TIPURI DE ANCHETATORI

Sintezele efectuate in urma studierii comportamentului anchetatorilor, in relatia anchetator-anchetat, au condus la diferite clasificari (Mitrofan & colab., 1992):

anchetatorul temperat; se caracterizeaza printr-un comportament firesc, isi asculta cu atentie si interes interlocutorul, rabdator, calm si analitic. Intervine oportun si eficient cu tactul corespunzator situatiei, pentru lamurirea aspectelor esentiale ce intereseaza ancheta.

anchetatorul amabil; manifesta o anumita transparenta si jovialitate in relatia cu anchetatul, nu ezita sa-si trateze interlocutorul cu o tigara sau o cafea. Atmosfera degajata pe care o creeaza ofera premisele unui studiu psihologic aprofundat al anchetatului. Aceasta atitudine trebuie sa fie constanta, altfel echilibrul anchetei poate fi afectat, iar ancheta compromisa.

anchetatorul autoritar; se caracterizeaza printr-o atitudine rigida, grava, impunandu-si la modul imperativ vointa in fata anchetatului. Nu este preocupat de studiul psihologic al anchetatului si implicit nu gaseste modalitati eficiente de a stimula ancheta. Acesta mizeaza mai mult pe intimidarea anchetatului decat pe stimularea psihologica a acestuia si astfel cooperarea devine ineficienta.

anchetatorul comunicativ (vorbaret, expansiv); este maximal activ si isi exprima cel mai evident personalitatea sa. Expresivitatea verbala (intonatie, accent, timbru) si cea extralingvistica (mimica, gestica) este orientata catre anchetat intr-un mod accentuat, astfel incat interventiile sale sunt uneori inoportune si lipsite de eficienta, compromitand ancheta.

anchetatorul cabotin; doreste sa obtina in cadrul anchetei judiciare succese usoare prin mijloace ieftine, facand apel la unele exagerari, amplificari improprii pentru ancheta judiciara care pot provoca stari cum ar fi amuzamentul, dispretul, penibilitatea sau chiar inhibarea anchetatului, situatii care pot prejudicia rezultatele anchetei.

anchetatorul patern; adopta un comportament ingaduitor in ancheta, manifestand uneori chiar compasiune fata de anchetat. Asemenea atitudine poate fi speculata mai ales de infractorii recidivisti care nu vor ezita sa-si atenueze faptele.

Din perspectiva implicarii spiritului de observatie in alcatuirea scenariului infractional, se poate identifica (Pruna, 1994):

anchetatorul de "tip analitic" isi construieste scenariul probabil al infractiunii din foarte multe detalii, dand fiecaruia o insemnatate deosebita si insistand in directia verificarii amanuntite a tuturor elementelor componente. Ancheta evolueaza lent si presupune un efort consistent, dar are avantajul ca evita eventualele erori.

anchetatorul de "tip sintetic" acorda o importanta diferentiata informatiilor initiale, construindu-si scenariul pe informatiile considerate relevante, celelalte fiind integrate imaginii de ansamblu. Proiectul anchetei implica un comportament probabilist, in sensul ca se urmareste validarea celei mai probabile solutii. Demersul anchetei are o evolutie mai rapida, dar trebuie evitate posibilele erori.

Din perspectiva implicarii cognitiv-imaginative se desprind doua tipuri de anchetatori:

anchetatorul de "tip conservator" utilizeaza schemele mintale construite anterior, carora le subordoneaza in mod exagerat informatiile oferite de realitate, "obligandu-le" sa se integreze in schemele mintale elaborate. Un astfel de anchetator poate ajunge robul unui asemenea mod rigid de gandire, manifestand chiar tendinta de a  "ajusta" realitatea la schemele mintale vechi cu care opereaza.

anchetatorul de "tip creator" manifesta o atitudine creatoare, face apel la schemele mintale achizitionate, ele constituind o parte din experienta profesionala, dar el isi construieste proiectul anchetei bazandu-se nu numai pe asemanarile cu alte cazuri cercetate, ci si pe elemente specifice cazului in speta. Acest tip de anchetator descifreaza mai rapid cazul aflat in cercetare, faciliteaza clarificarea unor situatii, aparent fara iesire.