Fiziopatologia asfixiilor mecanice

FIZIOPATOLOGIA ASFIXIILOR MECANICE

În anoxii, trei compartimente pot fi lezate:

-aportul de gaze;

-aportul gazelor in sange;

-utilizarea oxigenului de catre tesuturi.

Organismul poseda o serie de mecanisme de compensare a lipsei de oxigen la nivel tisular. Primele reflexe care apar sunt de excitare a functiilor cardio-circulatorii si respiratorii, la declansarea senzatiei de asfixie.

Se produce vaso-constrictie periferica si tahicardie cu cresterea debitului cardiac, ambele modificari ducand la instalarea hipertensiunii arteriale. Vasoconstrictia periferica se datoreaza nu numai unor mecanisme reflexe si umorale legate de oxigen si de dioxidul de carbon, dar si de descarcari in circulatie a unor cantitati crescute de catecolamine printr-o reactie medulo-suprarenala. Uneori aparitia precoce si marcata a tahicardiei prin cresterea excitabilitatii cardiace sub actiunea hipoxiei, duce la instalarea insuficientei cardiace si a edemului pulmonar.

La nivelul aparatului cardiovascular, bradicardia cu frecvente tulburari de ritm, asociata cu dilatatia paralitica generalizata duce la hipotensiune arteriala si tulburari de hemodinamica pana la soc si colaps. Cordul, mai rezistent la anoerobriza mai bate inca 20-30 minute de la oprirea respiratiilor. Ca urmare a reflexelor cardioinhibatorii inima se opreste inaintea stopului respirator.