Notiunea si necesitatea diversificarii regulilor tactice criminalistice aplicate in cercetarea la fata locului

Notiunea si necesitatea diversificarii regulilor tactice criminalistice aplicate in cercetarea la fata locului

O justitie adevarata, intr-un stat de drept, presupune o optimizare a functionarii tuturor verigilor sale, cu respectarea legii si urmarind acel etern si unic deziderat: aflarea adevarului, si in virtutea acestui principiu apararea societatii de efectele nocive pe care le provoaca infractionalitatea de orice tip.

In aceasta activitate, colaborarea factorilor responsabili devine o conditie implicita si impune utilizarea acelor mijloace si metode care sa asigure investigatiei o obiectivitate apropiata de cea a cercetatorului aflat intr-un laborator stiintific.

Pentru a pune de la inceput termenii ecuatiei investigative in raporturile lor logice, este limpede ca operand prin psihicul uman, investigatiile si anchetele penale nu vor conduce la adevaruri absolute de tipul celor cu care opereaza stiintele exacte in laborator. Or, tocmai daca sunt implicate in activitatea organelor judiciare elemente care tin de aceste stiinte, relativitatea este limitata iar probatiunea va avea o calitate vecina cu certitudinea.

Aceasta necesitate a condus in urma cu mai bine de o suta de ani la aparitia unei stiinte, criminalistica, prin care, adaptata cadrului specific al investigatiei judiciare, metodele specifice altor stiinte sunt folosite in evaluarea urmelor, formarea convingerilor privind stari de fapt si la constituirea de probe pertinente si concludente in instanta de judecata.

La sfarsitul mileniului al doilea, societatea umana contemporana plateste tributul greu de imaginat din urma cu o jumatate de secol al cresterii fara precedent al criminalitatii si al noilor forme de manifestare, tot mai sofisticate si mai agresive ale criminalitatii organizate.

In egala masura, evaluarea criminalisticii si a aportului sau in procesul judiciar trebuie sa tina seama de cateva elemente principale ale starii de fapt si evolutia societatii contemporane.

Primul aspect il reprezinta globalizarea tututor fenomenelor socio-economice, inclusiv in planul internationalizarii infractionalitatii. Si, in mod corespunzator a ripostei organelor judiciare.

Pe cale de consecinta, de aici decurg masuri care au condus la consolidarea intercooperarii intre politiile nationale in complexe de tip Interpol, Europol, etc.

Un al doilea aspect, legat de cel dintai, il reprezinta dezvoltarea fara precedent a ciberneticii, concretizata prin aparitia unei tehnologii computerizate cu posibilitati greu de estimat. In acest context, lumea interlopa si crima organizata internationala si-a largit aria faptelor infractionale, dar, in aceeasi masura au aparut noi posibilitati de investigare pentru organele de politie si organele judiciare limitand rolul intuitiei si flerului, al spontaneitatii umane, centrul de greutate cazand pe capacitatea lor de a folosi inteligenta noii tehnologii pe care o au la dispozitie.

Omul, insa, nu poate fi inlocuit cu computerul, macar pentru ca datele primare cu care opereaza sunt cele pe care i le-a oferit activitatea nemijlocita a acestuia in identificarea si culegerea probelor la locul faptei si in final cel care decide asupra solutiei este tot el. Computerul prin programul inoculat de om ofera posibilitati mult mai rapide si mai fiabile de analiza si contribuie decisiv la obtinerea reusitei.

Referitor la notiunea de "reguli tactice criminalistice", se impune a fi facute precizari referitoare la continutul, intelesul termenului de "regula" precum si la etimologia si intelesul adjectivului "tactic".

In dictionar, prin "regula "se intelege "a pune in ordine, a arnja, a randui, a sistematiza", iar ca termen de specialitate termenul se refera la o activitate de "punere la punct a unui mecanism, de a-l face sa actioneze regulat"

Etimologia adjectivului "tactic" provine de la cuvantul fracncez "tactique" si se refera la "studiul, organizarea, pregatirea ( . ) pentru a indeplini cu maximum de eficienta scopurile fixate". Cu alte cuvinte in general "tactica" cuprinde totalitatea mijloacelor intrebuintate pentru a izbuti intr-o actiune.

Tactica criminalistica, parte integranta a stiintei criminalistice, este constituita dintr-un sistem de procedee si reguli specifice bazate pe dispozitiile legii procesual penale si pe experienta generalizata a organelor judiciare elaborand metode referitoare la organizarea muncii de urmarire, la oportunitatea si efectuarea unor activitati de urmarire penala ca de exemplu cercetarea la fata locului, perchezitia, reconstituirea, altele.

Regulile tactice criminalistice de cercetare la fata locului ar putea prezenta urmatoarele elemente definitorii:

- ele fac parte integranta din tactica criminalistica in ansamblu;

- reprezinta un sistem de procedee specifice bazate pe respectarea stricta a dispozitiilor legii procesual penale si experienta generalizata a organelor judiciare;

- impun o anumita conduita in ordinea si modul concret de efectuare a unor acte procesual penale la cercetarea la fata locului;

- urmaresc si inlesnesc atingerea scopului acestei activitati; cunoasterea nemijlocita a locului faptei; descoperirea, fixarea si ridicarea urmelor.

Asadar, incercand o definire a regulilor tactice criminalistice aplicate la fata locului ele reprezinta un sistem de procedee specifice bazate pe dispozitiile legii procesual penale si experienta generalizata in practica judiciara prin care este impusa o anumita conduita privind opurtunitatea, ordinea si modul concret de efectuare a unor acte procesual penale pentru atingerea scopului cercetarii la fata locului.

Regulile tactice de cercetare criminalistica n-au o prevedere expresa in acte normative, ele fiind rezultatul practicii judiciare si experientei dobandite de mii de procurori criminalisti, care in rezolvarea anumitor cazuri au adoptat strategia pe care au considerat-o oportuna si adecvata starii de fapt intalnite.

Nerespectarea uneia sau mai multor reguli tactice, spre deosebire de nerespectarea regulilor procedurale, nu atrage nulitatea actelor intocmite cu aceasta omisiune, singura sanctiune care poate interveni, fiind tergiversarea solutionarii cu dificultate a cauzei, sau neidentificarea infractorilor.