CONTABILITATEA FINANCIARA ROMANEASCA CONFORMA CU DIRECTIVELE EUROPENE

CONTABILITATEA FINANCIARA ROMANEASCA

CONFORMA CU DIRECTIVELE EUROPENE

ASPECTE GENERALE PRIVIND ORGANIZAREA

CONTABILITATII FINANCIARE A INTREPRINDERII

Definirea contabilitatii

Contabilitatea este definite ca fiind activitatea specializata in masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii, precum si a rezultatelor obtinute din activitatea persoanelor juridice si fizice, trebuie sa asigure inregistrarea cronologica si sistematica, prelucrarea, publicarea si pastrarea informatiilor cu privire la pozitia financiara, performanta financiara si fluxurile de trezorerie, atat pentru cerintele interne ale acestora, cat si in relatiile cu investitorii prezenti si potentiali, creditori financiari si comerciali, clienti, institutiile publice si alti utilizatori.

Pentru studentii de la stiinte economice, in special de la specializarea contabilitate si informatica de gestiune si finante publice, disciplina contabilitatea financiara este cea mai importanta, deoarece :

este cea mai exacta si mai riguroasa disciplina economica si este definita ca fiind stiinta care sta la baza afacerilor economice si reprezinta fundamental, sursa principala de date pentru activitatile de management, marketing etc. ;

contabilitatea are un caracter universal si impersonal si se aplica prin adaptarea la specificul domeniului in activitati de productie, comert, turism, banci, institutii publice, armata etc. ;

economistul trebuie sa cunoasca si sa respecte legislatia economica a tarii respective, precum si normele metodologice specifice evidentei contabile ;

este necesar a se cunoaste in mod clar si corect tehnica inregistrarilor din contabilitatea financiara, prin respectarea Regulamentului de aplicare a contabilitatii nr.704/1993, a Legii contabilitatii nr.82/1991 (republicata[1]), precum si a OMFP nr.1752/17.XI.2005, conform cu Directiva a IV-a si a VII-a a Comunitatii Economice Europene.

Contabilitatea financiara din Romania isi desfasoara activitatea prin Planul de Conturi General (PCG), respectiv prin continutul claselor de conturi 1-7 (numite si conturi financiare) ; in prezent sistemul contabil din tara noastra foloseste clasa 8 de conturi, denumite « conturi speciale » si clasa 9 de conturi « conturi de gestiune » facultativa[2] (Anexa 1). In tara noastra ca si in toata Europa, este obligatorie folosirea doar a contabilitatii financiare de catre toate intreprinderile/entitatile/societatile comerciale pentru prelucrarea si gestionarea corecta a informatiilor economice.

Contabilitatea financiara sta la baza gestiunii financiare, care poate fi definita ca un ansamblu de decizii si activitati care concura la reglarea si ajustarea fluxurilor financiare si a fondurilor, la gospodarirea resurselor financiare ale intreprinderii, folosindu-se sistemul de conturi adecvat.

In conditiile concurentiale actuale din tarile cu economie dezvoltata, intreprinderea nu mai poate fi limitata doar la evaluarea financiara, ci se impune tot mai mult aprecierea performantei intreprinderii pentru realizarea functiei sale sociale. Costurile sociale nu sunt explicit reflectate nici in contabilitatea financiara, nici in cea de gestiune. Teoretic, problema a fost rezolvata prin introducerea in teoria economica a distinctiei dintre costurile contabile si cele economice, punandu-se accent ca aceasta din urma trebuie sa stea la baza fundamentarii deciziei.

Toate informatiile economice din momentul in care sunt prelucrate si devin publice, de regula sunt sintetizate in documente de sinteza precum: Bilant contabil, Contul de profit sau pierdere, Rapoartele de gestiune, Notele explicative la situatiile financiare anuale simplificate sau consolidate.

Contabilitatea de gestiune ofera informatii la nivel microeconomic si are un caracter confidential care reprezinta o recunoastere a autonomiei decizionale a unitatii respective. Datele detinute sunt pentru uzul echipei manageriale in vederea luarii deciziilor pentru adaptarea unitatii la conditiile economiei de piata. Informatiile confidentiale sunt sintetizate in documente specifice gestiunii intreprinderii respective.

Incepand cu data de 1 ianuarie 2006, activitatea curenta a agentilor economici din Romania este legiferata prin Ordinul nr.1752/17.XI.2005 in vederea implementarii reglementarilor contabile conforme cu Directiva a IV-a si a VII-a a Comunitatilor Economice Europene.

1.2. Locul si rolul intreprinderii in activitatea economica si contabila

Intreprinderea este entitatea/unitatea de baza pentru organizarea contabilitatii in care se desfasoara un complex de activitati economice, organizatorice, administrative si sociale, tehnico-productive, avand ca obiect principal productia de bunuri, executarea de lucrari si prestarea de servicii catre agenti economici si populatie.

Clasificarea CAEN Rev.1 a domeniilor de activitate in tara noastra, intreprinderile se organizeaza in urmatoarele domeniile de activitate, si anume : industrie, agricultura, constructii, transporturi, comert, telecomunicatii, cercetarea stiintifica si proiectarea, cultura, ocrotirea sanatatii si alte sectoare de activitate. Obiectivul final al intreprinderilor ca scop primordial este obtinerea de profit. Conform clasificarilor existente pentru intreprinderi se constata ca pe langa intreprinderile cu caracter productiv din domeniul economic care sunt preponderente, exista si numeroase alte institutii culturale, de invatamant, sanitare, etc. care satisfac diverse nevoi sociale ale populatiei, diverse organizatii publice, fundatii, etc. Pentru aceasta categorie de entitati obiectivul final consta in satisfacerea unor anumite scopuri cu caracter social si in aceste conditii profitul nu mai este tinta principala ; pentru aceste entitati se pune problema eficacitatii activitatii desfasurate, indicator ce difera de la o unitate la alte si care are diferite forme de exprimare (de exemplu: costuri minime de scolarizare, de intretinere etc.).

In general, crearea, organizarea si functionarea unei intreprinderi necesita initiatorului acesteia o serie de calitati cum sunt : spiritual antreprenorial ; previziunea ; vointa si capacitatea de a proiecta si organiza o afacere etc. La acestea se adauga volumul si calitatea resurselor materiale, financiare, umane si informationale de care dispune un antreprenor pentru a-si materializa obiectivul propus (adica crearea, organizarea si functionarea unei intreprinderi).

Pentru a-si atinge scopul pentru care a fost creata, o intreprindere are o serie de functii, care se materializeaza prin insasi functionarea acesteia. Principala functie a intreprinderii este de a prevedea, asocia si dirija in activitatea desfasurata capitalul, munca si informatia, de a pune la dispozitia potentialilor consumatori a produselor si serviciilor cerute de acestia prin intermediul productiei si schimbului. Informatia si capitalul odata izolate, nu pot constitui factori de productie fara interventia intreprinzatorului, a agentului uman care le asociaza.

Caracteristica principala a intreprinderii este riscul, care justifica pe de o parte scopul infiintarii intreprinderii, iar pe de alta parte, dreptul intreprinzatorului de a-si insusi rezultatul activitatii sale - profitul.

Pentru caracterizarea notiunii de intreprindere se prerzinta urmatoarele elemente : definirea, obiectul, mijloacele de actiune si scopul si rolul acesteia.

1.2.1. Definirea intreprinderii

In sens general, intreprinderea este cea mai mica combinatie de unitati legale organizate ca entitate/unitate de productie de bunuri si/sau servicii, care beneficiaza de un real grad de autonomie de decizie - in special pentru alocarea resurselor curente si are o contabilitate proprie; o intreprindere realizeaza una sau mai multe activitati in una sau mai multe locatii de gestiune; o intreprindere poate fi o singura unitate locala.[3]

In literatura de specialitate economica se regasesc definiri ale intreprinderii ce sunt axate pe punctarea finalitatii infiintarii si functionarii acestora. In acest context, intreprinderea reprezinta o entitate organizatorica a economiei nationale care rea lizeaza fuziunea intre factorii de productie (capitalul, munca si informatia) in scopul producerii si desfacerii de bunuri si servicii economice (produse, lucrari, servicii, informatii) in functie de cerintele pietei, in scopul obtinerii unui profit.

Intreprinderea este o structura organizatorica cu caracter juridico-economic, care din punct de vedere functional poate fi asimilata cu un organism viu pentru ca : (i) are o durata de viata stabilita prin contractul de societate ; (ii) infaptuieste acte de comert in mod permanent, metodic si sistematic ; (iii) este constituita din « organe », respectiv entitati sau componente structurale, ce au functiuni proprii ; pentru a-si atinge obiectivele pentru care a fost infiintata dispune de mijloace proprii (care sunt reprezentate de resursele materiale, financiare, umane si informationale).

1.2.2. Principalele trasaturi ale intreprinderii

Abordarea sistemica a intreprinderii pune in evidenta urmatoarele trasaturi definitorii:

(i) Intreprinderea este un sistem complex care combina in mod corect resursele umane, materiale, financiare si informationale, fiecare dintre acestea fiind constituite dintr-o mare varietate de elemente specifice intre care se stabilesc legaturi multiple. Ele se combina dand nastere la subsisteme ce formeaza structurile organizatorice, de productie si functionale ce se regasesc in sectii, sectoare, ferme, ateliere, servicii, birouri. etc.

(ii) Intreprinderea este un sistem social-economic fiind locul cel mai potrivit de combinare a factorilor de productie in cadrul unuor procese de fabricatie, avand ca rezultat crearea unor noi valori de utilizare conform cerintelor pietei.

(iii) Intreprinderea este un sistem deschis, in sensul ca aceasta se afla in interactiune cu celelalte sisteme, care se exprima prin permanenta fluxurilor de intrari (de materii prime, materiale consumabile, masini, utilaje, mijloace banesti, informatii, etc.) si a fluxurilor de iesire de produse, semifabricate, marfuri, mijloace banesti, servicii si informatii.

(iv) Intreprinderea este un sistem organizatoric-administrativ care inca de la infriintare capata statutul de persoana juridica, deci devine titulara de drepturi si obligatii, are un obiect propriu de activitate, are un sediu si un nume. Intreprinderea isi defineste o structura organizatorica proprie si un regulament de functionare specific, corespunzator profilului de activitate stabilit prin lege.[4]

(v) Intreprinderea constituie un sistem cibernetico-economic, asemanator unui organism biologic cu autoreglare. Functionalitatea si eficienta sistemului intreprinderii depind de modul in care fluxurile de intrare sunt transformate in fluxuri de iesire. La baza transformarilor se afla criteriul optimului economic si/sau social in functie de tipul de intreprindere - profit sau non-profit.

1.2.3. Obiectul de activitate al intreprinderii

Acesta consta in: producerea de bunuri economice, efectuarea de servicii, valorificarea de bunuri si servicii. In functie de domeniul de activitate in care functioneaza intreprinderile pot fi: intreprinderi industriale, agricole, de constructii au ca obiect producerea de bunuri economice, de transport, asigurare si bancare si au ca obiect de activitate prestarea de servicii economice, intreprinderi de desfacere avand ca obiect valorificarea bunurilor si serviciilor etc.

1.2.4. Mijloacele de actiune

Intreprinderea poate functiona si isi poate atinge scopurile stabilite, precum cele umane, informationale si materiale.

Mijloacele umane sunt reprezentate de intreprinzator si salariati. Intreprinzatorul este persoana care organizeaza, conduce si isi asigura riscul, raspunde de succesul sau insuccesul intreprinderii. De asemenea, intreprinzatorul este cel care se implica cu fonduri, resurse financiare in functionarea si atingerea scopurilor pentru care intreprinderea a fost infiintata. Salariatii intreprinderii sunt grupati astfel : lucratori direct productivi si personal tehnic, economic de specialitate si administrativ.

Mijloacele informationale de care dispune intreprinderea pentru atingerea scopurilor sale sunt reprezentate de : (i) sursele informationale de natura administrativa, care sunt reprezentate de sursele de informatii furnizate de catre organismele administratiei publice sau non-guvernamentale pentru toti intreprinzatorii ; in aceasta categorie se includ actele normative (Legi, Hotarari ale guvernului, Ordonante, Ordine ale ministrilor, Norme de implementare a principalelor acte normative etc.) ; (ii) rezultate de interes general provenite din cercetare si destinate diferitelor domenii de activitate ; (iii) standarde tehnice si de calitate internationale, inclusiv cele din Uniunea Europeana.

Tot in categoria mijloacelor informationale mai trebuie inclusa infrastructura informationala de care dispune o intreprindere la un moment dat. Este stiut ca in functie de calitatea si volumul infrastructurii informationale detinute de o intreprindere depinde modul de valorificare eficienta a celorlalte resurse si, in ultima instanta, realizarile finale.

Mijloacele materiale ale intreprinderii, utilizate pentru realizarea scopului pentru care a fost infiintata intreprinderea sunt reprezentate de capitalul propriu si capitalul imprumutat. Astfel, in intreprinderile industriale capitalul trebuie investit in : materii prime si materiale consumabile, cladiri, constructii, masini, utilaje, instalatii de lucru, plata lucratorilor angajati, chirii pentru spatii si/sau utilaje inchiriate si alte cheltuieli. In cazul intreprinderilor agricole capitalul este investit in pamant sau plata arendei acestuia, seminte, material de plantat, animale de productie si reproductie, masini agricole, plata muncii prestate etc.

1.2.5. Scopul infiintarii si functionarii unei intreprinderi

Este obtinerea prin utilizarea mijloacelor materiale, informationale si umane a doua obiective si anume : social si individual. Din punct de vedere social, scopul intreprinderii este acela de conformare a intereselor generale prin furnizarea de bunuri si servicii necesare populatiei si utilizarea rationala a resurselor nationale. De asemenea, prin rezultatele obtinute, ca si prin veniturile realizate de catre salariati, aceasta contribuie la formarea veniturilor statului pentru acoperirea cheltuielilor publice. In ceea ce priveste scopul privat, economic al intreprinderii este rentabilitatea, adica obtinerea de profit. Pentru intreprinderile non-profit scopul privat este satisfacerea in conditii optime a obiectivelor pentru care au fost infiintate.

1.2.6. Rolul economic si social al intreprinderii

Rolul economic al intreprinderilor consta in faptul ca ele atrag si combina factorii de productie, avand ca finalitate obtinerea de bunuri, lucrari si servicii la costuri cat mai mici. Totodata, intreprinderea distribuie veniturile realizate conform unor reglementari (norme) specifice de remunerare a factorilor de productie utilizati, dupa cum urmeaza : (i) salariile - personalului angajat, (ii) impozitele si taxele - statului, (iii) contributiile sociale - organismelor sociale, publice si private, (iv) dobanzile si comisioanele - bancilor si altor organisme de creditare, (v) dividendele - actionarilor si asociatilor, (vi) fondurile de autofinantare - intreprinderii de referinta.

Rolul social al intreprinderii consta in faptul ca ea traieste prin si pentru diferite categorii de indivizi, care sunt reprezentati de salariati, consumatori de bunuri oferite pe piata si actionari si asociati fata de care trebuie sa manifeste un rol social specific. Fata de salariati intreprinderea trebuie sa asigure conditii favorabile de munca, cat si salarii corespunzatoare. Fata de consumatori intreprinderea trebuie sa caute sa obtina cea mai buna adaptare a bunurilor, lucrarilor si serviciilor produse si care sa fie in acord cu solicitarile acestora. Fata de actionari si salariati intreprinderea trebuie sa asigure profituri/dividende, care sa justifice mentinerea in continuare a calitatii lor si chiar sa-i motiveze in dezvoltarea activitatilor intreprinse.

1.3. Tipurile de intreprinderi care organizeaza si conduc contabilitatea financiara

Conform legislatiei in vigoare[5], intocmesc situatii financiare ce reflecta activitatea proprie a intreprinderilor toate entitatile definite de Legea nr.31/1990 - in care se includ : regii autonome, societati comerciale pe actiuni, societati cu raspundere limitata si alte tipuri de societati comerciale. Potrivit articolului 1, aliliatul 1 din Legea contabilitatii nr.82/1991 - « societatile comerciale, societatile/companiile nationale, regiile autonome, institutele nationale de cercetare-dezvoltare, societatile cooperatiste si celelalte persoane juridice cu scop lucrativ au obligatia sa organizeze si sa conduca contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiara, potrivit prezentei legi, si contabilitatea de gestiune adoptata la specificul activitatii ». In aliniatul 2 se specifica : « prevederile aliniatului 1 se aplica si institutiilor publica, asociatiilor si celorlalte persoane juridice cu si fara scop lucrativ, precum si persoanelor fizice autorizate sa desfasoare activitati independente ».

Regiile autonome ca intreprinderi de productie si servicii se organizeaza si functioneaza, in principal in ramurile strategice ale economiei nationale, precum industria de armament, energetica, exploatarea minelor si a gazelor naturale, transpoturi fluviale si feroviare etc. Infiintarea acestor societati de interes national este decisa de catre Guvernul Romaniei si de catre organele judetene si municipale pentru cele de interes local. Potrivit prevederilor legale, regia este proprietara bunurilor din patrimoniul sau, astfel ca prin activitatile pe care le desfasoara sa se bazeze pe gestiunea economica si autonomie financiara, sa-si acopere integral cheltuielile si sa obtina profit. Prin actele de infiintare al regiei autonome se stabilesc in principal : obiectul de activitate, patrimoniul, denumirea si sediul principal. Anual, regia intocmeste butegul de venituri si cheltuieli, bilant contabil (semestrial/anual) si contul de profit sau pierdere.

Societatea comerciala sunt societati care se infiinteaza in vederea efectuarii de activitati economice diverse.

Acestea sunt persoane juridice sub urmatoarele forme :

societate in nume colectiv (S.N.C.) ;

societate in comandita simpla (S.C.S.) ;

societatea in comandita pe actiuni (S.C.A.) ;

societate pe actiuni (S.A.) ;

societate cu raspundere limitata (S.R.L.).

Societatea in nume colectiv se caracterizeaza prin raspunderea solidara si nemijlocita a membrilor sai privind obligatiile intreprinderii.

Societatile in comandita se caracterizeaza prin existenta a doua categorii de asociati: (i) comanditati, care raspund solidar si nemijlocit ca si in cazul societatiloe in nume colectiv si (ii) comanditari a caror raspundere este limitata doar la capitalul lor.

Societatile pe actiuni sunt societati la care raspunderea asociatiilor se limiteaza la marimea capitalului lor cu care au intrat in societate. Capitalul acestor entitati este fractionat in parti sociale, care sunt reprezentate prin titluri de valoare, denumite si actiuni.

Societatile cu raspundere limitata sunt societati ale caror obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social. Capitalul acestora este fractionat in parti sociale care nu sunt reprezentate prin titluri de valoare ca actiuni.

Rezulta ca in functie de modul de constituire a capitalului social si de modul de conducere a diferitelor societati, aceste intreprinderi cuprind capitalul integral privat, mixt in care peste 50% din capitalul social este privat, capitalul integral strain, cooperatist si obstesc; tot aici sunt cuprinse si activitatile desfasurate de persoanele fizice si/sau gospodariile populatiei, acestea din urma se grupeaza in societati de persoane si societati de capitaluri ; mai exista societati care cuprind capitalul integral de stat, public, de interes national si local si mixt, unde statul detine 50% si peste din capitalul social.

1.4. Clasificarea intreprinderilor

Prezentele reglementari contabile[8] numite reglementari de conformare se aplica in tara noastra incepand cu data de 1 ianuarie 2006 si care au implicatii directe in organizarea si conducerea contabilitatii financiare, fapt ce necesita clasificarea acestora dupa diferite criterii de catre urmatoarele categorii de persoane (denumite in continuare entitati) :

Dupa forma de proprietate asupra capitalului :

intreprinderi cu capital majoritar privat ;

intreprinderi cu capital majoritar de stat ;

intreprinderi cu capital mixt.

Dupa domeniul de activitate in care sunt organizate :

intreprinderi industriale, in functie de tipul de productie care intereseaza si contabilitatea de gestiune se clasifica in:

intreprinderi de productie de unicate ;

intreprinderi cu productie de serie (mica, mijlocie, mare) ;

intreprinderi cu productie de masa ;

intreprinderi agricole ;

intreprinderi comerciale ;

intreprinderiprestatoare de servicii ;

intreprinderi financiar-bancare si de asigurare ;

In functie de punct de lucru (marimea lor) intreprinderile se impart in :

microintreprinderi - pana la 9 salariati ;

intreprinderi mici - intre 10-49 salariati ;

intreprinderi mijlocii - intre 50-249 salariati ;

intreprinderi mare - peste 250 salariati ;

4. Dupa apartenenta la spatiul national :

- intreprinderi nationale ;

- intreprinderi multinationale.

1.5. Clasificarea activitatilor intreprinderilor

Intreprinderile se mai pot clasifica si din punctul de vedere al activitatilor economiei nationale. Clasificarea Activitatilor din Economia Nationala (CAEN) reprezinta un sistem coordonat si coerent de grupare, dupa criterii stiintifice de omogenitate a datelor, dupa criterii stiintifice de omogenitate a datelor referitoare la activitatea intreprinderilor.

Clasificarea CAEN implementata in prezent este total conforma cu Nomenclatorul Activitatilor din Comunitatea Europeana (NACE Rev.1.1.). Structura CAEN Rev.1 este urmatoarea : sectiuni - codificate printr-o litera ; subsectiuni - codificate prin doua litere ; diviziuni - codificate prin doua cifre ; grupe - codificate prin trei cifre ; clase - codificate prin patru cifre. In continuare se prezinta clasificarea la nivelul sectiunilor si diviziunilor.

Tabel nr.1.1.

Clasificarea activitatilor din economia nationala CAEN Rev.1[9]

In conformitate cu Standardele Internationale de Contabilitate informatiile contabile produse de intreprinderi - principala entitate patrimoniala de organizare a contabilitatii - serversc, in principal, pentru:

(i)           cresterea increderii in independenta, integritatea si responsabilitatea intreprinderilor in buna organizare a propriei contabilitati/gestiuni a resurselor proprii;

(ii)         promovarea aplicarii celor mai bune practice contabile internationale pentru a spori calitatea inregistrarilor contabile.

Anual contabilitatea furnizeaza informatii prin bilantul contabil, contul de profit sau pierdere si notele explicative (prezentate sub denumirea de situatiile financiare semestriale si/sau anuale). Scopul principal al contabilitatii financiare in conditiile economiei de piata este acela de a constitui transparenta ; astfel, o parte a informatiilor se refera la situatia patrimoniului entitatii/intreprinderii, la rezultatele obtinute, precum si la modificarea situatiilor financiare, care se considera a fi transparente, in sensul ca au un caracter normat, care consta in faptul ca se obtin dupa reguli precise, elaborate de catre Ministerul Finantelor si care sunt publicate in vederea informarii corecte a tuturor agentilor economici.

Aceste informatii fac obiectul principal al contabilitatii financiare a intreprinderii. O alta parte a informatiilor contabile sunt mai putin transparente, ele tin de politicile contabile, de strategia si tactica adoptate de catre intreprindere, de secretul entitatii si se refera la : (i) calculatia costurilor pe produse si pe tipuri de activitati, (ii) la structura bugetelor de cheltuieli si venituri, (iii) la rezultatele executiei bugetare, (iv) la cunoasterea performantelor interne ale intreprinderii, (v) la nivelul sectoarelor sale de activitate si altele dar aceste informatii fac obiectul contabilitatii interne de gestiune ale intreprinderii.

In general, obtinerea si utilizarea informatiilor contabile se face printr-un proces de reglementare, prin norme precise stabilite prin cadrul contabil general IASC[10] care printr-o serie de obiective precizeaza care sunt caracteristicile calitative ale informatiilor din situatiile financiare ale intreprinderii si care determina utilitatea lor.

1.6. Caracteristicile calitative ale informatiilor contabile

Adecvarea imaginii contabile la realitatea economica din tara noastra trebuie apreciata, facandu-se referiri la calitatile informatiilor contabile obtinute si raportate de catre toti agentii economici utilizatorilor sai. In acest sens se apreciaza ca urmatoarele atribute trebuie sa caracterizeze informatiile contabile : relevanta (pragul de semnificatie), credibilitatea (prezentarea fidela, prevalenta economicului asupra juridicului, neutralitatea, prudenta, integritatea), comparabilitatea si   inteligibilitatea.

Relevanta informatiilor contabile se refera la capacitatea acestora de a fi utile beneficiarilor in luarea de decizii, oferind suportul necesar in evaluarea evenimentelor precedente, prezente sau viitoare. O informatie relevanta ofera utilizatorilor posibilitatea de a elabora previziuni si de a-si confirma asteptarile. Atunci cand exista numerosi utilizatori ai informatiei contabile, avand interese si grade diferite de intelegere, relevanta devine un element mai greu de atins, deoarece este conditionata in acelasi timp de natura sa si de pragul de semnificatie.

(2) Credibilitatea presupune ca informatia contabila sa nu contina erori semnificative, sa nu fie partinitoare. Informatia contabila trebuie sa fie neutra, completa, sa reprezinte fidel pozitia financiara, performanta financiara si fluxurile de numerar ale entitatii (IAS 1 din IFRS). Credibilitatea mai presupune si prudenta, precautie in exercitarea rationamentelor profesionale (activele si veniturile sa nu fie subevaluate, iar pasivele si cheltuielile sa nu fie supraevaluate).

Comparabilitatea presupune necesitatea ca utilizatorii sa poata compara informatiile din conturile anuale ale aceleiasi institutii intr-un anumit interval de timp si sa extraga tendinte privind pozitia finanaciara si performantele respectivei intreprinderi/entitati (comparatii in timp). Utilizatorii trebuie sa aiba posibilitatea de a compara conturile anuale ale diferitelor agenti economici (comparatii in spatiu), pentru a evalua pozitia financiara precum si performantele acestora. La acest principiu este important sa se respecte principiul permanentei metodelor folosite in contabilitatea financiara.

Inteligibilitatea sau usurinta cu care utilizatorii inteleg informatia contabila trebuie sa devina o calitate esentiala a documentelor contabile de sinteza. Un factor important in aceasta privinta este maniera de prezentare a conturilor anuale. Pentru ca aceasta prezentare sa-si atinga scopul, articolele si elementele contabile sunt agregate si clasificate in cel mai adecvat mod cu putinta.

Inteligibilitatea presupune de asemenea ca utilizatorii informatiilor sa aiba un nivel de cunostinte economice si contabile care sa le permita studierea informatiilor cu rezonanta diligenta.

1.7. Aria de aplicabilitate si moneda de raportare

Reglementarile contabile conforme cu Directiva a IV-a si a VII-a a Comunitatilor Economice Europene se aplica prin Ordinul Ministrului Finantelor Publice nr.1752/17 noiembrie 2005 cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2006 de catre persoanele juridice prevazute la art.1 alin.(1) din Legea contabilitatii nr.82/1991, (republicata) Subunitatile fara personalitate juridica, cu sediul in strainatate, care apartin persoanelor juridice cu sediul sau domiciliul in Romania, precum si sediile permanente in Romania - care apartin unor persoane juridice cu sediul sau domiciliul in strainatate - au obligatia sa organizeze si sa conduca contabilitatea proprie, potrivit reglementarilor contabile mentionate mai sus.

Ordinul nr.1752/17.XI.2005 este aplicabil in urmatoarele doua conditii obligatorii :

A. Situatii financiare anuale simplificate

a) persoanelor juridice care la data intocmirii bilantului depasesc limitele a doua dintre cele trei criterii de marime. Cele 3 criterii de marime sunt :

- total active : 3.650.000 euro ;

- cifra de afaceri neta : 7.300.000 euro ;

- numar mediu de salariati in cursul exercitiului financiar : 50.

b)      intocmesc situatii financiare anuale care cuprind :

- bilant ;

- cont de profit si pierdere ;

- situatia modificarilor capitalului propriu ;

- situatia fluxurilor de trezorerie ;

- note explicative la situatiile financiare anuale.

In continuare acestea vor fi numite unitati/entitati din "prima categorie".

De asemenea, in Ordinul nr.1752/17.XI.2005 se precizeaza ca persoanele juridice care la data bilantului nu depasesc limitele a doua dintre criteriile de marime mentionate mai sus sunt obligate sa intocmeasca situatii financiare anuale simplificate care cuprind :

- bilant prescurtat ;

- cont de profit si pierdere ;

- note explicative la situatiile financiare anuale simplificate.

In conformitate cu prevederile din Legea contabilitatii, situatiile financiare anuale trebuie insotite si de o declaratie scrisa de asumare a raspunderii conducerii persoanei juridice pentru intocmirea situatiilor financiare anuale

B. Situatii financiare anuale consolidate

O societate-mama este scutita de la intocmirea situatiilor financiare anuale consolidate daca, la data bilantului consolidat, societatile comerciale care urmeaza sa fie consolidate nu depasesc impreuna, pe baza celor mai recente situatii financiare anuale ale acestora, limitele a doua dintre urmatoarele 3 criterii :

- total active : 17.520.000 euro ;

- cifra de afaceri neta : 35.040.000 euro ;

- numar mediu de salariati in cursul exercitiului financiar : 250.

In continuare acestea vor fi numite unitati/entitati din "a doua categorie".

Situatiile financiare anuale consolidate sunt elaborate in conformitate cu Reglementarile contabile conforme cu Directiva a IV-a si a VII-a a Comunitatilor Economice Europene. Astfel, o societate-mama trebuie sa intocmeasca situatii financiare anuale consolidate daca aceasta face parte dintr-un grup de societati si indeplineste una dintre urmatoarele conditii :

a)      detine majoritatea drepturilor de vot ale actionarilor sau asociatilor intr-o alta societate denumita filiala ;

b)      este actionar sau asociat al unei societati si majoritatea membrilor organelor de administratie, conducere si de supraveghere ale societatii in cauza (filiala), care au indeplinit aceste functii in cursul exercitiului financiar, in cursul exercitiului financiar precedent si pana in momentul intocmirii situatiilor financiare anuale consolidate, au fost numiti doar ca rezultat al exercitarii drepturilor lor de vot ;

c)      este actionar sau asociat al unei societati si detine singura controlul asupra majoritatii drepturilor de vot ale actionarilor sau asociatilor societatii, ca urmare a unui acord cu alti actionari sau asociati ;

d)     este actionar sau asociat si are dreptul de a exercita o influenta dominanta asupra filialei, in temeiul unui contract incheiat cu societatea comerciala in cauza sau al unei clauze din actul constitutiv sau statut, daca legislatia aplicabila filialei permite astfel de contracte sau clauze ;

e)      societatea-mama detine puterea de a exercita sau exercita efectiv o influenta dominanta ori control asupra unei filiale ;

f)       este actionar sau asociat si are dreptul de a numi ori de a revoca majoritatea membrilor organelor de administratie, conducere sau de supraveghere ale filialei ;

g)      societatea-mama si filiala sunt conduse pe o baza unificata de catre societatea-mama.

Contabilitatea financiara si de gestiune se tin in limba romana si in moneda nationala. Contabilitatea operatiunilor efectuate in valuta (devize) se tine atat in moneda nationala, cat si in valuta. Pentru necesitatile proprii de informare, entitatile pot opta pentru intocmirea situatiilor financiare anuale si intr-o alta moneda.

Cursul valutar utilizat pentru conversia in moneda nationala a situatiilor financiare anuale intocmite intr-o alta moneda este cursul valutar comunicat de Banca Nationala a Romaniei, valabil si pentru data Bilantului contabil (semestrial si anual). Acest curs se prezinta in notele explicative.

1.8. Utilizatorii datelor si informatiilor din situatiile financiare anuale

Comitetul pentru Standarde Internationale de Contabilitate (IASC) a elaborat « Cadrul general » de intocmire si prezentare a situatiilor financiare cu scop general, stabileste concepte si practici care stau la baza elaborarii situatiilor financiare destinate utilizatorilor externi (in afara intreprinderii) care sunt intocmite si prezentate cel putin anual, venind in sprijinul nevoilor comune ale unei sfere largi de utilizatori.

Conform « Cadrului general » principalii utilizatori ai situatiilor financiare sunt : investitorii prezenti si potentiali, personalul angajat si familiile acestora, creditorii, furnizorii si alti creditori comerciali, grupuri speciale de interese, clientii, Guvernul si institutuiile acestuia, precum si publicul. Acestia interpreteaza si folosesc situatiile financiare pentru a-si satisface o parte din diversele lor necesitati de informatii, astfel :

a)      Investitorii, considerati ca fiind categoria cea mai utilizatoare de informatie financiar contabila numiti si :

ofertanti de capital sau investitori potentiali care consuma informatii necesare in vederea luarii unei decizii cu privire la achizitionarea sau nu a pachetelor de actiuni ale unor intreprinderi;

cei care isi asuma riscul tranzactiilor negociate precum si beneficiul adus de investitiile lor ; pentru ei informatia contabila este importanta pentru a decide daca ar trebui sa mai achizitioneze, sa pastreze sau sa vanda, precum si de capacitatea intreprinderii de a plati dividende anuale actionarilor sai ;

actionari sau investitori prezenti care sunt interesati de situatiile financiare pentru a hotari daca vor pastra sau vor vinde politicile economice de urmat in vederea redresarii activitatii economice a intreprinderi.

b)      Angajatii, sunt si ei utilizatori ai informatiei financiar contabile ale intreprinderii in care isi desfasoara activitatea in special pentru organizatiile sindicale ce-i reprezinta, in sensul ca aceste informatii permit evaluarea capacitatii intreprinderii de a oferi nivelul remuneratiilor lunare/anuale, pensii, sporuri salarii si alte avantaje, precum si diferite oportunitati profesionale.

c) Creditorii financiari (bancherii), se intereseaza si cer in mod constant informatiile privind situatiile financiar contabile semestriale/anuale pe care le interpreteaza in sensul daca imprumuturile acordate si dobanzile aferente acestora pot fi rambursate la termenele scadente calculate sau in vederea acordarii sau nu a creditelor, in functie de solvabilitatea acestora, dar si pentru stabilirea dobanzilor diferentiate, in functie de riscurile de neincasare la scadenta.

d) Furnizorii si alti creditori comerciali, sunt interesati de informatiile financiar contabile care sa le permita siguranta in colaborare cu acestia, precum si sumele datorate pentru bunuri si servicii prestate pot fi rambursate la scadenta in siguranta conform contractelor comerciale dar si in scopul incheierii sau nu a unor colaborarii viitoare.

e) Clientii sunt si ei utilizatori de informatii financiar contabile mai ales despre continuitatea activitatii unei intreprinderi, in scopul stabilirii colaborarilor viitoare legate de cumpararea de bunuri, lucrari si servicii ce fac obiectul contractului de colaborare si sunt dependenti de ea.

f)       Guvernul si institutiile sale utilizeaza informatiile financiar contabile ale intreprinderilor, deoarece acestia aloca importante resurse bugetare si constituie baza pentru calculul venitului national, pentru intocmirea conturilor nationale, precum si a unor indicatori statistici etc.

g)      Publicul, la randul sau, este interesat de cunoasterea informatiilor din situatiile financiare ale intreprinderii, deoarece activitatea economica a unei intreprinderi sau a unui grup de intreprinderi poate influenta activitatea economica locala, avand in vedere utilizarea personalului angajat, deci forta de munca dintr-o zona, precum si utilizarea resurselor locale.

Aproape toti utilizatorii de informatie financiar contabila numiti si stakeholderi, asa cum apreciaza si Comitetul pentru Standarde Internationale de Contabilitate (IASC) iau decizii economice pentru :

a)   a hotari cand sa cumpere, sa pastreze sau sa vanda o investitie de capital ;

b)   a evalua raspunderea sau gestionarea manageriala ;

c)   a evalua capacitatea intreprinderii de a plati si de a oferi alte beneficii angajatilor sai ;

d)   a evalua garantiile pentru creditele acordate intreprinderii ;

e) a determina politicile de impozitare ;

f)   a determina profitul si dividendele ce se pot distribui ;

g)   a elabora si utiliza date statistice despre venitul national ;

h)   a reglementa activitatea intreprinderilor.

Acelasi « Cadru general » prevede ca utilizatorii pot solicita si au capacitatea de a obtine, informatii suplimentare fata de cele continute in situatiile financiare. Rapoartele financiare cu scop special, de exemplu, declaratiile si alte situatii intocmite in scopuri fiscale se situeaza in afara « Cadrului general ». Acolo unde este posibil « Cadru general » poate fi retinut si pentru elaborarea rapoartelor cu scop special.

1.9. Despre elementele patrimoniale ale intreprinderii

Conform conceptului economic structurile patrimoniale pot fi definit ca fiind totalitatea valorilor corporale si necorporale care se contabilizeaza sub forma de bunuri materiale, nemateriale si financiare, de mijloacele circulante, de trezorerie (depozite bancare, cash si alte valori), precum si creante. Toate aceste valori tangibile si intangibile trebuie sa apartine subiectului de drept, care este de fapt intreprinderea si care intra in corelatie directa cu cadrul juridic, creat in mod special pentru stimularea activitatilor intr-o economie de piata.

Principalele trasaturi caracteristice ale patrimoniului :

este o diversitate a valorilor corporale (cladiri, masini, materiale, marfuri etc.) si necorporale (creante, valori in curs de decontare, brevete de inventii etc.) ;

este netransmisibil (adica, apartine unei anumite persoane), fiind conditie esentiala de intemeiere ontologica a acelei persoane ;

este distinct fata de persoana careia ii apartine si nu este inclus acesteia ;

este indivizibil si unic.

Totalitatea bunurilor care alcatuiesc patrimoniul unei entitati formeaza laolalta o universalitate a doua elemente esentiale, si anume :

a.       persoana fizica sau juridica, ca subiect de drepturi si obligatii ;

b.      bunurile economice, ca obiecte de drepturi si obligatii.

Intre obiectele de drepturi si obligatii, pe de o parte, si drepturile si obligatiile, pe de alta parte, sta persoana fizica sau juridica in calitatea sa de subiect de drepturi si obligatii.

Patrimoniul unei entitati poate deveni obiect de studiu al contabilitatii financiare numai in cazul in care el este investit, adica utilizat in activitatea economica a unei intreprinderi cu scopul de a obtine bunuri si servicii destinate vanzarii, cumpararii sau in activitati administrative si social-culturale in vederea satisfacerii necesitatilor reale ale societatii.

Structurile patrimoniale sunt concretizate in urmatoarele corelatii :

Conform conceptului juridic patrimoniul este format din drepturile si obligatiile entitatii cu valoare economica care reprezinta cauza, provenienta juridica a elementelor patrimoniale concrete si formeaza substanta juridica a patrimoniului.

Patrimoniul intreprinderii, prin prisma elementelor sale de baza componente, este prezentat distinct prin bunuri economice si cunoscute ca active patrimoniale, iar drepturile si obligatiile, ca pasive patrimoniale, conform urmatoarelor corelatii :

1.9.1. Tratament contabil dupa IFRS[14] :

Determinarea rezultatului exercitiului financiar (pozitiei financiare) a intreprinderii se face ca diferenta intre veniturile totale (Vt) realizate si cheltuielile totale (Cht) efectuate, din care rezulta profitul brut (Pb), conform corelatiei de mai jos :

S-au altfel spus, in evaluarea pozitiei financiare[15] se au in vedere urmatoarele structuri ale situatiilor financiare :

Active (A) - ce reprezinta resurse controlate de entitate ca rezultat al unor evenimente trecute si de la care se asteapta sa genereze beneficii economice viitoare pentru entitate.

Un activ contingent este un posibil activ care apare ca urmare a unor evenimente trecute si a carui existenta va fi confirmata numai prin aparitia/neaparitia unor evenimente viitoare nesigure, de exemplu : o cerere de despagubire formulata de terta persoana juridica, dar care are un rezultat incert.

Pasive (P) - reprezinta sursele de provenienta a elementelor din activ de capitalurilor proprii, provizioanelor, natura datoriilor, rezerve etc.

o        Capitaluri proprii - cunoscute si sub numele de fondurile actionarilor. Pentru   determinarea acestora se folosesc urmatoarele corelatii :

• Provizioanele - sunt datorii cu moment de aparitie sau valoare incerte. Ele se pot distinge de alte datorii (cum ar fi : furnizorii si alte angajamente) pentru care exista incertitudini asupra momentului sau valorii cheltuielilor viitoare pentru stingerea obligatiei.
• Datorii - sunt reprezentate prin obligatiile prezente a unei entitati aparute ca urmare a unor evenimente trecute, a caror decontare se asteapta sa aiba ca rezultat o iesire de beneficii economice din entitate. Datoria contingenta este o obligatie posibila a entitatii fapt pentru care trebuie sa se confirme daca entitatea are o obligatie prezenta care ar putea conduce la o iesire de resurse purtatoare de beneficii economice. Datoriile contingente nu sunt recunoscute de entittate, deoarece existenta lor va fi confirmata de evenimentele viitoare incerte si necontrolabile.
• Rezerve - surplusul din reevaluare la sfarsitul exercitiului financiar este capitalizat prin transferul direct in rezerve, atunci cand acest surplus reprezinta un castig realizat. In sensul prezentelor reglementari[16] castigul se considera realizat la scoaterea din evidenta a activului pentru care s-a constituit rezerva din reevaluare. In aceasta situatie, o parte din castig poate fi realizat pa masura ce activul este folosit de entitate. Valoarea rezervei transferate este diferenta dintre amortizarea calculata pe baza valorii contabile reevaluate si valoarea amortizarii calculate pe baza costului initial al activului.

Pozitia financiara a intreprinderii este reflectata in Bilantul contabil anual/semestrial si este reprezentata in mod direct prin elementele sale de activ (A) si de pasiv (P), fapt pentru care se mai numeste patrimoniul net sau activ net patrimonial.

1.9.2. Metoda contabilitatii financiare

Metoda contabilitatii financiare a unei entitati reflecta modul in care contabilitatea rezolva toate sarcinile care decurg din obiectul ei de cercetare si reflectare. Intre obiectul si metoda contabilitatii exista o interdependenta si conditionare reciproca, in sensul ca obiectul stabileste ce trebuie studiat, iar metoda arata cum trebuie actionat, studiat pentru realizarea cunoasterii obiectului. Obiectul contabilitatii intreprinderii are un caracter complex si este determinat de cele doua tipuri de contabilitate (financiara si de gestiune), precum si de modul de reflectare sub dublu aspect al patrimoniului si a rezultatelor financiare, ceea ce determina ca si metoda contabilitatii entitatii sa aiba un caracter complex, realizandu-se prin mai multe mijloace, instrumente de lucru, cunoscute sub denumirea de procedeele metodei contabilitatii. Aceste procedee sunt : (i) cele comune tuturor stiintelor, (ii) cele ale metodei contabilitatii utilizate si de alte stiinte economice si cele (iii) specifice metodei contabilitatii.

Contabilitatea fiind o disciplina stiintifica exacta, metoda contabilitatii este formata dintr-un sistem logic de principii si procedee de lucru (vezi la pct.1.6.) ce se cuprind in obiectul sau de activitate. Respectarea obiectivelor contabilitatii presupune repectarea unor principii de lucru impuse obligatoriu in practica contabila, si anume :

Principiul dublei reprezentari. Dubla reprezentare a patrimoniului intreprinderii in contabilitatea financiara, presupune ca orice modificare a acestuia in sensul cresterii sau descresterii lui sa afecteze atat bunurile economice cat si drepturile si obligatiile cu valoare economica. In toate situatiile de modificari ale patrimoniului se mentine o egalitate valorica a patrimoniului economic cu cel juridic, care se numeste egalitatea bilantiera. Intre cele doua parti ale bilantului contabil , respectiv intre activ si pasiv, exista o permanenta egalitate.

Principiul dublei inregistrari. Dubla inregistrare in contabilitate reprezinta o alta trasatura specifica a metodei sale de lucru formand echilibrul bilantier. Pentru orice modificare a patrimoniului unei entitati au loc inregistrari contabile in baza carora se schimba cel putin doua elemente patrimoniale. Dubla inregistrare a elementelor din activul si pasivul bilantului asigura raporturi de echilibru intre cele doua forme de reflectare a patrimoniului (patrimoniul economic si patrimoniul juridic) cat si intre venituri, cheltuieli si rezultate.

Principiul inregistrarii cronologice si sistematice. Toate operatiile economice si financiare care se inregistreaza in contabilitatea financiara se fac in ordinea cronologica, adica in succesiunea lor in timp, cat si grupate, respectiv sistematizate pe grupe sau structuri de elemente componente ale patrimoniului.

o        Toate inregistrarile cronologice permit insumarea valorica a modificarilor patrimoniale, precum si a rezultatelor financiare si determina rulajul in etalon monetar al tuturor operatiunilor economice si financiare ce au loc in decursul unei perioade de gestiune, de obicei o luna. Rezultatul inregistrarilor cronologice este consemnat in documentul Registrul Jurnal

o        In cazul inregistrarilor din evidenta sistematica aceasta permite separarea informatiilor economice dupa continutul lor economic si se inregistreaza in alt tip de registru, respective Registrul "Cartea Mare".

Principiul inregistrarilor sintetice si analitice. Inregistrarea in contabilitatea financiara a operatiunilor economice si financiare se face : (i) pe grupe si/sau categorii de bunuri economice, drepturi si obligatii folosind conturi sintetice si (ii) pe feluri de bunuri, drepturi si obligatii folosind conturi analitice.

Principiul generalizarii si sintetizarii informatiilor economice. Toate informatiile obtinute din inregistrarile contabile (note contabile) care privesc operatiile economice si financiare ce au loc la nivelul entitatilor economice sunt sintetizate cu ajutorul situatiilor financiare semestriale si anuale si se numesc documente de sinteza si raportate contabila, si care prezinta situatia patrimoniului economic si juridic la un moment dat, de obicei un an financiar.

1.10. Principii generale de organizare si functionare a contabilitatii financiare a intreprinderilor

Conform prevederilor Directivei a IV-a si a VII-a a CEE situatiile financiare anuale se intocmesc in acord cu noua din urmatoarele principii: principiul continuitatii activitatii; principiul permanentei metodelor; principiul prudentei; principiul independentei exercitiului; principiul evaluarii separate a elementelor de activ si de datorii; principiul intangibilitatii; principiul necompensarii; principiul prevalentei economicului asupra juridiculu; principiul pragului de semnificatie.

1.10.1. Principiul continuitatii activitatii - o entitate/intreprindere, trebuie in general, sa se prezume ca isi desfasoara activitatea pe baza principiului continuitatii activitatii. Acest principiu presupune ca entitatea/intreprindere isi continua in mod normal functionarea, fara a intra in stare de lichidare sau reducere semnificativa a activitatii. Daca administratorii unei entitati au luat cunostinta de unele elemente de nesiguranta legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-si continua activitatea, aceste elemente trebuie prezentate in notele explicative. In cazul in care situatiile financiare anuale nu sunt intocmite pe baza principiului continuitatii, aceasta informatie trebuie prezentata, impreuna cu explicatii privind modul de intocmire a acestora si motivele care au stat la baza deciziei conform careia entitatea nu isi mai poate continua activitatea.

1.10.2. Principiul permanentei metodelor - modificarile politicii contabile sunt permise doar daca acestea sunt cerute de lege sau de un standard contabil legiferat, iar in acest caz este necesara mentionarea lor in notele explicative, de la un exercitiu financiar la altul.

1.10.3. Principiul prudentei - valoarea oricarui element contabil trebuie sa fie determinata pe baza principiului prudentei, care are in vedere urmatoarele astecte :

a)      in stabilirea valorii unui element din contabilitate se iau in considerare numai profiturile realizate pana la data incheierii exercitiului financiar ;

b)      in inregistrarile contabile efectuate se tine seama de toate obligatiile previzibile, precum si de pierderile potentiale care au luat nastere intre data incheierii exercitiului financiar si data intocmirii bilantului contabil ;

c)      se va tine seama de toate ajustarile (deprecierile) chiar daca rezultatul exercitiului financiar este profit sau pierdere.

1.10.4. Principiul independentei exercitiului financiar - presupune luarea in considerare a tuturor veniturilor si cheltuielilor corespunzatoare exercitilui financiar pentru care se putea face raportarea completa a rezultatelor activitatii intreprinderii.

1.10.5. Principiul evaluarii separate a elementelor de activ si de datorii - impune stabilirea valorii totale corespunzatoare unei pozitii din bilant, care se va determina separat pentru fiecare element individual de activ sau de pasiv.

1.10.6. Principiul intangibilitatii - bilantul contabil de deschidere a unui exercitiu financiar trebuie sa corespunda cu bilantul contabil de inchidere a exercitiului financiar precedent, cu exceptia corectiilor impuse de aplicarea prevederilor IAS 8.

1.10.7. Principiul necompensarii - orice compensare intre elementele de activ si de datorii sau intre elementele de venituri si cheltuieli conform acestui principiu este interzisa. Eventualele compensari intre creante si datorii ale entitatii/intreprinderii fata de acelasi agent economic pot fi efectuate, cu respectarea prevederilor legale, numai dupa inregistrarea in contabilitate a veniturilor si cheltuielilor la valoarea integrala.

1.10.8. Principiul prevalentei economicului asupra juridicului - informatiile prezentate in situatiile financiare ale intreprinderilor trebuie sa reflecte realitatea economica a evenimentelor si tranzactiilor efectuate si, nu numai forma lor juridica. Principiul prevalentei economicului asupra juridicului se aplica entitatilor/intreprinderilor care indeplinesc doua din cele trei criterii de marime la intocmirea situatiilor financiare individuale si a situatiilor financiare simplificate ; entitatile care la data bilantului nu depasesc limitele a doua dintre criteriile de marime prevazute si care intocmesc situatii financiare anuale consolidate aplica principiul prevalentei economicului asupra juridicului numai la intocmirea situatiilor financiare consolidate.

In Romania, primele norme cu privire la conturile consolidate au fost publicate in anul 2000[20]. Aceste norme au avut o aplicare destul de limitata deoarece, in urma unui ordin al ministrului finantelor, au fost alese numai cinci societati care, pentru anul 2001, trebuiau sa intocmeasca conturi consolidate .

1.10.9. Principiul pragului de semnificatie - elementele care au valori semnificative intr-un exerciitiu financiar trebuiesc prezentate distinct in cadrul situatiilor financiare, iar componentele cu valori nesemnificative, care au aceeasi natura, se insumeaza, nefiind necesara prezentarea lor separata.

Trebuie mentionat faptul ca, de la cele noua principii contabile prezentate mai sus sunt permise abateri numai in cazuri exceptionale si acestea se vor detalia in notele explicative la situatiile financiar contabile, cu precizarea motivelor care au generat aceste abateri, precum si cu efectuarea unei evaluari a efectului acestora asupra activelor, datoriilor, pozitiei financiare si a contului 121 « Profit sau pierderi » ale intreprinderii.

1.11. Principalele documente financiar-contabile

In general, forma de inregistrare contabila este foarte importanta, deoarece scoate in evidenta modul de organizare a ciclului contabil si de prelucrare a datelor in scopul obtinerii informatiilor, astfel incat aceste trebuie sa caracterizeze in expresie valorica, starea si miscarea patrimoniului entitatii. In cadrul circuitului financiar-contabil, modul de prelucrare a datelor si informatiilor economice formeaza continutul formei de contabilitate, iar formularele de evidenta si raportare, formeaza instrumentele de lucru ale acesteia.

In contabilitate, modul de prelucrare a datelor formeaza continutul formei de contabilitate, iar formularele de evidenta si raportare, formeaza instrumentele de lucru ale acesteia.

Legea contabilitatii nr.82/1991 (republicata), precizeaza ca : « Orice operatiune economico-financiara efectuata se consemneaza in momentul efectuarii ei intr-un document care sta la baza inregistrarilor in contabilitate, dobandind astfel calitatea de document justificativ. Ele angajeaza raspunderea persoanelor care le-au intocmit, vizat si aprobat, ori inregistrat in contabilitate »[22]. Folosirea Registrelor de contabilitate este obligatorie si se utilizeaza in stricta concordanta cu destinatia acestora si se prezinta in mod ordonat si astfel completate incat sa permita, in orice moment identificarea si controlul operatiunilor contabile efectuate .

In ordinea cronologica in care documentele financiar-contabile se intocmesc, se prelucreaza, se gestioneaza si se raporteaza, acestea se clasifica astfel :

A. Documentele justificative (primare)

« Documentele justificative care stau la baza inregistrarilor in contabilitate angajeaza raspunderea persoanelor care le-au intocmit, vizat si aprobat, precum si a celor care le-au inregistrat in contabilitate, dupa caz ».[24]

o       Documentele justificative care stau la baza inregistrarilor din contabilitatea financiara se pastreaza in arhiva fiecarei unitati, timp de 10 ani, cu incepere de la data incheierii exercitiului financiar pentru care au fost intocmite, cu exceptia statelor de salarii, care se pastreaza timp de 50 de ani.

Acest tip de documente se mai numesc si documente primare, ele fac dovada efectuarii operatiilor economice sau financiare si angajeaza raspunderi. Cele mai uzitate documente se prezinta astfel :

Bon fiscal - ce are inscris seria si numarul bonului, codul fiscal al unitatii respective, data, valoarea fara TVA si valoarea totala a marfii (inclusiv TVA) ;

Dispozitia de livrare/Avizul de insotire a marfii - este intocmita de catre furnizor si contine informatii principale atat despre acesta cat si despre marfuri.

Factura fiscala, Statul de salarii, Stat pentru concedii medicale, Stat pentru concediul de odihna, Note de intrare-receptie (NIR), Dispozitia de plata sau incasare, Fisa mijlocului fix, Situatia decontarilor cu bugetul statului, Extrasele de cont de la banca, Procesele-verbale de receptie, Registrul numerelor de inventar, Proces-verbal de scoatere din functiune a mijloacelor fixe, Registrul pentru evidenta mijloacelor fixe etc.

B. Documente financiar-contabile

Registrul de Casa, Registrul de Banca, Registrul Cartea-Mare (Sah), Registrul Inventar, Registrul Jurnal, Balanta de Verificare (sintetica si analitica), Fise pentru operatii diverse, Fise pentru valori materiale, Fise complexe, Jurnalele de TVA, alte situatii.

C. Documente de sinteza si raportare financiara

Bilant contabil (semestrial si anual), Contul de profit sau pierdere, Situatia imobilizarilor corporale, Raportul administratorilor/actionarilor, Notele explicative, Situatia indicilor economici.

FORMATUL BILANTULUI

Formatul bilantului este urmatorul :

A. Active imobilizate

I. Imobilizari necorporale

1. Cheltuieli de constituire

2. Cheltuieli de dezvoltare

3. Concesiuni, brevete, licente, marci comerciale, drepturi si active similare, daca   acestea au fost achizitionate cu titlu oneros

4. Fondul comercial, in masura in care acesta a fost achizitionat cu titlu oneros

5. Avansuri si imobilizari necorporale in curs de executie

II. Imobilizari corporale

1. Terenuri si constructii

2. Instalatii tehnice si masini

3. Alte instalatii, utilaje si mobilier

4. Avansuri si imobilizari corporale in curs de executie

III. Imobilizari financiare

1. Actiuni detinute la entitatile afiliate

2. Imprumuturi acordate entitatilor afiliate

3. Interese de participare

4. Imprumuturi acordate entitatilor de care compania este legata in virtutea intereselor de participare

5. Investitii detinute ca imobilizari

6. Alte imprumuturi

B. Active circulante

I. Stocuri

1. Materii prime si materiale consumabile

2. Productia in curs de executie

3. Produse finite si marfuri

4. Avansuri pentru cumparari de stocuri

II. Creante (sumele care urmeaza sa fie incasate dupa o perioada mai mare de un an trebuie prezentate separat pentru fiecare element)

1. Creante comerciale

2. Sume de incasat de la entitatile afiliate

3. Sume de incasat de la entitatile de care compania este legata in virtutea intereselor de participare

4. Alte creante

5. Capital subscris si nevarsat

III. Investitii pe termen scurt

1. Actiuni detinute la entitatile afiliate

2. Alte investitii pe termen scurt

IV. Casa si conturi la banci

C. Cheltuieli in avans

D. Datorii : sumele care trebuie platite intr-o perioada de pana la un an

1. Imprumuturi din emisiunea de obligatiuni, prezentandu-se separat imprumuturile din emisiunea de obligatiuni convertibile

2. Sume datorate institutiilor de credit

3. Avansuri incasate in contul comenzilor

4. Datorii comerciale - furnizori

5. Efecte de comert de platit

6. Sume datorate entitatilor afiliate

7. Sume datorate entitatilor de care compania este legata in virtutea intereselor de participare

8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale si datoriile privind asigurarile sociale

E. Active circulante nete/datorii curente nete

F. Total active minus datorii curente

G. Datorii : sumele care trebuie platite intr-o perioada mai mare de un an

1. Imprumuturi din emisiunea de obligatiuni, prezentandu-se separat imprumuturile din emisiunea de obligatiuni convertibile

2. Sume datorate institutiilor de credit

3. Avansuri incasate in contul comenzilor

4. Datorii comerciale - furnizori

5. Efecte de comert de platit

6. Sume datorate entitatilor afiliate

7. Sume datorate entitatilor de care compania este legata in virtutea intereselor de participare

8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale si datoriile privind asigurarile sociale

H. Provizioane

1. Provizioane pentru pensii si obligatii similare

2. Provizioane pentru impozite

3. Alte provizioane

I. Venituri in avans

J. Capital si rezerve

I. Capital subscris

1. Capital subscris varsat

2. Capital subscris nevarsat

II. Prime de capital

III. Rezerve din reevaluare

IV. Rezerve

1. Rezerve legale

2. Rezerve statutare sau contractuale

3. Alte rezerve

V. Profitul sau pierderea reportat(a)

VI. Profitul sau pierderea exercitiului financiar

Formatul bilantului prescurtat este urmatorul :

A. Active imobilizate

I. Imobilizari necorporale

II. Imobilizari corporale

III. Imobilizari financiare

B. Active circulante

I. Stocuri

II. Creante (sumele care urmeaza sa fie incasate dupa o perioada mai mare de un an trebuie prezentate separate pentru fiecare element)

III. Investitii pe termen scurt

IV. Casa si conturi la banci

C. Cheltuieli in avans

D. Datorii : sumele care trebuie platite intr-o perioada de pana la un an

E. Active circulante nete/datorii curente nete

F. Total active minus datorii curente

G. Datorii: sumele care trebuie platite intr-o perioada mai mare de un an

H. Provizioane

I. Venituri in avans

J. Capital si rezerve

I. Capital subscris (prezentandu-se separat capitalul varsat si capitalul nevarsat)

II. Prime de capital

III. Rezerve din reevaluare

IV. Rezerve

V. Profitul sau pierderea reportat(a)

VI. Profitul sau pierderea exercitiului financiar