi grad. In cazul casarii pentru lipsa de competenta, cauza se trimite spre rejudecare instantei competente sau organului cu activitate jurisdictionala competent, potrivit legii.

Curtea Suprema de Justitie, in caz de casare, trimite cauza spre o noua judecata instantei care a pronuntat hotararea casata ori, atunci cand interesele bunei administrari a justitiei o cer, altei instante de acelasi grad, cu exceptia cazurilor casarii pentru lipsa de competenta.

O alta cale de atac este contestatia in anulare. Intr-adevar, hotararile pot fi atacate cu contestatie in anulare pentru motive ce nu au putut fi invocate pe caile ordinare de atac. Este vorba despre situatia cand procedura de chemare a partii, pentru ziua cand s-a judecat pricina, nu a fost indeplinita potrivit cu cerintele legii, precum si atunci cand hotararea a fost data de judecatori cu incalcarea dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta.

Aceasta cale extraordinara de atac se poate face inainte de inceperea executarii si in tot timpul ei, pana la savarsirea ultimului act de executare. Impotriva hotararilor irevocabile care nu se aduc la indeplinire pe calea executarii silite, contestatia poate fi introdusa in termen de 15 zile de la data la care contestatorul a luat cunostinta de hotarare, dar nu mai tarziu de un an de la data cand hotararea a ramas irevocabila. Hotararea data in contestatie, este supusa acelorasi cai de atac precum hotararea atacata.

O alta cale de atac este revizuirea. Potrivit art. 322 din Codul de procedura civila, revizuirea unei hotarari ramase definitiva in instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarari data de o instanta de recurs atunci cand evoca fondul se poate cere in anumite cazuri, precum atunci cand un judecator care facand parte din complet a fost condamnat definitiv pentru o infractiune privitoare la pricina respectiva.

In afara celor doua cai de atac analizate anterior, exista si recursul in interesul legii. Fara a intra in detalii, retinem ca procurorul general, are dreptul, pentru a asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii pe intreg teritoriul tarii, sa ceara Curtii Supreme de Justitie sa se pronunte asupra chestiunilor de drept care au primit o solutionare diferita din partea instantelor judecatoresti.

In fine, conform art. 330 din Codul de procedura civila, procurorul general, din oficiu sau la cererea ministrului justitiei, poate ataca hotararea cu recurs in anulare, la Curtea Suprema de Justitie, daca exista vreun motiv intemeiat, precum cazul in care instanta a depasit atributiile puterii judecatoresti.

4)  Executarea hotararilor pronuntate de instantele de contencios administrativ.

Executarea hotararilor se realizeaza prin obligarea autoritatii administrative de a revoca, modifica sau inlocui actul administrativ.

Pentru asigurarea executarii celor dispuse prin hotararile pronuntate, in cazul in care termenul nu este respectat, conducatorul autoritatii administrative i se vor aplica sanctiuni constand in amenda pentru fiecare zi de intarziere, iar reclamantului i se vor putea acorda daune pentru intarziere.

La cererea reclamantului, privind aplicarea amenzii si acordarea de daune, instanta hotaraste in camera de consiliu, de urgenta, cu citarea partilor. Hotararile pronuntate in aceste cazuri sunt definitive si executorii.

Pentru cazurile in care hotararea instantei de contencios administrativ nu este executata din cauza altor functionari, iar nu a conducatorului autoritatii administrative, acesta poate sa se indrepte cu actiune impotriva celor vinovati de neexecutarea hotararii instantei de contencios administrativ, potrivit dreptului comun[2].

Acestea sunt dispozitiile legale care asigura executarea la termen a prevederilor hotararilor instantelor de contencios administrativ, referitoare la obligarea autoritatii administrative de a inlocui sau a modifica un act administrativ, la eliberarea unui certificat, a unei adeverinte ori a oricarui alt inscris.

Executarea acestor hotarari ridica si urmatorul aspect, anume acela al executarii hotararilor instantelor de contencios administrativ prin care autoritatea administrativa este obligata sa suporte daunele materiale si morale pe care le-a cauzat celui vatamat in drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autoritati administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege.