Sistemul bugetar. concepte si notiuni fundamentale

SISTEMUL BUGETAR. CONCEPTE SI NOTIUNI FUNDAMENTALE

1.1 Conceptul de sistem bugetar

Istoric notiunea de buget a fost utilizata pentru prima data in Marea Britanie in secolul al XVII-lea extinzandu-se si in celelalte tari europene incepand cu secolul XlX-lea. Etimologia cuvantului este anglo-saxona desemnand 'sacul trezoreriei' care la randul lui provine din cuvantul francez 'micul sac' (bugette), el avandu-si originea in latinescul 'bulgo' sac sau 'punga' cu bani. In Europa acest termen a devenit oficial in secolul XIX sub denumiri diferite: 'Haushalsetat' sau 'Haushaltsplan' in Germania, 'Preventivo'sau 'di bilancio'in Italia, nesemnificand opozitia fata de 'buget' provenind din Franta revolutionara.

Catineanu Florian spunea ca 'termenul generic buget defineste situatia previzionara a veniturilor si cheltuielilor banesti ale unei entitati sau colectivitati din cursul unei perioade de timp, de obicei un an'.¹

Notiunea de buget raspunde unor cerinte de ordin financiar ale statului si unor exigente de natura politica.

Astfel, prin buget se redau, in expresie valorica, veniturile si cheltuielile statului, intr-o maniera asemanatoare documentelor previzionale intocmite la nivelul firmelor prin care se urmareste echilibrul financiar.

Potrivit conceptiei clasice, traditionale, 'bugetul reprezinta un document pur financiar menit a pune in evidenta numai venituri si cheltiueli proprii statului.'

In teoria economica moderna 'bugetul este adesea considerat ca o variabila esentiala in determinarea nivelului PIB si nivelului ocuparii.'

Bugetul de stat nu este numai un document aprobat prin lege, el este si un punct de reper aratand gradul in care statul se implica in economie, precum si un grad al capacitatii economiei nationale de a contribui la consistenta resurselor financiare aflate la dispozitia statului precum si a modului de gestionare a acestora.

La nivelul statului, bugetul este un cont al acestuia care ne arata cat cheltuieste statul si cum sunt finantate cheltuielile publice. Dar, bugetul de stat, in conceptia lui Nicolae Hoanta 'nu este numai un instrument contabil si financiar el este si un act juridic si economic, deoarece este un act de autorizare precum si transpunere financiara a unei viziuni politice.'²

Din punct de vedere juridic, Iulian Vacarel defineste bugetul de stat ca fiind 'un act in care se inscriu veniturile si cheltuielile statului pe o perioada de un an, 'Bugetul de stat reprezentand de fapt un document previzional, deoarece cuantifica nivelul cheltuielilor ce pot fi efectuate in viitor, precum si veniturule mobilizate la dispozitia statului'.¹

Catineanu Florian-Finante Publice, Editura Mirton, Timisoara 1997

Hoanta Nicolaie-Economie si finante publice, Editura Polirom, Bucuresti 2000

Tot sub aspect juridic, Manolescu Gheorghe, defineste bugetul ca 'ansamblul de conturi care descriu, pe un an financiar, ansamblul resurselor si cheltuielilor statului.'²

Din punct de vedere economic, bugetul de stat, este definit conform conceptiei lui Iulian Vacarel ca exprimand 'relatiile economice in forma baneasca ce iau nastere odata cu repartizarea PIB, in legatura cu indeplinirea functiilor si sarcinilor statului'. Acestea se manifesta ca relatie prin intermediul careia se mobilizeaza resursele banesti la dispozitia statului precum si ca relatii prin care se repartizeaza aceste resurse.

Din punct de vedere financiar, bugetul de stat asigura mobilizarea si dirijarea resurselor financiare necesare indeplinirii functiiior si sarcinilor statului.

Bugetul de stat nu este numai un document tehnic de conducere ci este si un document politic deoarece:

reflecta optiunile generale ale cetatenilor in legatura cu serviciile publice pe care statul
trebuie sa le furnizeze acestora ca platitori de impozite;

reflecta prioritatile rezultate intre diferite grupuri de indivizi, tinand cont de marimea
resurselor financiare ale statului;

reflecta proportia dintre dorintele politicienilor pentru a satisface cererile alegatorilor
precum si dorintele diverselor grupuri de presiune;

constituie un instrument puternic al responsabilitatilor guvernului in fata cetatenilor, deoarece acestia vor sa stie cum cheltuie guvernul banii si daca preferintele lor sunt satisfacute;

reflecta preferintele cetatenilor pentru diferite forme de impozitare si pentru diferite
niveluri ale acestora;

influenteaza economia prin intermediul politicii bugetare,adica prin nivelul veniturilor
fiscale si a cheltuielilor publice;

reflecta puterea relativa a diferitilor indivizi si organizatii de a influenta cheltuielile
bugetare.

Bugetul de stat in sens strict, reprezinta un program de actiune al guvernului prin care se prevad veniturile si cheltuielile proprii acestora pe o perioada determinata de timp, de regula un an.

In sens larg, bugetul de stat cuprinde bugetul general al statului, bugetele anexa si conturile speciale de trezorerie, fiind cunoscute sub denumirea de lege financiara, care cuprinde pe langa dispozitiile corespunzatoare anului bugetar si dispozitii cu caracter fiscal.

Nita Dobrota in 'dictionar de economie' defineste bugetul de stat ca fiind ,,principalul instrument financiar care cuprinde veniturile mobilizate la dispozitia statului si repartizarea acestora pe categorii de cheltuieli. Bugetul de stat se prezinta sub forma unei balante economice, a unui document de sinteza, elaborat si administrat de catre guvern si autorizat prin vot de catre Parlament, in care sunt prevazute veniturile si cheltuielile anuale ale statului'.

Veniturile si cheltuielile publice nu sunt doar simpli indicatori ai bugetului de stat, ci ele indeplinesc rolul unor parghii folosite de stat pentru a stimula dezvoltarea sau restrangerea unor activitati (productia si consumul unor produse) pentru a influenta anumite categorii sociale in scopul realizarii anumitor actiuni in care statul este cel mai interesat.

Iulian Vacarel afirma ca 'la nivelul fiecarui stat se elaboreaza mai multe categorii de bugete corelate care alcatuiesc un sistem. Sistemul bugetar este diferentiat in functie de structura organizatorica a fiecarui stat.'³

Iulian Vacarel-Finate publice, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,   2005

Sistemul bugetar al statului cuprinde ansamblul relatiilor si formelor organizatorice prin care se asigura formarea, repartizarea si utilizarea fondurilor bugetare.

Conform legii 500/2002 ansamblul bugetar este un sistem unitar de bugete care cuprinde:

a)       bugetul de stat;

b)      bugetul asigurarilor sociale se stat;

c)   bugetul fondurilor speciale;

d)     bugetul trezoreriei statului;

e)   bugetele institutiilor publice autonome;

f)   bugetul institutiilor publice finantate integral sau partial din bugetul de stat, bugetul
asigurarilor sociale de stat si bugetul fondurilor speciale dupa caz;

g)  bugetul institutiilor publice finantate integral din venituri proprii;

h) bugetul fondurilor privenite din credite externe contractate sau garantate de stat si ale caror rambursare, dobanzi si alte costuri se asigura din fonduri publice;

i) bugetele fondurilor externe nerambursabile si bugetele locale.

In opinia lui Catineanu Florian sistemul bugetar cuprinde 'totalitatea bugetelor unei tari privite in unitatea lor 'aflat in stransa interdependenta cu structura organizatorica a statului si difera de la o tara la alta.¹

Altfel spus, sistemul bugetar este format din mai multe subsisteme numite verigi, aflate in stransa legatura una cu cealalta prin care se asigura respectarea utilizarii fondurilor bugetare.

Repartizarea veniturilor si cheltuielilor intre verigile sistemului bugetar in fiecare stat se face in functie de modul in care au fost delimitate atributiile intre aparatul de stat local si central.

Avand in vedere ca pentru intocmirea bugetului trebuiau luate in considerare anumite aspecte financiare, se impune respectarea unor reguli, principii bugetare obligatorii. Aceste principii au fost formulate in secolul al XlX-Iea de catre clasici luand in considerare si formularile teoretice ale lui Adam Smith (1723-1790, economist si filosof scotian considerat 'parintele' economiei politice moderne datorita tratatului sau 'O cercetare asupra naturii si cauzelor avutiei natiunii' publicat in 1776, tradus in limba romana sub titlul 'Avutia natiunilor').

a) Principiul unitatii bugetare urmareste necesitatea cuprinderii veniturilor si cheltuielilor intr-un singur document. Respectarea acestor cerinte ofera posibilitatea de a stabili cu exactitate raportul dintre venituri si cheltuieli, aprecierea situatiei echilibrate, excedentul sau deficitul bugetar.

In conformitate cu legea 500/2002, veniturile si cheltuielile Fondului special pentru dezvoltarea sistemului energetic si ale Fondului special ale drumurilor publice se introduc in bugetul de stat ca venituri si cheltuieli cu destinatie speciala.

Principiul unitatii bugetare conform articolului 268 al Tratatului de la Amsterdam, prevede ca toate cheltuielile si veniturile U. E. sa fie trecute in acelasi document bugetar. Bugetul este actul care prevede si autorizeaza anual, veniturile si cheltuielile Comunitatii, care la randul lor cuprind:

Catineanu Florian-Finante Publice, Editura Mirton, Timisoara 1997

a) cheltuielile administrative ale politicii externe de securitate comuna si de cooperare in domeniul justitiei si afacerilor externe, incat cheltuielile operationale si cele aferente acestora mizeaza pe schimbari in buget;

b) cheltuielile administrative ale, Comunitatii europene pentru carbune si otel precum si veniturile aferente acestora;

c) cheltuielile si veniturile Comunitatii europene pentru energie atomica.

Bugetul cuprinde garantii referitoare la operatiunile de imprumut si de preturi contractate prin intermediul Comunitatii europene astfel ca inscriptia varsamintelor la Fondul de garantie raportata la actiunile externe formeaza obiectul unei informatii privind gestiunea si bilantul Comisiei europene.

b) Principiul universalitatii bugetare, veniturile si cheltuielile se includ in buget in totalitate in sume brute, nefiind permisa inregistrarea doar a soldului dintre ele. Interzicerea compensarii veniturilor aferente acestora se justifica prin faptul ca da posibilitate organului legislativ sa cunoasca cu exactitate volumul de resurse pe care statul urmeaza sa le incaseze, precum si destinatiile luate sub forma cheltuielilor publice.

Principiul universalitatii bugetare conform Tratatului Comunitatii Europene cuprinde doua reguli:

-principiul nonafectivitatii care spune ca un anumit venit nu presupune o cheltuiala dinainte stabilita;

-principiul nedecontarii dintre posturile de cheltuieli si venituri, ele trebuind sa fie trecute in buget la valoarea lor reala si dupa o compensare prealabila.

Interesele cu privire la amenzi si penalitati vizeaza accelerarea si clarificarea procedurilor care au in vedere deficitele exesive.

Comisia europeana poate accepta toate liberalitatile in favoarea comunitatii printre care fondarea subventiilor.

Preturile produselor sau prestarea de servicii furnizate Comunitatii europene, incorporeaza prelevari fiscale care formeaza obiectul unei rambursari pentru statele membre; diferentele de schimb inregistrate in cursul exercitiului bugetar pot fi compensate. Rezultatul final, pozitiv sau negativ este trecut in soldul exercitiului bugetar.

c) Principiul anualitatii bugetare introdus in secolul al XVII-lea in Marea Britanie, odata cu aplicarea simultana a practicii bugetelor private se refera, pe de o parte, la perioade de timp pentru care se intocmeste si se aproba bugetul, iar pe de alta parte, la perioade de timp pentru care Guvernul este autorizat sa incaseze venituri si sa efectueze cheltuieli.

Veniturile si cheltuielile bugetare sunt aprobate prin lege pe o perioada de un an, care corespunde exercitiului bugetar. Toate operatiunile de incasari si plati efectuate in cursul unui an bugetar in contul unui buget apartin exercitiului corespunzator de executie a bugetului respectiv.

Principiul anuitatii bugetare conform Tratatului Comunitatii Europene prevede ca procedurile bugetare trebuie sa se intinda strict pe durata unui an, pentru usurarea controlului din partea organelor executive. Creditele inscrise in buget sunt autorizate pentru toata durata unui exercitiu bugetar.

Bugetul cuprinde credite disociate impartite in credite obligatare si credite de plati; -creditele obligatare acopera toate obligatiile juridice subscrise inaintea exercitiului in curs; -creditele de plati acopera platile rezultate din executia obligatiilor juridice subscrise in cursul exercitiului si/ sau in exercitiul anterior ( ca urmare, bugetul nu creeaza obstacole asupra angajamentelor globale ale creditelor sau a posibilitatilor procedurale prin transe anuale).

Creditele care figureaza in buget au urmatoarele atributii:

a)creditele obligatare autorizate prin exercitiul curent si creditele de plati pentru acelasi exercitiu sunt inscrise pe linia bugetara corespunzatoare.

b)pierderile anuale previzionate ale creditelor de plati necesare pentru exercitiul urmator prin reportare la credite obligatare figureaza cu titlul indicativ in observatiile bugetare.

Exercitiul bugetar incepe la 1 ianuarie si se incheie in 31 decembrie.

Veniturile proprii provenite din TVA a resurselor complementare fondate asupra PNB si contributiile financiare pot fi reajustate conform faptului ca resursele proprii din luna ianuarie a exrcitiului urmator pot fi trecute cu titlul anticipat conform regulamentului Consiliului European.

Creditele cuprinse in titlul unui exercitiu nu pot fi utilizate pentru acoperirea cheltuielilor din cursul acestui exercitiu, ca urmare angajamentele de restituire a creditelor sunt contabilizate pe baza de angajamente juridice efectuate pana la data de 31 decembrie din anul respectiv. Platile sunt contabilizate cu titlul de exercitiu in baza de plati efectuate de contabil mai tarziu de data de 31 decembrie a acestui exercitiu.

Creditele obligatare si creditele de plati nu sunt utilizate (consumate) pana la sfarsitul exercitiului datorita faptului ca ele nu sunt anuale.

Pentru creditele de plati, reportul poate fi utilizat pentru a acoperi angajamentele anterioare in randul creditelor obligatare reportate, deoarece creditele de plati pe liniile corespunzatoare bugetului din exercitiul urmator nu permit acoperirea necesitatilor.

d) Principiul exercitiului bugetar, este principiul conform caruia bugetul public trebuie sa fie echilibrat, ceea ce inseamna ca utilizarile ordinare date fondului bugetar trebuie sa fie acoperite integral pe seama veniturilor ordinare.

Echilibrul bugetar se refera atat la inlocuirea unor bugete balansate, cat si la pastrarea echilibrului in perioada de executie a bugetului.

e) Principiul echilibrului bugetar. Bugetul U. E. trebuie sa fie echilibrat in venituri si in credite de plati, iar soldul fiecarui exercitiu bugetar este inscris in bugetul exercitiului urmator in venituri si in credite de plati, fiind vorba despre un excedent sau despre un deficit.

Dupa remiterea completa a fiecarui exercitiu, diferentele raportate la estimari sunt inscrise in bugetul exercitiului urmator pentru a avea in vedere un buget rectificativ.

f) Principiul realitatii bugetare, reprezinta principiul potrivit caruia veniturile si alocatiile inscrise in bugetul public trebuie sa fie stabilite pe baze reale, adica sa corespunda situatiei economico-financiare previzibila pentru anul bugetar astfel ca statul sa nu aiba dificultati financiare in cursul executiei bugetare.

g) Principiul specializarii bugetare, in conformitate cu legea 500/2002, veniturile si cheltuielile se inscriu si se aproba in buget pe surse de provenienta si, respectiv, pe categorii de cheltuieli grupate dupa natura lor economica si destinatia acestora, potrivit clasificatiei bugetare.

Specializarea bugetara reprezinta principiul conform caruia veniturile bugetare trebuie sa fie inscrise in buget si aprobate de Parlament pe surse de provenienta iar creditele bugetare pe categorii de cheltuieli. Prin credit bugetar se intelege suma limita inscrisa in bugetul de stat si aprobata de puterea legislativa, pana la care se pot efectua plati in contul fiecarei cheltuieli publice.

Principiul specialitatii bugetare conform articolului 268 al Tratatului de la Amsterdam prevede ca fiecarei utilizari de mijloace banesti sa ii fie date un scop exact, bine precizat.

Conform acestui principiu creditele sunt specializate prin titluri si capitole; capitolele

sunt subdivizate in articole si posturi. Fiecare institutie rezerva un regim privat pentru

Comisia Europeana conform caruia in interiorul sectiunii bugetare se supun autoritatii bugetare viramente de la titlu la titlu, insa aceste institutii mai pot efectua in interiorul sectiunii bugetare viramente de la capitol la capitol si de la articol la articol. Aceste institutii informeaza autoritatea bugetara si Comisia Europeana asupra viramentelor efectuate.

h) Principiul neafectarii veniturilor bugetare

Acest principiu consta in faptul ca veniturile incasate la buget se depersonalizeaza, astfel incat veniturile in totalitatea lor se utilizeaza pentru acoperirea tuturor cheltuielilor. Aceasta inseamna ca nu se potate folosi un anumit venit pentru acoperirea unei anumite cheltuieli bugetare, deoarece nu se poate realiza o concordanta deplina intre marimea unui venit si nivelul cheltuieliolr ce urmeaza a fi finantate pe seama venitului special afectat. Aceste venituri cu afectatie speciala fie ca depasesc necesarul de resurse pentru acoperirea cheltuielilor respective, conducand la o folosire nerationala a fondurilor, fie ca sunt insuficiente punand la indoiala posibilitatea realizarii actiunii respective din fondurile de resurse banesti ale bugetului de stat.

i) Principiul publicitatii bugetare

Presupune respectarea procedurii dezbaterii publice a proiectelor bugetului public national in cadrul Parlamentului si a consiliilor abilitate cu forta legislativa locala precum si aducerea acestora la cunostiinta cetatenilor tarii.

Sistemul bugetar este deschis si transparent realizandu-se prin:

-dezbaterea publica a proiectelor de buget, cu prilejul aprobarii acestora;

-dezbaterea publica a conturilor generale anuale de executie a bugetului cu prilejul aprobarii acestora;

-publicarea im Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I a actelor normative de aprobare a bugetelor si conturilor anuale de executie a acestora;

-mijloace de informare in masa, pentru difuzarea informatiilor asupra continutului bugetului, exceptand informatiile si documentele nepublicabile.

j) Principiul unitatii monetare

Toate operatiunile bugetare se exprima in moneda nationala. k) Principiul bunei gestiuni financiare

Creditele bugetare sunt utilizate conform principiului bunei gestiuni financiare, principiului economiei, eficientei si eficacitatii. In cursul procedurii bugetare, Comisia furnizeaza in permanenta comparatii intre evolutia nevoilor in credite si previziunile initiate care figurau in exercitiile fmanciare insotind toate posibilitatile corespunzatoare autoritatii legislative si susceptibile de a avea un incident bugetar.

l) Principiul transparentei

BugetuI U.E. si bugetele rectificative sunt publicate in 'Jurnalul oficial al Comunitatii europene' in prezenta presedintelui Parlamentului European. Aceasta publicare este efectuata in detaliu cu doua luni inaintea incheierii exercitiului bugetar.

Continutul bilantului consolidat este publicat in 'Jurnalul oficial al Comunitatii europene'; operatiunile de imprumut si de plata controlate prin Comunitate formeaza obiectul unei informatii in anexele bugetului, iar operatiunile Fondului de garantie corespunzatoare actiunilor externe formeaza obiectul unei informatii in continutul gestiunii si al bilantului.

1.2. Functiile si rolul sistemului bugetar

Dat fiind faptul ca finantele publice se evidentiaza si deruleaza prin intermediul sistemului bugetar, consideram ca acesta indeplineste misiunea sociala prin functiile pe care le exercita:

a)      functia de repartitie a sistemului bugetar;

b)      functia de control a sistemului bugetar.

a) Functia de repartitie a sistemului bugetar consta in mobilizarea la dispozitia statului a unei parti din produsul intern brut, indeosebi prin produsul intern net si in repartizarea acestuia in vederea indeplinirii sarcinilor si atributiilor sale. De asemenea o parte din produsul intern brut este mobilizat direct de agentii economico-sociali in vederea acoperirii propriilor necesitati ale reproductiei economice, ale activitatii economice si ale activitatii social-culturale.

Functia de repartitie a sistemului bugetar parcurge doua faze diferite:

-reflectarea mobilizarii resurselor financiare si constituirea pe baza lor a fondurilor
financiare;

-ilustrarea repartizarii pe destinatii a fondurilor financiare.

Reflectarea mobilizarii de resurse financiare si constituirea de resurse financiare se efectueaza prin participarea sistemelor la procesele de repartitie primara si secundara a produsului intern net.

Mobilizarea resurselor banesti generate de procesul repartitiei produsului intern brut se incheie prin constituirea fondurilor destinate satisfacerii necesitatilor reproductiei economice, ale functionarii institutiilor publice si private inclusiv si ale membrilor societatii.

La constituirea fondurilor participa:

-intreprinderile, indiferent de forma lor de proprietate asupra capitalului social si de forma juridica de organizare a acestora;

-institutiile publice si unitatile din subordinea acestora;

-populatia;

-persoane juridice si fizice rezidente in strainatete.

Participarea la constituirea fondului public poate fi privita sub diferite aspecte:

taxe, contributii pentru asigurari sociale, amenzi, penalitati, varsaminte din veniturile institutiilor publice;

-redevente si chirii din cesiuni si inchirieri de terenuri;

-venituri din valorificarea unor bunuri proprietate de stat si a bunurilor fara stapan;

-imprumuturi de stat primite de la persoane fizice si juridice;

-rambursari ale imprumuturilor de stat acordate ;

-dobanzi aferente imprumuturilor acordate;

-donatii, ajutoare si alte transferuri primite;

-alte venituri.

Ilustrarea repartizarii pe destinatii a fondurilor financiare prin intermediul pietei are un caracter definitiv, realizandu-se pe baza abaterii preturilor si se caracterizeaza prin schimbarea formei de proprietate.

Ilustrarea repartizarii pe destinatii, are drept scop, dimensionarea volumului cheltuielilor publice pe destinatii pentru:

-invatamant, sanatate, cultura;

-asigurari sociale si protectie sociala;

-gospodarie comunala si locuinte ;

-aparare nationala;

-ordine publica;

-actiuni economice;

-alte actiuni;

-datorie publica.

Aceste fluxuri de resurse financiare iau forma cheltuielilor aferente diferitelor criterii:

-plata salariilor si a altor drepturi de personal ;

-procurari de materiale si plata serviciilor ;

-subventii acordate unor institutii publice si intreprinderi ;

-transferuri catre diferite persoane fizice ;

-investitii si rezerve materiale.

b) Functia de contrul a sistemului bugetar

Necesitatea functiei de control a sistemului bugetar decurge din faptul ca fondurile si resursele financiare constituite la dispozitia statului apartin intregii societati.

Cu ajutorul acestei functii de control Parlamentul, Curtea de Conturi, Guvernul, Ministerul Finantelor si celelalte ministere, organe jurisdictionale, consilii de cenzori verifica respectarea prevederilor legale.

Functia de control a sistemului bugetar este strans legata de functia de repartitie avand o manifestare mai larga decat aceasta deoarece vizeaza pe langa mobilizarea si distribuirea fondurilor din economie si modul de utilizare a resurselor.

Conform opiniei lui Ioan Talpos, indeplinirea functiei de control echivaleaza cu efectuarea controlului asupra modului de distribuire si redistribuire a produsului intern brut si a produsului intern net, asupra proceselor de mobilizare si dirijare a resureslor financiare ale economiei, la nivelul macrosistemului si la nivelul macroeconomic si al microsocialului.'

Iulian Vacarel afirma ca 'functia de control a sistemului bugetar se refera la modul de constituire a fondurilor in economie, la repartizarea acestora pe beneficiari si la eficienta cu care entitatile economice cu capital de stat si institutiile publice utilizeaza resursele de care dispun indiferent daca acestea sunt proprii sau imprumutate.'¹

Intre aceste doua functii ale sistemului bugetar exista raporturi de interconditionare, adica functia de repartitie ofera camp de manifestare functiei de control, iar functia de control, la randul sau, genereaza uneori forme de manifestare a functiei de repartitie.

Rolul sistemului bugetar este pus in evidenta de modalitatile de exercitare a functiilor. Rolul sistemului bugetar este considerat un instrument prin care se realizeaza alocarea si redistribuirea resurselor si care prezinta utilitati in procesul reglarii activitatii economice si sociale.

Iulian Vacarel-Finate publice, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1992

Rolul sistemului bugetar poate fi alocativ, redistributiv si de reglare a vietii economice.

a) Rolul alocativ al sistemului bugetar decurge din natura statului care isi asuma sarcina finantarii serviciilor publice. In raport cu politica economica promovata la un moment dat statul se poate manifesta ca agent economic fie prin dezvoltarea unor activitati industriale si comerciale proprii, fie prin participarea la finantarea unor activitati care apartin sectorului privat. Cheltuielile rezultate in urma unor astfel de actiuni sunt evidentiate in bugetele anexe si in conturile speciale de trezorerie.

Julian Vacarel afirma ca 'bugetele anexe sunt bugete specifice unor servicii publice care se finanteaza din venituri generate de prestarea serviciilor sau provenind din vanzarea bunurilor realizate.'

Conturile speciale de trezorerie vizeaza operatiuni in afara bugetului general determinat de conditii specifice privind finantarea.

b) Rolul distributiv al sistemului bugetar este pus in evidenta prin natura lui specifica, aceea de instrument cere reflecta relatiile de mobilizare a resurselor si de repartizare a resurselor pentru finantarea unor activitati si actiuni expres determinate. Bugetul este instrumentul prin csre se redistribuie o parte din produsul intren brut, redistribuirea realizanu-se atat prin intermediul impozitelor si taxelor cat si al cheltuielilor, rezultand faptul ca instituirea unui impozit progresiv asupra veniturilor persoanelor fizice poate viza redistribuirea veniturilor intre diferite categorii sociale.

c) Rolul de reglare a vietii economice decurge din importanta bugetului de stat ca instrument cu putere de lege prin care se reflecta politica economica promovata de Guvern. Cheltuielile publice constituie un mijloc de care dispune puterea publica in scopul de a favoriza relansarea sectoriala sau globala.

1.4. Structura sistemului bugetar

Structura sistemului bugetar este determinata de ierarhizarea dreptului de decizie si a competentei de a stabili nivelul impozitelor, taxelor si a altor contributii a veniturilor bugetare, instituirea unui sistem unitar de stabilire a acestora la nivelul fiecarei verigi precum si a modalitatilor specifice de incasare a veniturilor si de alocare pe destinatii a resurselor bugetare. Aceasta ierarhizare, competente si modalitati sunt stabilite prin legi de organizare si functionare a organelor centrale si locale ale administratiei de stat.

Potrivit structurii organizatorice a statului, statele pot fi de tip unitar (Franta, Romania, Marea Britanie, Italia, Suedia, Spania, Olanda), de tip federal cum sunt SUA, Canada, Elvetia, Austria, Germania, India, Brazilia, Australia si uniunile statale.

a) Statele de tip unitar sunt organizate in unitati administrativ-teritoriale la nivelul carora functioneaza organe ale puterii si administratiei de stat locale. Aceste unitati poarta denumiri diferite. Astfel in Franta, teritoriul este divizat in departamente si comune, in Marea Britanie comitate si districte, teritoriul Italiei este divizat in regiuni

autonome, provincii si comune, iar teritoriul Romaniei este divizat in judete, municipii, orase si comune.

Structura sistemului bugetar in statele de tip unitar cuprinde un buget al administratiei publice centrale si bugetele locale, care corespund unitatilor administrativ-teritoriale.

Prin urmare, statul unitar este simplu si se caracterizeaza prin existenta: -unei singure formatiuni statale;

-unei singure ordini constitutionale si unei singure legislatii;

-unui singur aparat de stat, deci a unui singur sistem de organe centrale ale celor trei puteri;

-unei singure cetatenii;

-unei singure calitati de drept international.

Statul simplu este un stat centralizat din punct de vedere politic, guvernantii fiind singurii in contact direct, politic si juridic atat cu subiectele de drept international, cat si cu cetatenii si colectivitatile teritoriale locale.

Unitatile administrativ-teritoriale ale statului unitar nu dispun nici de organe legislative, nici de jurisdictii proprii, nici de organe guvernamentale, ci doar de autoritati administrative, elementul unitar fiind cel care predomina, iar cel de descentralizare fiind administrativ.

b) Statele de tip federal cuprind in structura lor organizatorica federatii, state, provincii sau regiuni membre ale federatiei si unitati administrativ-teritoriale proprii fiecarui stat membru al federatiei.

Statul federal formeaza o uniune de drept constitutional, el este un stat descentralizat politic, rezultat din suprapunerea a doua tipuri de state, statul federal si statele federate, acestea din urma renuntand la utilizarea exclusiva a suveranitatii lor. Federalismul urmareste sa imbine colectivitatile politice apropiate, respectand particularitatile fiecareia. Statul federal inglobeaza unitatile federale, dar nu le absoarbe, realizand o sinteza intre solidaritate si autonomie.

La nivelul federatiei functioneaza organe supreme ale puterii administratiei federale care sunt capabile in rezolvarea problemelor pe plan intern si in relatii intrenationale ale statului respectiv.

Statele, provinciile sau regiunile membre ale federatiei dispun de Parlamente si Guverne proprii, dar care nu au competente pe plan extern. Organele legislative si executive federale orienteaza in anumite domenii acrivitatea statelor membre, in timp ce in altele, statele membre ale federatiei au competente depline.

Fiecare stat, provincie sau regiune membra a federatiei se divide in unitati administrativ-teritoriale care sunt conduse de organele locale ale puterii administratiei de stat.

In cazul statelor federale structura sistemului bugetar cuprinde: bugetul federatiei, bugelele statelor, provinciilor sau regiunilor membre ale federatiei si bugetele locale, in care veniturile si cheltuielile sunt cuprinse intr-un volum mai redus.

Structura bugetului se modifica de la un stat la altul in functie de politica economica, fmanciara si bugetara a Guvernului desemnat sa transpuna in practica prevederile legislatiei.

c) Uniunea statala este o asociere de doua sau mai multe state care nu formeaza un nou stat. Spre deosebire de statul federal se regaseste aici doar ideea de asociere, de colaborare dar nu si pe aceea de suprapunere, sau functioneaza numai regula de agregare, dar nu si cea de integrare.