METODA CONTABILITATI - NOTIUNI PRIVIND METODA CONTABILITATII, PROCEDEELE METODEI CONTABILITATII

1.NOTIUNI PRIVIND METODA CONTABILITATII

1.1.NOTIUNI GENERALE PRIVIND METODA

Contabilitatea, ca stiinta independenta, se caracterizeaza prin existenta unui obiect propriu de studiu si a unei metode proprii de investigare a fenomenelor si proceselor care apar in sfera de activitate a acesteia.

Metoda contabilitatii se va baza pe procedee de lucru care reprezinta o maniera, un anume fel specific de a ajunge la un anumit scop.

In elaborarea sa, metoda contabilitatii a fost influentata de categorii si procedee preluate de la alte stiinte, in special matematica, logica, economia politica, etc. Astfel, ca orice cercetare stiintifica, contabilitatea, pentru a stabili propriile legi si principii, parcurge o serie de etape obligatorii:

determinarea obiectului cercetat;

fixarea tehnicilor de observare si inregistrare a datelor contabile;

prelucrarea datelor;

interpretarea datelor culese;

elaborarea concluziilor;

stabilirea legitatilor contabile;

Determinatea obiectului cercetat reprezinta momentul initial al fiecarei metode.In ceea ce priveste cotabilitatea, aceasta se confunda cu cunoasterea caracteristicilor bunurilor economice si a surselor de provenienta, a proceselor economice interne, a influentelor reciproce dintre acestea.

Metoda contabilitatii realizeaza prin aceasta conturarea perimetrului patrimonial dat ca obiect de studiu al existentei ca atare, percum si din punct de vedere al asigurarii echilibrului, concomitent cu stabilitea legaturilor cu alte entitati patrimoniale.

Conturarea perimetrului patrimonial permite fixarea cu exactitate a bunurilor economice componente, concomitent cu fixarea drepturilor si obligatiilor aferente acestora.

Asigurarea echilibrului presupune existenta unor tehnici proprii de inregistrare a transformarilor pe care le impune miscarea patrimoniului in circuitul economic. Existenta bunurilor economice conditioneaza desfasurarea proceselor economice sau dupa caz a celor sociale. In aceste procese au loc transformari de ordin cantitativ si calitativ. Ele trebuie inregistrate in asa fel incat echilibrul patrimonial sa fie respectat concomitent cu reflectarea cresterii sau descresterii cantitative sau calitative in vederea evidentierii rezultatelor, adica a noilor bunuri economice care se produc.

Legatura cu alte entitati .Productia si rezultatul unei activitati in general, este destinata schimbului sau consumului (productiv, social). Evidentierea acestor legaturi trebuie sa se faca in conditiile asigurarii integritatii patrimoniului reflectat.

Interdependenta si conditionarea reciproca dintre bunurile economice, procesele economice si sursele de provenienta ce formeaza obiectul contabilitaii, determina la randul lor legaturi si interconditionari intre procedeele metodei contabilitatii in toate momentele.

1.2 PRINCIPIILE TEORETICE FUNDAMENTALE ALE CONTABILITATII

Principiile teoretice fundamentale ale contabiliatii, care se ridica la rang de legi, sunt:

principiul dublei reprezentari a patrimoniului;

principiul dublei inregistrari a elementelor patrimoniale;

principiul calculelor periodice de sinteza;

Principiul dublei reprezentari se concretizeaza in reflectarea elementelor de avere ale patrimoniului sub doua aspecte:

1. sub aspectul componentei si utilitatilor bunurilor, adica al destinatiei in activitatea economica pentru care se foloseste notiunea de mijloace:

• imobilizari:  -necorporale

-corporale

-financiare

circulante:-mijloace materiale

-mijloace banesti

2. sub aspectul raporturilor de proprietate in cadrul carora se dobandesc bunurile economice ca obiecte de drepturi si obligatii, adica al provenientei lor, al surselor de finantare a bunurilor respective: capital social, rezerve, subventii, fonduri, profit, credite bancare, imprumuturi din obligatiuni furnizori, creditori, obligatii fata de stat.

Dubla reprezentare este redata sub forma unei egalitati numita ecuatia dublei reprezentari unde A= mijloacele economice si bunurile si P=sursele de provenienta, drepturile si obligatiile.

ACTIV = PASIV

sau

VALOAREA MIJLOACELOR =VALOAREA SURSELOR DE

ECONOMICE PROVENIENTA

Aceasta egalitate permite crearea unui echilibru permanent al patrimoniului si se realizeaza cu ajutorul bilantului.

Principiul dublei inregistrari a elementelor patrimoniale.Acest principiu este determinat de:-dubla reprezenatre: orice proces nu poate rupe nici un moment echilibru propriu al patrimoniului deoarece acestea, fie ca reflecta o crestere/scadere a patrimoniului, fie ca reflecta o modificare calitativa, nu pot afecta echilibrul propriu specific, ci doar schimbarea cantitativa sau calitativa.

-dubla inregistrare este determinata de faptul ca miscarea si transferarea bunurilor economice in fazele circuitului economic genereaza operatii economice si financiare de iesire dintr-o faza si de intrare in alta, dintr-o stare in alta, de trecere de la un loc de gestiune la altul etc.

materii prime semifabricate produse finite mijloace banesti stocuri

Prin dubla inregistrare se creaza cea dea doua relatie specifica, numita ecuatia dublei inregistrari:

CRESTEREA BUNURILOR CRESTEREA DREPTURILOR SI OBLIGATIILOR

+= +

micsorarea drepturilor si obligatiilor micsorarea bunurilor economice

Principiul calculelor periodice de sinteza. Atat activitatea economico-sociala , cat si inregistrarea prin contabilitate a acesteia, nu sunt scopuri in sine, ci urmaresc cunoasterea rezultatelor la sfarsitul unei perioade de gestiune.Calculele periodice de sinteza se realizaaza prin intermediul bilantului (trimestrial si anual), anexelor de bilant, balantei de verificare si contului de rezultate.

Pentru stabilirea unor obligatii, sunt necesare perioade mai scurte de analize si calcule periodice de sinteza. Astfel, pentru determinatea obligatiilor fata de bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale, sau salariati, sunt necesare calcule lunare.In acest fel se determina impozitul pe profit, taxa pe valoarea adaugata, drepturile salariale, impozitul pe salarii.

Unele calcule periodice sunt destinate verificarii integritatii patrimoniului, ca in cazul bilanturilor anuale intocmite la inchiderea exercitiului financiar, efectuarea regularizarilor si stabilirea rezultatelor.

Dubla reprezentare si dubla inregistrare sunt procedee esentiale ale metodei contabilitatii si nu mai sunt intalnite la alte discipline economice.

Metoda contabilitatii ne demonstreaza ca reuneste principii distincte care sa ne faca cunoscute componentele patrimoniului si rezultatele obtinute de miscarea acestuia in circuitul economic

2. PROCEDEELE METODEI CONTABILITATII

Procedeele specifice de studiu a obiectivului contabilitatii sunt : bilantul, contul si balanta de verificare.

Bilantul. Bilantul este procedeul prin care se realizeaza dubla reprezentare a patrimoniului entitatilor economice si sociale. Am putea afirma ca acest procedeu trebuie aplicat obligatiriu de toate entitatile patrimoniale indiferent de caracterul lucrativ sau nelucrativ al acestora , intrucat toate contribuie la conturarea patrimoniului economic national. Aceasta conturare sprijina conceptul de contabilitate nationala.

Din punct de vedere al contabilitatii , bilantul este un document care reflacta sintetic , in expresie valorica , in activ, mijloacele economice dupa componenta lor materiala, iar in pasiv aceleasi mijloace dupa sursele lor de provenienta in cadrul unei unitati economice , sociale , administrative , etc.

Termenul este utilizat in diverse domenii si ocazii, ca de exemplu:

Bilantul energetic – calcul referitor la sursele repartizate si consumul efectuat dupa principiul consumarii energiei.

Bilantul de materiale – relatia de egalitate intre suma cantitatilor de materiale intr-un proces tehnologic sau intr-o instalatie si suma cantitatilor de produse repartizate , inclusiv pierderile care au loc in timpul prelucrarii.

Un rol important in definirea locului bilantului in activitatea contabila revine Directivei a IV-a a Consiliului Comunitatilor Europene in a carei conceptie:

Bilantul contabil are o importanta deosebita sub aspectul protectiei asociatiilor si tertilor;

In cadrul Comunitatii, trebuie sa se stabileasca conditii juridice echivalente minimale referitoare la gradul de informatii financiare care trebuie aduse la cunostinta publicului de catre societatile concurente prin bilantul contabil al activitatilor.

Bilantul trebuie sa prezinte o imagine fidela a patrimoniului , a situatiei financiare si a rezultatelor societatii in care scop trebuie sa se bazeze pe scheme obligatorii .

Bilantul furnizeaza o serie de informatii cu un inalt grad de sintetizare a caror intelegere impune intocmirea unui ansamblu de lucrari. Acest ansamblu este cunoscut sub denumirea de conturi anuale.

Conturile anuale , in conceptia Directivei a IV-a a CEE, cuprind:

bilantul, in acceptiunea schemelor obligatorii acceptate (la noi, bilantul propriu-zis);

contul de profituri si pierderi, (in legislatia noastra – contil de profit si pierdere);

anexa (conceputa ca un ansamblu de elemente explicative asupra eventualelor componente sintetizate in bilant sau explicative ale unor fenomene sau procese economice). In aceasta conceptiune, in legislatia romaneasca, aceasta componenta a conturilor anuale este enuntata ca “anexa” reprezentand ansanblul situatiilor explicative legate de structura unor posturi bilantiere.

Apreciem ca existenta acestor”anexe” este impusa de necesitatea sesizarii unor tendinte pe care le inregistreza economia nationala a caror continut pot permite luarea unor masuri favorizate sau restrictive legate de unele fenomene si procese economice .

In ceea ce priveste unitatile de consum social, institutiile publice , bilantul apare sub denumirea de “dare de seama contabila”, care exprima diferenta de continut , avand in vedera ca, in acest caz se justifica consumarea fondurilor publice concomitente cu reflecterea starii patrimoniului.

Conturile anuale si compun, in acest caz, din:

bilantul propriu-zis (pentru imaginea patrimoniului ).

contul de executie a veniturilor si cheltuielilor cuprinzand :

structura veniturilor, detalierea cheltuielilor si anexele , pentru justificarea detaliata a situatiei economice si juridice a unor posturi din bilant.

Contul . Participarea patrimoniului la circuitul economic si social nu poate fi reflectata si urmarita in ansamblul sau si nici ca miscari succesive ale unor componente ale sale prin intermediul bilantului . De aceia metoda contabilitatii a creiat un procedeu nou , specific numai cestei discipline – contul.

Contul este procedeul propriu contebilitatii prin care elementele patrimoniale sunt individualizate in cadrul fiecarei entitati, fiind destinat urmeririi aparitiei si evolutiei acestora pe parcursul existentei lor, concomitent cu existenta patrimoniului.

In legatura cu acest procedeu, este necesar sa subliniem ca un cont este generat de existenta unui element patrimonial in calitate de componenta a unui patrimoniu dat aflat in circuitul economic si/sau social. Contul este generat de patrimoniu. Contul nu poate genera patrimoniu.

Conturile reflecta componenta patrimoniului si starea acestuia de-a lungul fazelor circuitului economic. Intuirea sau constatarea aparitiei unor astfel de stari de agregare ne sugereaza sau ne obliga sa cream conturile.

Pentru a le putea utiliza conform obiectului contabilitatii, conturile acestea terbuie ordonate intr-un sistem al conturilor in masura sa ne arate legatura dintre aceste componente pe parcursul procesului economic sau al consumului social. Aceasta legatura dintre componentele patrimoniului pe parcursul modificarilor cantitative si calitative genereaza dubla inregistrare .

Bilantul genereaza dubla reprezentare, in timp ce conturile presupune dubla inregistrare. Legatura dintre bilant si cont este nemijlocita . Multitudinea conturilor contureaza bilantul iar structura componentelor patrimoniului genereaza conturile.

Conform dictionarului explicativ al limbi ronane, contul este o socoteala scrisa alcatuita din doua parti, debit si credit, care exprima valoric in ordine cronologica si sistematica, existenta si miscarile unui anumit proces economic pe o perioada de timp determinata (evidenta acestor operatii).

Termenul a trecut de mult in vorbirea curenta, fiind folosit in diferite expresii care reflecta tocmai caracterul de socotela a contului:

a trece in cont – a inscrie la rubrica datorii o nota care reflecta obligatia cuiva fata de alcineva;

a cere cont - a trage pe cineva la raspundere pentru cele spuse sau pentru cele facute;

a(un)de cont – a (nu) da (cuiva) lamuriri asupra faptelor sau initiativelor sale; a (nu) se justifica;

a tine cont – a avea in vedere ; a lua in considerare;

pe cont propriu – in mod independent, efectuarea pe raspunderea proprie a unei activitati, actiuni,etc.

in contul (cuiva sau ceva) – pentru, pe seama sau in numele (cuiva sau ceva).

Balanta de verificare. Desi legatura sau interdependenta bilant – conturi si conturi – bilant este nemijlocita, intrucat fiecare procedeu actioneaza independent, dupa reguli proprii, contabilitatea a creat un procedeu distinct care sa ne asigure de justetea datelor, informatiilor dobandite prin fiecare procedeu.

De la multitudinea detaliilor din conturi pana la ansamblul generalizat al bilantului, contabilitatea inregistreaza o diversitate de fenomene si procese a caror imbinare trebuie verificata. Controlul asupra calitatii inregistrarilor din conturi, respectarea legaturilor logice dintre acestea precum si motiverea prezentatii in bilant se relizeaza prin procedeul “balanta de verificare” numita si “balanta conturilor”, pentru ca reuneste ansamblu starii conturilor la momentul ales pentru reflecterea componentei patrimoniului.

Balantaa de verificare, ca procedeu al contabilitatii, se realizeaza datorita posibilitatii de exprimare in bani a elementelor patrimoniale, adica a evaluarii acestora. Diversitatea structurilor fizice, chimice etc. este posibila a se compara ca urmare a transformarii in bani, prin etalon monetar.

Transformarea prin intermediul etalonului monetar face posibila nu numai compararea, dar si observarea miscarii elementelor patrimoniale intr-o perioada de timp curenta sau trecuta. Constatarea corectei transformari si stari de la un moment dat se poate realiza numai prin balanta de verificare.

Centralizarea datelor referitoare la patrimoniu sta la baza emiterii judecatilor de valoare cu privire la inregistrarea in conturi pe o parte, si la calitatea (imaginea) bilantului, pe de alta parte.

Consideram ca nu putem interpune balanta de verificare intre cont si balant pentru ca am afecta legatura nemijlocita dintre cele doua procedee ale contabilitatii. In schimb, putem afirma ca aceasta reprezinta forta probanta a sinceritatii inregistrarilor din conturi si realitatii posturilor bilantiere deoarece:

verifica respectarea aplicarii principiului dublei inregistrari a modificarilor patrimoniale;

certifica indeplinirea cerintelor dublei reprezentari a patrimoniului in momentul analizat.

3. PRINCIPII CONTABILE

3.1. PRINCIPII LEGAL ADMISE

Peentru a da o imagine fidela a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute, trebuie respectate cu buna credinta regulile privind eveluarea patrimoniului si celelalte norme si principii contabile cum sunt:

Principiu prudentei. Potrivit acestuia, nu sunt admise supraevaluarea elementelor de activ si a veniturilor respective subevaluarea elementelor de pasiv si a cheltuielilor, tinand cont de deprecierile, riscurile si piederile posibile generate de desfasurarea activitatii exerciului curent sau anterior.

Prudenta presupune anticiparea efectelor unor actiuni si in special a transferului de proprietate cu efecte posibile asupra exercitului curent sau a celor parcurse deja, intrucat asupra lor nu se mai poate interveni din punct de vedere contabil. La inchiderea fiecarui exercitiu financiar se contabilizeaza datoriile si pierderile probabile.

Principiul permanentei metodelor presupune continuitatea aplicarii regulilor si normelor privind eveluarea, inregistrarea in contabilitate si prezentarea elementelor patrimoniale si a rezultatelor asigurand comparabilitatea in timp a informatiiolr contabile.

Acest principiu asigura aplicarea pentru aceleasi elemente, structuri, domenii de activitate etc, a acelorasi metode de la un exercitiu financiar la altul. Aceasta exclude schimbarea metodelor in cursul exercitiului.

Modificarea metodelor de la un an la altul trebuie sa fie determinata de o profunda motivatie, ca de exemplu modificarea unor acte normative, stabilirea unor reguli generale de evaluare noi , etc.

Potrivit principiului continuitatii activitatii,se presupune ca unitatea patrimoniala isi continua in mod normal functionarea intr-un viitor previzibil, fara a fi in stare de lichidarea sau de reducerea sensibila a activitatii;

Continuitatea activitatii se exprima clar in actul de constituire. Atunci cand functionarea este delimitata in timp sunt mentionate datele de incepere si de incetare a activitatii.

Respectarea acestui principiu permite fixarea intinderii responsabilitatii entitatii patrimoniale in raport cu terte persoane inclusiv cu bugetul statului.

Principiul independentei exercitiului presupune delimitarea in timp a veniturilor si cheltuielilor aferente activitatii unitatii patrimoniale pe masura angajarii acestora si trecerii lor la rezultatul exercitiului la care se refera.

Independenta exercitiului presupune ca un document justificativ trebuie sa se regaseasca in cheltuielite, veniturile si rezultatele exercitiului la care se refera.Independenta exercitiului trebuie inteleasa din acest punct de vedere ce nu se mai poate interveni asupra bilantului dupa perioada de raportare( aprobarea in consiliu de administratie, inregistrare la organele financiare, la registrul comertului,etc.).

Principiul intangibilitatii bilantului de deschidere. Bilantul de deschidere a unui exercitiu trebuie sa corespunda cu bilantul de inchidere a exercitiului precedent.

Acest principiuse realizeaza prin:

Grupa 89 -BILANT

Dupa efectuarea acestor inregistrari, contul se soldeaza.

Principiul necompensarii conform acestui principiu elementele de activ si de pasiv trebuie sa fie evaluate si inregistrate in contabilitate separat, nefiind admisa compensarea intre posturile de activ si cele de pasiv, intre creante si datorii, intre posturile de cheltuieli si venituri.

Necompensarea trebuie inteleasa in sensul ca pentru fiecare element patrimonial cu substanta materiala, pentru orice resursa care reflecta derpturi si obligatii, trebuie sa fie deschis, in contabilitate, cate un cont.

3. ALTE PRINCIPII REZULTATE DIN LOGICA CONTABILA

Principiul sinceritatii esta utilizat in contabilitatea anglo-saxona si se regaseste in contabilitatea continentala sub denumirea imagine fidela.

Sinceritatea=aplicarea cu buna credinta si in virtutea regulilor profesionale ale domeniului contabil a legii, standardelor si procedeelor contabile.

Regularitatea=informatia contabila pusa la dispozitie este conforma cu regulile si procedurile in vigoare in exercitiul documentat.

Notiunea de imagine fidela este legata de documentul oficial de gestiune al persoanelor fizice si juridice care desfasoara acte de comert, si anume bilantul contabil. Numai prin aceasta putem dobandi o imagine fidela a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute.

Principiul autonomiei.Intreprinderea este o entitate patrimoniala distincta fata de proprietarii ei.

Intreprinderea, se afla in opozitie cu toate celelelte persoane fizice si juridice participante la actul economic sau social. Ea trateaza toate poblemele de pe pozitie proprie dar in spiritul legii.

Principiul stabilirii untatii monetare.

mentinerea- in economia stabila;

reevaluare-in economiile inflationiste.

Principiul costului istoric.Orice valoare economica inscrisa in contabilitate este bazata pe costul ei de origine:

• proprie(productie);
• din afara(achizitie);

asa cum rezulta el din documentele justificative care mentioneaza aparitia fiecarui element patrimonial.

Principiul importantei relative

punerea in valoare a unor operatiuni economice sau financiare;

informatiile care pot afecta deciziile proprii(actionari, asociati) si, in special, ale tertilor.

Principiul periodizarii.Observarea fenomenelor si proceselor economice trebuie inregistrete pe perioade distincte:luna, trimestru, an in raport cu necesitatile de inregistrare a costurilor etc.In acest sens, se utilizeaza repartizarea in timp a cheltuielilor, veniturilor, etc.

Principiul verificarii.Toate operatiunile economice si financiare aferente unui patrimoniu trebuie varificate.Verificarea trebuie inteleasa ca mijloc de asigurare asupra corectitudinii aplicarii unor tehnici sau procedee de lucru. In acest sens putem vorbi de necesitatea intocmirii balantelor,a bugetelor de cheltuieli, etc.

4.SISTEMUL INFORMATIONAL CONTABIL

4.1. ORGANIZAREA COMPARTIMENTULUI CONTABILITATE

Potrivit legii contabilitatii, toate categoriile de unitati patrimoniale au obligatia sa organizeze si sa conduca contabilitate proprie.

Organizarea contabilitatii trebuie sa fie una din preocuparile de baza din momentul constituirii unei societati comerciale, instituitii, fundatii, etc.Ea este singura in masura sa ofere informatii pentru asigurarea gestionarii interne a mijloacelor economice, precum si a resurselor economice si in acelasi timp informatii pertinente necesare asociatilor, clientilor, furnizorilor, bancilor, organelor fiscale si altor persoane fizice sau juridice.

Organizarea compartimentul contabilitate presupune:

a)            crearea unor compartimente distincte cu personal angajat. Acest personal trebuie sa indeplineasca anumite conditii de studii si stagiu, in speta sa fie absolventi ai unor institutii de invatamant economic de nivel mediu sau superior.

La agentii economici la care contabilitatea este organizata si tinuta de persoane fizice sau juridice autorizate inscrise in Tabloul Corpului Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati din Romania, raspunderea pentru organizarea si tinerea contabilitatii revine atat persoanelor fizice sau juridice respective cat si administratorilor

b)           organizarea si tinerea contabilitatii de catre persoane fizice si juridice inscrise in Tabloul Corpului (CECCAR).In anumite situatii, administratorii entitatilor patrimoniale pot incheia contracte prin care activitatea de organizare si desfasurare a contabilitatii sa fie preluata de societati comerciale avand asemenea profil.Aceste persoane trebuie sa fie inscrise in Tabloul Corpului Expertilor Contabili Autorizati din Romania.

c)            orgaizarea si tinerea contabilitatii de catre si pe raspunderea inreprinzarorului (administratorului).La unitatile patrimoniale la care nu sunt angajate persoane cu pregatire corespunzatoare, organizarea si tinerea contabilitatii revine patronului.

4. SECTIUNILE CONTABILITATII

Sectiunile contabilitatii se refera la organizarea, pe masura inregistrarii operatiunilor patrimoniale, a urmatoarelor componente principale:

CONTABILITATEA OPERATIUNILOR DE CAPITAL

Capitalurile cuprind :

a)     Capitalupile proprii:

aporturile de capital (capital social), primele legate de capital;

diferentele legate de capital;

diferentele din reevaluare;

rezervele   - legale

- statutare

- alte rezerve

fonduri proprii

subventiile pentru investitii;

provizioane pentru riscuri si cheltuieli(asimilate capitalurile proprii).

b)     Capitalurile atrase:

imprumuturi din emisiuni de obligatiuni si primele de rambursare a acestora

credite bancare pe termen lung si mediu

datorii legate de participatii

alte imprumuturi si datorii cu durata de finantare mai mare de un an;

dobinzile aferente imprumuturilor si datoriilor

CONTABILITATEA IMOBILIZARILOR

Activele imobilizate reprezinta bunurile si valorile destinate sa serveasca o perioada indelungata in activitatea unitatii patrimoniale care nu se consuma la prima utilizare (pct 46 din Regulamentul de aplicare a Legii 82/1991)

Contabilitatea imobilizarilor se tine pe urmatoarele categorii de imobilizari:

a)     imobilizari necorporale –reprezentind mijloacele economice fara substanta concreta, materiala, imobilizate in patrimoniu o perioada mai mare de un an (cheltuieli de constituire, brevete, licente, etc..)

b)     imobilizari corporale –reprezentind mijloacele economice cu substanta concreta, materiala, constind din terenuri si mijloace fixe.

Transmiterea treptata a valorii imobilizarilor necorporale si corporale asupra noilor valori de intrebuintare se realizeaza pe calea amortizarii.

c)      imobilizari financiare –reprezentind mijloacele economice sub forma titlurilor de participare , titlurilor imobilizate ale activitatii de portofoliu si alte titluri si creante imobilizate.

Titlurile de participare asigura unitatii detinatoare exerciatrea unui control, respectiv realizarea unui profit.

Titlurile imobilizate ale activitatii de portofoliu asigura realizarea unor venituri fara a interveni in gestiunea unitatii patrimoniale enuntatoare.

Creantele imobilizate se refera la: cele legate de participantii, imprumuturi acordate pe termen lung si alte creante imobilizate(garantii, cautiuni).

CONTABILITATEA STOCURILOR

SI PRODUCTIEI IN CURS DE EXECUTIE

In aceasta sectiune se inscriu operatiunile patrimoniale referitoare la mijloacele economice care prin natura lor pot fi stocate(depozitate) si care se mai numesc si bunuri magazinabile.Ele pot fi consumate la prima lor utilizare sau pot fi vandute in aceeasi stare dupa prelucrarea lor in procesul de productie.

In aceasta categorie se include:

stocurile propriu-zise =marfuri, materii prime, produse, materiale consumabile, animale, pasari, ambalaje,etc.

obiecte de inventar= valoarea lor individuala se situeaza sub nivalul valoric al mijoacelor fixe, indiferent de durata lor de serviciu sau care au o durata de utilizare mai mica de un an indiferent de valoarea lor (echipamentele de protectie si de lucru, imbracamintea speciala, mecanismele, dispozitivele, verificatoarele, aparatele de masura si control, matritele, etc.

productia in curs de executie=reprezinta productia care nu a trecut prin toate fazele de prelucrare prevazute de procesul tehnologic(materii prime, produse finite)

Productia in curs de executie se determina prin inventarierea productiei neterminate la finele exercitiului financiar, prin metode tehnice de constatare a stadiului sau gradului de efectuare a operatiilor tehnologice si evaluarea acestora la costurile de productie.

Pentru deprecierea stocurilor se constituie provizioane pe seama cheltuielilor.

CONTABILITATEA TERTILOR

Aceasta sectiune releva evidenta datoriilor si creantelor unitatii patrimoniale in raport cu terte entitati patrimoniale sau cu persoane fizice.

Contabilitatea tertilor trebuie diferentiata in:

• contabilitatea tertilor debitori: clienti, debitori diversi, efecte de primit, clienti incerti, clienti-facturi de intocmit, clienti-creditori;
• contabilitatea tertilor creditori:furnizori, efecte de platit, furnizori de imobilizari, furnizori-facturi nesosite, drepturi de personal(salarii, participare la profit), obligatii fata de bugetul asigurarilor sociale(contributia unitatii la asigurarile sociale, contributia personalului pentru pensia suplimentara, ajutorul de somaj datorat de unitate, si de salariati), obligatii fata de bugetul statului(impozitul pe profit, taxa pe valoare adaugata, impozitul pe salarii, dividende de plata, impozitul pe dividende, taxe datorate bugetului, sume datorate fondurilor speciale, decontari in cadrul grupului, decontari in cadrtul unitatii).

Pentru deprecierea creantelor din conturile de clienti, decontari in cardul grupului si debitori diversi, la finele exercitiului, principiul prudentei ne obliga ca, pe baza observarilor directe efectuate cu prilejul inventarierii sa se constituie provizioane pe seama cheltuielilor.

CONTABILITATEA TREZORERIEI

Aceasta sectiune a contabilitatii asigura evidenta constituirii si miscarii mijloacelor de trezorerie, adica a activitatii desfasurate de intreprinzatori pentru asigurarea fluxului de lichiditati necesare indeplinirii angajamentelor de plata exigibile (disponibilitati) in moneda nationala, sau valuta la banci din tara si din strainatate, efecte comerciale sau alte titluri negociabile aflate in portofoliu sau depozite bancare.

4.3. CIRCUITELE INFORMATIONALE IN CONTABILITATE

Contabilitatea, urmarind inregistrarea fenomenelor si proceselor economice, trebuie sa-si creeze propriile mijloace de observare si inregistrare, concomitent cu utilizarea altor mijloace de inregistrare realizate in unitatea patrimoniala.

Pentru a putea inregistra contabilitatea are nevoie de informatiile economice concretizate in transpunerea pe purtatori de informatii a tuturor fenomenelor si proceselor care prin actiunea lor aduc modificari patrimoniului pe care aceasta este chemata sa il reflecte in miscarea continua. Prin circuitul informational se asigura nu numai inregistrarii starii de fapt la un moment dat dar si rezultatele transformarilor pe care la presupune activitatea curenta.

Circuitale informationale ale contabilitatii trebuie sa asigure parcurgerea cat mai rapida a informatiei de la locurile de producere, prin inregistrare pe documente, la contabilitate unde sa fie prelucrate dupa metode specifice acesteia. Aceasta prelucrare are ca scop obtinerea unor date sintetice prin a caror analiza sa se ajunga la concluzii ce vizeaza miscarile strategice ale activitatii.

Contabilitatea trebuie sa posede propriu sistem de inregistrare, prelucrare si stocare a datelor. Informatia contabila trebuie protejata nu numai sub aspectul integritatii ci si sub aspectul asigurarii nealterarii acesteia. Intelegem prin aceasta, mai ales in sistemul prelucrarii computerizate a datelor, imposibilitatea intrarii in circuitele informationale de stocare sau in cele situate intre inregistratorul informatiei si cel care o prelucreaza si o ofera factorilor de decizie.