Protocolul in institutiile publice

PROTOCOLUL IN INSTITUTIILE PUBLICE

Protocolul, intr-o acceptie foarte larga, poate fi totalitatea regulilor de conduita ce trebuie respectate in societate.

Alti autori restrang semnificatia protocolului[1] la "prescriptiile imperative care determina locul cuvenit personajelor oficiale si maniera de comportare fata de acestea".

Protocolul este definitoriu[2] pentru modul de prezentare si prestanta administratiei publice, prin felul in care diverse institutii administrative sau constitutionale isi organizeaza activitatea de contacte si relatii cu mediul exterior lor.

Protocolul este perceput prin trei acceptiuni: ca activitate, ca eticheta si ca bunuri si servicii de consum.

Protocolul ca activitate - cuprinde totalitatea

operatiunilor, a actiunilor pe care o organizatie le intreprinde pentru satisfacerea necesitatilor de reprezentare. In acest caz, protocolul se defineste prin: ceremonii(sarbatori nationale, manifestari ocazionale); organizarea dispozitivelor (asigurarea protocolului pentru oficialitati).

Protocolul ca eticheta - Eticheta, este un concept

care se confunda cu protocolul. Eticheta se refera la formalismul relatiilor dintre particulari[4], adica a relatiilor individuale. Diferenta dintre ele ar consta in faptul ca protocolul se aplica relatiilor interinstitutionale, iar eticheta raporturilor individuale. Ceea ce este comun celor doi termeni este faptul ca, in ambele cazuri este vorba despre raporturi intretinute in contextul vietii publice.

Protocolul ca eticheta, reprezinta totalitatea regulilor si uzantelor care trebuie sa determine conduita participantilor, sau modul de desfasurare a unor evenimente publice .

In ceea ce priveste modul de desfasurare a evenimentelor, putem vorbi de: succesiunea obligatorie, elementele cuprinse, care sunt specifice de la caz la caz, precum si logistica specifica (asigurarea coloanei oficiale, modul de cazare,punerea la dispozitie a unei vile de protocol, in functie de rang si de nivelul de reprezentare).

Acceptiunea de bunuri sau servicii - este

relativa, ea reprezentand produsele care sunt servite la reuniuni sau intalniri.

In limbajul curent, auzim adesea expresia "asigurarea protocolului"- acest lucru semnifica cel mai adesea aceasta a treia acceptiune.

Protocolul nu este un atribut exclusiv al autoritatilor publice, el se realizeaza si de organizatori de evenimente culturale, pentru evenimente ale agentilor economici, precum si in alte situatii.

Protocolul ceremonios - prezinta o mai mare pondere a festivismului si este destinat ceremoniilor publice, fiind spectaculos si impozant.

Caracteristici: - este o conventie rigida;

implica fast, menit sa impresioneze si sa dea maretie participantilor(in relatiile internationale este considerat o forma de politete si respect);

implica un consum mare de resurse- resursele umane sun numeroase logistic, participand la organizare mai multe institutii(batalionul de garda, serviciul de protocol, politia rutiera, prelatii, serviciul de paza si protectie, saloane oficiale, in functie de natura fiecarui eveniment);

este prestabilit in detaliu - nu sunt admise derogari de la standard sau actiuni personale;

are caracter public - este trasatura cea mai importanta; actiunile care sunt organizate ceremonios nu-si ating scopul decat prin festivismul public, in care organizatorul dovedeste realizarea exceptionala a caracteristicilor anterioare impletite cu maiestrie.

Protocolul cordial - numit si nonformal, datorita caracterului sau mai putin festivist, are o pondere mai mare in cadrul protocolului, el fiind la dispozitia mai multor autoritati ale administratiei publice decat protocolul ceremonios.

Caracteristici: - rigiditate mai mica a conventiilor;

Atitudine destinsa;

Este stabilit pe etape

Consumul de resurse mai mic;

Discretie are o mai mare pondere interpersonala.

Indiferent care ar fi modul de realizare a protocolului, ceremonios sau cordial, "politetea a tins sa devina o comportare naturala[6]", care se supune insa unor reguli si uzante.

Desfasuratorul de protocol si sinopsisul

Desfasuratorul de protocol, este un proiect amplu avand in vedere ca prin natura lor, evenimentele presupun o complexitate sporita.

Structura unui desfasurator de protocol cuprinde urmatoarele elemente: organizare eveniment, reprezentarea, si calendarul in care se inscrie.

Organizarea - este acea parte a desfasuratorului care descrie filmul concret al evenimentelor ce urmeaza a se derula. Schema de organizare a desfasuratorului este o succesiune de etape: identificarea obiectivului(se face prezentarea actiunii in mod succint); redactarea documentatiei tehnice( elaborarea traseelor pentru sofer si/sau coloana oficiala, realizarea listei de precadere, prezentarea obiectivului pentru dispozitivul de securitate,etc); filmul actiunii (sinopsis)- reprezinta nucleul dupa care se ghideaza toate persoanele implicate in organizare.