Natura probelor de audit

Natura probelor de audit

Proba de audit reprezinta intreaga informatie utilizata de catre auditor pentru a ajunge la concluziile pe care se bazeaza opinia sa, continand atat informatii preluate din contabilitate si care au stat la baza intocmirii situatiilor financiare (operatiuni/tranzactii, balantele de verificare) cat si alte informatii relevante in legatura cu acestea.

O buna intelegere a caracteristicilor probelor de audit (natura, gradul de adecvare, suficienta, evaluarea) reprezinta un important instrument conceptual atat pentru auditorii financiari cat si pentru profesionistii contabili in general.

In functie de natura lor, probele de audit pot fi :

probe obtinute pe baza documentelor contabile (facturi, contracte, jurnale, documente de calcul al modului de alocare a costurilor, etc.) prin aplicarea diferitelor proceduri de audit.

probe obtinute din alte surse (angajamente de audit anterioare, proceduri impuse de sistemele de control al calitatii, etc.).

Auditorul obtine o serie intreaga de probe de audit testand evidentele contabile, utilizand proceduri de analiza si revizuire, recurgand la verificarea procedurilor folosite, la realizarea situatiilor de raportare financiara si reconciliind categoriile si aplicatiile aferente acelorasi informatii.

Rezultatul acestor teste concluzioneaza faptul ca evidentele contabile sunt consecvente la nivel intern si sunt in concordanta cu situatiile financiare.

Cu toate acestea, evidentele contabile nu furnizeaza suficiente probe de audit pe care sa-si fundamenteze opinia de audit, motiv pentru care auditorul recurge la gasirea si a unor alte probe de audit.