Abordari contemporane privind bilantul contabil

Abordari contemporane privind bilantul contabil

1. 1Studiul bilantului-etapa a analizei financiare

In vederea elaborarii diagnosticului financiar care sa permita masurarea rentabilitatii economice a capitalurilor investite, a rentabilitatii financiare a capitalurilor proprii, aprecierea conditiilor in care sunt realizate echilibrele financiare, deducerea gradului de autonomie al intreprinderii, analiza financiara parcurge mai multe etape, care presupun cercetarea unor informatii necesare in vederea detectarii simptomelor ce prefigureaza fenomene care impiedica continuitatea activitatii intreprinderii. Scopul, principal il constituie adoptarea unor decizii corective in gestiunea pe termen scurt, mediu si lung.

Bilantul este documentul contabil de sinteza prin care se prezinta elementele de activ si pasiv(mijloacele si resursele)la inchiderea exercitiului si in alte situatii prevazute de lege, grupate dupa natura, destinatie si lichiditate, respectiv dupa natura, provenienta si exigibilitate. Elementele de pasiv vizeaza fondurile de care a beneficiat intreprinderea(capitalurile proprii ale asociatiilor, provizioanele, datoriile de exploatare, financiare), iar cele de activ, utilizarile acestor fonduri, cu titlu durabil(active imobilizate)si cu titlu provizoriu si ciclic(active circulante).

Activul si pasivul reflecta aceeasi realitate vazuta sub forma mijloacelor de finantare si a utilizarii acestora la acelasi moment, ceea ce impune echilibrul permanent intre activele si pasivele bilantului, indiferent de forma de prezentare a acestuia(tabelara sau in lista).

Conform IAS 1”Prezentarea situatiilor financiare”, obiectivul bilantului este de a prezenta fidel informatii despre pozitia financiara a intreprinderii, respectiv capacitatea de a se adapta schimbarilor mediului cu ajutorul resurselor economice controlate (activele), structurii de finantare (datoriile si capitalurile proprii), precum si cu ajutorul unor indicatori economico-financiari importanti(lichiditatea si solvabilitatea).

1. 2 Tipuri de bilant utilizate in analiza financiara

Criteriile de clasamente al activelor si pasivelor bilantului difera in functie de scopul urmarit in analiza si de utilizator, ceea ce a condus la existenta mai multor tipuri(modele)de bilant, cum ar fi:bilantul contabil clasic construit pe baza unui sistem dublu de clasament in activ, dupa destinatie si dupa natura, iar in pasiv, dupa apartenenta si exigibilitate, bilantul financiar, bilantul functional, bilantul”Pool de fonds”(ansamblul resurselor)s. a.

Studiul bilantului trebuie efectuat dupa repartizarea rezultatului si incepe cu examinarea structurii pasivului si a structurii activului.

Bilantul contabil (patrimonial-juridic)utilizat pana la dotarea reglementarii contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE si cu Standardele Internationale de Contabilitate

prin OMFP nr. 94/2001, respectiv OMFP nr. 306/2002 s-a dovedit insuficient adaptat analizei financiare orientate spre gestiune, in acest scop fiind necesar un bilant mai operational, care sa permita evidentierea relatiei dintre resursele disponibile si nevoile de finantare ale intreprinderi. Este cunoscut ca orice nevoie de finantare trebuie acoperita din resurse financiare, ceea ce se reflecta prin bilantul financiar(patrimonial).

Bilantul financiar(numit si lichiditate-exigibilitate)constituie un suport al analizei financiare traditionale care are ca finalitate descrierea patrimoniului intreprinderii in vederea unei evaluari patrimoniale care poate interesa atat proprietarii, cat si creditorii. In masura in care creditorii utilizeaza un asemenea studiu este vorba de o analiza financiara externa.

Logica bilantului financiar se bazeaza pe criteriul lichiditatii crescatoare a activului si exigibilitatii crescatoare a pasivului.

Lichiditatea crescatoare a posturilor de activ este disponibilitatea din ce in ce mai mare a acestora de a devenii “lichide”si de a acoperii nevoile intreprinderii, in fruntea activului se afla valoriile imobilizate, cele mai putin “lichide”, iar la sfarsit disponibilitatiile, cele mai “lichide”.

Clasarea posturilor de pasiv in ordinea exigibilitatii crescatoare semnifica faptul ca exigibilitatea unei surse de finantare este legata de scadenta sa, primele posturi fiind cele mai lent exigibile(capitalurile proprii), iar ultimile, cele mai rapide exigibile(datoriile pe termen scurt),

Schematic, bilantul financiar se prezinta astfel:

BILANTUL FINANCIAR

Activ=Necesar                                Pasiv=Resurse

Constructia bilantului financiar implica respectarea unor principii si reguli care permit ordonarea posturilor de bilant dupa criteriul pe termen scurt si pe termen lung. In acest sens, printre elementele constitutive ale bilantului trebuie sa se faca distinctie intre cele care raman la dispozitia intreprinderii pe termen lung(peste1 an).

Amenajarea posturilor de activ conduce la existenta a doua ansambluri :activul imobilizat care reprezinta elementele pe termen lung cu trei categorii de valori imobilizate (necorporale, corporale, financiare), la care se adauga partea de activ circulant cu scadenta mai mare de 1 an (creante-clienti, cheltuieli efectuate in avans). In schimb, in activul circulant se includ imobilizarile cu scadenta scurta (imobilizarile financiare ce ajung la scadenta sub un an).

Amenajarea posturilor de pasiv structureaza pasivul bilantului in grupa capitalurilor permanente, formata din capitaluri proprii si datoriile pe termen mediu si lung (cu scadenta peste 1 an), si grupa datoriilor pe termen scurt (cu scadenta sub 1 an), indiferent de natura lor (datorii de exploatare, credite bancare curente, venituri realizate in avans cu scadenta scurta si datorii pe termen lung ajunse la scadenta).

Daca o parte a datoriilor pe termen lung ajunge la scadenta mai repede de 1 an, acestea vor fi trecute la datorii pe termen scurt. Veniturile realizate in avans cu scadenta peste 1 an sunt incluse in datoriile pe termen mediu si lung.

Obtinerea bilantului financiar implica efectuarea unor corectii ale activului si pasivului pe baza informatiilor din anexa, prin respectarea unor principii de evaluare si regrupare a posturilor dupa criteriul vechimii(peste 1 an sau sub 1an).

Prezentarea bilantului financiar pune in evidenta doua parti distincte pe orizontala: partea superioara care reflecta structura financiara prin stabilitatea elementelor care il compun (necesarul de finantat si resursele de finantare permanente), si partea inferioara, care reflecta finantarea ciclului de activitate (necesarul de finantat pe termen scurt si resursele temporare de finantare).

Clasamentul activelor si pasivelor dupa criteriul vechimiin pune in evidenta, printr-o simpla lectura orizontala , echilibrele sau dezechilibrele structurale ale bilantului, acesta fiind utilizat pe plan international conform Normei 13 a IASC, precum si in cazul conturilor consolidate.

Importanta bilantului financiar in analiza financiara decurge din faptul ca serveste la determinarea marjei de securitate financiara prin intermediul fondului de rulment, care permite intreprinderii sa faca fata riscurilor pe termen scurt, garantand solvabilitatea acesteia.

Conform reglementarilor romanesti armonizate, bilantul in lista este apropiat modelului de bilant financiar, ceea ce faciliteaza analiza echilibrelor financiare, fara a mai fi necesare alte regrupari de posturi si apelare la anexe pentru separarea datoriilor si a creantelor dupa vechime.

Abandonarea principilor de clasament al posturilor in bilantul financiar a condus la aparitia bilantului functional, care regrupeaza posturile de bilant pe marile functiuni ale intreprinderii (investitii, exploatare, finantare, trezorerie), fiind un bilant economic, construit de Centrala Bilantului din Banca Frantei in scopul explicarii functionarii economice a intreprinderii de catre bancheri.

Constructia bilantului functional are la baza un set de principii si reguli menite sa puna in evidenta utilizariile si resursele corespunzatoare fiecarui ciclu de functionare a intreprinderii, gruparea posturilor fiind legata de operatiile realizate in raport cu natura, destinatia sau functia lor. In aceasta prezentare, bilantul este destinat analizei functionale. care poate fi o analiza externa.

Bilantul contabil armonizat restrans

Un principiu de elaborare a bilantului functional se refera exprimarea posturilor de bilant la valoarea bruta(valoarea de origine a acestora), ceea ce impune includerea amortismentelor si provizioanelor in capitalurile proprii, ca resurse de autofinantare a intreprinderii. Rezulta ca bilantul functional nu mai poate juca rolul asemanator bilantului financiar in evaluarea patrimoniala a posturilor, ci constituie un punct de plecare ideala pentru o analiza de flux privind variatiile de stocuri.

Un alt principiu al bilantului functional se refera la stabilitate, respectiv durata posturilor in patrimoniu, diferit de conceptul permanentei bilantului financiar, un imprumut pe termen lung ramane in imobilizarile financiare, indiferent de scadenta , iar datoriile pe termen lung nu vor fi trecute la datorii pe termen scurt, indiferent de scadenta.

Al treilea principiu, al afectarii, avut in vedere la structurarea posturilor, permite descrierea ciclurilor care compun viata intreprinderii si a echilibrelor financiare ce decurg dinn ele.

Schematic, bilantul functional se prezinta astfel:

Bilantul functional

Activ=Utilizari                                Pasiv=resurse

Bilantul economic elaborat in optica functionala permite evidentierea a doua categorii de utilizari in activ (de exploatare si in afara exploatarii), iar in pasiv a doua categorii de resurse(de exploatare si in afara exploatarii).

Importanta bilantului functional in analiza consta in faptul ca permite aprecierea stabilitatii structurii financiare a intreprinderii prin intermediul trezoreriei nete si exprima independenta dintre structura financiara si natura activitatii sale.

Comparatia intre bilantul financiar si bilantul functional arata ca bilantul permite o analiza externa a situatiei financiare a intreprinderii interesata, pentru creditori fiind realizata din perspectiva incetarii activitatii, iar bilantul functional permite in primul rand, o analiza interna realizata in principal de managerii intreprinderii din perspectiva continuitatii activitatii acesteia.

Bilantul financiar(lichiditate-exigibilitate)

Bilantul functional(economic)

Ca raspuns adus criticilor bilantului financiar si bilantului functional, adeptii conceptelor noi aparute ale teoriei financiare neoclasice au conceput modelul de bilant”Pool de fonds”(ansamblul fondurilor).

Teoria financiara neoclasica avanseaza un criteriu care priveste costul capitalului compus din diferite resursefolosite, in functie de care se judeca oportunitatea diverselor utilizari carora le-au fost afectate.

In consecinta, bilantul trebuie privit ca un ansamblu de resurse si utilizari, care ofera indicii asupra deciziilor strategice in materie de investitii si de finantare, fara a exista o afectare a unei resurse unui anumit tip de utilizare.

Acest tip de bilant se apropie de bilantul functional prin prezenta in pasiv a amortismelor si a provizioanelor in fondurile proprii. In activ fondurile sunt grupate in doua parti distincte pentru a evidentia impactul strategiilor intreprinderii:strategia industriala si comerciala, caruia ii corespund imobilizarile brute non-financiare si activele circulante de exploatare(inclusiv lichoiditatiile necesare pentru exploatare), si strategia financiara, inclusiv lichiditatiile, care serveste obiectivelor de tip financiar.

Schematic, bilantul ansamblului de fonduri se prezinta astfel:Bilant “Pool de fonds”

Activ=utilizari             Pasiv=resurse

Transpunerea bilantului in optica ansamblului de fonduri(“Pool de fonds”)este apropiata de bilantul functional.

Indiferent de optica si forma de prezentare a bilantului, analiza bilantului permite diagnosticarea pozitiei si a sanatatii financiare a intreprinderii prin intermediul unor studii de finete.

Bilant”Pool de fonds”(ansamblul fondurilor)

I. Utilizari industriale si comerciale A. Imobilizari brute 1. Imobilizari necorporale 2. Imobilizari corporale B. Active circulante de exploatare 1. Stocuri-total 2. Creante comerciale C. Alte circulante in afara exploatarii 1. Alte creante Cheltuieli in avans	1. 199. 843. 638 685. 446. 240 916. 041 684. 530. 233 504. 462. 703 122. 067. 978 380. 905. 650 9. 934. 695 9. 934. 695 1. 489. 075	1. 556. 466. 573 841. 393. 130 1. 341. 772 840. 051. 361 710. 774. 124 179. 324. 142 529. 799. 654 4. 302. 319 4. 302. 319 1. 650. 328	I. Fonduri proprii 1. Fonduri proprii externe -Capital -Subventii 2. Fonduri proprii interne -Rezerve-total -Rezultatul reportat -Rezultatul exercitiu(repartizat) -Amortisme+Pro vizioane -Venituri in avans	939. 833. 208 295. 996. 133 295. 996. 133 - 592. 453. 026 338. 452. 569 +5. 692. 403 (51. 384. 049) 243. 110. 681 5. 197. 373	1. 070. 846. 976 295. 996. 133 295. 996. 133 - 774. 850. 843 436. 716. 297 +13. 940. 949 (97. 419. 148) 310. 908. 615 13. 284. 982
II. Utilizari financiare 1. Imobilizari financiare 2. Disponibilitati	2. 945. 411 61. 114 2. 884. 297	2. 417. 503 61. 114 2. 356. 389	II. Datorii 1. Resurse financiare(>1an) 2. Datorii de exploatare(<1an)	314. 339. 890 127. 907. 177 186. 432. 713	488. 040. 100 158. 529. 862 329. 510. 238
Total Utilizari brute	1. 202. 789. 083	1. 558. 887. 079	Total fonduri	1. 202. 789. 083	1. 558. 887. 079

1. 3 Analiza indicatorilor potentialului financiar

Bilantul este “fotografia”intrepriderii, care, indifferent de forma de prezentare, trebuie sa ofere raspuns la o serie de intrebari specifice celui care efectueaza analiza. Aceste intrebari decurg din modul in care se realizeaza egalitatea intre activul si pasivul bilantului, egalitate care transpune o identitate fundamentala intre doua reprezentari diferite ale aceleasi marimi economice, sursele fondurilor(originea)trebuie sa corespunda cu utilizarile(necesitatiile carora le-au fost afectate.

Analiza situatiei financiare pe baza bilantului in vederea elaborarii diagnosticului financiar-contabil trebuie sa respecte cateva principii:

1.          Bilantul trebuie analizat ca o unitate a indicatorilor financiari si materiali, ceea ce implica o analiza interna a acestuia

2.          Pentru a asigura studiului o anumita profunzime, bilantul trebuie examinat ca un tot unitar, ceea ce impune corelarea indicatoriilor din bilant cu operatiunile economice al carui efect final il reflecta

3.          Analiza bilantului, la un moment dat, trebuie comparata in timp si in spatiu cu alte unitati similare

4.          Pe baza analizei bilantului se vor elabora previziuni si se vor adopta decizii financiare cu diverse destinatii

Ca orice analiza, studiul bilantului trebuie sa inceapa cu aprecierea generala a continutului acestuia, care se realizeaza prinlectura bilantului. Aceasta presupune, mai intai examinarea resurselor care au finantat utilizarile intreprinderii in cursul exercitiului financiar.

In acest sens, studiul bilantului(financiar, functional)prezentat sub forma tabelara implica o analiza interna efectuata in directie orizontala si verticala , fiecare punand in evidenta corelatii cu semnificatii deosebite in aprecierea situatiei financiare a intreprinderii.

De exemplu, analiza pe orizontala a bilantului pune in evidenta modul in care se realizeaza principalele echilibre financiare pe termen scurt si pe termen lung ale intreprinderii sau grupului de intreprinderi, prin intermediul unor marimi agregate cum ar fi:situatia neta, fondul de rulment, necesarul de fond de rulment, trezoreria.

In acelasi timp, analiza pe orizontala evidentiaza corelatii intre posturi din activ si din pasiv(debitori-creditori, clienti-furnizori etc. ).

Analiza in directia verticala a bilantului evidentiaza structura activului(prin raportul dintre activele imobilizate si activele circulante)si a pasivului(capitalului), structura finantarii nprin raportul dintre capitalurile proprii si datorii, permite calculul ratelorde rotatie a posturilor de activ si pasiv, calculul ratelor de rentabilitate etc.

Mentionam ca analiza situatiei si pe baza bilantului contabil structurat conform Reglementarilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE si cu Standardele Internationale de Contabilitate prin formatul in lista se preteaza doar la o analiza pev verticala, fiind facilitata in privinta determinarii echilibrelor financiare:unele marimi agregate sunt prezentate ca posturi de bilant, cum ar fi postul”Active circulante, respectiv datorii curente nete”care exprima direct marimea fondului de rulment.

In acelasi timp nu se mai impune apelarea la anexe in vederea separarii datoriilor in functie de scadenta, aceste datorii fiind prezente distinct in bilant:”Datorii ce trebuie platite intr-o perioada de 1an” si “Datorii ce trebuie platite intr-o perioada mai mare de 1an”.

Studiul bilantului implica si o analiza externa care vizeaza intreprinderea indicatoriilor de bilant in stransa legatura cu activitatea economica a intreprinderii, ceea ce presupune confruntarea unor posturi de bilant cu sumele inregistrate in rulajele conturilor, asa cum rezulta din balantelele de verfificare.

1. 3. 1 Analiza situatiei nete

Pe baza abordarii juridice a bilantului financiar, analistii financiari determina situatia neta(SN) a intreprinderii cu ajutorului relatiei :

SN=ACTIVE-DATORII TOTALE

Aceasta exprima valoarea contabila a drepturilor pe care le poseda asupra intreprinderii, fiind averea proprietarilor si trebuie sa fie suficienta pentru a asigura functionarea si independenta financiara a intreprinderii.

Comparativ cu capitalurile proprii, situatia neta este mai restrictiva, deoarece exclude subventiile si provizioanele reglementate. De aceea, situatia neta este un indicator mai relevant care exprima valoarea activului realizabil la un moment dat ce intereseaza atat proprietarii, actionarii, cat si creditorii intreprinderii mai ales in cazul llichidarii acesteia. Situatia neta se calculeaza punand fata in fata bunurile si datoriile de aceeasi scadenta.

Pe baza bilantului financiarsituatia neta este diferenta:

SN=Total active-Datorii totale-Venituri in avans=Capitaluri proprii

Pe baza bilantului contabil armonizat situatia neta este diferenta:

SN=(Toatal active-Datorii curente)-Datorii peste 1 an=F-G

De exemplu, situatia neta in cele doua variante de calcul este prezentata in tabelul urmator:

Calculul situatiei nete (capitaluri proprii)

Din datele tabelului se constata o situatie neta pozitiva si in crestere ca o confirmare a faptului ca s-a inregistrat cresterea capitalurilor proprii cu peste 5 %.

Situatia neta pozitiva si crescatoare reflecta o gestiune economica sanatoasa, care maximizeaza valoare intreprinderii, prin majorarea resurselor proprii, care intaresc fondul de rulment.

O situatie neta negativa reflecta o stare de prefaliment, fiind consecinta incheierii cu pierderi a exercitiilor anterioare, pierderi care au epuizat integral capitalurile proprii. Partea neacoperita ramane exclusiv in sarcina creditorului, acesta fiind riscul de insolvabilitate al intreprinderii.

Cresterea situatiei nete(activului net)are ca efect cresterea rentabilitatii si a independentei dfinanciare, pe baza ei putandu-se determina riscul global sau lichidati, prin valoarea raportului:

SN-Activ fara valoare <0. 3

Activ

Activul net(capitalurile proprii)reprezinta un indicator esential care da dimensiunea gradului de”sanatate”al intrepriderii referitor la mentinerea capitalului fizic sau financiar, mai ales in conditiile erodarii ca urmare a inflatiei.

Mentinerea capitalului fizic presupune ca profitul sa fie obtinut numai prin cresterea capacitatii fizice productive in cursul perioadei, iar mentinerea capitalului financiar presupune obtinerea profitului prin cresterea valorii financiare(monetare)a activelor nete. In acest sens, analiza situatiei nete este completata prin studiul performantelor intreprinderii legate direct de mentinerea capitalului fizic sau financiar, prin “Situatia modificarii capitalurilor proprii”, un document al situatiilor financiare anuale prevazut de OMFP nr. 94/2001, inspirat din cerintele IAS 1, prin care se prezinta detaliat toate variatiile pe care le-a suferit in cursul exercitiului fiecare element al activului net.

Din aceasta situatie rezulta capacitatea de mentinere(erodare)a capitaluloui, ca si profitul(pierderea) intrepriderii in cursul exercitiului, prin urmatoarele elemente de continut:

Profitul net(pierderea neta)al (a)perioadei;

Fiecare element de venit si cheltuiala recunoscut direct in capitalurile proprii;

Efectul cumulat al modificarii politicilor contabile si corectia erorilor;

Tranzactiile de capital cu proprietarii si distribuirile catre acestia;

Soldul profitului(pierderii)cumulat la inceputul perioadei si la data bilantului, si modificarile aferente;

O reconciliere intre valoarea contabila a fiecarei categorii de capitaluri proprii la inceputul si sfarsitul perioadei, cu prezentarea distincta a fiecarei modificari.

Situatia modificarii capitalurilor proprii cuprinde date privind :soldul la 1 ianuarie, cresterile(+), reducerile(-) si soldul la31 decembrie, asa cum rezulta din datele Tabelului urmator, in care soldul final este:

Sf=Si+Cresteri-Reduceri

Din analiza datelor Tabelului se constata urmatoarele:

1.            Modificarea capitalurilor proprii este diferenta

∆=Sf-Si=640. 141. 085-425. 835. 305=+214. 305. 780 mii lei

2.            Se constata ca modificarea capitalurilor proprii in cursul exercitiului financiar rezultata din aceasta situatie(majorare)coincide cu cresterea situatiei nete.

3.            Majorarea capitalurilor proprii a fost consecinta unor solduri initiale si a cresterii capitalului subscris, a rezervelor si a profitului nerepartizat

Situatia modificarii capitalurilor proprii ( lei)

4. Capitalurile proprii au fost diminuate de reducerea unor rezerve, de soldul debitor al contului 1172 si de o pierdere reportata rezultata din adoptarea pentru prima data a IAS, mai putin IAS29, privind retratarea informatiei financiare necesara inlaturarii efectelor inflatiei.

5Comparativ cu exercitiul financiar precedent, rezultatul exercitiului financiar a crescut cu peste 50%, ceea ce atesta o evolutie favorabila a capitalurilor proprii, unde acestea detin ponderea dominanta.

Importanta situatiei nete(capitalurilor proprii)in aprecierea sanatatii financiare a intreprinderii este amplificata in activitatea de evaluare a acesteia, unde in metodele patrimoniale de evaluare se utilizeaza mai multe variante de redare a elementelor materiale ale capitalului propriu, bazate pe activul net contabil, activul net actualizat sau reevaluat, activul net corectat, activul net de lichidare, valoarea substantiala a patrimonului.

1. 3. 2. Analiza fondului de rulment

Echilibrul financiar al intreprinderii rezulta din confruntarea maselor mari ale bilantului:fondul de rulment(FR)cu necesarul fond de rulment(NFR), din care rezulta trezoreria(T). Acest echilibru este determinat conform conceptiilor de prezentare a bilantului:optica financiara si optica functionala.

Pe baza bilantului financiar, care grupeaza posturile dupa criteriul permanentei, echilibrul financiar presupune finantarea activului cu durata mai mare de 1 an din resurse cu scadenta peste 1 an, iar finantarea activelor sub 1 an din resurse scadente sub 1 an.

Un prim echilibru rezulta din confruntarea pasivului pe termen lung(capitalurile permanente)cu necesarul permanent(activul imobilizat), asa cum rezulta din partea superioara a bilantului financiar:

FRF =Capitaluri permanente(Capitaluri proprii+Datorii pe termen lung si mediu)+Provizioane pentru riscuri si cheltuieli-Necesar permanent(Active imobilizate nete).

Aceasta metoda pune in evidenta echilibrul financiar pe termen lung, fondul de rulment reprezentand partea din capitalurile cu grad de exigibilitate slab, care serveste finantarii elementelor de activ cu grad de lichiditate suficient de crescut.

Metoda insista asupra originii fondului de rulment si permite intelegerea cauzelor variatiei sale, cresterea lui fiind determinata de cresterea capitalurilor permanente(emisii de noi actiuni, obligatiuni, noi imprumuturi pe termen lung)si de reducerea imobilizarilor nete(vanzari de titluri, dezinvestire, cesiuni de imobilizari).

Odata cu cresterea fondului de rulment, creste si marja de securitate a intreprinderii, ceea ce arata ca o parte mai insemnata din activele circulante este finantata din capitaluri permanente.

Scaderea fondului de rulment este cauzata de scaderea capitalurilor permanente(rambursari de imprumuturi pe termen lung sau de obligatiuni)si de cresterea imobilizarilor nete(investitii).

Un fond de rulment stationar reflecta stagnarea intreprinderii, care poate fi temporara sau de durata, avand diferite cauze legate de capitalurile proprii si de datoriile la termen comparativ cu situatia activului imobilizat.

Partea inferioara a bilantului financiar permite determinarea fondului de rulment financiar ca diferenta:

FRF=(Active circulante +Cheltuieli in avans)-(Datorii pe termen scurt+Venituri in avans)

Metoda pune in evidenta afectarea si finalitatea fondului de rulment care este finantat din activul circulant. In aceasta ipostaza, fondul de rulment financiar arata surplusul excedentului de lichidare potentiala, ca o marja de securitate privind solvabilitatea intreprinderii.

Bilantul contabil armonizat permite determinarea mai rapida a fondului de rulment, in doua moduri:

a)FRF=(Total active-Datorii curente)-Active imobilizante=F-A;

b)FRF=Active circulante, respectiv datorii curente nete=E.

Teoretic, fondul de rulment trebuie sa fie pozitiv, ceea ce nu inseamn ca in anumite situatii nu poate exista un fond de rulment negativ fara a compromite buna functionare a intreprinderii.

Un fond de rulment pozitiv(Capitaluri permanent>Imobilizari nete)constituie o marja de securitate a intreprinderii pentru exploatarea sa cotidiana, permitandu-i sa-si asigure un nivel minim al unor active circulante strict necesare functionarii(stocuri minime, fond de casa minim), activul circulant fiind superior datoriilor pe termen scurt(Activ circulant net <Datorii sub un an.

Un fond de rulment negativ constituie un semnal de alarma pentru intreprindere, care va fi lipsita de capitaluri permanente suficiente sa-i asigure finantarea imobilizarilor(Capitaluri permanente<Imobilizari nete)sau care are active circulante inferioare datoriilor scadente pe termen scurt pe care nu le va putea achita(Activ circulant net<Datorii su b 1 an). Aceasta situatie se intalneste mai frecvent in sectorul de distributie unde viteza de rotatie a stocurilor este foarte rapida(sub o luna) si unde exista credite-furnizori insemnate.

De exemplu, calculul fondului de rulment in cele trei variante a condus la rezultate din Tabelul urmator, de unde se costata existenta unui fond de rulment pozitiv in crestere, ceea ce confirma o dinamica favorabila a marjei de securitate a intreprinderii.

Calculul si analiza fondului de rulment

In practica se considera ca fondul de rulment al intreprinderii industriale trebuie sa reprezinte valoarea a 1-3 cifre de afaceri lunare.

In interiorul capitarurilor permanente, ponderea capitalurilor imprumutate nu trebuie sa fi excesiva in raport cu cea a capitalurilor proprii(sa nu depaseasca 50%), ceea ce impune determinarea fondului de rulment propriu(FRp)si a fonduluii de rulment strain(FRs):

1.        FRp=Capitaluri proprii-Imobilizari nete;

2.        FRs=Imprumuturi pe termen lung si mediu-Imobilizari nete.

Fondul de rulment propriu pune in evidenta influenta structurii de finantare asupra modului de constituire a lui, adica masura in care echilibrul finaciar se asigura prin capitalurile proprii, ceea ce se reflecta prin gradul de autonomie financiara.

Fondul de rulment imprumutat(strain)reflecta gradul de indatorare pe termen lung pentru a finanta nevoi pe termen scurt.

Din datele tabelului rezulta ca fondul de rulment propriu este pozitiv si in crestere, iar fondul de rulment strain negativ arata ca din imprumuturile pe termen lung nu se pot acoperi nici imobilizarile nete.

1. 3. 3 Analiza necesarului de fond de rulment

Necesarul de fond de rulment desemneaza nevoile financiare generate de executarea unor operatiuni repetitivecare compun ciclul de exploatare curenta(cumparari, vanzari, plati salarii), al carui total trebuie acoperit cel putin partial de resurse stabile(fondul de rulment net). El reprezinta banii ce trebuie rulati in intreprindere pentru a-i asigura functionarea(dupa finantarea imobilizarilor)care reclama cheltuieli ce vor fi recuperate la achitarea facturilor de catre clienti.

Structura necesarului de fond de rulment cuprinde pe de o parte stocurile(de materii prime, produse finite, semifabricate)a caror valoareincorporeaza cheltuielile de fabricatie si pe de alta parte creantele. Din suma acestor componente se scad datoriile(de exploatare si in afara exploatarii), care corespund decalajelor incasari si plati:

NFR=Necesitati ciclice-Resurse ciclice

In care:

Necesitatile ciclice=Necesarul temporar-Disponibilitati;

Resursele ciclice=Resursele temporare-Creditele de trezorerie.

Pe baza bilantului armonizat, necesarul de fond de rulment se determina ca diferenta:

NFR=(Active circulante+Cheltuieli in avans-Casa si conturi la banci)-(Datorii ce trebuie platite in perioada de 1 an+Credite bancare+Venituri in avans)

Calculul si analiza necesarului de fond de rulment

Din datele tabelului se desprind urmatoarele concluzii:

1.          necesarul de fond de rulment pozitiv si in crestere confirma dinamica ascendenta a surplusului de necesar temporar fata de resursele temporare.

2.          cresterea necesarului de fond de rulment a fost consecinta cresterii necesitatiilor ciclice, respectiv a activelor circulante cu 56, 3%, in conditiile reducerii cheltuielilor in avans si a disponibilului si ale reducerii datoriilor cu scadenta pana la 1 an in proportie mai mare decat au crescut veniturile in avans.

3.          in consecinta necesitatile ciclice au crescut, iar resursele ciclice s-au redus.

Pornind de la relatia care trebuie sa existe intre necesarul temporar si resursele temporare, NFR constituie un indicator de echilibru financiar care poate fi pozitiv sau negativ, in urmatoarele situatii:

daca NFR>0, rezulta un surplus de necesar temporar fata de resursele temporare care pot fi mobilizate. Este o situatie normala daca constituie consecinta unor investitii privind cresterea necesarului de finantare a ciclului de exploatare. In caz contrar, NFR>0 arata un decalaj nefavorabil intre lichidarea stocurilor si creantelor si exigibilitatea datoriilor de exploatare, in sensul incetinirii incasarilor accelerarii platilor.

Un NFR<0 reflecta un surplus de resurse nete temporare fata de capitalurile circulante necesitatiile temporare fiind mai mici decat resursele temporare ce pot fi mobilizate. Aceasta situatie este favorabila daca este consecinta accelerarii rotatiei, activelor circulante , a urgentarii incasarilor si relaxarii platilor. Spre deosebire de fondul de rulment care reflecta echlibrul, te termen lung, necesarul de fond de rulment reflecta echilibrul curent al intreprinderii, este mai fluctuant, mai instabil decat fondul de rulment si depinde de urmatorii factori:cifra de afaceri, durata ciclului de productie, durata de rotatie a stocurilor, decalajul dintre termenul de recuperare a creantelor si termenul de plata al furnizorilor.

In acest sens, necesarul de fond de rulment poate fi exprimat si in zile de vanzare prin intermediul vitezei de rotatie in zile care reflecta acest decalaj nefavorabil intre incasari si plati conform relatiei:

NFRz=NFRx360/CA

1. 3. 4 Analiza trezoreriei

Trezoreria neta(NT)rezulta din egalitatea dintre activele si pasivele bilantului in prezentarea tabelara insemnand Activ=Pasiv, respectiv Utilizari=Resurse egalitate care conduce la confruntarea fondului de rulment(FR)cu necesarul de fond de rulment(NFR).

Din aceasta confruntare rezulta echilibrul financiar al intrepriderii, care constituie un rezultat al operatiunilor ce afecteaza toate posturile de bilant si el rezulta din lectura pe orizontala a bilantului prezentat sub forma tabelara putand fi determinat in doua moduri:

a)pa baza partii superioare a bilantului:

TN=FR-NFR

b)pe baza partii inferioare a bilantului:

TN=Disponibilitati-Credite de trezorerie

Sau

TN=Trezoreria activa-Trezoreria pasiva

Trezoreria activa cuprinde disponibilitatile curente degajate, de functionarea intreprinderii, la care se aduga plasamentele rambursabile in orice moment(valori mobiliare de plasament).

Trezoreria pasiva este prezentata de creditele bancare curente, soldurile creditoare de la banci si de efectele scontate(in afara bilantului).

Pe baza bilantului contabil armonizat , prin prezentarea in lista, trezoreria este data de diferenta:

TN=Active circulante respectiv datorii curente nete(E)-NFR

De exemplu calculul trezoreriei nete pe baza bilantului financiar si a bilantului armonizat conduce la rezultatele inscrise in tabelul urmator:

Calculul si analiza trezoreriei nete

Din datele tabelului se desprind urmatoarele concluzii:

1.          in ambele variante de calcul trezoreria neta este pozitiva , si in scadere ceea ce reflecta decalajul dintre ritmul de crestere a necesarului fond de rulment de 251, 65%, comparativ cu cresterea fondului de rulment financiar cu numai 225, 02%

2.          in acelasi timp, reducerea trezoreriei nete este si consecinta cresteri necesarului de fond de rulment cu 251, 65%, comparativ cu cresterea de numai 225, 02% a activelor circulante nete.

3.          in ambele cazuri se3 confirma valoarea pozitiva a trezoreriei nete, ceea ce impune abordarea cauzelor care pot produce dezechilibre ce se reflecta in valoarea poxzitiva sau negativa a trezoreriei.

Trezoreria neta(±)rezulta atat din operatiuni care afecteaza capitalurile permanente si activul imobilizat, cat si din operatiuni, care privesc activele circulante, si datoriile pe termen scurt.

Cresterea trezoreriei nete poate fi realizata prin crestrerea fondului de rulment si prin scaderea necesarului de fond de rulment, respectiv prin cresterea disponibilitatilor sio reducerea creditelor bancare.

Valoarea pozitiva sau negativa a trezoreriei nete este consecinta inegalitatii intre fondul de rulment si necesarul de fond de rulment care poate justifica urmatoarele cazuri:

A. Trezoreria pozitiva(TN>0), cand:

FR>NFR si respectiv Disponibilitat>Credite trezorerie

In urmatoarele situatii:

FR>0 si NFR>0, candNFReste finantat in intregime de resurse permanente(FR>0)care degaja disponibilitati care pot ascunde o subtilizare de capitaluri

FR>0 SI NFR<0, cand resursele din ciclul de exploatare(NFR<0) se adauga la un excedent de resurse permanente(FR>0) pentru a degaja un excedent mare de lichiditati, care pot ascunde subutilizari de capitaluri;

FR<0 si NFR<0, cand resursele din exploatare (NFR<0)acopera un excedent crescut de lichiditati si numai o parte a activului imobilizat(FR<0).

Ciclul de exploatare si o parte din imobilizari sunt finantate din datorii p0e termen scurt(furnizori si avansuri clienti), ceea ce impune cresterea capitalurilor permanente(resurselor stabile).

B. Trezoreria negativa (T5N<0), CAND:

FR>0 si NFR>0, cand NFR este finantat partial din capitaluri permanente(FR>0) si partial din credite bancare curente mai mari decat disponibilitatiile, ceea ce impune analiza riscului bancar curent

FR<0 si NFR>0, cand cerditele bancare acopera o parte din imobilizari(FR<0), NFR si disponibilitati(inferioare creditelor de trezorerie)ceea ce impune reconsiderarea structurii de finantare

FR<0 si NFR<0, cand resursele permanente nu acopera decat o parte a activului imobilizat(FR<0), restul fiind acoperit din datorii pe termen scurt(furnizori, avansuri clienti)si de credite bancare curente, ceea ce impune revederea structurii finantarii, fiind crescut riscul dependentei financiare de exterior printr-un levier financiar relativ crescut.