Asistarea si consilierea in cadrul serviciului de probatiune

Asistarea si consilierea in cadrul serviciului de probatiune

Specificitatea activitatii de asistare si consiliere

Pentru a intelege mai bine acest proces de asistare psihosociala, este de preferat sa definim fiecare concept in parte. Astfel in "Manualul de practica in domeniul reintegrarii sociale si supraveghere"[1] asistarea este vazuta ca un proces de acordare de ajutor pe care o persoana specialista il ofera unei alte persoane, care prezinta o neputinta momentana sau permanenta de a-si rezolva problemele, usurandu-i accesul la resursele comunitat Cat despre consiliere, aceasta este o metoda ce se bazeaza pe relatia interpersonala consilier-client, ce face mai usoara cunoasterea, maturizarea, dezvoltarea, acceptarea emotionala si mobilizarea resurselor proprii in scopul formularii si rezolvarii unor probleme si in luarea de deciz

Alaturarea celor doua cuvinte, asistarea si consiliere, este posibila pentru ca asistarea este un proces de ajutorare ce se realizeaza cu ajutorul unor metode si tehnici, cum ar fi: consilierea, medierea, psihoterapia.

Activitatea de asistare psihosociala din cadrul serviciului de probatiune are ca scop reintoarcerea in comunitati a indivizilor care au savarsit infractiuni, dar acest lucru realizandu-se intr-un mod ce garanteaza protectia acelei comunitati.

Prin asistare psiho-sociala personalul serviciului de probatiunea pune foarte mult accent pe nevoile clientului oferind servicii concrete. Asa cum afirma si Ion Dafinoiu[2] "consilierea este centrata pe ceea ce apartine prezentului acum si aici", prin aceasta activitate desfasurata de serviciile de probatiune, consilierii incearcand sa gaseasca solutii la problemele actuale ale clientilor, probleme care pot reprezenta o piedica in reintegrarea lor in societate.

Potrivit lui Pavel Abraham[3] desfasurarea activitatii de asistare psiho-sociala este de natura sa conduca la eficientizarea si realizarea in mai bune conditii a celei de-a doua functii a pedepsei, si anume cea de reeducare.

In foarte mare masura asistarea psihosociala contribuie la atingerea misiunii serviciului de probatiune si anume: reducerea ratei de recidiva, reintegrarea sociala a indivizilor care au savarsit ilegalitati, si protejarea publicului.

Asistarea psiho-sociala are un caracter voluntar, ce poate fi realizata numai la cererea clientului. Fapt pentru care, motivarea clientului in participarea la activitati de asistare psiho-sociala este unul dintre cele mai importante roluri ale consilierului de probatiune.

Potrivit Georgianei Iorgulescu personalul serviciului de probatiune considera ca fiind o problema faptul ca asistarea si consilierea se acorda doar la cererea clientului, deoarece clientii sunt de parere ca o noua cerere le-ar ingreuna viata deoarece ar trebui sa se prezinte de mai multe ori la serviciul de probatiune. In realitate, consilierii de probatiune stau de vorba cu beneficiarii supravegherii, incearca pe cat posibil sa-i consilieze, sa le ofere sprijin in rezolvarea problemelor, acest lucru intamplandu-se chiar daca beneficiarii nu solicita asistare si consiliere.

Cadrul juridic

Evolutia cadrului juridic al Sistemului de Probatiune din Romania include:

• O.G. 92/29 august 2000 privind organizarea si functionarea Serviciului de Reintegrare Sociala si Supraveghere.
• H.G. 1239/29 noiembrie 2000 privind aprobarea Regulamentului de Aplicare a dispozitiilor OG 92/2000.
• Legea 129/2000 pentru aprobarea OG 92/2000.
• Legea 211/27 mai 2004 privind unele masuri pentru asigurarea protectiei victimelor infractiunilor.
• Ordinul Ministrului Justitiei 510/C/ 4.04.2005 privind Codul Deontologic al personalului din cadrul Serviciului de Supraveghere si Reintegrare Sociala.
• Legea 123/4 mai 2006 privind statutul personalului din Serviciul de Probatiune.

Rezultatele foarte bune obtinute in cadrul centrelor-pilot au avut drept rezultat in septembrie 2000 adoptarea de catre guvern a Ordonantei nr. 92/2000 privind organizarea si functionarea serviciilor de reintegrare sociala si supraveghere.

Acesta este actul care consfinteste nasterea probatiunii in Romania. Este un act de inspiratie anglo-saxona, programul de dezvoltare si de implementare a sistemului de probatiune din Romania fiind intocmit cu sprijinul si consultarea expertilor din guvernul englez.

Serviciile de probatiune au ca atributii principale reintegrarea in societate a persoanelor ce au savarsit infractiuni, supravegherea executarii obligatiilor si/sau masurilor impuse de instanta de judecata si oferirea de asistenta si consiliere persoanelor condamnate, la cererea acestora.

Principiile dupa care se ghideaza activitatea serviciilor sunt: respectarea legii si a hotararilor judecatoresti, respectarea drepturilor omului si a demnitatii umane, evitarea discriminarii, sprijinirea si incurajarea permanenta a persoanelor supravegheate, asistate si consiliate in vederea reintegrarii lor .

Hotararea de Guvern numarul 1239/2000 aproba regulamentul de aplicare a dispozitiilor Ordonantei de Guvern 92/2000 in ceea ce priveste organizarea si functionarea serviciilor de reintegrare sociala a infractorilor si supraveghere a executarii sanctiunilor neprivative de libertate.

Serviciile de reintegrare sociala si supraveghere colaboreaza cu diferite institutii si organizatii in scopul de a reduce fenomenul infractionalitatii si de a avea ca rezultat cresterea gradului de siguranta sociala. Serviciile de reintegrare sociala si supraveghere sunt competente in exercitarea atributiilor cu privire la persoanele fata de care s-a dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere (art. 86 din C.P) prin respectarea urmatoarelor masuri si obligatii:

• masurile de supraveghere :

a) sa se prezinte, la datele fixate, la judecatorul desemnat cu supravegherea lui sau la alte organe stabilite de instanta; b) sa anunte, in prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si intoarcerea; c) sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca; d) sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta;

• una sau mai multe din obligatiile:

a) sa desfasoare o activitate sau sa urmeze un curs de invatamant ori de calificare; b) sa nu schimbe domiciliul sau resedinta avuta ori sa nu depaseasca limita teritoriala stabilita, decat in conditiile fixate de instanta; c) sa nu frecventeze anumite locuri stabilite; d) sa nu intre in legatura cu anumite persoane; e) sa nu conduca nici un vehicul sau anumite vehicule; f) sa se supuna masurilor de control, tratament, ingrijire, in special in scopul dezintoxicarii; Prin aceasta hotarare de guvern, in comparatie cu O.G. 92/2000, se insista foarte mult asupra activitatilor principale ale serviciului de reintegrare sociala si supraveghere: intocmirea referatele de evaluare, supravegherea in comunitate si asistenta si consilierea. Despre aceste activitati vom vorbi mai pe larg in ultima parte a acestui capitol.

Legea numarul 129 din 2002 este o lege speciala care defineste principiile activitatii, structura, organizarea si responsabilitatile serviciilor de reintegrare sociala si supraveghere precum si pregatirea personalului.

Ceea ce aduce nou aceasta lege, pe langa faptul ca aproba O.G.92/2000, este faptul ca serviciilor de reintegrare sociala si supraveghere le sunt largite atributiile catre indreptarea si reintegrarea sociala a persoanelor condamnate la pedeapsa inchisorii, a caror pedeapsa a fost gratiata total prin lege, precum si a minorilor care au savarsit fapte prevazute de legea penala, fata de care a fost inlaturata prin lege masura educativa a internarii intr-un centru de reeducare.

La cererea persoanelor, serviciul initiaza si deruleaza programe speciale de reinsertie sociala sau identifica locurile de munca disponibile, locuintele sau unele cursuri de calificare si recalificare profesionala.

O alta noutate a legii sunt conditiile de ocupare a functiilor de consilier de reintegrare sociala si supraveghere, sef de serviciu si inspector de reintegrare sociala si supraveghere.

Legea 211 din 2004 reglementeaza unele masuri de informare a victimelor infractiunilor cu privire la drepturile de care dispun in scopul de a le asigura protectie.

Ceea ce aduce nou aceasta lege este schimbarea denumirii serviciului de reintegrare sociala a infractorilor si de supraveghere a executarii sanctiunilor neprivative de libertate in serviciul de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor.

Drepturile victimelor infractiunilor sunt: consiliere psihologica si asistenta juridica gratuita, precum si compensatie financiara din partea statului. Informarea victimelor cu privire la drepturile de care dispun, poate sa fie facuta de catre: judecator, procuror, ofiter sau agent de politie.

Consilierea psihologica a victimelor unor infractiuni se asigura de catre Serviciile de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor.

Ordinul 510/C/ 2005 privind Codul Deontologic al personalului din cadrul Serviciului de Supraveghere si Reintegrare Sociala. Acest cod deontologic reglementeaza standardele de conduita profesionala a personalului din servicii, pentru ca aceasta sa fie conforma cu onoarea si demnitatea profesiei sale. In activitatile lor, consilierii, seful serviciului si inspectorii de reintegrare sociala si supraveghere, trebuie sa aibe un comportament care sa nu prejudicieze credibilitatea si imaginea institutiei in care-si desfasoara activitatea.

Reglementarea statutului personalului de specialitate din serviciile de probatiune se realizeaza cu ajutorul Legii 123 din 4 mai 2006.

Pentru a doua oara denumirea serviciului se schimba, pentru ca aceasta lege transforma denumirea Serviciului de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor in Serviciul de probatiune.

Potrivit acestei legi, munca personalului din serviciile de probatiune reprezinta un sprijin pentru judecatori si procurori. Scopul exercitarii functiei de consilier de probatiune il constituie cresterea gradului de siguranta publica prin informarea si consilierea victimelor, promovarea alternativelor la detentie, prevenirea infractionalitatii, reducerea riscului de recidiva si reintegrare in comunitate a persoanelor care au incalcat legea penala.

3: Principii deontologice ale asistarii si consilierii

Potrivit Gheorghitei Lazar orice profesie este caracterizata de o multitudine de principii si valori care reglementeaza conduita profesionala a unui specialist.

Fiecare specialist, indiferent de meseria pe care o practica, se ghideaza in activitatea desfasurata dupa un anumit cod deontologic.

Si in cazul Serviciului de Probatiune personalul se ghideaza in activitatea pe care o desfasoara dupa anumite norme si principii stabilite in Codul deontologic al personalului serviciului de probatiune.

Serviciul de Probatiune are in vedere in activitatea cu beneficiarii, respectarea drepturilor internationale ale omului, respectarea Constitutiei si a normelor penale.

Acest Cod deontologic a intrat in vigoare ca urmare a Ordinului Ministrului Justitiei 510 din anul 2005 si reglementeaza standardele de conduita profesionala a personalului din probatiune. Potrivit articolului 5 din acest cod deontologic, comportamentul personalului serviciului de probatiune trebuie sa nu prejudicieze credibilitatea si imaginea institutiei in care isi desfasoara activitatea.

In articolul 7, personalului serviciului de probatiune ii este interzis, atat in exercitarea atributiilor de serviciu cat si in societate, sa: discrimineze vreo persoana pe temei de nationalitate, cetatenie, rasa, etnie, limba, sex, opinie politica sau orice alta opinie, apartenenta politica, avere, origine sociala; sa impuna beneficiarilor propriile convingeri; sa recurga la tratamente degradante sau umilitoare care pot leza integritatea fizica, sanatatea sau demnitatea persoanei. Tot in acest articol se arata ca personalul de probatiune este dator sa respecte demnitatea, integritatea fizica si morala a tuturor persoanelor si sa pastreze confidentialitatea in ceea ce priveste documentele pe care le detin, conform legii, in scop profesional.

Personalul din probatiune este dator, potrivit articolului 9 al Codului deontologic, sa indeplineasca cu profesionalism, loialitate si corectitudine, in mod constiincios si la termen sarcinile de serviciu, abtinandu-se de la orice fapta care poate sa aduca prejudicii institutiei in care isi desfasoara activitatea.

Asistarea si consilierea

Asistarea si consilierea reprezinta una din principalele activitati desfasurate de serviciul de probatiune, cu privire la persoanele care se afla in supravegherea serviciului, persoanele aflate in unitati penitenciare si victimele diferitelor infractiuni.

Activitatea de asistare are drept scop, reintegrarea infractorului in societate, intarirea gradului de siguranta sociala si prevenirea savarsirii de noi infractiuni. In ceea ce priveste victimele infractiunilor, scopul asistarii si consilierii este acela de a lua masurile adecvate nevoilor identificate victimeor infractiunilor.

In cele ce urmeaza voi vorbi despre "asistare si consiliere" din perspectiva a trei categorii de beneficiari ce pot solicita asistare psihosociala din partea serviciului de probatiune:

- Asistarea si consilierea persoanelor supravegheate de serviciul de probatiune.

- Asistarea si consilierea in penitenciar.

- Asistarea si consilierea victimelor infractiunilor.

Asistarea si consilierea persoanelor supravegheate

In ceea ce priveste asistarea si consilierea persoanelor supraveghete de consilierii serviciilor de probatiune sau mai bine spus asistarea psiho-sociala reprezinta, alaturi de control, cea de-a doua dimensiune a supravegherii in comunitate.

Asistarea psihosociala a clientilor este reglementata detaliat in H.G. 1239/2000. Deoarece aceasta activitate se realizeaza numai la solicitarea clientului, unul din cele mai importante roluri ale consilierului de probatiune este acela de a-si motiva clientul sa participe la activitatile de asistare psihosociala.

Mihaela Tomita[6] este de parere ca asistarea psihosociala se concretizeaza in derularea unor programme de interventie ce se axeaza pe nevoile criminogene ale infractorilor si sprijinirea acestora in vederea satisfacerii nevoilor sociale, medicale si juridice. Primul tip de activitati de asistare se realizeaza in cadrul serviciilor de probatiune, cel de-al doilea tip se bazeaza in cea mai mare parte pe implicarea altor organizatii si specialisti din comunitatea locala in procesul de reintegrare sociala a persoanelor care au savarsit fapte ilicite.

Programele de asistare psihosociala vizeaza atat interventiile in grup cat si individuale. Consilierii de probatiune pot oferi servicii de asistare si consiliere in urmatoarele domeni  : obtinerea unui loc de munca, gasirea unei locuinte sau a unui adapost, continuarea studiilor, dobandirea unor abilitati sociale, urmarea unor cursuri de calificare sau recalificare.

Dar, despre asistarea psiho-sociala, mai multe informatii vor fi date in capitolul II al lucrar

Asistarea si consilierea in penitenciar

Potrivit legislatiei in vigoare, activitatea de asistare si consiliere se va desfasura si in unitatile penitenciare, includerea in astfel de programe a persoanelor condamnate este posibila numai cu acordul acestora. 

Serviciul de probatiune coopereaza cu personalul specializat in asistare si consiliere din cadrul administratiei penitenciarelor, cu scopul de a ajuta persoanele sa se pregateasca de liberare, de a le indrepta comportamentul si de a se putea reintegra in final mai usor in societate.

Carmen Martinez Azmar este de parere ca activitatea de asistarea si consiliere din penitenciar are ca scop final reeducarea si reintegrarea sociala a detinutilor si liberatilor din penitenciare.

Asistarea si consilierea victimelor infractiunilor

O alta problema deosebit de importanta care are legatura cu specificul activitatii de probatiune este aceea a asistarii si consilierii victimelor infractiunilor.

Trauma cauzata victimei, ca urmare a unei infractiuni, necesita aplicarea unei activitati de tratament si consiliere in scopul reintegrarii acesteia in societate.

Serviciul de probatiune asigura consiliere psihologica gratuita la cerere victimelor infractiunilor. Aceasta consiliere psihosociala gratuita se acorda victimelor infractiunilor daca infractiunea a fost savarsita pe teritoriul Romaniei sau daca a fost savarsita in afara Romaniei dar victima are cetatenia romana sau pentru strainii care locuiesc legal in Romania.

Pentru a beneficia de acest serviciu se depune, numai dupa sesizarea organelor de urmarire penala sau instanta de judecata cu privire la savarsirea infractiunii, o cerere de acordare a consilierii psihosociale la sediul serviciului de probatiune de pe langa tribunalul in a carui raza teritoriala isi are domiciliul victima. Aceasta cerere se solutioneaza in termen de 10 zile de la data depuner