Timpul afectat activitatii functionarului

TIMPUL AFECTAT ACTIVITATII SI TIMPUL DE ODIHNA

Timpul afectat activitatii functionarului

Regimul general al activitatii functionarilor europeni este
guvernat de principiul potrivit caruia functionarii in activitate sunt in permanenta la dispozitia institutiei lor (articolul 55 (7)(8)(16).

Precizari:

1. Acest principiu nu trebuie interpretat in sensul ca functionarii
europeni in mod efectiv sunt in permanenta la serviciu.
Functionarii trebuie sa se consacre functiei sale de o maniera
personala, exclusiva si continua.[1]

O asemenea interpretare ar fi imposibila si din punct de vedere
juridic si practic, in acelasi timp.

Interpretarea care se impune este aceea ca institutiei europene ii
este recunoscuta aptitudinea de a apela, cand are nevoie, la
functionarii sai, iar acestui fapt ii corespunde obligatia functionarilor
europeni de a da curs solicitarilor institutiei europene.

2.  O a doua precizare vizeaza faptul ca actiunea acestui
principiu nu exclude, ci dimpotriva, presupune:

recunoasterea pentru functionar a unor durate limita zilnice
sau saptamanale de munca;

organizarea, in aceste limite, a programului zilnic de
activitate a functionarilor in functie de specificul functiei si de
nevoile reale ale institutiei;

in stransa dependenta cu aceasta, de fapt ca o consecinta a ei,
faptul ca nu regasim o uniformitate a programului pentru toti
functionarii europeni;

regasim in schimb aceeasi durata maxima saptamanala
pentru toti, respectiv patruzeci si doua de ore saptamanale.

In legislatiile nationale, majoritatea statelor „au consacrat o
durata maxima a zilei de lucru de 8 ore '.[2]

Constatam ca specific dreptului comunitar al functiei publice
este o durata saptamanala mai mare de lucru, respectiv 42 de ore, fata
de 40 cum regasim in majoritatea legislatiilor nationale

Articolul 2 din Carta Sociala Europeana, intitulat „dreptul la
conditii de munca echitabile ' instituie, ca prima obligatie a partilor
contractante, pe aceea de a fixa o durata rezonabila a timpului de
munca zilnic si saptamanal, saptamana de lucru trebuind sa fie
redusa progresiv in masura in care cresterea productivitatii si
ceilalti factori care intra in joc o permit.'

3. Un alt aspect care vizeaza timpul afectat activitatii functionarului este acela ca el se deruleaza in baza unui orar, intocmit de autoritatea investita cu puterea de numire.
Este vorba de doua tipuri de orare:

un orar general, aplicabil majoritatii functionarilor;

orare speciale, adecvate anumitor categorii de functionari
comunitari care indeplinesc sarcini speciale, stabilite de aceeasi
autoritate, insa dupa consultarea comitetului de personal.

4.  In anumite situatii, determinate de nevoile serviciului sau de
cele care privesc securitatea muncii, este posibil sa i se impuna
functionarului, in afara duratei normale de lucru, sa se afle la
dispozitia institutiei fie la locul de munca fie la domiciliu. O
asemenea posibilitate si necesitate, in egala masura, este decisa de
institutie insa cu avizul comitetului de personal.

5. Este recunoscuta posibilitatea ca activitatea functionarului
sa se deruleze sub limita saptamanala de 42 de ore, care
reprezinta regula generala.[3]

Asupra existentei unor asemenea situatii precum si asupra
faptului ca ea nu afecteaza interesele institutiei este competenta sa se
pronunte autoritatea investita cu puterea de numire.

Functionarul european care a fost autorizat sa-si exercite
atributiile in program redus este obligat sa realizeze in fiecare luna
sarcinile de serviciu corespunzatoare unei durate de munca egala
cu jumatate din durata normala de munca.

Regimul juridic al acestei situatii este consacrat de Anexa nr. IV
bis si el presupune urmatoarele:

durata minima pentru program redus poate fi de o luna iar
cea maxima de cel putin trei ani;

daca au incetat cauzele obiective care au determinat
autorizarea desfasurarii activitatii cu jumatate de norma, autoritatea
investita cu puterea de numire, care a acordat o asemenea
autorizare, poate sa o retraga;

este posibila reinnoirea autorizatiei de a presta activitatea cu
jumatate de norma, daca exista motive reale care sustin
prelungirea si daca functionarul a solicitat acest lucru printr-o
noua cerere, formulata cu cel putin doua luni inainte de
expirarea perioadei pentru care a fost acordata autorizatia.

dreptului de a exercita o jumatate de norma ii corespunde
dreptul de a primi o jumatate din retributia cuvenita daca
functionarul ar fi desfasurat durata normala de activitate.

este interzis functionarului care se afla in aceasta situatie sa
mai desfasoare o alta activitate lucrativa pe perioada cat dureaza
situatia respectiva.

desi primeste jumatate de retributie, functionarul european va
continua sa perceapa 100 % alocatia pentru copii, alocatiile scolare
sau pentru intretinere, iar contributiile sociale pentru boala sau pentru
pensii sunt calculate la salariul de baza al functionarului care-si
exercita activitatea cu norma intreaga.

6. In principiu, este interzisa obligarea functionarilor europeni
care lucreaza cu program redus la efectuarea de ore suplimentare.[4]

O asemenea situatie subzista in doua cazuri:

in cazuri de urgenta, cand nevoi iminente impun efectuarea de
ore in plus;

in cazul in care are loc o supradimensionare a sarcinilor de
serviciu, care atrage aceleasi consecinte. Munca de noapte si cea din
zilele de duminica sau de sarbatoare nu pot fi autorizate decat in baza
procedurii decisa de autoritatea investita cu puterea de numire.

Statutul impune si o limita maxima a orelor suplimentare, astfel ca totalul lor nu poate depasi 150 de ore pentru o perioada de sase luni.

Efectuarea de ore suplimentare atrage consecinte diferite, in
functie de categoria de functionari care le presteaza.

Astfel cand orele sunt prestate de functionarii din categoriile
Ad si AST 5-11, Statutul nu recunoaste dreptul la compensare sau
la retribuirea orelor respective.[5]

Atunci cand orele suplimentare sunt efectuate de functionari din
categoriile AST 1-AST4, acestia au dreptul sa li se acorde, dupa caz:

zile libere in compensare, daca nevoile serviciului permit
acest lucru, acestea urmand a se acorda in luna urmatoare efectuarii
orelor suplimentare;

daca nevoile serviciului nu permit acest lucru, functionarilor le este acordata o retributie corespunzatoare programului suplimentar
efectuat.

7. Efectuarea de ore suplimentare poate rezulta din doua
categorii de situatii:

in cazuri exceptionale, ca acelea discutate anterior, fiind
vorba despre urgente sau supraaglomerarea sarcinilor de serviciu;

in cazuri obisnuite, cand specificul atributiilor unui functionar
confera activitatii suplimentare a acestuia un caracter permanent si
obisnuit, pe timpul noptii, in zilele nelucratoare sau in sarbatorile
legale, determinat de nevoile serviciului, de exigentele de securitate
din institutie. Acest lucru atrage posibilitatea de a i se acorda
functionarului o indemnizatie.

Competenta de a stabili lista functionarilor care se incadreaza in
aceasta categorie apartine Consiliului, la propunerea Comisiei,
urmand a se stabili si indemnizatiile acordate functionarilor in cauza.