Contractul de schimb

Contractul de schimb

§ 1. Definitie si caractere juridice

Schimbul este contractul prin fiecare dintre parti denumite copermutanti, transmite sau, dupa caz, se obliga sa transmita un bun pentru a dobandi un altul (art. 1763 C.civ.).

Cronologic, schimbul (sub forma trocului) a precedat vanzarea-cumpararea, fiind prezent inca din primele etape de existenta ale societatii omenesti.

Aparitia banilor ca mijloc universal de masurare a valorii lucrurilor a condus la aparitia vanzarii-cumpararii si la trecerea schimbului pe un plan inferior.

Din punct de vedere juridic, in statul modern, regulile vanzarii-cumpararii, care reprezinta dreptul comun, au fost extinse si la schimb, in masura in care nu exista reguli derogatorii.

Schimbul este contractul sinalagmatic in care partile, numite copermutanti sau coschimbasi, se obliga fiecare, sa transmita celuilalt proprietatea asupra unui lucru, altul decat banii.1

a) Contractul de schimb este in principiu un contract consensual, pentru incheierea caruia este suficient consimtamantul partilor.

Din necesitati de probatiune, schimbul este materializat, in general, intr-un inscris probatoriu.

In cazurile in care legea cere pentru valabilitatea instrainarii unuia sau ambelor obiecte ale schimbului forma autentica si inscrierea in cartea funciara, ca in cazul in care cel putin un obiect al schimbului este un tabular, contractul de schimb trebuie facut in forma autentica si inscris in cartea funciara.

Potrivit art. 877 C.civ., „Drepturile reale imobiliare inscrise in cartea funciara sunt drepturi tabulare. Ele se dobandesc, modifica si sting numai cu respectarea regulilor de carte funciara.

Sub rezerva unor dispozitii legale contrare drepturile reale asupra imobilelor cuprinse in cartea funciara se dobandesc atat intre parti cat si fata de terti, numai prin inscrierea lor in cartea funciara pe baza actului sau faptului care a justificat inscrierea.

Drepturile reale se vor pierde sau stinge numai prin radierea lor din cartea funciara cu consimtamantul titularului dat prin inscris autentic notarial.

Acest consimtamant nu este necesar daca dreptul se stinge prin implinirea termenului aratat in inscriere ori prin decesul sau, dupa caz, prin incetarea existentei juridice a titularului, daca acesta era persoana juridica. Hotararea judecatoreasca definitiva sau in cazurile prevazute de lege, actul autoritatii administrative, va inlocui acordul de vointe sau, dupa caz consimtamantul titularului (art. 885 C.civ.)

b) Schimbul este un contract translativ de proprietate.

Prin intermediul schimbului, se poate transmite dreptul de proprietate exclusiva asupra unui bun sau numai o cota-parte indiviza dintr-un bun determinat, daca bunul se afla in coproprietate.

Obiect al contractului de schimb poate fi si alt drept real decat dreptul de proprietate si chiar un drept de creanta.

Daca una dintre prestatii este o suma de bani, suntem in prezenta unui contract de vanzare-cumparare.

Daca insa ambele prestatii reciproce constau in sume de bani, contractul este de schimb.

Rezulta deci ca schimbul presupune in plan juridic, ca si in plan semantic, o identitate de natura a prestatiilor.

Pe aceeasi linie de gandire, daca una din prestatii este un bun, iar cealalta o obligatie de a face sau a nu face, contractul nu este de schimb, ci este un contract nenumit.

c) Contractul de schimb este un contract sinalagmatic, care da nastere la drepturi si obligatii reciproce in sarcina ambelor parti.

d) Contractul de schimb este un contract cu titlu oneros, fiecare parte urmarind ca un contraechivalent al prestatiei sale, obtinerea prestatiei celeilalte parti.

In cazul in care cele doua bunuri care fac obiectul schimbului nu sunt echivalente valoric, pentru egalizarea valorica a prestatiilor, copermutantul care primeste lucrul mai scump va plati in bani diferenta de valoare care se numeste sulta.

Pentru a fi in prezenta unui contract de schimb, este necesar ca sulta sa fie inferioara valoric bunului pe care il completeaza pentru a se realiza echivalenta prestatiilor.

In caz contrar, cand sulta depaseste cu mult valoarea bunului si ar putea fi considerata obligatia principala, contractul nu este un contract de schimb, ci un contract de vanzare-cumparare.

e) Contractul de schimb este un contract comutativ, intrucat prestatiile partilor si intinderea acestora sunt cunoscute inca de la incheierea lui si nu depind de hazard.

§ 2. Reguli specifice aplicabile contractului de schimb

Dispozitiile privitoare la vanzare se aplica, in mod corespunzator, si schimbului.

Fiecare dintre parti este considerata vanzator, in ceea ce priveste bunul pe care-l instraineaza, si cumparator, in ceea ce priveste bunul pe care il dobandeste (art. 1764 C.civ.).

Exista si unele particularitati determinate de specificitatea schimbului fata de vanzare-cumparare:

a) Daca unul din copermutanti dovedeste ca lucrul primit este proprietatea unui tert, poate refuza predarea lucrului sau promis in schimb si poate fi obligat numai la restituirea lucrului primit.1

Prin urmare, schimbul lucrului altuia este nul absolut si nulitatea contractului, in acest caz, poate fi invocata pe calea unei exceptii de neexecutare, ea repunand partile in situatia anterioara.

b) In al doilea rand, copermutantii au obligatia sa se garanteze reciproc pentru evictiune. Daca un copermutant a fost evins de lucrul primit in schimb, el are optiunea intre a cere daune-interese pentru prejudiciul suferit si a cere restituirea lucrului sau (adica rezolutiunea contractului de schimb).

Daca evictiunea este numai partiala, se sustine ca coschimbasul ar avea doar dreptul sa ceara contravaloarea partii din bunul evins, nu si restituirea lucrului adica rezolutiunea contractului.

Solutia infatisata mai sus functioneaza nu numai in cazul in care evictiunea s-a produs, dar si in cazul in care ea este pe cale sa se produca.1

Intre copermutanti functioneaza de asemenea si obligatia de garantii contra viciilor ascunse ale bunurilor schimbate.2

c) Spre deosebire de vanzare, cheltuielile pentru incheierea contractului de schimb vor fi suportate, in lipsa unei stipulatii contrare, in mod egal de catre ambele parti (art. 1765 C.civ.).

d) In sfarsit, clauzele obscure se vor interpreta conform regulilor de drept comun, iar copermutantul nu beneficiaza de privilegiul vanzatorului, cu exceptia cazului cand este creditorul unei sulte.

§ 3. Reguli speciale privind schimbul unor imobile

Imobilele care nu sunt scoase din circuitul civil pot forma obiectul contractului de schimb.

Interdictiile si incapacitatile de instrainare sau dobandire a unor imobile prin contractul de vanzare-cumparare functioneaza, prin asemanare, si in cazul contractului de schimb.

Schimbul de locuinte, proprietate a coschimbasilor, nu ridica probleme deosebite fata de cele tratate mai sus. 

Teste grila

1. Echivalentul prestatiei unuia dintre copermutanti, in cazul contractului de schimb, il poate constitui:

a) o suma de bani, daca si obiectul prestatiei celuilalt copermutant consta tot intr-o suma de bani;

b) o obligatie de a face;

c) un bun.

2. In cazul contractului de schimb, daca unul dintre co­per­mutanti dovedeste ca bunul primit este proprietatea unui tert:

a) poate fi constrans sa predea bunul ce el a promis;

b) poate fi constrans sa intoarca bunul primit;

c) poate refuza sa predea bunul ce promisese in schimb.

3. Constituie reguli generale aplicabile in materia contractului de schimb:

a) cheltuielile prilejuite de incheierea contractului sunt suportate de ambele parti;

b) clauzele obscure se interpreteaza in favoarea debitorului;

c) daca unul dintre copermutanti a fost evins de bunul primit, el nu poate cere de la cocontractant decat echivalentul valoric al lucrului respectiv.

4. Este contract de schimb:

a) contractul in care un contractant se obliga sa transmita proprietatea unui lucru, in schimbul unei sume de bani;

b) contractul in care o parte se obliga sa faca o lucrare in schimbul unui bun;

c) contractul in care o parte transmite proprietatea unui bun obtinand ca echivalent, de la cealalta parte, un alt lucru si o suma de bani superioara ca valoare acestui lucru;

d) contractul in care o parte transmite proprietatea, obtinand ca echivalent de la cealalta parte un alt bun si o suma de bani inferioara ca valoare acestui bun;