Dezbaterea publica cu privire la Strategia de Securitate Nationala a Romaniei si pachetul de legi referitoare la siguranta nationala

Dezbaterea publica cu privire la Strategia de Securitate Nationala a Romaniei si pachetul de legi referitoare la siguranta nationala

Obiectul dezbaterii publice

13 februarie 2006: In sedinta CSAT au fost puse in dezbatere Strategia de Securitate Nationala a Romaniei si pachetul de sase propuneri legislative in domeniul securitatii nationale. Acest pachet cuprinde:

- Propunerea legislativa privind legea statutului ofiterului de informatii

- Propunerea legislativa privind legea de organizare a Serviciului Roman de Informatii

- Propunerea legislativa privind legea de organizare a Serviciului de Informatii Externe

- Propunerea legislativa privind legea apararii nationale

- Propunerea legislativa privind legea privind managementul crizelor

- Propunerea legislativa privind legea informatiilor, contrainformatiilor si securitatii

In cadrul acestei sedinte a CSAT, s-a fixat un termen de 30 de zile pentru ca Strategia de Securitate Nationala sa fie prezentata in forma finala in plenul CSAT. Ulterior aceasta va fi prezentata in fata Parlamentului. In ce priveste pachetul de propuneri legislative privind siguranta nationala s-a decis ca acesta sa fie adoptat de CSAT in termen de 60 de zile, urmand ca apoi sa intre in dezbatere publica. La propunerea sefului statului s-a decis secretizarea acestor documente pana la adoptarea lor de catre CSAT. Justificarea acestei secretizari a fost faptul ca aceste proiecte legislative sunt doar “materiale de lucru”, o dezbatere publica neavand nici o finalitate.

15 februarie 2006: Reprezentanti ai societatii civile, impreuna cu mai multi lideri liberali, au criticat secretizarea propunerilor legislative, aratand ca aceasta este abuziva si incalca prevederile Legii 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate, neexistand nici o justificare pentru ca aceste proiecte sa nu fie publice, cu atat mai mult cu cat prevederile lor afecteaza interesele cetatenilor, avand impact asupra drepturilor si libertatilor fundamentale ale individului.

20 februarie 2006: Intr-o rezolutie adoptata  de grupurile parlamentare, PNL cere Presedintelui Traian Basescu sa desecretizeze proiectele de lege privind securitatea nationala, pentru ca acestea sa fie dezbatute si imbunatatite impreuna cu societatea civila. PNL califica drept “un abuz inacceptabil intr-un stat democratic” clasificarea unor astfel de documente. In acelasi timp, PNL a cerut desfiintarea CSAT, pe care il califica a fi drept o institutie de sorginte comunista si trecerea serviciilor secrete in coordonarea Executivului.

In aceeasi zi, seful statului le raspunde liberalilor, aratand ca ratiunea pentru care a fost decisa secretizarea documentelor era aceea de a se evita o “harmalaie inutila” pe marginea unor documente ce reprezinta doar un “material de lucru”. Traian Basescu a declarat ca se urmarste definitivarea acestor proiecte in cadrul comisiilor de specialitate ale Parlamentului pentru ca, ulterior, sa fie puse in dezbatere publica si sa se decida daca vor fi promovate prin initiativa parlamentarilor din comisii sau prin Guvern. Tot ca raspuns la aceste reactii, Presedintele decide ca documentul privind Strategia de Securitate Nationala sa fie facut public, prin afisare pe site-ul Presedintiei.

24 februarie 2006: In urma Delegatiei Permanente, desfasurate la Brasov, PNL a cerut desfiintarea CSAT considerand-o “o structura de inspiratie sovietica”.

28 februarie 2006: Comisia de aparare a Senatului a luat in discutie cele sase proiecte legislative primite de la CSAT. Urmeaza sa fie invitati pentru discutii in cadrul comisiei directorii SRI si SIE, urmand consilierul prezidential pe probleme de securitate nationala al Presedintelui si ministrul Administratiei si Internelor.

2 martie 2006: In presa apar o serie de prevederi cuprinse in cadrul celor sase legi, cu toate ca acestea erau considerate secrete. Prevederile in cauza au fost considerate de majoritatea actorilor politici si de societatea civila extrem de restrictive cu privire la drepturile si libertatile fundamentale ale individului. Exceptie face PD, ai carui lideri sustin demersurile presedintelui Traian Basescu, prin preluarea pozitiei acestuia cu privire la necesitatea mentinerii secrete a celor sase propuneri legislative. De asemenea, PD a fost permanent de partea sefului statului, in toata dezbaterea cu privire la infiintarea prin hotarare a CSAT a Comunitatii Nationale de Informatii.

Astfel, pe langa tema desecretizarii celor sase propuneri legislative, dezbaterea publica a capatat o noua coordonata, aceea a analizei continutului propunerilor legislative venite de la CSAT.

6 martie 2006: In cadrul intalnirii organizate de seful statului cu presedintii partidelor parlamentare, liderii acestora, cu exceptia celor de la PD, s-au pronuntat pentru desecretizarea celor sase proiecte legislative. PNL, cel mai inversunat critic al propunerilor legislative in domeniul sigurantei nationale, s-a exprimat ferm in sensul desecretizarii acestora si punerii in dezbatere publica a prevederilor cuprinse in aceste documente.

Prevederile restrictive cu privire la drepturile si libertatile fundamentale ale individului

Propunerea legislativa privind legea statutului ofiterului de informatii

Este considerata legea care aduce cele mai puternice restrictii, intrucat ofiterii de informatii capata puteri sporite, ce risca sa dea nastere unor abuzuri si au un potential ridicat de incalcare a drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetateanului.

Astfel:

ofiterii de informatii sunt exonerati de raspunderea penala sau civila daca, prin exercitarea in limitele legii, ale atributiilor de serviciu au vatamat o persoana sau au adus prejudicii patrimoniului acesteia.

In timpul exercitarii atributiilor de serviciu, ofiterii de informatii nu pot fi perchezitionati, retinuti sau arestati, fara avizul prealabil al conducatorului autoritatii informative

Ofiterii de informatii, in cazul in care se impune inlaturarea unor pericole iminente pentru securitatea nationala, pot folosi orice sistem de comunicare sau transport si pot intra in orice loc public sau privat, cu despagubiri ulterioare. Acestia nu vor avea nevoie de mandat pentru a intra in locuinte sau pentru a utiliza masinile sau telefoanele cetatenilor

Ofiterii de informatii primesc statut de functionari publici cu statut special. Daca ei sunt scosi din sistem prin disponibilizare sau din cauza unei incapacitati psihice sau fizice, trec la Agentia Nationala a Functionarilor Publici, care le va gasi locuri de munca

Ofiterii de informatii pot stabili relatii “confidentiale si liber consimtite” cu persoane care au informatii ce prezinta interes pentru securitatea nationala

Propunerea legislativa privind legea de organizare a Serviciului Roman de Informatii

Potrivit acestui proiect legislativ:

Lucratorii acestui serviciu vor deveni civili.

Acestia vor avea dreptul sa solicite si sa primeasca, in mod gratuit, de la autoritati si institutii publice, precum si de la organizatii private, informatii si documente sau copii de pe acestea, care contin informatii pentru realizarea securitatii nationale.

Lucratorii specializati, anume desemnati de SRI, pot efectua acte premergatoare cu caracter probatoriu cu privire la infractiuni ce au legatura cu siguranta nationala. Aceste acte premergatoare se refera la “constatari personale si alte alte activitati”, fara ca aceste “alte activitati” sa fie detaliate. Actele premergatoare, precum si procedurile de realizare a acestora se stabilesc, in comun, de catre SRI si Ministerul Public, insa ele au un caracter secret. Astfel de actiuni s-ar desfasura in doua cazuri: fie in vederea obtinerii datelor necesare sesizarii urmaririi penale, fie la cererea acestora.

Ofiterii SRI pot constata infractiuni flagrante referitoare la pregatirea sau savarsirea unor actiuni de terorism, dar si a infractiunilor de coruptie si de criminalitate organizata, care sunt de natura sa puna in pericol siguranta nationala. Astfel, lucratorii SRI ar putea ei insisi sa ia masuri pentru prevenirea si inlaturarea consecintelor, dar si pentru prinderea si predarea faptuitorilor

Ofiterii SRI pot infiinta, cu aprobarea autoritatilor constitutionale competente, unitati, subunitati, formatiuni, persoane juridice si alte structuri organizatorice interne, inclusiv sub acoperire, precum si sa desfasoare activitatile pentru care acestea au fost infiintate. Cu alte cuvinte, serviciile de informatii pot face afaceri nu numai “ascunse”, ci si la vedere, ceea ce ar insemna ca Romania ar deveni prima tara din cadrul NATO in care acest fapt este posibil.

In articolul 63 al proiectului se prevede ca “Documentele ce privesc activitatea Serviciului sunt pastrate in arhiva proprie si pot fi consultate, in functie de nivelul de clasificare si regulile de acces la informatii, numai in conditiile legii, cu aprobarea directorului”. De asemenea, “Informatiile care privesc securitatea nationala pot deveni publice numai dupa trecerea unei perioade de 100 de ani de la arhivare.”. In plus, “Serviciul detine spre conservare si folosinta fonduri de arhiva ce privesc securitatea nationala ale fostelor organe nationale de informatii, carora li se aplica alineatele anterioare.”[1]

SRI capata atributii in domeniul apararii Constitutiei. In articolul 11 al proiectului, se arata ca SRI “organizeaza si desfasoara activitati specifice pentru deconspirarea si contracararea activitatilor de natura extremista ori subversiva a celor care atenteaza la valorile supreme consacrate constitutional, la stabilitatea si echilibrul politic, social si economic”.

Propunerea legislativa privind legea de organizare si functionare a Serviciului de Informatii Externe

Potrivit reglementarilor existente in pachetul de propuneri legislative, SIE are dreptul si poate cere tuturor organelor competente orice informatii are nevoie pentru exercitarea activitatii sale. In dezbaterea publica si in presa, acest proiect legislativ cu privire la organizarea si functionarea SIE nu a fost analizat cu prioritate.

Propunerea legislativa privind legea apararii nationale

Legea apararii urmareste reconsiderarea structurii de conducere a armatei. Astfel, propune o impartire a conducerii armatei intre presedintele Romaniei si seful Statului Major al Armatei. Acesta din urma se va numi “Seful Armatei”, iar ministrul Apararii va avea doar atributii de reprezentare a institutiei in relatie cu alte institutii nationale sau internationale.

De asemenea, se urmareste ca seful structurii informative departamentale din cadrul MApN (DGIA) sa fie numit prin decret semnat de seful statului, la propunerea ministrului de resort. Conform legii in vigoare, prerogative numirii sefului DGIA apartine primului ministru.

In plus, trebuie evidentiat faptul ca, intr-un proiect de lege al MApN privind “asigurarea geografica, procurarea, detinerea si gestionarea informatiilor geografice de catre Ministerul Apararii Nationale”, se dispune ca pana si planurile cadastrale ale terenurilor private vor intra in categoria informatiilor clasificate. Potrivit proiectului, “persoanele fizice si juridice de drept public sau privat care executa, actualizeaza, multiplica sau gestioneaza lucrari si informatii geografice au obligatia de a informa MApN despre informatiile realizate, in termen de 30 de zile de la data realizarii sau actualizarii sau detinerii acestora”. De asemenea, potrivit articolului 3 din respectivul proiect legislativ, „M.Ap.N., prin structurile de specialitate, coordoneaza si realizeaza asigurarea geografica pentru intreg teritoriul national”. Asta inseamna ca cetatenii care detin planuri de incadrare in zona ale imobilelor in care locuiesc sau planuri cadastrale pentru terenuri trebuie sa le predea in termen de 30 de zile M.Ap.N. La fel trebuie sa procedeze notarii, agentiile imobiliare, expertii cadastrali sau functionarii din primarii si prefecturi. Prin aceste dispozitii, se creeaza un potential de abuz din partea MApN, care poate utiliza discretionar informatiile primite.

Propunerea legislativa privind legea privind managementul crizelor

Potrivit proiectului, situatia de criza poate avea mai multe grade de risc, iar in functie de gravitatea momentului, autoritatile pot decide cresterea sau scaderea gradului de risc. Proiectul face si precizarea ca „deciziile care se iau sa fie proportionale cu gravitatea situatiei”. Criza este definita drept „o situatie de anormalitate interna sau internationala, cu grave perturbari sau amenintari la adresa conditiilor de viata, sanatate si de mediu, populatiei, stabilitatii politice, economice si sociale si alte valori constitutionale si indeplinirea obligatiilor internationale ale statului”.

Situatiile de criza sunt impartite in: situatii de criza de urgenta civila (perturbari ale ordinii publice, calamitati naturale s.a.) si situatii de criza de securitate (amenintari teroriste, aparare, instabilitate economica s.a.), stabilindu-se totodata patru grade de situatii de alerta in cazul unor crize.

De asemenea, in urma constatarii unei situatii de criza, serviciile de informatii au posibilitatea restrangerii unor drepturi constitutionale, precum cel privitor la viata familiala si privata sau cel referitor la inviolabilitatea domiciliului. Dreptul la libera circulatie, la intruniri, dreptul la greva, dreptul la libera exprimare si informatie, dreptul la secretul corespondentei, interzicerea muncii fortate si proprietatea privata pot fi suspendate in conditiile existentei unei situatii de criza.

Prin modul ambiguu in care sunt definite situatiile de criza, prin posibilitatea larga oferita autoritatilor in domeniu de a aprecia ce este si ce nu este o situatie de criza, se contureaza posibilitatea unor abuzuri cu privire la drepturile enumerate mai sus.

Propunerea legislativa privind legea privind activitatea de informatii, contrainformatii si de securitate

Acest proiect legislativ urmareste sa inlocuiasca actuala lege privind siguranta nationala. Posibilitatea unor abuzuri cu privire la drepturile si libertatile fundamentale ale individului este foarte mare, in conditiile in care vor fi acceptate o serie de prevederi ale acestei propuneri legislative:

- Serviciile de informatii au dreptul neingradit de a obtine informatii si date detinute inclusiv de operatorii economici privati. Astfel, in baza unei cereri argumentate, trimise de autoritatea informativa, se pot cere informatii de la operatorii de transport, companiile postale si operatorii de comunicatii.

-Serviciile de informatii ar putea sa infiinteze firme private sub acoperire[2].

- Spre deosebire de actuala lege a sigurantei nationale, acest proiect legislativ identifica peste 30 de amenintari la adresa sigurantei nationale, unele dintre acestea fiind extrem de ambigue: „lipsirea de informatiile de interes public necesare realizarii sigurantei cetateanului si a societatii”, „alterarea continutului informatiilor vehiculate in spatiul public, cu scopul de a dezinforma” sau „risipirea resurselor de apa si energie”.

- Conform acestui proiect, actele premergatoare constau in solicitarea si obtinerea de obiecte, inscrisuri sau relatii oficiale la institutii publice sau organisme private; consultarea de specialisti si experti; primirea de sesizari sau note de la persoane fizice sau juridice; fixarea unor momente operative prin fotografiere, filmare sau alte mijloace tehnice; constatari personale sau alte metode prin care pot obtine datele necesare.

- Problema emiterii mandatelor pentru culegerea de informatii in cazul atingerii sigurantei nationale este reglementata in sensul ca autoritatile informative cer autorizare de la procuror, iar procurorul general va decide asupra cererii, care va fi examinata in camera de consiliu de catre judecatori anume desemnati de Inalta Curte de Casatie si Justitie. Procurorul trebuie sa raspunda cererii in opt ore. Aceste autorizatii vor putea fi date in scopul interceptarii si inregistrarii comunicatiilor, pentru cautarea unor informatii, documente sau inscrisuri, pentru ridicarea sau punerea la loc a unui obiect sau document, examinarea lui sau extragerea unor informatii.

Concluzii

Propunerile legislative cu privire la siguranta nationala au fost realizate de serviciile de informatii si au fost sprijinite de seful statului. Acesta a utilizat institutia CSAT pentru a le promova in Parlament, fortand astfel cadrul constitutional cu privire la dreptul de initiativa legislativa.

Aceasta dezbatere in contradictoriu se desfasoara pe doua coordonate. Una este legata de problema secretizarii acestor propuneri legislative, dorita atat de seful statului, cat si de serviciile de informatii si decisa de CSAT. Cea de-a doua coordonata este legata de continutul proiectelor legislative cu privire la siguranta nationala. Acestea cuprind o serie de prevederi cu un vadit potential de abuz cu privire la protectia drepturilor si libertatilor fundamentale ale individului. In mod subsidiar, s-a pus problema rolului CSAT si a importantei pe care aceasta structura a dobandit-o dupa ce Traian Basescu a devenit presedintele Romaniei.

Dreptul la viata privata, la viata familiala, dreptul la inviolabilitatea domiciliului, dreptul de proprietate, dreptul la libera informatie, dreptul la libera exprimare, dreptul la greva, interzicerea muncii fortate, libera circulatie, pot fi afectate prin activitatea abuziva a serviciilor de informatii. Riscul unui asemenea abuz din partea serviciilor de informatii este cu atat mai ridicat cu cat nu se accentueaza, in mod proportional cu cresterea puterilor acestor structuri informative, si eficienta controlului parlamentar asupra activitatii desfasurate de acestea.

Secretizarea acestor propuneri legislative si continutul lor restrictiv cu privire la drepturile si libertatile fundamentale ale cetateanului creeaza suspiciunea unei strategii prestabilite de seful statului impreuna cu serviciile de informatii. Cu atat mai mult cu cat unele dintre propunerile legislative poarta antetul SRI si SIE, fiind preluate ulterior de seful statului in dezbaterea CSAT. Prin acest demers, serviciile de informatii dobandesc puteri sporite, iar presedintele dobandeste controlul lor, sporindu-si in mod evident influenta pe scena politica.

Dezbaterea publica cu privire la Strategia de Securitate Nationala a Romaniei si propunerile legislative cu privire la siguranta nationala este scindata. Pe de o parte se afla seful statului, sprijinit de PD si de serviciile de informatii, care promoveaza in mod evident sporirea puterilor acestor servicii, iar pe de alta parte, exista un consens intre celelalte forte politice si societatea civila in a critica prevederile propunerilor legislative si intentiile sefului statului. Argumentul principal este potentialul de abuz ridicat al acestor prevederi cu privire la drepturile si libertatile fundamentale ale individului.

Controlul parlamentar eficient si riguros asupra activitatii serviciilor de informatii nu este reglementat in cele sase proiecte legislative cu privire la siguranta nationala.

Actualele propuneri legislative nu aduc imbunatatiri legislatiei in domeniul sigurantei nationale, in sensul afirmarii si protejarii cu prioritate a drepturilor si libertatilor fundamentale ale individului. Anumite prevederi restrictive din legislatia in vigoare, permanent criticate de catre societatea civila, se mentin. De asemenea, in noile proiecte, nu numai ca nu sunt eliminate lacunele legislative, dar sunt prevazute puteri sporite pentru serviciile de informatii.

Necesitatea unor servicii de informatii cu puteri largi, cum sunt cele din SUA, Marea Britanie sau Germania nu se poate aplica prin analogie si situatiei existente in Romania. In cadrul acestor societati cu democratie consolidata, exista o permanenta grija din partea decidentilor politici de a asigura, proportional cu sporirea puterilor serviciilor de informatii, si un control real si eficient din partea autoritatilor reprezentative si a societatii civile asupra acestor servicii.

Prevederile din pachetul de propuneri legislative cu privire la siguranta nationala cuprind in sine un potential ridicat de abuz cu privire la drepturile si libertatile fundamentale ale cetateanului. Cu toate acestea, nu exista in mod real  o proportionalitate intre gradul de sporire a puterilor serviciilor de informatii si cresterea numarului si intensitatii riscurilor, pericolelor si amenintarilor la adresa sigurantei nationale. Acest fapt, la care se aduga si trecutul securist recent si problema deconspirarii securitatii, impun o anumita suspiciune din partea clasei politice si a societatii civile cu privire la intentia serviciilor de informatii de a dobandi puteri sporite.