Cercetarea la fata locului trebuie efectuata organizat, dupa un plan judicios elaborat

Pentru a fi efectuata eficient, cercetarea la fata locului trebuie sa se desfasoare calificat, in echipa si pe baza unui plan.

Caracterul complex al cercetarii la fata locului, a condus la abordarea in mod plurivalent a actiunilor si activitatilor ce se succed si sunt necesare a se realiza in instrumentarea diferitelor feluri de infractiuni.

Cel mai mare randament in identificarea rapida a autorilor, descoperirea si ridicarea unor probe utile si pertinente cauzei s-a dovedit cercetarea in echipa a locului faptei.

Echipa de cercetare reprezinta organul constituit, dupa savarsirea unei infractiuni, din procuror, ofiter criminalist, medic legist si lucrator de politie judiciarist, care realizeaza o activitate organizata, complexa si temeinica, in vederea descoperirii si valorificarii urmelor rezultate, a identificarii operative a autorului si stabilirea vinovatiei sale.

Practica a demonstrat, fara putinta de tagada, ca desfasurarea unei bune activitati in cadrul si de catre echipa de cercetare, imediat dupa savarsirea faptei, este o garantie eficienta pentru o corecta si deplina rezolvare a cauzei.

Implicarea in echipa de cercetare a mai multor factori este generata de atributiile legale conferite fiecarui participant, de obicei procurorul fiind titularul actiunii penale. Medicul legist participa in echipa in dubla calitate: una de expert si una de consilier.

Cercetarea in echipa presupune o conducere unica si, potrivit legii ea survine procurorului.

Functie de complexitatea cauzei, in echipa mai pot fi cooptati specialisti din alte domenii, dar in respectarea regulilor tactice criminalistice nu trebuiesc minimalizate:

conlucrarea fara rezerve pentru atingerea scopului stabilit;

informarea permanenta a conducatorului cercetarii cu cele constatate;

pastrarea eticii cercetarii in echipa avandu-se in vedere, deopotriva atat moralitatea dialogului intre membrii echipei de cercetare, bazata pe respectul opiniei, cat si moralitatea demersului investigatoriu insusi, situatie in care adevarul si binele coincid. Toate acestea ar putea face parte din ceea ce s-ar numi deontologia cercetarii in echipa.

Din experienta, si uneori din insuccesele inregistrate in activitatea de urmarire penala, se mai constata cazuri in care cercetarea se face separat de catre organele de politie si apoi de catre procuror si fara participarea medicului legist, existand riscul distrugerii unor mijloace de proba sau a ignorarii unora, ceea ce determina o multitudine de greutati in realizarea cercetarii si solutionarii operative a cauzei. O atare modalitate de lucru determina elaborarea unor versiuni nefundamentate temeinic, nevalorificandu-se constatarile initiale, directia si intinderea cercetarilor fiind gresita, aspecte care conduc la inregistrarea unor rebuturi in munca de urmarire penala.

Existenta unor infractiuni impotriva vietii, ramase cu autori nedescoperiti, este, in principal, consecinta organizarii necorespunzatoare a echipei de cercetare a neasigurarii unei stranse colaborari, intre procuror, organe de politie si medicii legisti, sau pur si simplu neglijentei organelor de politie constatoare.

Astfel in noaptea de 10 pe 11 noiembrie 1995, ora 02,45, personalul statiei CFR, Bujacul Mare din Arad, a descoperit in apropierea semnalului prevestitor, in directia Nadlac, intre sinele de cale ferata, cadavrul unui barbat. A fost anuntat postul de Politie TF Arad. Lucratorii acestui post fara a anunta Parchetul de pe langa Tribunalul Arad, au efectuat o cercetare sumara alocului in care a fost gasit cadavrul, luand si masura transportarii acestuia la morga. Ulterior au motivat modul in care au procedat prin aceea ca au considerat cazul simplu si fara problema.

Cercetarea locului faptei s-a rezumat la portiunea de cale ferata unde a fost descoperit cadavrul. In procesul verbal intocmit s-a consemnat locul si pozitia cadavrului (nimic despre imbracamintea victimei), faptul ca prezenta o lovitura puternica in zona capului si o "ruptura" la piciorul drept; ca la 3 m de cadavru s-a gasit un veston militar cu grade de caporal de infanterie, iar la 1 m. de veston o pereche de pantaloni militari si un pulovar, ambele taiate de tren (nu se descriu taieturile si nici nu se arata cum s-a ajuns la concluzia ca hainele respective au fost taiate de tren). S-a mai mentionat ca asupra cadavrului nu s-au gasit acte de identitate, nici bunuri sau valori si ca s-a efectuat "o fotografie judiciara a victimei", dar care nu a aparut la dosar.

Imbracamintea cadavrului si celei gasite in apropiere nu i s-a acordat nici o atentie si a fost aruncata la gunoi, astfel ca nici ulterior nu a mai putut fi examinata desi era foarte important, avand in vedere ca, asa cum rezulta din procesul verbal, prezentau taieturi iar cadavrul nu fusese taiat de tren. De asemenea, nu se stie daca pe imbracamintea militara gasita in apropierea cadavrului existau sau nu urme de sange.

Victima a fost identificata fiind caporalul L.D. de la o unitate militara din Lugoj, aflat in permisie. La autopsie s-a constatat ca moartea s-a datorat unui traumatism cranio-cerebral si contuziei cerebrale, mentionandu-se inm reaportul medico-legal ca "leziunile au putut fi provocate in cadrul unui accident de tren, dar nu se poate exclude existenta prealabila a unei lovituri a capului cu sau de un corp tare", fara a se argumenta aceasta precizare.

Din cercetarile efectuate de organele Parchetului Militar Timisoara, anuntat ulterior, a rezultat ca in seara de 10 noiembrie 1995 caporalul L.D. a fost la discoteca aflata intr-un cartier din orasul Arad, unde a avut un incident cu o fata care l-a acuzat ca a incercat sa o violeze. Militarul a plecat acasa dar afland ca a fost cautat de un politist a imbracat tinuta militara si si-a luat alimente in ranita, spunand parintilor ca se inapoiaza la unitate. Dupa unele cercetari incomplete, in cauza, s-a dat solutie de neurmarire penala, fiind considerat un accident imputabil in exclusivitate victimei.

Dupa plangerea impotriva solutiei facuta de parintii nemultumiti ai victimei, cercetarile au fost considerate incomplete, iar cauza a fost redeschisa.

Dupa reluarea cercetarilor, cadavrul a fost exhumat, s-a efectuat o noua autopsie, evident cu sanse mult diminuate fata de prima si nu s-a mai putut stabili modul de producere a diferitelor leziuni prezentate de victima, cauza ramanand cu autor nedescoperit.

Planificarea activitatii presupune doua aspecte:

- fiecare membru al echipei de cercetare are de indeplinit sarcini concrete si precise, potrivit atributiilor sale in cadrul echipei.

organizarea desfasurarii activitatilor de cercetare intr-o ordine bine stabilita (orientarea in zona; examinarea de ansamblu a locului faptei; cautarea, descoperirea si ridicarea urmelor; fixarea rezultatelor, cercetarea locului faptei).

Cercetarea la fata locului se efectueaza in mod planificat, avandu-se in vedere natura faptei si a urmelor create, iar in planul ce se elaboreaza de catre procuror trebuiesc prevazute atat succesiunea activitatilor ce urmeaza a fi executate, cat si procedeele tehnice si tactice ce vor fi utilizate pentru descoperirea si fixarea urmelor.

In situatia in care se intreprind in paralel cu cercetarea la fata locului si alte activitati operative ele trebuiesc incluse in plan alaturi de repartizarea sarcinii pentru fiecare membru al echipei de cercetare.

Cercetarea la fata locului are mai mari sanse de reusita, daca ea este inceputa, continuata si sfarsita de aceiasi echipa (criminalist, anchetator, medic legist). S-a dovedit de mult utilitatea revenirii dupa autopsie, la locul faptei, mijloc care duce frecvent la reeavaluarea si interpretarea mai complexa a faptelor, la observatii noi, nu de putine ori esentiale. O astfel de organizare, care ar promova continuitatea cercetarii ar duce implicit si la constinuitatea si perfectionarea dialogului, producandu-se valorizarea promta si superioara a aportului fiecarui specialist.

Analizand activitatea practica desfasurata de catre procurorii Parchetului de pe langa Tribunalul Arad, rezulta ca, prin permanentizarea echipelor de cercetare se pot obtine urmatoarele rezultate:

- membrii echipei isi imbogatesc experienta, la aceasta contribuind si analiza in colectiv a fiecarui caz;

- intre membrii echipei de cercetare se creeaza o anumita legatura afectiva care este in interesul unei bune conlucrari si intrajutorarii pentru rezolvarea problemelor care se ivesc in activitate;

- se permanentizeaza un anume mecanism de lucru intre membrii echipei, care influenteaza cresterea operativitatii in cercetare si in finalizarea cazului;

- sporeste increderea in capacitatea profesionala a membrilor echipei de cercetare de a solutiona probleme cu un grad de dificultate ridicat;

- in studiile pentru prevenirea criminalitatii, constatarile membrilor echipei de cercetare reprezinta o sursa valoroasa in vederea initierii unor masuri eficiente de prevenire;