Calitatile psihosociale ale anchetatorului

CALITATILE PSIHOSOCIALE ALE ANCHETATORULUI

Abordata din perspectiva psihologica, profesiunea de anchetator penal este deosebit de complexa. Exigentele legale, morale si de competenta cer anchetatorului cunoasterea profunda si nuantata a dispozitiilor legii penale si procesual penale, a drepturilor fundamentale ale omului la care trebuie sa se raporteze permanent. Armonizarea intr-o sinteza echilibrata a cerintelor generale ce fundamenteaza statutul deontologic al anchetatorului va permite acestuia sa aplice legea conform gradului inalt de responsabilitate pe care il cere profesia lui.

Calitatile psihosociale ale unui bun anchetator se pot grupa in trei categorii (Mitrofan & colab., 1992):

a) Nivelul general de pregatire. Anchetatorul trebuie sa faca dovada unui nivel ridicat de pregatire generala; sa aiba o conceptie clara despre lume si viata, despre societate si legile care o guverneaza si, indeosebi, despre sistemul social bazat pe democratia autentica. El trebuie sa stie precis care sunt, in ce constau si ale cui sunt valorile si interesele pe care le apara. Domeniul de activitate al anchetatorului fiind omul, aceasta presupune stapanirea notiunilor de psihologie a personalitatii.

b) Calitatile psiho-intelectuale. Gandirea anchetatorului trebuie sa se orienteze spre esenta realitatii judiciare, sa se distinga prin claritate, profunzime, rigoare, mobilitate, coerenta si sa se bazeze pe un dezvoltat spirit critic. De regula, faptele relatate intr-o ancheta par reale, verosimile, dar se intampla ca unele din afirmatii sa fie, mai ales la nivelul amanuntelor, contradictorii sau neplauzibile, sesizarea inadvertentelor, de multe ori deosebit de subtile solicita din partea anchetatorului perspicacitate. De asemenea anchetatorul trebuie sa dea dovada de o mare putere de discernamant, el trebuie sa deosebeasca usor realul de ireal, semnificativul de nesemnificativ, sa patrunda si sa aprecieze faptele la justa lor valoare, numai asa va putea fundamenta o solutie judiciara.

Anchetatorului ii este necesara, la un nivel de functionalitate optim, atat memoria de scurta durata, cat si memoria de lunga durata. Memoria nu cuprinde numai informatie pur cantitativa despre relatarile anchetatului, ci si evaluarile, interpretarile ei prin prisma unor criterii de esenta socio-culturala, stiintifica, filosofica, etica, estetica etc.

Integritatea senzoriala a anchetatorului constituie fundamentul psihofiziologic al corectitudinii si exactitatii redactarii documentelor de ancheta ce constituie suportul material al mijloacelor de proba. De aceea, anchetatorul trebuie sa posede o stare corespunzatoare a sanatatii si sa dispuna de o mare capacitate de efort voluntar.

Pentru intelegerea si patrunderea mai eficienta a unor situatii, fapte sau imprejurari care ii sunt doar sugerate pe parcursul relatarii, anchetatorul trebuie sa recurga si la imaginatie. Totodata el trebuie sa posede o mare stabilitate si o buna concentrare a atentiei.

c) Calitatile moral-afective. Echilibrul emotional vizeaza componenta afectiva a personalitatii anchetatorului. Acesta sta la baza unor calitati necesare in reusita activitatii anchetatorului, reprezentate prin tact, rabdare, toleranta, disponibilitatea de a asculta, stapanirea de sine etc., ceea ce confera un fond psihofiziologic general pozitiv.

Complexitatea anchetei judiciare poate declansa unele mecanisme ale afectivitatii ce se pot exterioriza prin manifestari incompatibile cu profesiunea de anchetator, cum ar fi: dezgustul, plictiseala, sila, agresivitatea etc. Daca anchetatorul va apare ca o persoana impresionabila, nervoasa, iritata, agresiva sau ca o persoana care trece cu usurinta de la o stare psihica la alta, ori preocupat de propriile probleme, sansele de a-si atinge scopul sunt foarte reduse. Pentru a nu afecta in mod negativ cursul general al desfasurarii anchetei, este foarte important ca anchetatorul sa aiba toate reactiile proprii sub control. Echilibrul emotional al anchetatorului este conditionat si de lipsa oricarei prejudecati sau a repulsiei fata de persoana anchetata. Capacitatea empatica il ajuta pe anchetator, la nevoie, sa simuleze orice stare sau traire, sa interpreteze rolul oricarui personaj.

Profilul psiho-intelectual si moral-afectiv al anchetatorului se structureaza atat pe cele mai importante procese psihice, cat si pe trasaturile de personalitate ale acestuia. Experienta in domeniul anchetei judiciare contribuie la dezvoltarea si perfectionarea la anchetatori a unor calitati speciale cum ar fi: perspicacitatea, spiritul de observatie, insistenta, subtilitatea si rapiditatea deductiilor si sintezelor, forta argumentarii logice, a caror rezultanta formeaza intuitia profesionala, asa zisul "fler".

Calitatile enumerate nu reprezinta un simplu inventar de insusiri (trasaturi) posibile la un anchetator, ci adevarate directii pe linia valorificarii potentialului psihologic al acestuia in cadrul anchetei judiciare. Punerea in actiune a potentialului psihologic trebuie vazuta ca o necesitate de a completa, de a imbogati si perfectiona procedeele de ordin tehnic si practic ale anchetei, ducand la fundamentarea stiintifica si, implicit la cresterea eficientei acesteia.

Nu sunt excluse situatiile cand anchetatorul, fie ca nu uzeaza de procedee tactice adecvate, fie ca nu-si pune in valoare calitatile de ordin psihologic, ajungand astfel in pozitie de dominat in raport cu anchetatul. In acest sens sugeram cateva din manifestarile negative intalnite in activitatea unor anchetatori: multumirea de sine, generata de increderea exagerata in propriile calitati si in experienta personala, carente in pregatirea teoretica, instalarea stereotipiilor, automatismelor si spiritului de rutina, suspiciunea excesiva fata de orice persoana anchetata, amplificarea nefondata a unor date sau exagerarea semnificatiei acordate unor gesturi sau manifestari din conduita celor anchetati, rigiditate in formularea intrebarilor, aroganta sau vulgaritatea in relatiile cu persoanele anchetate.

Personalitatea anchetatorului poate influenta negativ desfasurarea anchetei prin unele trasaturi cum ar fi: vanitatea si orgoliul, amorul propriu, teama de esec, lipsa simtului autocritic, nerecunoasterea pozitiei de invins, optimismul necontrolat si excesiv, cat si pesimismul exagerat si nemotivat, opinii foarte particulare asupra colaboratorilor si asupra propriei persoane, indecizia etc.