Aderarea Romanei la Uniunea E uropeana

ADERAREA ROMANIEI LA UNIUNEA EUROPEANA.

PASII CATRE 2007

INRODUCERE:

1. Relatia Romanei cu UE intre 1993-2006

2. Evaluarea capacitatilor de integrare ale Romaniei de catre Comisia Europeana

3. Analiza metodelor de cercetare.

Pentru a vorbi despre strategia Romaniei de aderare la Uniunea Europeana ar trebui sǎ patrundem in istoria relatiilor dintre tara noastra si Comunitatea Europeana.

Romania a fost una dintre primele tǎri din Europa Centrala si de Est care a incheiat tratate oficiale cu Comunitatea Europeanǎ inca din 1967. Mai intai s-au incheiat cateva acorduri tehnice pentru anumite sectoare, unele privind in mod special produsele agroalimentare, avand ca scop scutirea produselor romanesti de taxele suplimentare dar si obligarea Romaniei de a mentine o anumita balanta a preturilor, fara a concura produsele de pe piata externa.

In 1974 Romania a semnat un acord bilateral cu Comunitatea Europeanǎ, devenind una dintre tarile preferate ale acesteia, lucru care a facut posibilǎ si semnarea tratatului cu privire la produsele industriale, incheiat in 1980. Acordul comercial a fost suspendat ulterior deoarece s-au efectuat incalcari succesive ale drepturilor omului, acte de injustitie normale in perioada regimului comunist.

Desi izolata politic timp de aproape 50 de ani, Romania a incercat mereu sa se afle in zona de interes a Puterilor Occidentale. Imediat dupa 1990, Romania va continua sirul tratatelor bilaterale, stabilind noi relatii diplomatice, ce vor culmina, in acelasi an, cu incheierea Acordului de Comert si Cooperare. Prin incheierea acestor acorduri, Romania si-a facut cunoscut planul de a adera la Uniunea Europeana, cerand si asistenta financiara din partea Uniunii si a statelor membre. Trebuie mentionata si situatia dificila in care se afla Romania dupa 1989, statul balansand intre modernitate si traditionalism, intre ceea ce se dorea un stat democratic si vechiul regim comunist, puternic implementat in institutiile noului stat de drept. Din punct de vedere economic Romania trebuia sa treaca la economia de piata, transfer foarte dificil pentru un stat obisnuit timp aproape jumatate de secol cu regulile comuniste. Si cu toate acestea Romania a fost una dintre tarile ex-comuniste care a dorit integrarea europeana mai mult decat orice si a incercat sa depaseasca toate ramanerile in urma, chiar daca de cele mai multe ori s-a impiedicat in propriul sistem de valori. "La 1 februarie 1993, Romania semneaza Acordul European care instituie o asociere intre Romania, pe de o parte, si Comunitatile Europene si Statele Membre ale acestora, pe de alta parte. Acest acord care crea o zona de liber schimb intre Romania si statele membre recunostea obiectivul Romaniei de a deveni membru al Uniunii Europene si prevedea asistenta financiara si tehnica din partea UE."

Visul Romaniei de a se numara printre statele membre ale UE va putea fi realizat doar dupa ce va indeplini toate criteriile economice si politice impuse de catre Comisia Europeana. In 1993 la Copenhaga s-a dat unda verde tuturor statelor din Europa Centrala si de Est, astfel ca acestea au devenit candidate la UE. Romania si-a depus cererea de aderare la UE la 22 iunie 1995, imediat dupa ce a intrat in vigoare Acordul semnat la 1 februarie 1993 intre tara noastra si Statele Membre ale Uniunii Europene. "Consiliul European a adoptat in 1994, strategia de pregatire a tarilor asociate din Europa Centrala in vederea aderarii la UE, iar dialogul ministerial romano-comunitar a fost extins sectorial, luand denumirea de dialog structural in toate domeniile ce tin de pregatirea aderarii si respectarii Tratatului de la Maastrich si a celor 3 "piloni" mentionati in acest tratat: PESC, Afaceri interne si justitie si Uniunea Economica si monetara"

La 22 iunie 1995 Romania a depus "Strategia Nationala de pregatire a aderarii la Uniune" cat si "cererea oficiala de aderare". "Strategia de la Snagov este un document de larga amplitudine ce acorda prioritate procesului de armonizare legislativa pentru integrarea pe Piata interna a Uniunii Europene, ca element de sustinere si accelerare a procesului de reforma economica"

Conform Tratatului de la Amsterdam "toate tarile pot depune o cerere de aderare, cu conditia sa indeplineasca cinci criterii de baza: apartenenta geografica, economica, culturala la batranul continent; apararea valorilor democratice, a drepturilor omului si ale minoritarilor; abolirea pedepsei cu moartea; respectarea mecanismelor de piata, cu o economie deschisa si bazata pe concurenta; acceptarea ansamblului de principii, decizii, reguli si obiective care intra in structura Uniunii; aplicarea politicii comerciale, a unui tarif extern comun si a codului vamal"[4]

Cererea Romaniei va fi analizata in 1997, cand se adopta Agenda 2000 la Copenhaga, unde este inclusa si cererea de aderare a Romaniei. Agenda 2000 a fost formata din 3 parti si facea referire la extinderea Uniunii Europene si la perspectivele sale intre 2000-2006, analizand cererile de aderare ale fostelor state din blocul comunist. Fiecarei tari candidate i-a fost inarmata o "foaie de parcurs" pe baza careia urma sa fie analizata implementarea acquis-ului comunitar, stabilindu-se astfel si cadrul financiar al procesului de pre-aderare.

Din martie 1998 s-a deschis oficial procesul de extindere a Uniunii Europene, Romania fiind unul dintre principalele state aderante.

In noiembrie 1998 s-a publicat primul raport in care au fost analizate progresele tarii noastre dar si situatia in care se afla la momentul demararii procesului de aderare.

In decembrie 1999, Romania trece la o noua etapa a relatiilor sale cu Uniunea Europeana, cand in cadrul Consiliului de la Helsinki s-au deschis negocierile oficiale ale Romaniei. "Consiliile Europene de la Copenhaga (decembrie 2002), de la Salonic (iunie 2003), Bruxelles (iunie 2004) reconfirma sprijinul statelor membre ale Uniunii Europene pentru finalizarea negocierilor in 2004, semnarea Tratatului de Aderare cat mai curand posibil si aderarea efectiva in ianuarie 2007"[5]

Negocierile de aderare s-au incheiat in decembrie 2004 si s-a confirmat si calendarul de aderare, in cadrul Consiliului de Aderare de la Bruxelles. Cu aceasta ocazie s-au analizat si argumentele noii extinderi a Uniunii Europene cat si rolul pe care il vor juca noile state candidate. Trebuie mentionat ca inca din 2003 Romania era considerat un stat cu puternice sanse de aderare fiind un pilon important pe care s-a bazat de la inceput Uniunea in procesul sau de extindere: "Sporirea increderii in extinderea Europei consta si in includerea viitorilor membri, cum ar fi Romania, in strategia de la Lisabona, deoarece suntem confruntati cu aceleasi provocari si ambele parti au gasit solutii interesante . .Intrarea unor state, precum Romania, va duce fara indoiala noi oportunitati pentru strategia de la Lisabona, cum ar fi: o piata mai mare cu mai multe facilitati pentru toti si o dinamica noua care s-ar putea dovedi vitala pentru Europa, o piata economica flexibila, reglementari revizuite, retele de telecomunicatii moderne, o educatie de inalta calitate si oameni motivate . .De aceea sustin prioritatea Romaniei de a deveni stat membru al Uniunii Europene."

Romania a intrat astfel sub lupa Comisiei Europene, care a intocmit pe fiecare an un raport, in care prezinta situatia tarii pe capitole de negociere. Daca s-ar analiza fiecare capitol si progresele facute, vom observa ca Romania, cu fiecare an care trece, se apropie din ce in ce mai mult de Uniunea Europeana. Cel mai indicat ar fi sa vedem modul in care Comisia Europeana intocmeste aceste rapoarte si modul in care primeste ajutor din partea guvernului Romaniei.

"Aderarea la UE consta in adoptarea, aplicarea si dezvoltarea acquis-ului comunitar, care reprezinta intreaga legislatie primara si derivata, ca si ansamblul politicilor si institutiilor create pentru a asigura aplicarea, respectarea si dezvoltarea corespunzatoare si continua a acestei legislatii"[7]. Acquis-ul nu este negociabil deoarece el constituie centrul constructiei comunitare, asa ca Romania, ca si celelalte state membre UE, trebuie sa-l implementeze ca atare, singura zona in care este permisa negocierea este durata si modul de aplicare al acestuia.

In demararea intregului proces nu trebuie evitat rolul principalului actor, implicat direct si care va suporta consecintele aderarii la Uniune din 2007 : societatea civila romaneasca. Modul cum va putea ea sa evolueze si sa se dezvolte in cadrul Uniunii, cat si capacitatea de integrarea intr-un sistem supranational sunt definitorii pentru analizarea procesului de aliniere la nivelul de viata din Uniune. "Este imperios ca toti cetatenii Romaniei sa devina actori participanti la procesul de aderare, nu doar actori pasivi care privesc la televizor si selecteaza din anumite emisiuni sau discursuri numai sintagmele de dezvoltare ale procesului de dezvoltare a procesului de aderare. Daca acest deziderat va fi indeplinit procesul de accelerare a pregatirii se va realiza intr-un procent mai ridicat. Suntem cu totii prinsi intr-un management al schimbarii pe care va trebui sa-l aplicam la modelul individual, la modelul grupului profesional sau la nivel social. Managementul schimbarii este doar sansa noastra interna de a realiza nu numai sincronizarea cu spatial valorilor europene si de a realiza integrarea in acest spatiu al valorilor europene"[8]

In cadrul procesului de negociere Romania s-a orientat mai intai pe capitolele de negociere mai usoare, pe care le-a incheiat provizoriu in diverse etape, si apoi s-a axat pe cele considerate dificile. Conform cerintelor UE, pentru fiecare capitol ce trebuie negociat, Romania trebuie sa aiba o anumita pozitie, elaborata in cadrul unui "document de pozitie". La acest "document de pozitie", Uniunea raspunde printr-un alt document, "pozitie comuna", adoptata de catre toate statele membre, proiectul fiind elaborat de catre Comisia Europeana.

Procesul de negociere se face sub indrumarea directa a doua institutii ale Uniunii Europene: Consiliul Uniunii (alcatuit din ministrii reprezentanti ai statelor membre) si Comisa Europeana (" Directia Generala pentru Extindere").

Negocierile Romaniei au loc in cadrul Conferintei de Negociere la care ia parte negociatorul tarii si membrii Consiliului UE, fiecare prezentandu-si pozitiile pe baza celor 30 de capitole de negociere. In functie de pozitia fiecareia dintre parti se poate lua decizia de a inchide provizoriu un capitol sau de a-l lasa deschis pana la urmatoarele intrevederi.

Cea care analizeaza permanent progresele Romaniei este Comisia Europeana, care se asigura ca Romania se aliniaza la standardele europene si ca este pregatita sa devina unul dintre statele Uniunii Europene. Pentru a se realiza acest lucru Comisia trebuie sa mentina un raport direct si constant cu institutiile Romaniei pentru a putea fi informata de toate progresele inregistrate dar si de dificultatile intalnite in implementare acquis-ului comunitar. Romania a trebuit sa incheie un Acord de aderare cu Uniunea Europeana, un fel de parteneriat, care specifica toate obligatiile Romaniei in vederea aderarii dar si atributiile pe care si le impune UE fata de statul candidat. "Parteneriatul de aderare este documentul convenit intre UE si fiecare tara candidata in parte, actualizat periodic, care contine prioritatile pe termen scurt pentru indeplinirea criteriilor de aderarea Uniune . .Implementarea Parteneriatului este monitorizata in cadrul Acordului European de asociere" .

Una dintre problemele serioase ce ar putea impiedica Romania sa-si indeplineasca atributiile de stat candidat la UE e slaba traducere a acquis-ului comunitar. "Romania a tratat aproape 60%, dar peste 50% din acest volum necesita inca revizuire"[10]. Din aceasta cauza Guvernul Romaniei a fost avertizat "sa acorde atentia cuvenita" acestui subiect extreme de important. « Timpul joaca un rol esential in problema aderarii Romaniei. In termenii pregatirii pentru aderare, data tinta de 1 ianuarie 2007 este foarte aproape. Nu mai este timp pentru intarzieri sau amanari ale reformelor fundamentale. Sper ca Romania se va ridica la inaltimea acestor provocari, astfel incat Comisia sa poata raporta progresele veritabile si substantiale in raportul de tara ce urmeaza a fi publicat"  

Desi sunt inca probleme la unele capitole de negociere, in urma procesului de aderare, s-a luat hotararea ca Romania este pregatita sa semneze Tratatul de Aderare la 25 aprilie 2005, devenind si observator la activitatea institutiilor UE, cu posibilitatea de a se implica in elaborarea legislatiei comunitare, fara a avea, insa, drept de vot.

Pentru a avea o perspectiva cat mai corecta asupra progreselor pe care le-a realizat Romania in ultimii ani, cat si a modului cum este vazuta din exterior, ar fi suficient sǎ prezint opinia Comisarului European pentru extindere, Gunter Verheugen , exprimatǎ in cadrul Conferintei " Viitorul Romaniei in cadrul Uniunii Europene" : "Construim o noua ordine politica bazatǎ pe stabilitate, pace, democratie si cooperare. Romania si-a asumat un rol activ in cooperarea regionala, fiind ea insasi o democratie stabilǎ, un exemplu de urmat si un furnizor de stabilitate catre intreaga regiune. Este importanta realizarea reformelor structurale care permit Romaniei sa indeplineasca criteriile de aderare: reforma economica, reforma administrativa si cea a justitiei, cresterea gradului de respectare a drepturilor fundamentale ale omului . .. In ultimii doi ani Romania a inaintat pe drumul aderarii la Uniunea Europeana . .s-a inregistrat un progres substantial."

O alta perspectivǎ deosebitǎ asupra eforturilor depuse de Romania pe linia aderarii o emite chiar ministrul delegate pentru afaceri europene al Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, stiindu-se ca imaginea Romaniei a avut mereu de suferit in fata britanicilor. Domnul ministru a sugerat unele schimbari vitale pentru Romania, schimbari care vor duce la apropierea ei de statele Uniunii si care vor fi determinante in pragul anului 2007: "Sunt convins ca va fi gata de aderare la UE in 2007, dar pentru aceasta va fi nevoie de un efort continuu, bine coordonat. O economie de piata functionala este vitala pentru ca Romania sa se poate bucura de beneficiile pietei unice ale Uniunii Europene . Dar la fel de important pentru asigurarea succesului economic al Romaniei si crearea unui mediu propice pentru afaceri este eradicarea coruptiei. O forta de munca pregatita, o piata interna foarte mare si o amplasare strategica, alaturi de faptul ca Romania va fi membra UE peste cativa ani, iata o formula de succes"[13]

Procesul de negociere al Romaniei a cunoscut mai multe etape, care se vor finaliza cu aderarea propriu-zisa la 1 ianuarie 2007 (sau 2008 in cazul in care Comisia decide ca tara noastra are nevoie de o perioada mai indelungata de implementare a acquis-ului). Pe parcursul acestei perioade Romania a beneficiat permanent de ajutorul financiar al Uniunii Europene, masuri ce ar putea ajuta tara sa se alinieze cat mai repede la standardele europene.

"Un element cheie pentru evolutia viitoare a alinierii legislatiei romanesti la normele si standardele Uniunii Europene il reprezinta instrumentul de baza caruia se poarta efectiv negocierile de aderare, si anume documentul de pozitie. Aceste documente de pozitie se elaboreaza pentru fiecare dintre cele 31 de capitole de negociere, pornind de la rezultatele procesului de examinare analitica pentru respectivul capitol de acquis comunitar. Prin natura lor documentele de pozitie prezinta pozitia oficiala a Romaniei la masa negocierilor de aderare si angajamente ferme asumate de tara noastra in ceea ce priveste preluarea acquis-ului comunitar si incheierea cu succes a negocierilor."[14]

Prima etapa de negociere a inceput in 2000 cand s-au deschis 9 capitole de negociere si s-au inchis provizoriu 6 dintre ele. Acest lucru s-a desfasurat pe intreaga perioada a anului 2000. Mai intai, in prima parte a semestrului I (durata presedintiei portugheze) s-au deschis si inchis provizoriu cinci capitole: (cap.16 - "Intreprinderi mici si mijlocii", cap17. - "Stiinta si cercetare", cap.18. - " Educatie, formare profesionala si tineret", cap.26. - " Relatii externe", cap.27. - "Politica externa si de securitate comuna").

In perioada de vara a anului 2000, in timpul celei de a doua intalniri a "Conferintei de aderare la nivel ministerial", Romania a demonstrat ca este apta sa deschida negocierile la alte 8 capitole dintre care au fost deschise doar 4 (in timpul presedintiei franceze): cap.6. - "Concurenta", cap.12. - "Statistica", cap.19 - "Telecomunicatii si Tehnologia informatiei", cap.20. - "Cultura si politica in domeniul audovizualului". Dintre aceste 4 doar "Statistica" a putut fi inchis provizoriu deoarece asupra celorlalte Romania a cerut informatii suplimentare.

Cea de a doua etapa se desfasoara pe parcursul anului 2001 si reprezinta o schimbare de strategie a Romaniei in pregatirea procesului de aderare. La sfarsitul anului 2000 s-au intensificat pregatirile de aderare si, prin ordinal noului guvern, ales in toamna 2000, s-a infiintat "Ministerul Integrarii Europene" si "Delegatia Nationala pentru Negocierea Aderarii Romaniei la UE".

Dacǎ pana atunci se analizasera doar capitolele singulare, dupa 2000 Romania se concentreaza pe elaborarea unor "Documente de pozitie" pentru fiecare capitol ramas nedeschis cat si o abordare globala a celorlalte capitole. In aceasta perioada s-au deschis 8 capitole (cap.4. - "Libera circulatie a capitalului", cap.5. - "Dreptul societatilor comerciale", cap.8 - "Pescuitul", cap.9. - "Politica in domeniul transporturilor", cap.10. - "Impozitare", cap.13. - "Politica regionala si ocuparea fortei de munca", cap.23. - "Protectia consumatorului si sanatatii", cap.25. - "Uniunea vamala") si apoi s-au inchis provizoriu doar 3 ( cap.8 - " Pescuitul", cap.23. - Protectia consumatorului si sanatatii ", cap.5 - "Dreptul societatilor comerciale"); interesul guvernului mutandu-se pe capitolele mai complexe, precum cele cu impact politic sau economic. Se accentueaza pregatirile in cadrul unor capitole considerate esentiale de catre marile democratii europene: cele ale celor 4 libertati fundamentale: "Libera circulatie a marfurilor", "libera circulatie a serviciilor", "Libera circulatie a capitalului".

"Elementele definitorii ale strategiei de negociere pentru anul 2001 au constat in abordarea preponderent cantitativa a unui proces, concentrata fiind pe analizarea intregului acquis comunitar, precum si orientare preponderent interna catre desfasurarea negocierilor inter-institutionale in cadrul Delegatiei Nationale si catre consultari cu partenerii sociali, partide politice si comisii parlamentare."

O altǎ etapǎ extrem de importantǎ este cea a anului 2002 cand s-au deschis toate capitolele de negociere. In urma eforturilor de implementare a tuturor cerintelor Uniunii Europene, la sfarsitul lui 2002 au reusit sa fie abordate cateva capitole considerate "dificile", cat si inchiderea provizorie a 7 dintre cele "usoare". Pentru aceasta perioada scurta, de 2 ani, Romania a parcurs un drum considerat anevoios insa la sfarsitul lui 2002, erau deja deschide toate cele 30 de capitole, dintre care 16 inchise provizoriu.

Dupa 2003 Romania se axeaza pe inchiderea provizorie a tuturor capitolelor nebugetare iar dupa 2004 prioritatea principala fiind capitolele "problema": "concurenta", "ajutoarele de stat", "protectia mediului", "controlul financiar". Perioada cea mai importanta urmeaza dupa 2005, cand pe 25 aprilie s-a semnat Tratatul de Aderare la UE la 1 ianuarie 2007. "Semnarea Tratatului de Aderare reprezinta un eveniment politic de maxima importanta, care pune capat unei dramatice mosteniri si deschide oportunitati fara precedent pentru afirmarea rolului important al Romaniei in edificarea Europei unite, fondata pe principiile libertatii, dezvoltarii durabile, tolerantei si respectului demnitatii umane."

Datoritǎ acestui lucru s-a schimbat si modul de monitorizare al progreselor Romaniei si a tuturor eforturilor sale de implementare a acquis-ului comunitar. Dacǎ pana la aceasta data situatia Romaniei era analizatǎ pe baza unui raport anual, acum ea va fi supusǎ unui "Raport de monitorizare" pe diverse perioade: octombrie 2005, mai 2006 si noiembrie 2006; moment cand ar trebui sa se cunoasca decizia Comisiei in privinta aderarii Romaniei si Bulgariei in 2007 sau amanarea acestui proces pana la 1 ianuarie 2008.

Raportul de monitorizare prezinta progresele inregistrate de catre statul in curs de aderare, incepand din momentul semnarii Tratatului de Aderare. Acesta subliniaza progresele inregistrate de catre Romania si enumera sectoarele problematice, unde nu s-au realizat cerintele Uniunii Europene. Raportul se bazeaza pe rapoartele de tara si evalueaza, astfel, gradul de pregatire al Romaniei in vederea aderarii, identificand probleme si modul in care acestea pot fi rezolvate. Primul raport de monitorizare a fost elaborat in octombrie 2005 si prezenta situatia tarii pana la sfarsitul lui septembrie 2005.

Analiza s-a facut pe baza celor 29 de capitole, domeniile de cercetare fiind impartite in trei categorii: gradul de pregatire al Romaniei pt. aderarea la UE (capitolele incheiate cu succes), domeniile care au nevoie de eforturi pentru implementarea acquis-ului comunitar, domeniile care reprezinta motive de ingrijorare (deoarece inca nu s-au realizat cerintele Comisiei Europene). Acest tip nou de raport este mult mai exact si se bazeaza pe informatiile puse la dispozitie de Guvernul Romaniei cat si de diferite ONG-uri si institutii internationale.

Tratatul de Aderare din 2005 prevede trei dispozitii care vor putea sa atenueze impactul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, o dispozitie de salvgardare in economie, o clauza legata de piata interna si una in domeniul justitiei si afacerilor interne. Dar daca Romania nu indeplineste pana la nivelul lui 2006, toate criteriile impuse de Uniunea Europeana, se poate aplica o alta clauza de salvgardare, acea de a amana aderarea cu inca un an, pana la 1 ianuarie 2008. Toate aceste masuri au ca scop protejarea statelor deja membre ale Uniunii, care ar putea sa fie dezavantajate de aderarea unui stat incapabil sa faca fata cerintelor de pe piata europeana.

Prima clauza (Art.36 din Tratatul de Aderare) este cea care se aplica in domeniul economiei si se ocupa de dificultatile de ajustare ale sectorului economic dintr-un stat membru anterior, dificultati pe le poate intampina din cauza includerii pe piata Uniunii a unui nou stat. Aceastǎ clauza poate fi cerutǎ fie de statul care e membru vechi pentru a se feri de o concurenta brusca si neloiala, fie de catre statul nou pentru a avea suficient timp sa-si ajusteze economia.

Cea de-a doua clauzǎ de salvgardare (Art. 37 din Tratatul de Aderare) este cea a pietei interne si se aplicǎ in cazul in care noul stat nu si-a respectat angajamentele luate in timpul negocierilor. Mǎsurile sunt adoptate de catre Comisia Europeana, care "aduce limitari aplicarii pietei interne intr-un anumit sector atata cat este necesar pentru a remedia situatia, acordandu-se prioritate masurilor care perturba cel mai putin functionarea pietei interne"[17]

Ultima clauzǎ de salvgardare care poate fi aplicata este reprezentatǎ de articolul 38 din Tratatul de Aderare si se ocupa de domeniul justitiei si al afacerilor interne. Aceasta se impune adoptatǎ doar daca existǎ riscuri foarte mari in aplicarea regulilor Uniunii.

Ceea ce ar trebui sǎ ingrijoreze cel mai mult Romania este posibilitatea aplicarii unei alte clauze de catre Comisia Europeana, cea a amanarii aderarii tarii pana la data de 1 ianuarie 2008 ( Art. 39 din Actul de Aderare ), ca urmare a nerespectarii promisiunilor de implementare a acquis-ului comunitar. In cazul Romaniei aceasta decizie poate fi votata in cazul in care nu sunt rezolvate cele 11 angajamente din Tratatul de Aderare din 2004 (sectorul justitiei, concurentei sau afacerilor interne).

De aceea este necesar ca evolutia Romaniei sa fie in permanenta observata de catre Delegatia Comisiei Europene din Romania, pentru a se putea urmari indeplinirea promisiunilor luate cu trei ani in urma dar si pentru a putea acorda ajutorul Uniunii in sustinerea anumitor decizii.

Trebuie mentionat ca in urma unor analize exacte a specialistilor romani cat si a celor europeni s-a observat ca gradul de concordanta a legislatiei Romaniei si cea a Uniunii Europene este de 75%(media pe toate cele 30 de capitole de negociere), crescand cu fiecare an. Acest procent este net superior pentru capitolele incheiate provizoriu ("Libera circulatie a marfurilor", "Libera circulatie a persoanelor", "Libera circulatie a capitalurilor", "Dreptul societatilor comerciale", "Impozitare", "Politica sociala si de ocupare", "Stiinta si cercetare", "Control financiar"), situatie total diversǎ in cazul capitolelor ramase in curs de negociere ( cap.27 - "PESC" are cel mai slab procent de implementare, intre 50% si 60%, fiind urmat cu un procent de 80% de cap.9 - "Politica in domeniul transporturilor" si cap.23 - "Protectia consumatorului si sanatatii").

Gradul de implementare al acquis-ului comunitar in legislatia romaneasca a fost determinat in urma unor studii de specialitatea realizate de catre cercetatori, care au utilizat informatii de tip calitativ continute in "Progress Editor 12.80" cat si rapoartele elaborate anual de catre ministerele integratoare.

In urma tuturor acestor cercetari s-au elaborate cateva prioritati si obiective generale pe care Romania ar trebui sale respecte pentru a putea deveni un stat membru al Uniunii Europene. Aceste prioritati sectoriale sunt innoite in fiecare an, in urma publicarii raportului Comisiei Europene, fiind astfel analizate eforturile Romaniei in vederea aderarii in 2007. Prioritatile se impart in 3 mari sectoare: "criterii politice", "criterii economice" si "capacitatea de asumarea a obligatiilor de stat membru UE".

"Criteriile politice" se bazeaza pe: "Democratia si statul de drept" in Romania: elaborarea tuturor masurilor pentru dezvoltarea administratiei publice; imbunatatirea capacitatii de decizie la nivelul institutiilor guvernamentale; inlaturarea definitiva a coruptiei; continuarea tuturor reformelor Politiei si a Justitiei; etc.

"Drepturile omului si protectia minoritatilor": dezvoltarea strategiei guvernamentale pentru protectia copilului si a drepturilor minoritatilor in Romania; infiintarea institutiilor de "prevenirea si combatere tuturor formelor de discriminare".

"Criteriile economice" se refera la: adoptarea unor reforme in vederea impunerii stabilitatii macroeconomice; crearea unei piete functionale si a impunerii Romaniei ca un stat capabil sa faca fata concurentei de pe piata Uniunii Europene

"Capacitatea de asumare a obligatiilor de stat membru a UE" face o scurta prezentare a celor 30 de capitole de negociere si a masurilor necesare pentru incheierea acestora pana la data de 1 ianuarie 2007. In cazul fiecarui capitol se impune adoptarea unor cerinte exacte ale acquis-ului comunitar, necesare dezvoltarii capacitatii Romaniei ca stat membru UE. Romania ar trebui sa depuna un efort deosebit pentru a ajunge intr-un timp relativ scurt la o crestere economica, tipica statelor europene, pentru a fi capabila sa atraga cat mai multe investii straine, necesare dezvoltarii sale.

Ideea de bazǎ ar fi cǎ aderarea este prioritatea numarul unu a Romaniei si de aceea, pentru realizarea sa, ar trebui sǎ se faca un efort general, la nivelul intregii societati, pentru a se atinge toate standardele impuse de catre Uniunea Europeana, pana la 1 ianuarie 2007.

In urma analizarii ultimelor rapoarte ale Uniunii, se poate observa cǎ Romania se aflǎ pe drumul cel bun si cǎ aderarea ei in 2007 este sigura. "Raportul de monitorizare din luna mai are toate sansele sa fie unul pozitiv, iar Romania sa poata adera la 1 ianuarie 2007. Comisarul Frattini, vicepresedintele Comisiei Europene si comisar pentru Justitie, a declarat cǎ: domeniul Justitiei si Afacerilor interne este unul, dacǎ nu cel mai important domeniu cheie pentru aderarea Romaniei. Iar in acest domeniu am inregistrat pana acum progrese enorme, iata de ce pot sa fiu mai mult decat optimist"[18].

2006 este anul decisiv pentru aderarea Romaniei la UE deoarece rapoartele de monitorizare sunt moduri de analizare diverse de cele anuale si se axeaza pe elementele problema ale tarii. Dacǎ acestea nu pot fi rezolvate in cursul acestui an, sunt mari posibilitati cǎ Romania sǎ-si amane aderarea cu inca un an. Cu toate acestea, analizandu-se progresele Romaniei de la primul raport de monitorizare, cel din octombrie 2005, se pot observa cateva evolutii deosebite. Acestea vor fi insa analizate in cadrul raportului din mai 2006, raport considerat primordial pentru decizia Comisiei Europene de a accepta Romania ca stat UE in 2007 sau de a amana acest lucru pentru 2008.

Lucrarea este impartita pe douǎ mari capitole in care incerc sa analizeze procesul negociere in vederea integrarii, incepand cu anul 2001 si incheind cu anul 2006. Cele doua capitole prezinta din perspective diferite evolutia Romaniei, subliniind, in acelasi timp, domeniile in care statul roman nu a reusit sa-si indeplineasca angajamentele luate fata de Uniune in momentul semnarii "Tratatului de aderare". Primul capitol "Evolutia strategiei de aderare" l-am despartit in doua subcapitole ("Nivelul de pregatire al Romaniei in 2001" si "Comparatia evolutiei Romaniei din 2001 pana in 2005 - Analiza pe baza rapoartelor Comisiei Europene si a Programelor de Guvernare"), care subliniaza stadiul Romaniei in 2001 si modul cum a evoluat catre momentul aderarii din 2007.

In primul subcapitol pentru a analiza capacitatea Romaniei de a adera la Uniunea Europeanǎ in 2007, voi analiza progresele pe care aceasta le-a facut din 2001 (considerat an de referinta in procesul de aderare) pana in 2005 (anul primului raport de monitorizare). Se stie ca raportul din octombrie 2005 este considerat extrem de important deoarece a schimbat modul de abordare ale procesului de integrare, producand si o modificare a strategiei Guvernului Romaniei.

Voi incerca sa ma axez in principal pe problemele politice, considerate extrem de dificile si pe modul cum au fost rezolvate "plangerile" Comisiei Europene in vederea schimbarii modului de abordare ale "criteriilor politice". Perspectiva din care voi analiza "strategia de aderare a Romaniei" este aceea a Comisiei Europene, incercand sa prezint fiecare problema asa cum reiese din raportul anual, cat si masurile pe care Guvernul le-a luat pentru a "castiga bunavointa" acesteia.

In cel de-al doilea subcapitol, "Comparatia evolutiei Romaniei din 2001 pana in 2005 - Analiza pe baza rapoartelor Comisiei Europene si a Programelor de Guvernare" voi face o paralela intre situatia Romaniei din 2001 cu cea din 2005, doua perioade total diverse in istoria procesului de negociere, observand si modul cum cerintele Comisiei au fost abordate de catre Guvern.

Am prezentat pe larg negocierile de aderare si mecanismul desfasurarii acestora cat si stadiul indeplinirii criteriilor de integrare, luand in permanenta in calcul si obiectivele pe care le are Romania pentru cel de-al doilea trimestru din 2006. La elaborarea acestui studiu au fost folosite, pe segmente privind Uniunea Europeana, lucrari stiintifice recente ale unor autori prestigiosi cat si informatii cuprinse in documentele oficiale ale Comisiei Europene. Pentru a putea sa fie analizate progresele Romaniei in acest interval de timp, au fost utilizate ca material didactic documentele oficiale ale Guvernelor Romaniei din perioada 2000-2002 si 2004-2006, documente precum "Programul National de Aderare la Uniunea Europeana" din iunie 2001, "Planul de masuri prioritare pentru 2006, bazat pe Raportul de monitorizare 2005" sau "Raportul progreselor inregistrate in pregatirea pentru aderare la Uniunea Europeana" din iunie 2001 sau octombrie 2005.

In cea de-a doua parte a lucrarii, "Societatea Romaneasca si Uniunea Europeana", am urmat aceeasi strategie ca in prima parte, impartind capitolul in doua subcapitole ("Uniunea Europeana sustine Romania" si "Romania si perspectiva integrarii la UE"), care urmaresc interesele celor doi actori. In primul subcapitol incerc sa determin interesul pe care il are Uniunea Europeana in procesul de extindere si, mai ales, scopul care o determina sa investeasca in Romania si sa o sustina in procesul de integrare. Iar in cel de-al doilea, voi determina obiectivul Romaniei si ceea ce poate oferi in acest schimb bilateral de interese. Este societatea civila romaneasca pregatita sa fie pusa la acelasi nivel cu cea europeana? Este poporul roman constient de ceea ce inseamna a fi "cetatean European"? Voi incerca sa raspund la aceste intrebari privind in perspectiva si observand modul cum pot cei doi actori "Romania" si "Uniunea Europeana" sa se influenteze reciproc.

CUPRINS

EVOLUTIA STRATEGIEI DE ADERARE 2001 - 2005

A1 : Nivelul de pregatire al Romaniei in 2001.

Pentru a putea intelege mai bine procesul de aderare ar trebui sa analizam progresele pe care Romania le-a inregistrat din 2001 pana in 2005. Acest proces este foarte dificil de urmarit in intregimea sa deoarece cuprinde opiniile a doua parti diferite: Comisia Europeana, pe de o parte, si Guvernul Romaniei, pe de alta parte. Intotdeauna Guvernul s-a bazat pe sfaturile si perspectiva Comisiei, incercand sa se sprijine pe ajutorul ei si sa ia deciziile necesare in functie de pozitia acesteia.

Analiza Comisiei s-a facut mereu pe baza celor 30 de capitole de negociere, impartite la randul lor in criterii politice si criterii economice. Partea politica a fost intotdeauna mai greu de realizat, dat fiind si faptul ca majoritatea capitolelor considerate "dificile" sunt de ordin politic.

Raportul din 2001 este considerat extrem de important deoarece a fost cel care a semnalat principalele progrese ale Romaniei in vederea integrarii la Uniunea Europeana, determinand si numeroase schimbari in modul de abordare al procesului de catre Guvernul Romaniei. Poate pentru prima data de la initierea procesului de integrare, Romania a constientizat rolul sau in programul de extindere al Europei si si-a asumat rolul de stat candidat, atat cu drepturile sale dar si cu obligatiile necesare acestui statut.

"Ca viitor stat membru la Uniunea Europeana, Romania este deosebit de interesata sa contribuie la edificarea unei Europe Unite, puternice in cadrul unui spatiu comun al democratiei, libertatii securitatii si prosperitatii. Romania este interesata ca procesul extinderii sa inceapa cat mai curand si sa reuseasca pe deplin. Romania intelege sa se implice cu responsabilitate in toate etapele constituirii Europei largite, accelerand ritmul reformelor economice si institutionale  , pentru alinierea la criteriile de performanta economica si standardelor societatii europene" .

Ca principala masura, in vederea demararii procesului de aderare s-a luat HG nr. 27322.02.2001, care prevedea formarea unei "Delegatii nationale pentru aderarea la Uniunea Europeana", formata din delegatii sectoriale specifice fiecarui capitol de negociere. Tot in acest an, a luat nastere si Ministerul Integrarii Europene, cel care avea sa se ocupe de monitorizarea intregului proces de aderare si a implementarii acquis-ului comunitar. "Ministerul Integrarii Europene este responsabil pentru toate aspectele tehnice relative la procesul de aderare la UE. El continua sa joace un rol coordonator eficace dovedit, mai ales prin modul in care a lucrare cu celelalte ministere implicate pentru pregatirea documentelor de negociere. De altfel, aproape toate ministerele au in structura un Departament de Integrare Europeana condus de un Secretar de Stat"

Aderarea Romaniei la UE a reprezentat interesul principal al Guvernului, aparand in cadrul Programul National de Guvernare pe 2001. Negocierile au fost pregatite pe baza analizei intocmite de catre Comisia Europeana pe parcursul anului 2000, analiza care se regaseste in Raportul de tara din februarie 2001.

Pe parcursul a 4 ani de pregatire, Romania a incercat sa respecte ad-literam prevederile Comisiei Europene, astfel ca in urma tuturor eforturilor depuse, in 2005 s-a trecut la un alt mod de observare a procesului de aderare: raportul de monitorizare. Raportul de monitorizare prezinta progresele inregistrate de catre statul in curs de aderare, incepand din momentul semnarii Tratatului de Aderare. Acesta subliniaza progresele inregistrate de catre Romania si enumera sectoarele problematice, unde nu s-au realizat cerintele Uniunii Europene. Acest raport nu face mai face analiza fiecarui capitol de negociere, ci prezinta o sintaxa a acestora, a modului cum a fost implementat acquis-ul comunitar.

Cel mai indicat mod de analizare a strategiei Romaniei de aderare la UE este acela al paralei dintre modul cum era vazuta Romania in 2001 si felul cum a evoluat catre anul 2007. Aceasta trebuie analizata pe baza anumitor criterii, asa cum au fost ele impuse de catre Uniunea Europeana: "criteriile politice", "criteriile economice" si "capacitatea de asumare a obligatiilor de stat membru a UE" Mai intai trebuie sa vedem progresele politice ale Romaniei, fost stat comunist, si felul cum acesta a devenit stat democratic, viitor stat European.

Spatiul politic romanesc a fost mereu controversat: lupta continua intre vechea elita comunista si noul val al politicienilor tineri, europenii; coruptia care a blocat ani intregi dezvoltarea tarii; lipsa transparentei in administratia publica; drepturile omului si cetateanului asa cum au fost ele garantate inca din 1879; statutul minoritatilor in Romania si capacitatea acestora de a lua decizii la nivel politic etc. Toate aceste aspecte au reprezentat criterii de maxima importanta care au stat permanent la baza intocmirii fiecarui raport al Comisiei Europene.

Cel mai simplu ar fi sa incercam sa vedem exact modul cum a evoluat Romania, felul, care era situatia in 2001 si cum se gaseste ea in 2005-2006, cu putin timp inaintea aderarii din 2007.

Integrarea Europeana a reprezentat prioritatea principala a Guvernului Romaniei si acest lucru se poate observa si din modul cum aceasta reprezinta punctual cheie al intregii politici guvernamentale. Pregatirea Romaniei trebuia sa fie corelata la cererile Uniunii Europene, astfel ca tara sa fie pregatita pentru rapoartele Comisiei. "Asumarea integrarii in Uniunea Europeana ca prioritate strategica a Programului de guvernare pentru anii 2001 - 2004 este menita sa sustina si sa intensifice eforturile pe care le depune Romania in scopul accelerarii procesului de negociere si al recuperarii decalajului fata de tarile candidate aflate intr-un stadiu mai avansat de negociere.

"Guvernul Romaniei este ferm angajat sa respecte cu strictete calendarul de negociere, atat in ceea ce priveste deschiderea de noi capitole, cat si furnizarea rapida a informatiilor suplimentare si a clarificarilor solicitate in cadrul Conferintei pentru aderare. Acest efort sustinut are drept scop inchiderea provizorie a unui numar cat mai mare de capitole in cursul anului 2001. Pana in 2004, Romania isi propune sa incheie provizoriu toate capitolele de negociere, asigurandu-se astfel premisele pentru finalizarea negocierilor, in conditiile in care Romania isi asuma data de 1 ianuarie 2007".[21] Aceste planuri ale Guvernului Romaniei au fost aplicate astfel ca, intr-adevar, anul 2001 a reprezentat o noua strategie in procesul de aderare, bazandu-se pe o "abordare globala" a capitolelor de negociere si pe elaborarea unor "documente de pozitie".

Poate ca pentru prima data, de la initierea procesului de aderare, Guvernul Romaniei a inceput sa modifice ceva in politica sa de implementare a acquis-ului comunitar. In cele din urma, au fost deschide opt noi capitole, trei dintre acestea fiind deja inchise provizoriu.

Analiza progreselor anului 2001 trebuie facuta tinand cont si de raportul Comisiei Europene, cel care analizeaza concret implementarea acquis-ului dar si de rapoartele Guvernului Romaniei, care a incercat mereu sa se raporteze la sugestiile forurilor mai inalte. Acestea, fie organizatii nonguvernamentale, fie organizatii internationale sau, chiar, Comisia Europeana, au incercat sa monitorizeze actiunile intreprinse de catre Guvernul Romaniei si sa observe toate deciziile luate, in vederea alinierii Romaniei la standardele europene.

Aceste monitorizari s-au facut pe baza a trei criterii diferite, care ar putea ajuta tara sa se apropie de nivelul de trai European si a fie capabila sa devina, din 2007, chiar Stat European. Cele trei nivele cuprind exact domeniile cheie ale Romaniei: "criteriile politice", "criteriile economice" si "capacitatea de asumare a obligatiilor de stat membru al Uniunii Europene"; domenii in care schimbarile sunt absolute necesare pentru a face posibila integrarea sa in "cercul european".

Criterii Politice

Uniunea Europeana prevede pentru criteriile politice anumite reguli exacte, a caror indeplinire este absolut necesara oricarui stat care doreste sa devina stat membru: "democratia si statul de drept" ("reforma administratiei publice", "reforma sistemului juridic" si "lupta impotriva coruptiei si fraudei"), respectarea "drepturilor omului si cetateanului" si "protectia minoritatilor".

In ceea ce priveste democratia si statul de drept, Romania a incercat sa ia unele masuri pentru a se putea incadra in cerintele Uniunii Europene. Aceste masuri au fost apreciate de catre Comisia Europeana, care le-a luat drept progrese demne de laudat.

In primul rand, Conform Raportului din 2001, Romania facuse numeroase progrese, cel mai bine reusind, insa, sa-si indeplineasca indatoririle politice, aplicand majoritatea cerintelor Comisiei in ceea ce priveste criteriile politice. Toate aceste eforturi s-au regasit in planurile de guvernare din anii urmatori, asa ca, cu fiecare an, Romania a reusit sa indeplineasca cerintele Uniunii

"Aceste progrese au fost apreciate de catre ministrul pentru afaceri europene al Belgiei, doamna Annemie Neyts Uyttebrouck, in cadrul discutiilor purtate cu ministrul integrarii europene, doamna Hildegard Puwak si negociatorul sef cu UE, dl Vasile Puscas, ministru delegate: "la inceputul anului, Romania a trebuit sa recupereze timpul pierdut din cauza intarzierilor din ultimii ani, dar evolutiile pozitive, inregistrate in ultimele luni, ne indreptatesc sa credem ca demersurile Romaniei in vederea integrarii in Uniunea Europeana merg in directia buna" [22]

De exemplu, in domeniul statului de drept, Romania a facut numeroase eforturi pentru a putea atinge standardele europene. In cadrul "Parteneriatului pentru aderare" la Uniunea Europeana se impunea "adoptarea si aplicarea unui pachet cuprinzator de masuri de reforma in domeniul administratiei publice; intarirea institutiilor guvernamentale si a capacitatii acestora de a formula politici; restrangerea utilizarii ordonantelor si a ordonantelor de urgenta ca instrumente de legiferare; intensificarea luptei impotriva coruptiei; garantarea independentei justitiei si imbunatatirea functionarii aparatului judiciar; imbunatatirea punerii in aplicare a hotararilor civile; continuarea reformei Politiei prin adoptarea legii privind organizarea Politiei si a Statutului Politistului; revizuirea sectiunilor din Codul Penal privind ultrajul verbal si ofensa adusa autoritatilor in vederea asigurarii deplinei libertati de expresie"[23].

Dintre toate aceste cerinte Romania a reusit sa rezolve mare parte dintre ele pana la sfarsitul anului 2002, toate aceste obiective bazandu-se pe raportul Comisiei Europene din anii precedenti. Se stie ca, la sfarsitul anului 2001 Romania indeplinea majoritatea criteriilor politice de la Copenhaga, respectand criteriile politice necesare aderarii la Uniunea Europeana. Romania, conform raportului din 2001 a reusit sa-si consolideze institutiile democratice, cu toate ca nu a putut modifica procesul decizional, acesta fiind foarte slab la nivel guvernamental. Cu toate acestea, se poate observa o buna comunicare si o eficienta a luarii deciziei intre Parlament si Guvern. Desi "Parteneriatul de aderare" prevedea eliminarea luarii deciziilor pe baza ordonantelor de guvern, Romania nu a reusit sa indeplineasca acest criteriu, majoritatea legilor fiind adoptate pe baza acestui procedeu: "Romania's democratic institutions are well established, but the proces of decision making remains weak. Despite the initiative taken over the last year the government has continued to rely on legislating by ordinances and consultation on draft legislation should substantially improved"

Statul de drept

Se poate observa ca in domeniul "statului de drept", Romania a acumulat numeroase "bile albe", garantand stabilitatea, democratia si respectarea legii. Cea mai dificila parte a fost aceea de a stabili un dialog deschis intre legislativ si executiv, o relatie intre Presedintele tarii, Ministrul si Presedintii celor doua camere. Pentru a depasi aceste probleme, in februarie 2001 a fost adoptata "Legea Functionarii si Organizarii Guvernului din Romania", lege care a stabilit functiile pe care le avea executivul dar si cadrul in care ar fi trebuit sa se desfasoare relatiile acestuia cu ceilalti reprezentanti ai puterii.

In cadrul raportului 2001 Comisia a cerut Romaniei o reforma majora in administratia publica; cerere care a fost respectata de catre Guvern prin aplicarea, in septembrie 2001, a "Strategiei Generale privind Accelerarea Reformei Administratiei Publice" si a "Statului Functionarului Public". Dupa adoptarea acestora, scopul noii guvernari era clar: "reformarea administratiei locale si descentralizarea sa". Toate acestea au culminat cu autonomia administratiei locale, careia i s-au oferit noi atributii prin transferul de autoritate si responsabilitate de la centru catre autoritatile locale ( ex.: domenii precum educatia, sanatatea sau copiii institutionalizati au trecut sub controlul administratiei locale). Tot in cadrul administratiei publice s-a luat o noua decizie, care a reprezentat un rezultat pozitiv in vederea respectarii minoritatilor din Romania; introducandu-se posibilitatea folosirii limbii minoritare, in zonele unde acestia reprezentau mai mult de 20% din populatie.

Domeniul juridic este cel care ar trebui cel mai mult reformat, Romania suferind inca de lipsa unui sistem judiciar foarte bine organizat. Coruptia a fost si este una dintre principalele probleme ale Romaniei, cea care a stat in calea dezvoltarii sale, fara rezolvarea careia aderarea la Uniunea Europeana este imposibila. De aceea Guvernul Romaniei a incercat sa respecte cu strictete cererile Comisiei si rezolvarea coruptiei a devenit unul dintre principalele capitole ale programului de guvernare din 2001. Reforma justitiei a reprezentat una dintre preocuparile Guvernului Romaniei inca de la inceputul lui 2001 deoarece in cadrul raportului 2001 (cel care analizeaza intreaga perioada de la editarea raportului din 2001 pana la 30 septembrie, data anterioara raportului 2001) erau prezentate toate punctele slabe pe care le avea Romania la capitolul reformei juridice.

Raportul mentiona ca Romania a acordat atentia cuvenita domeniului justitiei dar ca procesul de reforma nu era, nici pe departe, incheiat si ca ar fi trebuie ca Guvernul Romaniei sa depuna eforturi suplimentare pentru a putea sa ajunga la standardele cerute de catre Uniunea Europeana. De exemplu trebuie "garantata independenta sistemului judiciar" si continuata reforma tuturor procedurilor judiciare. Chiar daca, se pot observa unele progrese precum implementarea unei noi legislatii in domeniul achizitiilor publice, lupta trebuie continuata.

In viziunea Comisiei Europene, sistemul judiciar din Romania este lipsit de resursele necesare unei functionari regulamentare, lipsuri care duc, de cele mai multe ori, la intarzieri ale deciziilor in cadrul unor procese foarte importante. In urma analizarii intregii perioade de dupa 2000 pana la 30 septembrie 2001, Comisia a putut observa ca, desi Romania primise un avertisment in cadrul raportului 2000, nu a putut sa limiteze implicarea executivului in luarea deciziilor din Justitie. Se incalca astfel una dintre libertatile fundamentale, libertatea Justitiei, si se sprijina in mod dorit coruptia intregului sistem politic romanesc.

Ca si in rapoartele anterioare, Romania a primit cele mai mici note la reforma coruptiei, unde, des s-au facut cateva a schimbari minore (noua versiune a "Codului de Procedura Civil"), trebuie sa se ia masuri exceptionale. In vederea eliminarii coruptiei din sistemul juridic romanesc din 2000 a fost formulat "Planul national de prevenire si combatere a coruptiei" si a adoptarii in aprilie 2001 a unei ordonante care permitea ratificarea "Conventiilor Consiliului Europei" privind coruptia, penala si, respectiv, civila.

Deoarece ritmul pregatirilor Romaniei pentru aderarea la Uniune au fost considerate prea lente, noul guvern ales in noiembrie 2000 a stabilit un nou Plan de masuri administrative si legislative, masuri care ar fi apropiat Romania de standardele necesare integrarii. La capitolul care se refera la reforma Justitiei si la masurile ani-coruptie, Guvernul Romaniei prevede : "Depolitizarea intregului sistem judiciar, redefinirea starii de inamovibilitate a judecatorilor si de stabilitate a procurorilor, urmarindu-se consolidarea statutului magistratilor prin realizarea efectiva a drepturilor conferite acestora de Legea pentru organizare judecatoreasca, corelativ cu un control exigent al indeplinirii obligatiilor. De asemenea, va creste rolul Consiliului Superior al Magistraturii in selectia, numirea, promovarea si destituirea magistratilor; Consiliul va fi competent sa elibereze avizul de cercetare, arestare si trimitere in judecata a magistratilor.

- Pregatirea magistratilor in dreptul comunitar, legislatia bancara si financiara, domeniile noi ale legislatiei comerciale si in domenii speciale cum ar fi spalarea banilor, traficul de droguri, migrarea ilegala, fraudele cu ajutorul computerului;

- Modificarea si completarea legislatiei procesuale in scopul simplificarii procedurilor judiciare, respectarii dreptului la aparare si a prezumtiei de nevinovatie, garantarii efectivitatii hotararilor judecatoresti prin: extinderea si diversificarea serviciilor de executari, extinderea motivelor de recurs in anulare pentru desfiintarea hotararilor judecatoresti definitive si irevocabile care se dovedesc a fi netemeinice si nelegale."[25]

Toate aceste masuri au fost in, mare parte, rezolvate pana in 2005, lucru care s-a observat din rapoartele ulterioare celui din 2001; semn ca Guvernul Romaniei, indiferent de culoarea sa politica, a acordat o deosebita importanta cererilor Comisiei Europene.

Comisarul European pentru extindere din 2001, Gunter Verheugen, cu ocazia vizitei sale in tara, a laudat guvernul Nastase (aflat la putere in 2001) si conducerii Ministerului Integrarii Europene: "Apreciez ca s-au imbunatatit structurile in interiorul guvernului iar doamna Puwak a reusit sa creeze intr-o perioada scurta o structura eficienta care a devenit principalul nostru interlocutor"[26]

Drepturile omului si protectia minoritatilor

Din cauza celor aproape 50 de ani de regim comunist, Romania a suferit grave incalcari ale drepturilor omului si cetateanului, situatie care, in perspective aderarii la Uniunea Europeana, va trebui rezolvata. Drepturile fundamentale ale omului au stat la baza "Constitutiei Europene" si reprezinta una dintre cerintele extreme de importante ale Uniunii, fara respectarea careia nu este posibila integrarea nici unui stat.

"Constienta de patrimonial sau spiritual si moral, Uniunea este intemeiata pe valorile indivizibile si universale ale demnitatii umane, libertatii si egalitatii si solidaritatii; aceasta se intemeiaza pe principiile democratiei si statului de drept. Uniunea situeaza persoana in centrul atentiei sale, instituind cetatenia Uniunii si creand un spatiu de libertate, securitate si justitie."

Romania a stiut de la inceput ca trebuie sa rezolve toate aceste probleme, pentru a putea fi capabila sa devina un stat membru al Uniunii. Imediat dupa revolutia din decembrie 1989, Romania a fost constienta de faptul ca respectarea drepturilor fundamentale ale cetateanului este indispensabila unui stat democrat, unui stat candidat la Uniunea Europeana; de aceea a facut numeroase progrese. Aceste progrese au fost laudate si de catre Comisia Europeana, care le-a punctat ca "stegulete albe" in cadrul Raportului din 2001. Comisia a subliniat faptul ca Romania este unul dintre statele candidate, care respecta drepturile si libertatile individului dar ca trebuie sa modernizeze "Codul Penal" si sa imbunatateasca actualele conditii de viata.

Conform Raportului din 2001, Romania a semnat in noiembrie 2000 "Protocolul numarul 12" in cadrul "Conventiei Europene a Drepturilor Omului", prin care s-a angajat sa respecte absolute toate libertatile fundamentale si sa pedepseasca discriminarile de sex, rasa, culoare sau limba. Preocuparea Comisiei Europene pentru respectarea drepturilor si eliminarea discriminarii, are motive intemeiate, dat fiind ca in 2000 au existat peste 4556 de plangeri ale incalcarii libertatilor cetateanului de catre administratia publica. Majoritatea plangerilor au fost legate de restituirea pamantului sau proprietatii (confiscate in perioada regimului comunist) cat si de nerespectarea drepturilor femeilor si a familiei; aceste plangeri au dus la scaderea credibilitatii institutiilor publice romane.

Drepturile civile si politice ale cetatenilor romani sunt respectare dar mai sunt cateva sectoare in care Romania va trebui sa depuna eforturi prelungite, precum cel al protectiei si ingrijirii copilului. Acest subiect a fost si este un subiect dificil pentru statul roman deoarece au existat cateva cazuri grave de incalcare acestui drept. In primul rand, Romania este unul dintre statele in care au fost descoperite numeroase cazuri de adoptii ilegale si de tratamente violente aplicate copiilor institutionalizati. Inca din 2000, a fost votata o noua strategie legislativa, administrativa si financiara in vederea rezolvarii tuturor problemelor din institutiile de ingrijire ale copiilor.

Rapoartele periodice ale Comisiei Europene subliniaza, inca din 1997, problemele protectiei copilului ca o conditie in procesul de aderare a Romaniei la UE. Fiecare dintre rapoartele de tara acorda o atentie deosebita protectiei copilului in cadrul criteriilor politice impuse de catre Consiliul European de la Copenhaga 1993. Trebuie mentionat ca raportul din 2001 apreciaza progresele realizate in domeniul protectiei copiilor institutionalizati, sugerand autoritatilor de la Bucuresti accelerarea procesului de reforma in domeniul desinstitutionalizarii copilului. Cu toate acestea insa, in 2001 eforturile constante ale asistentilor sociali ai Directiei de Protectie a copilului si reprezentanti ai ONG-urilor n-au dat rezultatele dorite in ceea ce priveste situatia copiilor strazii, un subiect care a reprezentata mereu o sursa de ingrijorare pentru Comisia Europeana.

Romania se confrunta cu o mare problema, copiii strazii, pentru rezolvarea careia inca nu a facut nimic. Este o situatie dificila care a adus numeroase mustrari din partea Comisiei Europene, de-a lungul anilor, insa nu s-a gasit, inca, o solutie optima eliminarii acestui fenomen. Raportorul Parlamentului European in Romania pe problemele drepturilor copiilor este baroneasa Emma Nicholson de Winterbourne, cea care trebuie sa se ocupe de solutionarea acestor probleme si care supravegheaza permanent masurile luate de catre Guvernul Romaniei. In urma aparitiei unor grave abateri in privinta adoptiilor internationale, aceste au fost stopate din 2000, astfel ca in 2001 au fost suspendate ultimele dosare ale familiilor straine care doreau sa adopte copii roman.

Pe baza Raportului din 2001, Guvernul a elaborat un "Parteneriat de aderare Romania - UE"  in 2001, in care incearca sa prezinte toate masurile pe care le-a adoptat pentru a putea sa se alinieze la prevederile Uniunii Europene si pentru a putea acoperi toate punctele lipsa, subliniate de catre Comisie in Raportul din 2001. De exemplu, Guvernul a abordat si problema institutionalizarii copilului: "In vederea unei implementari cat mai corecte a Conventiei de la Haga si eliminarii coruptiei din domeniul adoptiei, ANPCA a inceput revizuirea pe fond a legislatiei privitoare la adoptie. O masura de urgenta pentru restructurarea sistemului de protectie a copilului a fost infiintarea Autoritatii Nationale pentru Protectia Copilului si Adoptie (ANPCA). Conform prevederilor Legii nr. 252/2001 de aprobare a OU nr. 12/2001, ANPCA este organul de specialitate al Guvernului, care aplica politicile si elaboreaza strategiile in domeniul promovarii drepturilor copilului, ingrijirii si protectiei copiilor aflati in dificultate si a celor cu handicap, precum si in domeniul adoptiei."

O alta problema cu care se confrunta statul roman sunt minoritatile si drepturile acestora. Des respectarea libertatilor si drepturilor fundamentale ale minoritatilor este prevazuta in Constitutia Romania, exista numeroase conflicte intre minoritati si cetatenii romani. Statul roman a incercat sa aplaneze aceste conflicte si sa ofere minoritatilor din Romania drepturile civile si politice care le-au fost garantat prin constitutie. Cea mai importanta etnie este cea maghiara, reprezentand aproape 1,6 milioane de cetateni; etnie care se bucura de cele mai importante drepturi.

Cea de-a doua categorie de minoritati sunt cei de etnie roma, minoritate puternic integrata in sistemul politic si civil romanesc. Minoritatile din Romania au propriile institutii de invatamant; daca reprezinta mai mult de 20% din populatia unei localitati isi pot folosi limba materna in administratia publica; sunt reprezentati in Parlamentul Romaniei.

Se poate spune ca Romania a incercat sa indeplineasca si sa respecte cererile Comisiei Europene, adoptand si o "Strategie Nationala pentru Imbunatatirea Statutului Romanilor". Primul pas a fost facut, mai ramane ca Romania sa-si consolideze eforturile si sa puna in practica aceasta strategie, "in scopul combaterii eficiente a discriminarii in masa, precum si imbunatatirea conditiilor de trai"

Dupa cum se poate observa, Romania a evoluat substantial de la un stat comunist la un stat in plina democratizare, care se afla, de mai bine de 13 ani, intr-un lung proces de tranzitie. Eforturile statului roman de a implementa acquis comunitar si de respecta cerintele UE, au fost rasplatite prin declaratiile de presa ale responsabililor Uniunii in Romania. Dupa publicarea Raportului din 2001, Consiliul European de la Salonic privea cu optimism integrarea Romaniei in 2007, ca urmare a concluziilor privind progresele acesteia de-a lungul timpului: "In functie de continuarea progreselor in procesul de adaptare la standardele comunitare, obiectivul este de a primi Romania, ca stat membru in Uniune in 2007.

Ritmul negocierilor va fi mentinut, iar acestea vor continua pe aceleasi baze si pe aceleasi principii care au fost aplicate si celorlalte zece state in curs de admitere, fiecare candidat fiind judecat pe baza propriilor merite. Pe baza progreselor semnificative obtinute, Uniunea sprijina eforturile Romaniei de a incheia negocierile de aderare in 2004, si o invita sa accelereze pregatirile in acest scop. Discutiile sau deciziile asupra viitoarelor reforme ale politicilor comunitare, precum si noile perspective nu vor afecta in nici un fel continuarea negocierilor sau rezultatul acestora."[30].

Criterii economice

Pentru a deveni un stat al Uniunii Europene, Romania trebuie sa aiba si o economie de piata functionala, sa poata faca fata, pe termen mediu si lung, concurentei din Uniune. Cel de-al doilea criteriu pe care se bazeaza aderarea la Uniunea Europeana, dupa cel politic, este cel economic. Pentru Romania asigurarea unui ritm de crestere economica reprezinta o conditie esentiala daca doreste sa se integreze in structurile europene. Aceasta crestere economica este determinata, in primul rand, de o crestere a competitivitatii economiei romane si de capacitatea implementarii cerintelor enuntate in cadrul Strategiei Lisabona.

Comisia Europeana a analizat situatia Romaniei inca din 1997 si a urmarit progresele acesteia in crearea si sustinerea unei economii de piata functionale. In 1997 existau cateva progrese slabe insa Romania se afla departe de a indeplini acest criteriu. Preturile fusesera liberalizate insa nu erau garantate drepturile de proprietate si nici nu exista o politica economica coerenta. Ceea ce surprinde placut, este faptul ca Romania a putut evolua intr-o perioada relativa scurta (anul 1997), de la o industrie neproductiva, catre o industrie competitiva, la sfarsitul lui 2001.

In cadrul Raportului din 2001 Comisia Europeana sustinea ca Romania nu avea o economie de piata functionala si ca nu este capabila sa fie competitiva, neputand sa faca fata presiunilor concurentiale alea Uniunii Europene. Eforturile Romaniei au fost insa laudate de catre Comisie, care a sustin ca exista numeroase progrese la nivelul anului 2001, chiar daca trebuie sa se mai lucreze in acest domeniu.

In urma discutiile dintre Guvernul Romaniei si Comisia Europeana s-a elaborat un Program de guvernare pentru 2001-2004, votat de catre Parlament cu ocazia investirii noului Guvern si implementat pe baza unui plan de actiune formulat ulterior. Evolutia celor mai importanti indicatori macroeconomici pentru intervalul 2001-2004, este urmarita pe baza reglementarilor Programului de guvernare 2001-2004, evidentiindu-se posibilitatea amplificarii dezvoltarii economice din acest an, la o calitatea superioara cresterilor economice din tarile U.E. si unele dintre tarile in tranzitie.

"Pentru planul de aderare la UE 200-2001 se iau anumite masuri precum: restructurarea drastica a sectoarelor energo si material intensive si a celor cu supracapacitati; reducerea an de an a inflatiei, pastrand si in noua proiectie in 2004, o inflatie cu singura cifra; accelerarea modificarii structurilor de proprietate si a celor de productie prin extinderea si consolidarea sectorului privat astfel incat ponderea acestuia sa ajunga - la orizontul lui 2004 la nivelul de 70-75%; consolidarea mediului concurential si eliminarea blocajului in structurile viabile ale economiei, pe fondul izolarii sectoarelor neviabile; combaterea obstacolelor administrative; valorificarea avantajelor comparative ele Romaniei in domeniul calificarii fortei de munca si al pietei de consum in stimularea cresterii economice in acelasi timp cu sporirea volumului exporturilor de produse prelucrate"[31]

Evolutia economiei din primele luni ale anului 2001 sustine optimismul prognozat de catre autoritatile romane cu privire la o crestere economica de peste 4%. "Masurile de politica macroeconomica intreprinse in anul 2000, in conformitate cu Strategia nationala de dezvoltare economica a Romaniei pe termen mediu, au stopat declinul economic inceput in anul 1997 si au asigurat o crestere a produsului intern brut cu 1,6%, in conditiile revigorarii procesului investitional si a exportului. Totusi, procesul de reforma nu a avut consistenta dorita, ceea ce a determinat persistenta unor dezechilibre macroeconomice oglindite in evolutia structurala a unor indicatori si mai ales in evolutia eficientei macroeconomice."[32]

Acest optimism a fost in anul 2001 debordant, observandu-se chiar si in aprecierile Comisiei Europene, care sustine ca mediul macroeconomic a evoluat pentru prima data, dupa o cadere de aproximativ 3 ani a activitatii economice. In parte a lui 2001, produsul intern brut a crescut cu 4,8% fata de 2000. Cu toate acestea, spatiul romanesc este defavorizat de o inflatie foarte mare, care des a scazut fata de anul 2000, se mentine inca la o inaltime destul de ridicata.

Romania se confrunta cu cateva probleme foarte dificile precum: existenta unui mediu macroeconomic fragil, un cadru legislativ si institutional slab dezvoltat, lipsa angajamentului de a implementa propriile reforme cat si o rata a coruptiei extrem de periculoasa. Toate aceste aspecte negative impiedica dezvoltarea economiei romanesti si transformarea acesteia intr-o economie competitiv pe plan extern.

Pentru a respecta prevederile Acordului European, in Romania, trebuie sa existe un cadru legislativ transparent si corect, eliminandu-se din peisajul economic deciziile care contravin legislatiei din domeniul concurentei si ajutorului de stat, decizii care, de cele mai multe ori, sunt incompatibile cu acquis-ul comunitar. Guvernul Romaniei sustine ca pe parcursul anilor viitori se va asigura ca agentii economici nu vor incalca Legea concurentei nr. 21/1996, iar cei care vor denatura, in vreun fel, concurenta de pe piata romaneasca, vor fi trasi la raspundere.

Prin acordul de la Copenhaga, Romania si-a asumat responsabilitatea de a avea, pana in 2007, o economie de piata functionala si competitiva. Acest tip de economie are nevoie de liberalizarea schimbului si preturilor. Aceste criterii au fost indeplinite de catre Romania inca din primul an al negocierilor. In prezent, de la liberalizarea preturilor, fac exceptie cele care sunt administrate de catre Oficiul Concurentei si de alte organisme cu rol in reglementarea acestora ("Autoritatea Nationala de Reglementare in domeniul energiei", "Autoritatea Nationala de Reglementare in domeniul gazelor naturale"), tarifele regiilor autonome cat si cele din cadrul activitatilor de monopol natural sau unele activitati care, prin lege, detin un statut special ( "energie electrica si termica", "gaze naturale", "transport de calatori pe calea ferata si fluviala", "medicamente de uz uman", "servicii telefonice, postale, apa si canalizare"). Liberalizarea preturilor ajuta la crearea unui mediu de afaceri viabil si asemanator celui din Uniunea Europeana. Pentru a realiza acest obiect este necesara respectarea legislatiei in vigoare si, mai ales, implicarea autoritatilor in aplicarea acestei strategii in domeniul concurentei dar si in cel al ajutorului de stat.

Oricum alinierea Romaniei la piata economica european a reprezentat permanent un scop fundamental al autoritatilor de la Bucuresti, scop imposibil de atins fara ajutorul Bancii Nationale din Romania, cea care resimte puternic fiecare schimbare aparuta pe piata interna romaneasca. "Romania trebuie sa de la politicile discretionare spre reguli internationale pentru ca aceste politici incep sa fie standardizate pe plan international. Reevaluarea politicii de schimb si asigurarea stabilitatii regulilor in timp, o constructie de credibilitate economico-financiara a Romaniei pe plan international."[33]

Un alt obiectiv pentru perioada 2001-2004, este acela de liberalizare a contului de capital, actiune necesara Romaniei daca se doreste integrarea europeana. In perspective acestui scop, Romania s-a asumat responsabilitatea de a liberaliza contul de capital si de a analiza principalele fenomene care pot aparea in urma transpunerii acestei strategii. "Procesul liberalizarii contului de capital conjugat cu transpunerea in practica a strategiei generale de pregatire a aderarii Romaniei la Uniunea Europeana si de integrare ulterioara in structurile europene sunt factori determinanti ai cresterii competitivitatii economice, conditie sine qua non a convergentei spre standardele macroeconomice europene"[34] Pentru a putea sa liberalizeze in totalitate contul de capital, asa cum prevad cerintele Strategiei de la Lisabona, Romania trebuie sa sustina o crestere constanta a economiei si competitivitatii sale pe piata internationala.

Datorita relansarii economiei s-a observat o imbunatatire a capacitatii de ocupare a fortei de munca, astfel ca in 2000 era de 10,5% comparativ cu anul precedent cand era de 11,8%. Cresterea economica de durata poate fi explicata prin faptul ca a crescut evolutia cantitativa si structurala a exporturilor si importurilor. "Rata medie lunara a inflatiei a fost in perioada ianuarie-mai a.c. de 2,5%, in scadere fata de cea realizata in perioada corespunzatoare a anului 2000 (3,0%). Fata de luna decembrie 2000, preturile de consum au crescut in primele 5 luni din acest an cu 13,0%, datorita majorarii cu 15,3% a preturilor marfurilor alimentare, cu 14,3% a tarifelor serviciilor si cu 9,9% a preturilor marfurilor nealimentare."

Pentru 2001, obiectivul principal este de a reduce rata inflatiei la un standard anual de 25%. Strategia de politica monetara va fi aplicata pe tot parcursul lui 2001, banca monetara centrala concentrandu-si atentia asupra prioritatii monetare. Astfel ca in perioada 2002-2004, deflatia va reprezenta unul din scopurile principale ale economice romanesti, politica monetara dedicandu-se cu prioritate doar acestuia. In intervalul 2002-2004, principalul obiectiv al Guvernului Romaniei este acela de a limita deficitul bugetar la cca. 3% iar in 2001 de cca. 3,5%. Deficitul inflationist va fi finantat din surse externe prin "imbunatatirea managementului activitatii trezoreriei statului; reglementarea coerenta a pietei secundare a titlurilor de stat; consolidarea capacitatii de management financiar la nivelul MFP prin imbunatatirea metodelor de management al numerarului in circulatie."

Sistemul bancar este cel care sustine cel mai puternic realizarea criteriului economic, fiind cel care supravegheaza respectarea cerintelor Uniunii deoarece acestea se proiecteaza asupra sa. In general, capitalul romanesc, ca si celelalte capitaluri din Europa Centrala, s-a desprins din comunism si de aceea nu s-a putut concentra asupra formarii unui sistem bancar de origine autohtona, bazandu-se pe ajutorul capitalului extern. Elementul critic al Romaniei (asa cum reiese dintr-un raport FMI din 1997 ) este ca "a iesit din comunism cu o economie care suferea mai mult decat majoritatea fostelor tari comuniste din zona, functionand pe principiul centralizat de comanda-control, lipsit de un mecanism de autoreglare, ceea ce explica rigiditatea sistemului de schimbari". De aceea, Romaniei i s-a impus de catre Uniunea Europeana, sa-si modernizeze sistemul bancar, sa scape de toate intreprinderile care consumau nu mai aduceau profit bugetului de stat si sa initieze procesul de privatizare. Comisia Europeana a atras atentia, in Raportul din noiembrie 2001, ca in Romania statul detine mai mult de 50% ( restul apartinand bancilor straine) din capitalul bancar, situatie care, in vederea integrarii la UE, trebuie sa se modifice. Exemplul unei astfel de situatii este cel al Casei de Economii si Consemnatiuni (CEC), care este cea mai problematica banca din proprietatea statului.

La nivelul lui 2001, Guvernul dorea restructurarea acesteia si imbunatatirea indicatorilor de performanta bancara. Pentru 2002, Casa de Economii si Consemnatiuni avea o noua responsabilitate care ajuta la reformarea sa, adica participarea la acreditarea constructiei de noi locuinte si de intreprinderi mici si mijlocii. Dupa aceste incercari de a da noi perspective sistemului bancar din Romania in 2004 se pune, pentru prima data, problema privatizarii intregului sector.

O alta problema extrem de importanta, asupra careia s-a discutat in cadrul Raportului din 2001, este cea a sectorului privat, inca subdezvoltat, existand numeroase intreprinderi care apartineau statului si care, din nefericire, nu aduceau nici un profit dar care inghiteau numeroase fonduri din bugetul de stat. Pentru eliminarea acestora, Romania trebuie sa sustina procesul de privatizare, primii pasii fiind facuti, la inceputul lui 2001, prin vanzarea a doua mari companii: SIDEX Galati si Banca agricola. Privatizarea celei mai mari fabrici de otel din tara, SIDEX, a avut, in primul rand, o valoare simbolica, initiind acest lung proces de vindere a tuturor intreprinderilor fara profit (laturi de SIDEX au urmat alte 40 de companii medii si 180 mici).

Pentru a putea facilita procesul de privatizare, autoritatile au modificat administratia care se ocupa cu realizarea acestui obiectiv. Noul guvern a desfiintat Fondul Proprietatii de Stat, institutia care se ocupa de privatizarea intreprinderilor statului, si a inlocuit cu "Autoritatea pentru Privatizarea si Administrarii Proprietatilor de Stat" (APAPS). Aceasta noua autoritate legala are drept responsabilitate accelerarea procesului de privatizare. Chiar daca legea privatizarii nu a fost modificata, autoritatile statului sunt de acord sa adopte o politica mai flexibila ("case-by-case") in analizarea cererilor intreprinderilor care au un investitor foarte puternic. Pentru a evita coruptia, Comisia Europeana a cerut Romaniei sa dea dovada de transparenta si corectitudine in analizarea cererilor de privatizare. Pentru a facilita investitiile straine si a ajuta sectorul privat sa se dezvolte, prioritatile Guvernului Romaniei pentru 2002 se indreapta in special catre acest sector. Trebuie sa creeze un mediu de afaceri prielnic si sigur, bazat pe un sistem legislativ corect cat si pe un sistem institutional eficient si greu de corupt.

Adoptarea "Planului de actiune al Programului de guvernare pe perioada 2001-2004" va asigura obtinerea rezultatului dorit si anume o crestere economica durabila, in un ritm care sa determine reducerea decalajelor fata de celelalte tari europene.

Pornind de la ideea ca economia din Romania trebuie sa devina o economie de piata functionala si sa asigure, printr-o dezvoltare de durata, scaderea diferentelor de productivitate si adoptarea unui standard de viata asemanator celui din spatiul ero-atlantic, se doreste implementarea unui ritm de crestere a produsului intern brut pentru intervalul 2001-2004 de peste 5%. Pentru acest interval de timp, se estimeaza o crestere a economisirii si a ratei investitiilor care va ajunge aproape 22% din PIB. Alte progrese fantastice s-au facut in sectorul privat, care in 2001, a reprezentat 64,5% din PIB-ul din 2001. La capitolul progrese pe 2000-2001 nu trebuie sa fie uitat unul dintre cei mai importanti factori ai competitivitatii Romaniei pe piata europeana: factorul uman, care trebuie nu doar sa respecte cerintele UE dar si sa se adapteze la conditiile de munca si de viata din Uniune.

In sinteza, se poate sustine cǎ Romania a incercat sǎ ia in calcul toate cererile Uniunii Europene, si prin adoptarea planului de masuri pentru 2001-2004, sǎ linieze o strategie capabilǎ sa ducǎ la integrarea din 2007. "Romania has made pregress towards establishing a functioning market economy and although it would not, in the medium term, be able to cope with competitive pressure and market forces within the Union, it has taken measures that would allow to develop its future capacity, provided that it keep to the engaged economic reform path" . Dupa cum se poate observa, Romania se afla pe drumul cel bun in procesul de aderare, si dupa toate posibilitatile, data de 2007 ramane ca data finala de aderare a acesteia la Uniunea Europeana.

In cazul amanarii aderarii trebuie sa se tina cont de numeroase probleme care apar anterior acestora, dat fiind ca Romania de mai bine de cativa ani si-a concentrat intreaga atentie in vederea realizarii acesteia. "Elementul esential de care trebuie tinut cont este ca deja economia din Romania face parte din sistemul economic al Uniunii Europene.   Economia din Romania, spre evitarea formulei consacrate 'economia romaneasca', ce nu mai are acoperire deplina in realitate. Axa majora a economiei din Romania nu mai este romaneasca. Productia si distributia de petrol, distributia de gaze si electricitate, telefonia fixa si mobila, productia de otel si ciment, bancile - toate apartin deja capitalului vest-european. Nu este in aceasta afirmatie vreo critica, vreo lamentatie sau vreun protest. Este reflectarea unei realitati. Proprietatea si deci deciziile in respectivele domenii apartin vest-europenilor. Guvernul Romaniei este spectator. Daca s-ar mai gandi cineva in Romania sa faca strategii si programe - noroc ca nici nu se gandeste! -, n-ar avea de ce, pentru ca in respectivele sectoare de importanta majora, 'partea romana' (fie ca este vorba de Guvern sau de capitalul autohton) nu mai are nici parghii, nu mai dispune nici de resurse, nici de decizie."

Amanarea integrarii Romaniei va afecta atat Uniunea Europeana dar in principal situatia actuala a tarii. De aceea se preconizeaza ca partea vest-europeana va sustine aderarea Romaniei, indiferent de modul in care se vor va comporta oartea politica sau de si de ceea ce vor dori frustratii extinderii, ori capitalul vest-european va trebui sa renunte actiunile Romaniei. Daca partea economica nu va sustine acest proiect de integrare a Romaniei se va crea un clivaj intre economia vest-europeana care s-a dezvoltat in Romania si restul economiei. Partea care ingrijoreaza cel mai mult este cǎ dacǎ economia dezvoltatǎ din Romania nu va fi ajutatǎ si sustinutǎ de catre Uniune, ea va fi afectatǎ negativ de cea subdezvoltatǎ.

A2: Comparatia evolutiei Romaniei din 2001 pana in 2005 - Analiza pe baza rapoartelor Comisiei Europene si a Programelor de Guvernare

Pentru a putea analiza mai bine progresele Romaniei din 2001 si felul cum au evoluat, ar trebui sa analizam lunga perioada de schimbari si reforme care a caracterizat Romania ultimilor ani. Cel mai indicat ar fi sa urmarim progresele anului 2005 asa cum reies ele din Raportul de Monitorizare. Acest interval de timp a marcat o cotitura in negocierile de aderare la Uniune, caracterizata de transformarea raportului anual intr-un raport de monitorizare, care nu mai prezinta situatia anuala a Romaniei, ci o analiza trimestriala a progreselor si ramanerilor in urma, in ceea ce priveste implementarea acquis-ului comunitar.

Din 25 octombrie au fost aprobate Rapoartele de Monitorizare de catre Comisa Europeana, motiv care a determinat declaratia lui Jonathan Sheele cu privire la progresele Romaniei. "Existenta problemelor pe care le semnaleaza Raportul nu este nici un caz neasteptata sau fara precedent. Dar nu este timp pierdut aratand cu degetul si intrand in jocurile politice de aruncare a vinei de la unul la altul. Continuu sa fiu convins ca Romania poate inca sa rezolve toate aceste probleme astfel incat sa fie gata de aderare la 1 ianuarie 2007. Comisia Europeana - si Delegatia sa in Romania - e pregatita sa sprijine Romania si guvernul sau in eforturile de indeplinire a acestui obiectiv.[39]

Rapoartele de tara evalueaza atat progresele cat si "bilele negre" ale aderarii, sugerand viitoarele etape pe care trebuie sa le parcurga Romania pentru a putea adera in 2007. Metoda este diversa de rapoartele dinainte de 2005; bazandu-se trei categorii: prima categorie: "domenii in care o tara este pregatita", acele zone care sunt pe cale de a fi reglementate; a doua categorie: "domenii care necesita eforturi sporite", cele care pot fi gata la momentul aderarii; a treia categorie: "domenii acre constituie motive serioase de ingrijorare", acele capitole care reprezinta principalul motiv de ingrijorare al Comisiei, in care fie eforturile Romaniei nu au fost in totalitate acceptate.

Ca si in cazul Raportului din 2001, informatiile pe care se bazeaza Raportul din 2005 au fost furnizate de catre guvernul Romaniei, de unele institutii financiare si administrative sau de catre ONG nationale si internationale. In permanenta Romania s-a aflat sub supravegherea Comisiei Europene, toate decizii sau masurile luate in perioada 2004-2005 fiind strict analizate de catre Comisarul European la Bucuresti.

Fata de Raportul din 2001, cand Romania indeplinise mare parte din cererile politice dar mai avea unele lipsuri destul de mari, in 2005, Raportul subliniaza ca acest domeniu a fost rezolvat cu succes si ca nu mai prezinta o sursa de preocupare pentru Comisia Europeana. De aceea Comisia Europeana a continuat sustinerea Romaniei in vederea aderarii la 1 ianuarie 2007, cerandu-i sa continue lungul proces de reforme, initiat in 2001, si sa respecte cu exactitate criteriile de aderare.

Referindu-se la criteriile politice si la faptul ca reprezinta domeniul in care au existat cele mai multe succese, in urma Raportului din octombrie Olli Rehn declara: "Romania a realizat progrese considerabile in vederea aderarii la Uniunea Europeana, insa au mai ramas cateva domenii in care trebuie sa continue eforturile, si depinde de autoritatile de la Bucuresti daca Romania va deveni membru cu drepturi depline al Uniunii la data prevazuta" Totusi Romania ar trebui sa fie foarte atenta deoarece eforturile sale nu s-au incheiat, ramanand sub supravegherea Comisiei Europene, care va monitoriza atent toate deciziile luate in acest interval de timp. Urmatorul Raport de Monitorizare va aparea in aprilie-mai 2006, raport extreme de important fiindca este cel care decide daca Romania este pregatita sa adere in 2007 sau se recomanda amanarea pana in 2008.

Dar cel mai indicat ar fi sa observam modul cum a evoluat Romania din 2001 pana in 2005 si felul cum au fost puse in aplicare deciziile Guvernului in vederea sustinerii procesului de aderare la Uniune.

Dintre toate domeniile care s-ar incadra in criteriile politice, Comisia Europeana sustine ca Romania are cateva probleme, inca, serioase cu reforma administratiei publice. Aceasta problema a fost semnalata permanent in cadrul fiecarui Raport de tara si, chiar daca in 2001, Guvernul si-a asumat responsabilitatea sa rezolve toate lacunele sistemului administrative roman, la 2005 situatia nu se schimbase radical. Inca mai exista o oarecare incoerenta interna a procesului decizional care are nevoie absoluta de stabilirea unei politici clare ("clear political drive"). Nu se poate vorbi de o calitate superioara a administratiei deoarece exista o implicare continua a politicului in sistemul administrative, iar implementarea legilor nu se face in conformitate cu cererile Uniunii Europene.

Aceste probleme au fost semnalate si in Raportul din 2001 si persista si in Raportul de monitorizare din 2005, semn ca Guvernul nu a facut eforturile necesare implementarii noului statut al functionarului public. Ca si in 2001, la momentul aparitiei Raportului in 25 octombrie 2005, Guvernul a elaborat imediat un nou proiect de masuri care ar fi trebuit sa se bazeze pe cererile Comisiei Europene, proiect care trebuia sa acopere perioada octombrie 2005-mai 2006.

In privinta reformei administratiei publice, acest proiect prevede o modernizare a personalului din Administratie cat si o imbunatatire a resurselor umane din cadrul institutiilor publice prin adoptarea unui plan de ocupare a functiilor publice, evitandu-se astfel examene corupte. Se poate vorbi chiar de o reformare a functiei publice astfel inca functionarii sa se afle permanent in functia cetatenilor, conditiei necesara alinierii la Uniune.

Dupa cum se poate observa, persista aceleasi probleme ca si in anul 2001. Raportul subliniaza din nou faptul ca "normele de implementare a actelor normative nu sunt intotdeauna publicate" si ca functionarii isi asuma, de cele mai multe ori, responsabilitatea de a interpreta legislatia si de a o aplica dupa bunul plac in domenii precum "reglementarile legale si procedurile administrative pentru licente si autorizatii, precum si in domeniul impozitarii, creand astfel o oportunitate sporita pentru mita si coruptie"[41]. Aceste observatii au determinat decizia Guvernului Romaniei, ca prioritate pentru 2006, de a monitoriza permanent respectarea prevederilor legii nr.7/2004, care se refera la "Codul de conduita a functionarilor publici" si a modului cum se face implementarea legislatiei la nivel local.

Des, inca din 2001, se subliniase faptul ca deciziile politice se iau pe baza "ordonantelor de urgenta" si ca acest lucru dauneaza Parlamentului (intarind prea mult puterea Guvernului), problema continua sa existe si este trecuta drept o "bila neagra" si in Raportul din 2005. Toate aceste lipsuri ale administratiei publice din Romania duc la lipsa oricarui tip de coerenta si claritate in activitatile principalilor subiecti decizionali.

Cel mai dificil domeniu este cel al reformei functiei publice si de aceea Romania va trebui sa rezolve toate aceste lipsuri pana in mai 2006, lucru care a determinat Guvernul sa aplice numeroase legi cat si adoptarea unui sistem se salarizare unitara a tuturor functionarilor publici, prevenind astfel coruptia. Functionarii debutanti au salarii foarte mici si de aceea administratia nu reprezinta una dintre optiunile tinerilor absolventi ai invatamantului superior; cei care raman doresc sa acumuleze cat mai multa experienta si pot fi usor corupti. Tocmai de aceea una dintre masurile Guvernului pentru perioada 2005-2006 este aceea de a elabora "strategia de implementare a unui sistem viabil de salarizare a functionarilor publici . si de a elabora si adopta proiectul de act normativ pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea sistemului unitar de salarizare a functionarilor publici."[42] Dupa cum se poate observa, in decursul a 4 ani (2001-2005), Romania are aceleasi probleme la implementarea criteriilor politice cerute de catre Uniunea Europeana.

In 2001 s-a votat autonomia financiara a administratiei locale insa exista grave dificultati in aplicarea acestei decizii deoarece autoritatea locale dau dovada de incapacitate in gestionarea fondurilor proprii, depinzand de deciziile centrale. Descentralizarea administratiei publice locale, atat financiara cat si administrativa, a fost initiata in anul 2001 si, pana in 2005, nu fusese inca incheiata. Din cauza acestei situatii Guvernul Romaniei si-a impus (sau i-a fost impus de catre Comisie) sa continue acest proces si sa elaboreze un nou proiect de metodologie privind supravegherea procesului de descentralizare.

Planul de masuri in vederea ajustarii reformei administratiei publice va trebui implementat pana la sfarsitul lui mai 2006 si contine toate masurile necesare "intaririi capacitatii institutionale a administratiei publice romanesti in vederea realizarii descentralizarii financiare" si "imbunatatirii coordonarii si cooperarii inter-institutionale in procesul de elaborare a politicilor publice, prin delimitarea mai precisa a responsabilitatilor privind implementarea politicilor ce revin institutiilor si unitatilor, in primul rand UPP"[43]

Un alt capitol extrem de dificil, pe care Romania ar trebui sa-l rezolve pentru a se integra in Uniune in 2007, este cel al reformei sistemului judiciar. In 2001, in cadrul Planului de aderare la Uniunea Europeana, Adrian Nastase, prim-ministrul Romaniei, isi impunea ca masura Nr.1 eliminarea coruptiei sistemului judiciar roman si transformarea acestuia intr-un sistem functional conform celor mai inainte standarde. Din pacate, in 2005, reforma juridica stagna si Romania primea, iar, "bile negre" in domeniul judiciar. Se poate spune ca s-au modificat multe aspecte neplacute si ca situatia este, in 2005, destul de pozitiva (s-au implementat cele mai importante cereri ale Comisiei) insa Romania trebuie sa se pregateasca pentru raportul decisiv din mai 2006. In 2001 s-a elaborat un "Plan de Actiune" dar se pot observa numeroase intarzieri in implementarea corecta a acestuia. Ca si in administratia publica si in sistemul judiciar exista un sistem de salarizare precar care ajuta la coruperea functionarilor.

De aceea se impune urgent elaborarea unui nou sistem salarial dar si a unui sistem al resurselor umane, al aparatului tehnic care lucreaza in Justitie. Se pare ca Romania sufera la capitolul comunicare, fie comunicarea dintre Guvern sau Parlament, fie cea dintre cetateni si functionarii public (atat administratia publica dar si Justitia).

Comisia Europeana cere o crestere a transparentei a actului justitiar, a comunicarii tuturor deciziilor luate in interesul cetateanului. Toate aceste obiective au nevoie de suportul financiar al statului roman, de dotarea institutiilor cu aparatura tehnica necesara asigurarii comunicarii dintre functionarii din justitie si opinia publica romana. In 2001 Guvernul isi dorea dotarea birourilor de relatii publice, din cadrul Judecatoriilor sau Tribunalelor, cu aparatura tehnica de ultima generatie; in 2005 aceasta masura prioritara se gaseste si pe Agenda de lucru a noii guvernari.

O alta problema cu care se confrunta statul roman este cea a ocuparii functiilor din Justitie si a faptului ca exista 439 de posturi libere de judecator, 588 vacante de procurori si 326 de grefieri. Comisia Europeana a semnalat aceasta vacanta a posturilor, considerand ca ele trebuie ocupate pana la sfarsitul lui 2006 deoarece exista un volum de munca prea mare in sistemul judiciar; volum care suprasolicita angajatii din justitie, neputand oferi o calitate superioara a serviciilor sistemului judiciar pentru cetateni. De aceea Guvernul Romaniei trebuie sa asigure o "imbunatatire a calitatii actului de justitie" prin asigurarea accesului in sistem a "Inaltei Curti de Casatie si Justitie" cat si supravegherea constata a tuturor deciziilor luate in cadrul Ministerului de Justitie.

Ceea ce a atras atentia Comisiei Europene este faptul ca exista prea multe amanari in cadrul proceselor, amanari nejustificate care duc la intarzierea hotararilor, fie in domeniul de procedura civila cat si in cel de procedura penala. Toate aceste amanari duc la construirea unui climat nesigur in spatiul romanesc, in care puterea si transparenta justitiei sunt puse la indoiala, nu doar de catre cetateni dar si de catre forurile internationale.

Pentru a putea fi pregatita pentru Raportul din aprilie-mai 2006, Romania va trebui sa rezolve toate aceste "lipsuri" ale sistemului judiciar asa ca s-a propus organizarea unor vizite, din partea reprezentantilor romani, la "Curtea de Justitie a Comunitatii Europene" si la "Curtea Europeana a Drepturilor Omului", pentru a putea studia procedeele analiza si decizie, cu care lucreaza Curtea Europeana.

Dupa cum se poate observa, domeniul judiciar sufera inca de grave ramaneri in urma, chiar daca s-au facut numeroase progrese fata de anul 2001. Toate aceste progrese au fost subliniate de catre Comisie dar cele mai importante raman, in continuare, domeniile in care nu s-au inregistrat atatea reforme. Acestea ocupa locul intai in preocuparile Comisiei Europene deoarece pot impiedica Romania sa evolueze si stau in calea respectarii cerintelor impuse de catre Uniunea Europeana.

Raportul de monitorizare este cu atat mai important cu cat face o clara diferenta intre situatia Romaniei dinainte de 2001 si cea din 2005. Accentul cade, de data aceasta, pe zonele in care nu au fost rezolvate criteriile in totalitate, facandu-se permanent paralela cu domeniile incheiate succes in timpul negocierilor. In ceea ce priveste raportul din 2005 Emma Nicholson, fostul raportor pentru Romania, considera ca este cel mai bun pe care l-a mai avut Romania, raport intocmit cu ajutorul corpului diplomatic format din reprezentanti ai statelor membre. Cat despre coruptie, Emma Nicholson considera ca poate fi o problema rezolvabila, la fel ca toate celelalte pe care le-a depasit Romania si ca sustine aderarea din 2007: "Sper ca in 2007 von putea spune Romaniei - Bine ai venit in randul nostru!" .

Raportul din 2005 sustine aderarea Romaniei la 1 ianuarie 2007, fiind unul dintre cele mai pozitive rapoarte ale Comisiei Europene, dar avertizeaza ca neindeplinirea cerintelor va duce la o inevitabila amanare a acestui proces in 2008. Sunt necesare eforturi deosebite pentru continuarea reformei din administratie publica cat si punerea in practica a reformei sistemului judiciar. Ultima problema, si cea mai grava dintre toate, este lupta impotriva coruptiei, mai ales a coruptiei la nivel inalt. De aceea Comisia cere ca toate cazurile de coruptie, care au vreo legatura cu crima organizata, sa fie cercetate intr-un mod mai serios si eficient.

Inca din 1997 (la doi ani de la initierea procesului de negociere) in Opinia Comisie Europene se demonstra ca principala problema a Romaniei este coruptia. Chiar daca in 2001 (la 4 ani de la primul raport pe tara) se semnalau progrese deosebite, Comisia avertiza Romania ca nu e de ajuns sa adopte o noua legislatie dar trebuie sa o si respecte, referindu-se la legislatia achizitiilor publice, care juca un rol extrem de important in stoparea coruptiei.

In 2005 persista aceeasi veche problema: coruptia. Desi se indreapta cu pasi decisivi catre aderare, continuand reforma sistemului judiciar, sustinerea presei libere si restituirea proprietatii private, Romania nu poate depasi coruptia, care a patruns la toate nivelele, de la cel mai jos la cel mai inalt. "Evaluari si analize organizate de catre organizatiile nationale si internationale confirma faptul ca coruptia ramane o problema raspandita si serioasa care afecteaza multe aspecte ale societatii."[45]. Legislatia exista inca din 2001, cand s-a aprobat "Planul national de prevenire si combatere a coruptiei" dar nu a fost implementata cu seriozitate, dovada ca aceasta problema persista si poate impiedica aderarea Romaniei in 2007.

Bazandu-se pe vechiul plan, aprobat in 2001, in 2005 se adopta un nou plan, "Planul de actiune pentru implementarea Strategiei Nationale Anticoruptie 2005-2007", care prevede reglementarile necesare respectarii legislatiei. Se cere, in primul rand, o crestere a transparentei in administratia publica cat si monitorizarea Legii 52/2003 privind transparenta in administratia publica si a Legii 544/2001 care sustine accesul la toate informatiile de interes public.[46]

Un lucru care ingrijoreaza Comisia Europeana este faptul ca, in Romania au fost raportate prea putine procese de coruptie la nivel inalt, des se stie ca este una dintre tarile in care acest fenomen a luat amploare dupa revolutie. Guvernul a declarat de fiecare data ca v-a asigura o transparenta a finantarii marilor partide politice, cele care detin puterea si care ar putea fi finantate de catre cele mai corupte persoane. Este evident ca acest lucru nu s-a intamplat, des a fost promis de fiecare guvern, indiferent de culoarea politica, dupa intocmirea fiecarui raport al Comisiei Europene. Institutia principala care investigheaza procese de coruptie este DNA, care a devenit, de putin timp, parte a Parchetului general impreuna cu alte institutii care au responsabilitati in acest domeniu.

Coruptia a patruns in Romania la toate nivele: atat administrativ, cat si la nivelul Autoritatii Vamilor, Garzii Financiare, Inspectoratului General al Politiei sau Inspectoratului Politiei de Frontiera. In aceste conditii Guvernul Romaniei trebuie sa faca un efort titanic de a putea eradica frauda si coruptia care paralizeaza procesul decizional cat si dezvoltarea economica a tarii. Ca solutie unica a fost propusa " publicarea unui raport de evaluare a progresului in implementarea SNA (Strategiei Nationale Anticoruptie) 2005-2007 si a legislatiei anticoruptie, precum actualizarea SNA 2005-2007 in masura in care necesitatea rezulta din evaluare" . Coruptia reprezinta unul dintre motivele de ingrijorare ale Comisiei Europene, care sustine in cadrul Raportului de Monitorizare, ca este absolut necesar sa se actioneze in domeniul afacerilor interne si in lupta impotriva coruptiei, masuri urgente pentru ca tara sa fie pregatita de a deveni membru al Uniunii in 2007.

Mǎsurile legislative nu sunt suficiente deoarece au fost propuse de fiecare data si apoi incalcate asa ca, de aceasta data, Comisia face apel la constiinta poporului roman la implicarea societatii civile in lupta impotriva coruptiei. Daca cetatenii renunta la cultul "spagii" la "micile atentii" pe care le ofera pentru a obtine rezultate mai mult sau mai putin ilicite, atunci se vor observa primele modificari. Coruptia nu are loc doar la nivelul cel mai inalt are loc chiar si la oamenii de langa noi, la micile gesturi pe care le oferim pentru a ne bucura de beneficii, care de fapt nu ne apartin. In 2005 noul guvern a initiat un nou proiect intitulat: "Transparenta si Etica in Administratia Publica", in colaborare cu asociatia: "Asistenta si Programe pentru Dezvoltare durabila - Agenda 21" care se adreseaza mai intai oamenilor simpli, cetatenilor romani, constiintei publice romanesti.

Constientizarea opiniei publice trebuie sa ajute Guvernul Romaniei sa rezolve problema coruptiei; aceasta constientizare va avea loc prin intermediul posturilor de televiziune si al tuturor mijloacelor de informare in masa. Ceea ce este cel mai important este ca Romania, daca doreste sa devina stat al Uniunii Europene, trebuie sa-si asume aceste responsabilitati, care nu se rezuma doar la un dialog al inaltelor institutii ci si la un dialog al cetatenilor, la responsabilitatile care tin de calitatea de "cetatean al Uniunii Europene".

Pentru a se putea eradica definitive fenomenul coruptiei, pentru 2006, "Planul de masuri pentru aderarea la Uniunea Europeana" cere ca functionarii Institutiilor vizate de catre Comisia Europeana, sa fie supusi la numeroase teste de integritate si profesionalism de catre Ministerul Administratiei si Internelor. Independenta Institutiilor si corectitudinea functionarilor publici garanteaza statul de drept si cresc increderea Comisiei Europene in capacitatea Romaniei de schimbare si de aliniere la standardele Uniunii. Trebuie subliniata, in acelasi timp, si rolul sistemului juridic, care reprezinta o cheie importanta a procesului de aderare a Romaniei.

Comisarul European pentru extindere, Gunter Verheugen, considera ca sistemul juridic este o piatra de temelie pe care se bazeaza intregul edificiu de stat candidat la Uniunea. De aceea el sustine procesul de reforma a sistemului juridic, cerand modernizarea acestuia si independenta fata de executive. Fara un sistem juridic independent nu se poate aplica legislatia europeana si nu se poate imbunatati calitatea actului juridic fata de cetatenii romani. Nu trebuie sa uitam ca un sistem juridic modern si independent are puterea de a inlatura coruptia, crescand astfel increderea investitorilor straini in Romania si dezvoltand economia.

O economie functionalǎ este necesara Romaniei pentru cǎ astfel poate profita de toate calitatile pietei unice a Uniunii. Pentru a avea o economie performanta si pentru a construi un mediu de afaceri optim trebuie sa fie eradicate coruptia . Ca spatial economic, Romania are foarte multe de oferit: "o forta de munca calificata, o piata interna foarte mari si o amplasare strategica, alaturi de faptul ca Romania va fi membra a UE, iata o formula de succes. Cu toate acestea investitorii stau departe de Romania. Si vor continua sa stea departe, cat timp se vor teme ca afacerile lor vor suferi din cauza flagelului coruptiei"[48]

Coruptia a avut urmari grave, una dintre acestea ar fi chiar lipsa investitiilor marilor corporatii internationale, care s-au temut ca vor avea de luptat cu o administratie publica dezorganizata si ca, din cauza fraudelor, vor avea pierderi economice de neimaginat. Pentru a putea elimina acest fenomen, Guvernul Romaniei a apelat la ajutorul unor programe internationale de educare a propriilor functionari, de impunerea unei bune imaginii a Romaniei dincolo de hotare. In martie 2006 s-a organizat diferite conferinte si s-a impus un nou program menit sa elimine fraude din sistemul economic si politic romanesc. S-a bazat pe programul " Networking Programme - Component Anti-Fraud programme for the protectin of financial interests of the Community" pe tema "Investigation of Financial Crime, Financial Intelligence and their relations to the Banking and Finacial System".

In 2005 Romania are foarte mult de lucrate insa pasii cei mai importanti au fost facut in cursul anilor trecuti, situatia sa fiind avansata, lipsesc putine lucruri care o mai pot impiedica sa devina un stat membru al Uniunii in 2007. A parcurs un drum foarte lung, transformarea de la un stat totalitar la un viitor stat European cu toate drepturile. Este normal ca exista domenii in care cerintele nu au fost implinite dar, conform Raportului din 2005, Romania porneste ca stat favorit in procesul de extindere din 2007.

Din punct de vedere politic Romania este pregatita sa devina membru al Uniunii Europene insa acest ultim an este decisive in procesul de integrarea. Comisia Europeana sustine ca acum depinde doar de forma Guvernului de a respecta propriile promisiuni dar si de forta cetatenilor de sustine efortul Guvernului.

Am observat ca s-au facut progrese remarcabile in domeniul administrativ, prin reforma administratiei publice, cat si in cel al sistemului juridic sau al statului de drept. Insa printre criteriile politice se afla si "Drepturile omului si cetateanului". Romania respecta drepturile omului, stat in care sunt recunoscute toate drepturile dar care trebuie sa ia masuri speciale de imbunatatire a situatiei copiilor institutionalizati si a persoanelor cu dizabilitati mintale.

Una dintre probleme care au persistat inca din 2001 este cea a protectiei copilului si a adoptiilor internationale. Dupa revolutie Romania a devenit o piata a tuturor posibilitatilor pentru toti cei care doreau sa adopte copii, fara a avea dificultati cu administratia. Astfel ca Romania a intrat repede sub supravegherea UNICEF sau a tuturor organizatiilor internationale care se ocupau cu drepturile copiilor si protejarea acestora impotriva traficului cu finite umane.

In urma atentionarii din partea Comisiei Europene, Guvernul a incercat sa adopte o legislatie care sa permita observarea acestui fenomen si sa imbunatateasca viata copii institutionalizati. Cu toate ca s-au facut progrese remarcabile, mai exista cateva masuri care ar trebui adoptate pentru a solutiona toate aceste probleme. Adoptiile internationale au fost limitate inca din 2001 iar acum toate cererile pentru astfel de adoptii trebuie inregistrate iar solutionarea lor se face doar respectand drepturile copilului si interesele sale ( "Dezvoltarea unui sistem de cooperare cu autoritati/institutii din alte state care au atributii in domeniul adoptiei. Renegocierea acordurilor de colaborare cu autoritatile centrale, cu organismele private autorizate sau acreditate in alte state, care au atributii in domeniul adoptiei. Intocmirea unui raport cadru post adoptie in vederea monitorizarii adoptiilor nationale in vederea obtinerii informatiilor relevante despre evolutia fiecarui copil in parte"[49])

In urma avertizarilor din anii precedenti, din partea Delegatiei Comisiei Europene la Bucuresti, s-au realizat numeroase controale in centrele de plasament pentru a se putea observa tratamentul si modul de viata al copiilor institutionalizati. Noua politica a statului roman fata de copii se axeaza pe unul dintre drepturile fundamentale ale copilului: "dreptul copilului de a fi crescut si educat de catre parintii sai"; evitandu-se astfel institutionalizarea acestuia in centrele de plasament.

Majoritatea copiilor institutionalizati provin din familiile fara posibilitati materiale si de aceea statul doreste acordarea de numeroase indemnizatii familiilor, pentru a sprijini cresterea si educarea copiilor de catre proprii parinti. Pentru a sustine aceasta decizie, ca masura deosebit de importanta pentru anul 2006, Guvernul propune "instituirea unei indemnizatii lunare pentru cresterea copiilor pana la 2 ani, respective 3 ani pentru copii cu handicap, femeilor neasigurate in sistemul asigurarilor sociale pentru fiecare din primii 3 copii" si "instituirea unei indemnizatii lunare pentru cresterea copilului pena la 2 ani, respective 3 ani pentru copii cu handicap, persoanelor asigurate care isi reiau activitatea in acest interval de timp" .

In urma raportului de monitorizare din 2005 s-a initiat un proces de clarificare a situatiilor din centrele de boli psihice si rezolvarea tuturor problemelor, astfel ca pana la sfarsitul lui 2006 aceste probleme ar trebui sa dispara. Exista de multi ani o legislatie care protejeaza drepturile persoanelor cu dizabilitati psihice, insa aceasta trebuie imbunatatita deoarece conditiile din centrele de ingrijire psihica sunt inadecvate. Primul semn de alarma s-a tras in anul 2001 si l-a insistenta Delegatiei Europene s-a adoptata legea din 2002 privind sanatatea psihica si protectia tuturor persoanelor cu deficiente mintale dar, din pacate, nu a fost respectata din cauza neadoptarii regulamentului de utilizare a legii.

In 2001 Romania indeplinea toate criteriile politice dar trebuia sa depaseasca anumite probleme care ar fi putut sa aduca statul mai aproape de cererile Uniunii Europene. Se respectau drepturile omului; au fost adoptata cateva legi care au imbunatatit sistemul de ingrijire al copilului, a fost implementata o noua legislatie pentru restituirea proprietatii private si s-a reglementata situatia refugiatilor pe teritoriul Romaniei. Aceasta era situatia la sfarsitul anului 2001, asa cum reiese din Raportul Comisiei Europene. Situatia s-a modificat pana in 2005, astfel ca Romania a reusit sa obtina cel mai bun Raport de Monitorizare de pana acum.

Pentru a respecta toate cerintele Uniunii Europene si pentru a scapa de toate "stegulete rosii", Romania a intreprins numeroase actiuni pentru a da sanse tuturor cetatenilor sai sa se afirme ca viitori cetateni europene. Deoarece egalitatea de oportunitati intre sexe este o idee pe care se pune accent in statele membre ale Uniunii, Romania a infiintat in 2005 o "Agentie Nationala pentru egalitate de sanse intre barbati si femei", proiect ce a fost lansat la sfarsitul lui 2004 de "Ministerul Muncii si Delegatia Comisiei Europene in Romania" si in care s-au investit peste doua milioane de euro. Acest proiect a fost finantat atat de la bugetul de stat, prin suportul Guvernului Romaniei, cat si cu ajutorul programului de investitii nerambursabile al UE, PHARE. "Scopul sau este implementarea conceputului de gen in politica nationala si raspandirea unei culturi a egalitatii dintre femei si barbati in cadrul colectivitatii. Pana in 2007, Romania si-a propus sa formeze 220 de persoane specializate in domeniul reglementarilor comunitare si nationale referitoare la egalitatea de sanse intre sexe"

De fapt, la capitolul "Criterii Politice", Romania a obtinut mereu rezultate mult mai bune decat in celelalte domenii, chiar daca a fost supusa permanent unui proces de imbunatatire a propriei legislatii si de respectare a acesteia. Ultima problema, care ramane de rezolvat in acest domeniu, este cea a minoritatilor. Tara cu numeroase minoritati, Romania a trebuie sa se confrunte cu conflictul dintre acestea si populatia majoritara.

Existǎ douǎ mari minoritati in Romania: cea roma si cea maghiara. Progrese s-au inregistrat permanent prin faptul ca, inca din 2001, in zonele unde populatia minoritara detine mai mult de 20%, se poate utiliza limba materna in domeniul administrativ si juridic. Daca la momentul 2001, Romania trebuia sa se axeze pe implementarea legislatiei anti-discriminare, in 2005 astepta sa fie aprobat "Proiectul de lege al statutului minoritatii nationale". Existǎ inca mici probleme in acest domeniu deoarece "Comitetul pentru Implementare si Monitorizare" are o activitate destul de limitata, lipsindu-i, in acelasi timp, si fondurile financiare necesare acestui lucru.

Una dintre problemele pentru care Romania se aflǎ sub strictǎ supraveghere a Delegatiei Comisiei Europene la Bucuresti, este faptul cǎ se mai poate observa o discriminare "de facto" a minoritatii rome. La nivel central aceste obstacole au fost depasite din 2001 insa exista dificultati la nivelul local, existand o anumita mentalitate care discrimineaza reprezentantii minoritatii rome si limiteaza accesul lor in anumite domenii precum sistemul judiciar. Planul de masuri pentru 2006 sustine continuarea participarii statului roman la Programul comunitar pentru combaterea discriminarii, adoptat in 2001 cat si "aplicarea unei politici de toleranta-zero in privinta rasismului impotriva romilor sau impotriva unei alte minoritati sau grup"[52]

Ultima cerinta pentru 2006 este aceea de a rezolva situatia detinutilor si eliminarea traficului de persoane. Dupa caderea comunismului, tarile de sud-estul Europei au devenit o tinta pentru traficantii de fiinte umane. Din 2001 s-au facut numeroase progrese, Romania cooperand cu forurile internationale si eliminand aceasta problema. Comisia Europeana sugereaza ca aceasta lupta ar avea rezultate mult mai bune daca ar exista o cooperare interinstitutionala la nivelul national. Una dintre sugestiile Guvernului, pentru 2006, este aceea de a sustine activitatea grupului de lucru interministerial ce functioneaza pe baza Regulamentului Legii nr.678/2001.

In ultimii ani Romania a supravegheat si eliminate principalele retele de trafic de persoane, ramanandu-i sa continue aceasta lupta; motiv pentru a care in decembrie 2006 se va infiinta "Agentia Nationala de Prevenire a Traficului si Monitorizare a Asistarii Victimelor". Aceasta agentie trebuie sa combata statutul Romaniei de tara de tranzit sau de origine a victimelor traficului international de finite umane. Impreuna cu PHARE, Romania a elaborat proiectul "Phare 2003 RO 03/IB/JH/07-TL privind sesiunile de pregatire pe linia colectarii, procesarii si analizarii datelor de interes pe linia traficului de persoane, prevazute in cadrul Centrul de Resurse privind combaterea traficului de fiinte umane"[53].

Cu toate acestea, Raportul de Monitorizare atentioneaza ca in programul de protectie a martorilor nu a fost inca inclusa nici una dintre victimele traficului de persoane, existent pericolul ca acestea ca cada iar victime fostilor agresori. Respectand toate avertizarile Delegatiei Comisiei Europene la Bucuresti, pana la data aderarii, 1 ianuarie 2007, Romania va depasi definitiv statutul sau de tara furnizoare de fiinte umane (femei, copii sau persoane cu handicap fie exploatate sexual, fie folositi in vederea cersetoriei).

Cat priveste situatia penitenciarelor si incalcarea drepturilor detinutilor, Romania a alocat pentru anul in curs fonduri ce vor servi la modernizarea acestora si la asigurarea pentru detinuti a unui nivel de viata decent. Aceste masuri au fost luate la cererea Comisie Europene, care a semnalizat in repetate randuri, faptul ca in penitenciarele romanesti, detinutii sunt supusi la tratamente non-umane de catre angajatii institutiilor. Tratamentele inumane au atras mustrarile organizatiilor internationale nu doar pentru faptul ca incalca drepturile omului dar si pentru ca devin adevarate comportamente discriminatoare, in majoritatea cazurilor victime fiind cetatenii de etnie roma. Disfunctionalitatile sistemului penitenciar roman au fost aspru condamnate de catre Uniunea Europeana deoarece incalca "obligatiile internationale asumate de catre Romania". Pentru a putea sa aduca noi schimbari, Guvernul Romaniei va trebui sa aloce fonduri suplimentare, nu doar financiare ci si umane; personalul penitenciarelor fiind de cele mai multe ori insuficient.

Toate celelalte drepturi sunt respectate in Romania, tara indeplinind criteriile politice inca din 1997. Pentru 2007 vor trebui aduse cateva modificari dar cel mai important este sa se sustina in continuare procesul reformei si implementarea legislatiei aflate in vigoare.

Criterii Economice

Fatǎ de 2001 economia Romaniei a inregistrat cateva progrese, devenind sǎ indeplineasca criteriul unei economii de piata functionale. Ceea ce-i mai ramane de facut este sa puna in practica propriul plan de reforme structurale pentru a putea face fata presiunilor concurentiale din cadrul Uniunii si fortei de munca din statele membre. Inca din 2001, Romania dadea dovada de stabilitate macro-economica insa in 2005 se poate observa o crestere a dezechilibrelor macro-economice in urma politicii din domeniu adoptate de noul Guvern.

Scopul Romaniei este de a respecta toate cerintele europene dar trebuie sǎ le adapteze la spatiul romanesc, la necesitatile economiei nationale, de aceea trebuie inteles ca "o economie de piata functionala inseamna a avea un set clar de reguli care sa guverneze economia, stabilitatea acestor reguli inseamna ca rolul statului sa fie limitat la instituirea unui 'teren de joaca' si la avea grija de dimensiunea sociala a deciziilor economice la recunoasterea liberei initiative economice; promovarea succesului economic dar si la recunoasterea esecului si acceptarea lui si nu la interferenta din partea statului"[54]

Dacǎ ar fi sǎ facem o scurtǎ analizǎ a progresului si regresului realizat de Romania in ultimii 4 ani, ar trebui sǎ privim mai intai modul cum era privita ea de catre Uniune in 2004, anul semnarii efective a Tratatului de aderare.

Deficitul comercial a crescut la 9% din PIB in ultimul an din cauza cererii interne, inrautatindu-se in primele sapte luni ale lui 2005. Inundatiile din 2005 si impactul negativ al acestora au dus la o scadere a deficitului comercial pana la 4,9% . Si capitalul fix a inregistrat o scadere efectiva de pana la 7,6% in primele luni ale lui 2005, lucru care a confirmat Comisiei ca in Romania nu exista inca o crestere economica echilibrata.

In prima parte a lui 2005 au existat numeroase contexte nefavorabile care au dus la scaderea importurilor si la incetinirea procesului de deflatie, constrangand banca nationala sa ridice rata de inflatie pentru anul in curs de la 6% la 7,5% ( contexte reprezentate in primul rand de cresterea brusca a salariilor, a preturilor administrate si a cererii de pe piata interna). Se observa, in acelasi timp, cǎ s-a adancit si deficitul de cont, soldul defavorabil al balantei comerciale constituind principalul motiv al cresterii deficitului. Pentru a rezolva aceastǎ problema, Guvernul propune "finalizarea procesului de liberalizare a contului de capital, in conformitate cu angajamentele asumate in cadrul procesului de negociere" si "intarirea supravegherii deficitului de cont curent in vederea asigurarii sustenabilitatii sale" . Romania trebuie sǎ asigure un ritm inalt de crestere economicǎ pentru a putea realiza aceleasi convergente ca si statele membre ale Uniunii.

In intervalul 2004-2005, cheltuielile au depasit bugetul initial din cauza cheltuielilor curente care au reusit sǎ le depaseasca pe cele stabilite initial. In 2004 au fost alegerile pentru noul Guvern, perioada care a determinat noi cresteri a cheltuielilor determinate de marirea pensiilor sau a salariilor. O altǎ situatie destul de neplacuta a fost intreruperea acordului cu Fondul Monetar International (FMI), lucru care a dus la scaderea credibilitatii Romaniei pe piata internationala in ceea ce priveste capacitatea ei a deveni o economie compatibilǎ cerintelor Uniunii Europene. De aceea, pentru a rezolva aceste "ramaneri in urma", Guvernul Romaniei trebuie sǎ implementeze o politicǎ bugetarǎ orientate catre atingerea echilibrului bugetar si evitarea deficitului din cadrul cheltuielilor publice.

Des Raportul din 2005 este considerat unul dintre cele mai bune pe care le-a mai avut administratia de la Bucuresti, la capitolul economic se pot observa destule "stegulete rosii", adica destule criterii pe care Romania trebuia sa le respecte si sa rezolve si pe care nu a putut sa le depaseasca: "Nu se remarca nici un progres in ce priveste reforma cheltuielilor. Nu a fost asigurata intarirea simultana a mecanismelor de control a finantelor publice locale."[56]

In 2001, Comisia Europeana atragea atentia Romaniei asupra companiilor de stat care nu produceau nici un venit dar care reprezentau o povara a economiei, aducand numeroase pierderi la bugetul de stat. Procesul de privatizare a fost destul de limitat iar majoritatea companiilor care nu au putut fi vandute au ajuns in situatia de faliment. Inca din 2001, rata anuala de rezolvare a situatiilor de faliment a scazut. Atat procesul de lichidare cat si cel de faliment au ingreunat procesul de stimulare a competitiei si au acumulat din ce in ce mai multe datorii. Toate acestea s-au intamplat nu doar din cauza economiei slabe dar si din cauza mediului de afaceri instabil si a procedurilor judiciare indelungate. Cu toate acestea au existat numeroase initiative de finalizare a procedurilor de faliment a marilor companii neviabile.

Sfatul Comisiei Europene pentru intervalul 2005-2006 este de a continua programele de privatizare a tuturor companiilor nerentabile si aplicarea unei "discipline financiare si a progreselor substantiale in functionarea sistemului judiciar care sunt necesare pentru a stabili un mediu de afaceri pozitiv si pentru a elibera economia de resurse ineficient alocate"[57]

Din ceea ce se poate, economia romaneasca este pregatita sa faca fata concurentei de pe piata europeana insa mai e indicata adoptarea anumitor masuri pentru a putea sa devina asemeni statelor membre ale Uniunii Europene. Oricum ar fi piata interna a Romaniei este protejata si de cateva clauze ale Tratatului de Aderare. In cazul in care Romania va adera la UE la 1 ianuarie 2007 si economia sa nu va fi in totalitate pregatita, Comisia poate sa decida limitarea utilizarii pietei interne pe un anumit sector, incercand sa rezolve situatia si acordand atentie tuturor aspectelor care impiedica functionarea normala a pietei interne. Romania trebuie sa respecte absolute toate angajamentele luate prin semnarea Tratatului de Aderare deoarece o incalcare a acestora poate duce la pierderea ajutorului financiar din partea Uniunii Europene.

Pe parcursul acestei analize am demonstrate ca Romania a reusit pe parcursul a 5 ani sa progreseze si sa rezolve majoritatea problemelor grave cu care se confrunta la inceputul lui 2001. Este adevarat ca exista domenii in care ar trebuie sa depuna un efort suplimentar deoarece legislatia europeana este aceeasi pentru toate statele, asa ca nu se pot face derogari de la regula doar pentru Romania. Clauzele de salvgardare introduce in Tratatul de Aderarea, semnat la 25 aprilie 2005, sunt necesare pentru a reusit sa amortizeze aderarea unui stat insuficient pregatit la Uniune, fara a influenta negative celelalte state membre.

Raportul de monitorizare din octombrie 2005 a fost cel mai bun raport pe care l-a mai avut Romania pe parcursul negocierilor de aderare, insa si in acesta se pot observa suficiente "stegulete rosii". Romania va fi permanent monitorizata de catre Comisia Europeana si de catre Delegatia acesteia la Bucuresti, urmatorul raport fiind facut public in mai 2006. Acesta prevede solutii ale Uniunii Europene in vederea sustinerii aderarii Romaniei in 2007 sau, in cel mai rau caz, aplicarea clauzei de amanare a acesteia pana la 1 ianuarie 2008.

Criteriile politice si cele economice au fost, in mare parte, rezolvate, Romania dovedind ca-si poate respecta angajamentele luate fata de Uniune, indiferent de situatia politica din tara, indiferent de culoare de la guvernamant.

2. SOCIETATEA CIVIL ROMANEASCA SI UNIUNEA EUROPEANA

Avantaje si dezavantaje ale aderarii

Dupa 2007 Romania va fi, poate, stat membru al Uniunii Europene, dar trebuie sa vedem daca populatia este pregatita pentru acest pas foarte important. Uniunea Europeana nu reprezinta doar avantaje minunate pe care noi le putem folosi fara a oferi nimic in schimb; exista numeroase reguli pe care poporul roman este obligat sa le respecte, sa se comporte ca un popor civilizat care stie sa traiasca respectand legile si angajamentele luate. "Odata cu mutarea granitei estice a Uniunii Europene, Parlamentul Romaniei intelege sa-si asume responsabilitatile constitutionale ce ii revin si sa actioneze impreuna cu celelalte institutii ale statului si cu institutiile Uniunii in vederea asigurarii pacii, stabilitatii si securitatii in regiune."[58]

Romania a reprezentat mereu o preocupare a Uniunii Europene din cauza faptului ca nu reusea sa depaseasca vechile probleme, fiind in incapabilitatea financiara de a-si indeplini angajamentele fata de Uniune. Din aceasta cauza s-a propus in cadrul Consiliului Europeana de la Copenhaga, 2002, ca ajutorul financiar fata de Romania sa creasca in fiecare an, incepand cu 2004. Fondurile alocate Romaniei au crescut anual, astfel ca in 2006 ajunsesera la 1 miliard de euro, tara noastra devenind beneficiarul numarul 1 al finantarii europene. Acest ajutor nu scuteste Romania de anumite eforturi deoarece ea trebuie sa faca fata maririi finantarii trebuie sa-si adapteze capacitatea de folosire a fondurilor, in asa fel incat ele sa poata fi utilizate cu eficienta si corectitudine.

In calitate de stat candidat la Uniunea Europeana, Romania beneficiaza in fiecare an de asistenta financiara, care ar trebui sa sprijine pregatirea acesteia pentru integrare. Integrarea Romaniei este sprijinita prin intermediul a trei programe financiare : ISPA, PHARE, SAPARD, menite sa sustina eforturile Romaniei in vederea transformarilor necesare aderarii.

ISPA ( "Instrument for Structural Policies for Pre-Accession - Instrumentul pentru Politici Structurale de Pre-Aderare" ) este un program care a fost elaborat pentru perioada 2000-2006 si consta intr-o finantare anuala nerambursabila de 240 de milioane de euro. Prin alocarea unui buget atata de mare, Romania s-a situat pe unul dintre primele locuri in ceea ce priveste fondurile ISPA. Proiectele sustine de catre statul roman sunt in concordanta cu obiectivele sustinute in documentele oficiale ale Romaniei (parteneriatele pentru aderare, programele nationale de aderare la Uniune si programele nationale de dezvoltare). "Obiectivele ISPA sunt: sprijinirea tarilor beneficiare in vederea alinierii la standardelor lor de mediu la cele ale Uniunii Europene, extinderea si conectarea retelelor de transport ale statelor beneficiare la cele transeuropene, familiarizarea tarilor beneficiare cu politicile si procedurile aplicate Fondurilor Structurale si de Coeziune ale Uniunii Europene"[59]. Programul ISPA necesita o comunicare continua cu societatea civila din Romania, un dialog direct pentru a putea prezenta avantajele acestui program dar si obligatiile pe care trebuie sa si le asume populatia. Se poate vorbi de un efort sustinut din partea societatii romanesti in vederea sustinerii acestui program, efort absolut necesar daca Romania doreste sa atinga standardele europene.

PHARE ( "Poland Hungarian Aid for Reconstruction of the Economy - Polonia Ungaria Ajutor pentru Reconstructia Economiei" ) si se ocupa de intarirea administratiei publice pentru ca aceasta sa fie apta sa functioneze in cadrul Uniunii, sprijinirea Romaniei in implementarea acquis-ului comunitar si sustinerea unor investitii in sectoarele cele mai importante pentru dezvoltarea regionala. In perioada 2004-2006 s-a introdus o noua notiune de monitorizare a Romaniei : cea de multi-anualitate. "Aceasta presupune ca la baza proiectelor propuse spre finantare din fonduri Phare va trebui sa se afle, pentru domeniile considerate prioritare pentru Romania programe sectoriale pe termen mediu, aprobate de Comisia European. Aceste programe vor fi concepute pornind de la strategii existente de dezvoltare a fiecarui sector, in concordanta cu cerintele acquis-ului comunitar" . Phare ofera asistenta financiara nerambursabila pentru sectoarele de administratie publica, justitie, mediu, problemele minoritatilor si controlul frontierelor; aceste opt sectoare fiind si cele mai problematice pentru Romania.

SAPARD ( "Special Pre-Accession Programme for Agriculture and Rural Development - Programul Special de Pre-Aderare pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala" ) este un program de finantare divers de PHARE si ISPA deoarece responsabilitatea managementului tehnic si financiar revine in totalitatea statului candidat, adica Romaniei. Masurile SAPARD au ca obiectiv facilitarea adoptarii acquis-ului comunitar, rezolvarea unor probleme specifice agriculturii din Romania, toate acestea in vederea aderarii la Uniunea Europeana. "[61]Sprijinul pentru aceasta masura este destinat sa imbunatateasca performantele productiei agro-alimentare din punct de vedere al standardelor de calitate si diversitatea gamei de produce procesate, sa elimine anumite disfunctionalitati manifestate pe pietele specifice". Divers de celelalte doua programe de finantare nerambursabila, SAPARD trebuie sa aminteasca romanilor ca responsabilitatea pentru dezvoltarea Romaniei apartine cetatenilor sai, Uniunea ofera doar suportul financiar insa implementarea strategiilor se face de catre poporul roman. In intervalul 2000-2006, Romaniei i-au fost atribuite peste 150 de milioane de euro in fiecare an, bani care au oferit oportunitatea de a realiza proiecte importante ce au sustinut dezvoltarea infrastructurii rurale.

Uniunea Europeana sustine pregatirile Romaniei pentru aderarea din 2007, acordandu-i ajutorul financiar necesar alinierii la standardele europene. Ceea mai mare problema a fost utilizarea acestor sume de bani pe care Romania le primea anual, gestionarea lor si alegerea celor mai bune proiecte in care se putea investi. Romania a beneficiat din 2000-2006 de ajutorul Uniunii Europene, care s-ar putea prelungi si dupa aderarea din 2007, in cazul in care Comisia Europeana considera ca acest lucru ar fi necesar pentru a facilita integrarea tarii printre celelalte state europene.

Dacǎ Romania va deveni stat membru al Uniunii, ea va avea acces la o piatǎ de 500 de milioane de cetateni, firmele romanesti putand sa se bucure de cele patru libertati economice garantate de catre UE : "libera circulatie a fortei de munca, a serviciilor, a marfurilor si a capitalului". Ajutorul sustinut din partea Uniunii poate determina cresterea nivelului de viata al tuturor romanilor si scaderea decalajelor economice care caracterizeaza, la acest moment, piata economica romaneasca. Pentru a putea sustine eforturile de pregatire pentru integrare a Romaniei, Uniunea va creste ajutorul financiar de la 640 de milioane de euro, suma alocata la nivelul anului 2003, la 1 miliard de euro, la sfarsitul lui 2006. " Pentru Romania eliminarea vizelor este un mare avantaj, presupune libertatea cetatenilor romani de a cǎlatori ara vize in spatiul Schengen. Cand va deveni membrǎ a Uniunii Europene, Romania va trebui sa aplice regimul vizelor in relatiile cu tarile vecine. Asta inseamna ca cetatenii moldoveni vor avea nevoie de vizǎ pentru a intra in Romania, incepand cu 1 ianuarie 2007."[62]

Cetatenii Uniunii au acces liber la piata locurilor de munca din toate statele membre, de aceea interesul Romaniei se indreapta, in primul rand, catre aceasta oportunitate de a lucra fara permis de munca. Fiecare stat membru poate cere o perioada de tranzitie, asa cum a fost acordata si Romaniei pe baza clauzei reciprocitatii, romanii avand oricum dreptul sa munceasca pe baza unor acorduri pe care guvernul tarii le incheie cu statele membre. De aceea putem sustine ca integrarea la Uniunea Europeana nu atrage automat si liberalizarea pietei muncii. "Deoarece nu s-a putut ajunge la un acord, probabil fiecare tara membra a UE va stabili pe baza unor acorduri bilaterale cu noile state, un contigent propriu de lucratori care pot primi premise de munca anual, in functie de propriile necesitati economice si afinitati culturale. In caz contrar, liberalizarea pietei muncii la nivel European, in conditiile in care diferentele dintre salariile din Est si cele din Vest sunt enorme, ar insemna sufocarea pietei muncii din tarile de Vest". Exista anumite categorii, in general medicii, artistii sau mestesugarii, care vor avea dreptul sa-si practice meseriile, fara restrictii, imediat dupa aderare. Toate aceste libertati au fost discutate in timpul perioadei de negocieri si corespunde capitolului doi al acquis-ului comunitar: "Libera circulatie a persoanelor".

Uniunea Europeana trateaza toate statele membre in acelasi mod, nefacand diferente intre ele sau catalogandu-le in functie de greselile istoriei insa sustine ca negocierile de aderare reprezinta doar unul dintre eforturile pe care trebuie sa le faca Romania, cea mai grea parte fiind implementarea si respectare tuturor angajamentelor luate. Exista numeroase avantaje ale aderarii la Uniunea Europeana dar exista si cheltuieli neasteptate pe care Romania, in calitate de viitor stat, membru va trebui sa le asume, astfel ca populatia va fi direct afectata de pierderile pe care le poate suferi statul, in cazul in care nu este pregatit pentru aceste cheltuieli suplimentare.

Romania a fost monitorizata incepand cu 1998 si continua si va continua sa fie sub stricta observatie a Comisiei Europene pana la momentul aderarii sale. De aceea majoritatea comisarilor europeni au declarat ca desi face progrese in fiecare an, Romania nu trebuie sa considere ca dupa incheierea negocierilor de aderare lupta sa se va incheia. si economica si sociala sustinuta. Ceea ce se va intampla dupa 2007 poate schimba cursul istoriei Romaniei dar totul depinde de cetatenii sai. "Integrarea Romaniei la Uniunea Europeana nu este un scop in sine, ci reprezinta un mijloc de ridicare a nivelului sau de dezvoltare economica si sociala sustenabila. Confera noi prerogative de manifestare a democratiei romanesti la nivel european si ii asigura sporirea manifestarii identitare in Europa si in lumea larga"[64]

Pe data de 16 mai Comisia Europeana a facut public cel de-al doilea raport de monitorizare al Romaniei, raport care ar fi trebuit sa hotarasca data finala de aderare a tarii la Uniunea Europeana. In loc sa faca acest lucru, raportul din mai 2006 a prelungit cu cateva luni "agonia" Romaniei pentru alte cateva luni, pana in octombrie 2006, momentul ultimului raport de monitorizare inainte de data aderarii, cand se va decide posibilitatea de a mentine 1 ianuarie 2007 ca data a aderarii la UE In mai Romania s-a prezentata mult mai bine decat in octombrie, trecand de la 14 "stegulete rosii" la doar patru, in principal in domeniul agricol si in cel al finantelor ("agentiile de plati pentru subventiile agricole", "lipsa sistemului de inregistrare a animalelor", "absenta facilitatilor de colectare si procesare a produselor alimentare", "nefunctionalitatea sistemului computerizat de colectare a impozitelor"). Aceste "stegulete rosii" vor trebui rezolvate, cel tarziu, pana in octombrie, in caz contrar ele vor activa cele 3 clauze de salvgardare sectoriala, ceea ce reprezinta o integrare "partiala" a Romaniei in 2007. Raportul de monitorizare a fost privit de catre Guvern ca un succes meritat in urma performantelor obtinute de catre Romania in ultimele luni. "Guvernul Tariceanu a facut mai mult decat toate guvernele anterioare depasind cu mari eforturi o mostenire dezastruoasa, mai ales in domeniul transpunerii in practica a acquis-ului comunitar in agricultura. Dar aceasta nu inseamna ca nu putea face mai mult. Putea, de pilda, sa evite steguletul rosu de la Finante.

In declaratia data imediat dupa publicarea raportului de monitorizare, Jonathan Scheele, presedintele Delegatiei Comisiei Europene la Bucuresti, a sustinut ca "ceea ce este acum important pentru Romania nu este doar pregatirea pentru aderare, ci si pentru a-si exercita pe deplin statutul de tara membra in Uniunea Europeana. Romania trebuie sa performeze ca stat membru din prima zi dupa aderare. Ultima bucata de drum este intotdeauna cea mai dificila. Ca intotdeauna, UE se va alatura de Romania pe aceasta portiune de drum si va oferi peste 1 miliard de euro pentru a se pregati in 2006 si inca si mai mult dupa aderare."

Dupa cum se poate observa, Romania nu trebuie sa-si piarda speranta, dupa atatia ani de reforme este posibil ca ea sa adere la 1 ianuarie 2007, fiind mereu sustinuta de Uniunea Europeana prin alocarea fondurilor nerambursabile pre-aderare si, in cazul integrarii, la cele post-aderare. "Raportul prevede aderarea la 1 ianuarie 2007, cu exceptia situatiei in care Consiliul decide, la recomandarea Comisiei sa o amane pana la 1 ianuarie 2008. Chiar daca prezentul raport nu recomanda amanarea, fapt ceea ce se poate privi drept un semn pozitiv, totusi comisia avertizeaza ca daca eforturile celor doua tari nu se vor intensifica, aderarea va avea loc pe data de 1 ianuarie 2008. Raportul Comisiei ofera puncte vitale pe care atat Romania cat si Bulgaria trebuie sa le indeplineasca pentru ca cele doua tari sa poata adera la Uniunea Europeana la data stabilita.

Numarul acestor puncte vitale - 'serious concern' - a scazut semnificativ de la publicarea ultimului raport din octombrie 2005 ('bilele negre' pentru Romania au scazut de la 14 la numai 4, iar cele ale Bulgariei de la 16 la 6)"[67]

Pentru a sustine eforturile Romaniei in cazul aderarii in 2007, Comisia Europeana a propus in 2004 un "pachet financiar", care reprezinta majoritatea implicatiilor financiare ale procesului de negociere pentru 3 capitole: cap.7 "Agricultura", cap.21 "Politica regionala si coordonarea instrumentelor structurale" si cap.29 "Prevederi financiare si bugetare". Acest pachet financiar a asigurat statul roman dar si statul bulgar (Bulgaria fiind tara care asteapta ca si Romania sa se integreze in Uniunea Europeana la 1 ianuarie 2007) ca nu va avea parte te un tratament discriminatoriu fata de statele integrate in 2004 si este limitat la un interval de 3 ani. "Pachetul financiar pentru Romania si Bulgaria se cifreaza la 15,3 miliarde de euro pe angajamente, respectiv 9,1 miliarde euro pe plati pe perioada 2007-2009. Acest lucru inseamna ca, in perioada de referinta, Romania si Bulgaria vor contracta (angaja) 15,3 miliarde de euro si vor cheltui efectiv (plati), 9,1 miliarde, fonduri de la Uniunea Europeana."[68]

Se poate observa ca, Romania nu doar ca are nevoie de sprijinul Uniunii pe parcursul negocierilor, dar va avea nevoie si de sustine financiara si dupa momentul integrarii. Integrarea poate cauza efecte negative, pe termen scurt, economiei si statutului cetatenilor, ajungandu-se la o rata foarte ridicata a somajului. "Integrarea Romaniei in UE va duce la cresterea numarului de someri cu circa 2 milioane de persoane, care acum lucreaza in agricultura, in mici gospodarii individuale, traditionale."[69] (declaratia a fost data de secretarul de stat in "Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale", Nicolae Flaviu Lazin).

Orice stat, care a aderat la Uniunea, a beneficiat de aceste ajutoare nerambursabile, care au sustinut dezvoltarea unei economii competitive si au ameliorat socul adaptarii la standarde pe care respectivele state nu le-au atins pana la data integrarii. "Curtea de Conturi Europeana a criticat, ieri, Comisia UE, pentru gestionarea deficitara a fondurilor PHARE de preaderare acordate Romaniei si Bulgariei in perioada 2000-2004. Oficialii europeni subliniaza lipsa de capacitate administrativa si de resurse nationale, dar nu semnaleaza cazuri de coruptie sau deturnare de fonduri. Documentul critica trei aspecte din managementul realizat de Comisia Europeana asupra proiectelor de investitii, printre care si acela ca executivul european a supraestimat capacitatea administrativa a autoritatilor romane."

Prin publicarea raportului din mai se mentine speranta majoritatii liderilor romani ca cele patru "stegulete rosii" nu mai pot afecta integrarea Romaniei sau activarea clauzei de amanare, reprezentand doar minore probleme tehnice care vor putea fi depasite pana in octombrie 2006. Aparitia acestui raport a determinat numeroase controverse intre cei care considera ca nu exista nici cea mai mica posibilitate ca aderarea sa fie amanata pentru 2008 si cei care sunt de acord cu faptul ca Romania nu indeplineste inca toate conditiile pentru a deveni un stat European. Cel mai bine a caracterizat aceasta situatie presedintele Parlamentului European, Josep Borrell: "Romania a primit un  "DA, DAR". In UE totul e conditionat, ati indeplinit aproape toate conditiile, mai faceti un efort suplimentar si veti fi membri"[71].

Uniunea Europeana acorda permanent sustinere Romaniei deoarece este in interesul ambelor parti ca aceasta integrare sa aiba loc cat mai devreme posibil. S-au enumerat permanent avantajele integrarii Romaniei si consecintele miraculoase ale acestui proces, consecinte ce vor schimba viata tuturor cetatenilor romani. Situatia a fost vazuta mereu doar din aceasta perspectiva deoarece este extrem de frumos sa ne gandim ca peste putin timp a zice "cetatean roman" va fi echivalent cu "cetatean European". Fiecare dintre parti are propriul interes si cum am demonstrat, Uniunea Europeana se straduieste sa sustina moral si financiar Romania in pregatirile sale de aderare pentru ca are propriul sau obiectiv.

Pentru a observa modul cum sustine Uniunea Europeana pregatirile Romaniei pentru integrare este necesar sa urmarim si motivele pe care le are ca sa faca acest lucru. Exact cum am mentionat este un interes bilateral in care fiecare dintre actori isi joaca propriul rol si-si sustine propriile scopuri. Stim foarte bine ca integrarea Romaniei, des va necesita cheltuieli imense din partea statului, va reprezenta un progres semnificativ, pe termen indelungat. Dar aderarea statului roman la Uniunea Europeana reprezinta un castig deosebit pentru aceasta din urma, "un motor de crestere economica pentru piata europeana" deoarece potentialul economic al Romaniei este foarte mare, fie daca ne gandim la pozitia sa geografica cat si la piata de servicii sociale sau imobiliare.

Din punct de vedere al investitorilor straini, Romania a facut numeroase progrese, incepand ca o tara in care majoritatea companiilor apartineau statului, in 2006, mai mult de 60% din capital este strain. Acestia au observat piata romaneasca si au investit deoarece pe viitor aceasta poate aduce venituri nebanuite de catre investitorii romani, care s-au ferit sa investeasca sume importante de bani in economia romaneasca. Un alt domeniu extreme de atractiv pentru Uniunea Europeana este cel imobiliar, piata din Romania fiind una in plina ascensiune. "Potrivit unui studiu PriceWaterhouse Coopers, de pe urma unei investitii de circa un milion de euro pe piata imobiliara castigi in 10 ani 5 milioane de euro".[72]

Exista numeroase domenii care reprezinta un interes sporit pentru cei din Uniunea Europeana, atat terenurile agricole care in Romania costa circa 1000-1500 de euro pe hectar, iar in tarile Uniunii poate ajunge la 16000-20000 de euro. In permanenta observam ceea ce determina Uniunea Europeana sa sustina dezvoltarea Romaniei si sa o considere o buna oportunitate pentru viitorul Uniunii. Unul dintre motivele care au determinat Uniunea sa sprijine Romania este si faptul ca aceasta reprezinta extreme de bine societatea de consum europeana. Chiar daca salariile romanilor sunt sub media celor din Europa, romanii sunt unii dintre cei mai puternici consumatori de "marci" din Sud Estul Europei. "Structura retail-ului din Polonia din 1997 este foarte asemanatoare cu cea a Romaniei din 2005, astfel ca este de asteptat ca ritmul de expansiune sa fie aproximativ acelasi. Nu-i un secret pentru nimeni ca, din punct de vedere al pietei de desfacere, Romania este o fata foarte frumoasa. Cu aproximativ 20 de milioane de locuitori, tara noastra detine un potential ce nu poate fi comparat cu Bulgaria" .

Concluzia ar fi ca, des integrarea Romaniei este benefica, in primul rand, pentru tara si cetatenii sai, ea nu este lipsita de interes pentru Uniunea Europeana; aceasta dorindu-ne ca stat membru pentru a utiliza, pe baza propriilor legi, toate oportunitatile economice si sociale pe care le ofera statul roman.

Toti acesti factori vor duce la o dublare a pietei fondurilor de investitii dupa 2007, motiv destul de intemeiat sa determine Uniunea Europeana sa sustina Romania in demersurile sale de implementare a acquis-ului comunitar si de aliniere la standardele tarilor europene. Cu toate acestea, Uniunea Europeana nu ar accepta sa primeasca printre randurile sale un stat incapabil sa faca fata presiunilor concurentiale sau unui stat insuficient dezvoltat deoarece acest lucru poate dauna celorlalti membri vechi ai Uniunii.

Pachetul financiar pentru Romania se rezuma la cele trei capitole "problema" ale acesteia. In primul rand este "Agricultura", cea care a primit mereu "stegulete rosii" din partea Comisiei Europene si care are nevoie permanent de sustinere financiara, Romania bazandu-se foarte mult pe agricultura. Exista trei tipuri de plati: directe, refinantari la export si alte tipuri de ajutoare economice. Platile directe reprezinta ajutoare de productie cat si plati compensatorii. Aceste subventii se acorda in situatia in care pretul unui produs creste foarte mult din cauza nivelului inalt al taxei de protectie vamala si populatia inceteaza sa-l mai consume. "Suma alocata pentru platile directe pentru Romania este de 881 milioane de euro. Aceste sume nu necesita cofinantare de la bugetul national. Sumele vor fi alocate incepand cu anul 2007, proportional in fiecare an. Finanteaza masuri cuprinse in Piloul I al PAC : preturi, restrictii la export, stocare. Finanteaza masurile cuprinse in pilonul II al PAC : pensionarea anticipata, agricultura ecologica, atragerea tinerilor in mediul rural, agro-turism si alte servicii"

Uniunea Europeana acorda Romaniei si altfel de ajutoare dupa integrarea acesteia in 2007. De exemplu "fondurile structurale si de coeziune" trebuie sa elimine diferentele dintre regiuni si sa sustina dezvoltarea economica a Romaniei. Uniunea a hotarat sa atribuie Romaniei timp de trei, dupa data aderarii, suma de 5973 milioane de euro, ajutor care este co-finantat si de la bugetul de stat, Uniunea suportand maxim 75% din intreaga valoare a proiectului.

Dupa cum se poate observa, prin ajutorul financiar acordat Romaniei, Uniunea Europeana incearca sa reduca discrepantele dintre statul roman si celelalte state membre. Sustine agricultura, dezvoltarea economica dar si politicile interne si constructia institutionala. Se ocupa, practic, de cele trei domenii care au cauzat permanent probleme si care, in urma fiecarui raport de tara sau raport de monitorizare, a atras "stegulete rosii". Daca agriculturii si fondurilor structurale li se atribuie, in perioada 2007-2009, peste 5 miliarde de euro, politicilor interne le-au fost rezervate aproximativ 800 de milioane de euro, pentru aceeasi perioada. Politicile interne sunt reprezentate de cateva domenii cheie precum: "cercetarea si dezvoltare tehnologica, retele de transport trans-europene, invatamant, pregatire profesionala, tineret, piata muncii si inovare tehnologica, mediu, cultura, audiovizual".

Dezbaterile interne asupra pietei financiare europene sunt extrem de rare, des se stie ca ea va influenta direct capacitatea Romaniei de a se adapta la noile standarde impuse de aderare. De aceea multi cercetatori au incercat sa descopere cauza acestei lipse de interes asupra unui lucru care ar trebui sa intereseze populatia Romaniei. Ceea ce s-a descoperit este ca aceasta lipsa de interes fata de piata financiara si fata de ajutoarele ce vor sustine Romania dupa procesul de aderare este datorata faptului ca pachetul financiar pentru tara, in 2007-2010, a fost deja votat (deci nu mai reprezinta nici o surpriza ce ar putea incita interesul cetatenilor) si faptului ca detaliile tehnice sunt extrem de dificile, lucru care nu face posibila intelegerea lor de catre cetatenii de rand.

Singurul mod in care populatia poate sa se informeze asupra sustinerii financiare din partea Uniunii Europene, ramane mass-media, cea care a incercat permanent sa intermedieze relatia dintre cetateni si forurile inalte care se ocupa de demararile intregului proces de integrare. "Eforturile nu vor inceta o data ce Romania va deveni membra a Uniunii, provocarile, la fel si oportunitatile, nu vor disparea peste noapte. Romania trebuie sa fie pregatita sa beneficieze la maximum de prerogativele de stat membru. Cu alte cuvinte, Romania nu ar trebui doar sa devina stat membru al uniunii, ea ar trebui sa devina un membru eficient"

Uniunea Europeana va acorda aceleasi ajutoare pe care le-a acordat si statelor noi intrate din 2004 insa Romania reprezinta o sursa de ingrijorare continua pentru membrii Delegatiilor Statelor Membre. Cu toate acestea trebuie sa tinem cont de oportunitatile pe care Uniunea Europeana le ofera Romaniei, oportunitati care determina de fapt comportamentul acesteia si sustine dorinta de a se integra si de a se alinia acestor standarde. "pe de o parte companiile romanesti vor avea sustinerea celor din statele membre iar, pe de alta parte, imbunatatirea pietei serviciilor din Romania odata cu dezvoltarea pietei din Uniunea Europeana"[76].

Sustinerea acestui lucru deoarece in cadrul Conferintei de la Strasbourg din 16 mai 2006, cu ocazia citirii "Raportului de Monitorizare pentru Romania" pe perioada octombrie 2005-mai 2006, au existat numerosi membri care au sustinut ca isi doresc o Europa extinsa, o Europa unita, dar ca acest lucru nu ar trebui sa aiba loc in orice circumstanta. Este clar ca "aceasta circumstanta" se refera, in primul rand, la gradul de pregatire al Romaniei pentru a face acest pas important in istoria sa. Unul dintre sfaturile Uniunii Europene pentru Romania este acela de accelerare a procesului de implementare a fondurile de pre-aderare, fonduri acordate de catre Uniune. La acest moment, sunt inca intr-un stadiu destul de incert, dat fiind ca nu s-a facut nimic in vederea dezvoltarii capacitatii Romaniei de implementare a acestor fonduri, al caror scop era acela de pregatire a tarii in vederea integrarii.

Am putut observa, pe parcursul acestui studiu, cǎ Romania a avut progrese considerabile de-a lungul anilor, devenind de la un stat problematic la un stat destul de dezvoltat, care incerca sǎ depaseasca toate lipsurile, astfel la 1 ianuarie 2007 sa devina stat al Uniunii Europene.

CONCLUZII

Am dezbatut in partea anterioarǎ lucrarii situatia Romaniei din 1993, momentul inceperii negocierilor pana in 2006, data ultimului raport al Uniunii Europene, de aceea in aceastǎ parte finalǎ voi incerca sǎ elaborez o concluzie, nu doar din pespectiva raportorilor Uniunii, ci din perspectiva cetateanului roman, aflat pe cale de a de veni cetatean european.

Trebuie mentionat ca Uniunea Europeana doreste integrarea statului roman, insa aceasta nu va avea loc dacǎ Romania nu va reusi sǎ-si respecte toate angajamentele asumate fatǎ de Comisia Europeana. Se poate observa cǎ interesul Romaniei este extrem de mare, dat fiind cǎ a reusit sǎ depaseasca atatea obstacole si sǎ fie vazuta, deja, ca un stat membru.

Interes Uniunii este atat unul cultural dar si financiar, deoarece Uniunea Europeana va aloca tǎrii noastre sume imense de bani pentru ca aceasta sǎ atinga nivelul celorlalte state membre. Prin publicarea raportului din mai 2006 se mentine speranta majoritatii liderilor romani ca cele patru "stegulete rosii" nu mai pot afecta integrarea Romaniei sau activarea clauzei de amanare, reprezentand doar minore probleme tehnice care vor putea fi depasite pana in octombrie 2006.

Din punct de vedere politic si economic Romania este pregatita sa devina membru al Uniunii Europene insa acest ultim an este decisiv in procesul de integrarea. Comisia Europeana sustine cǎ acum depinde doar de forta Guvernului de a respecta propriile promisiuni dar si de forta cetatenilor de sustine efortul Guvernului.

Am atras atentia in prima parte a lucrarii asupra problemei celei mai dureroase a Romaniei, cea a coruptiei, de care tin nu doar actiunile celor de la guvern si deciziile lor dar si modul de a solutiona a acest "stegulet rosu" a cetatenilor. Mǎsurile legislative nu sunt suficiente deoarece au fost propuse de fiecare data si apoi incalcate asa ca, de aceasta data, se face apel la constiinta poporului roman, la implicarea societatii civile in lupta impotriva coruptiei. Dacǎ romanii vor renunta la cultul "spagii" si la "atentiile" oferite pentru a obtine rezultate mai mult sau mai putin ilicite, atunci se vor observa primele modificari. Coruptia nu are loc doar la nivelul cel mai inalt are loc chiar si la oamenii de langa noi, la micile gesturi pe care le oferim pentru a ne bucura de beneficii, care de fapt nu ne apartin. Ceea ce este foarte important este tocmai modul in care poporul roman percepe aceste eforturi pe care trebuie sǎ le depuna, modul in care cetatenii de rand constientizeaza cǎ acest proces ii intereseaza direct si cǎ ei sunt actorii principali.

In urma sondajelor de opinie din ultimele perioade s-a incercat o subliniere a rolului pe care il detin dar si analizarea opiniei celor vizati, a felului in care cetateanul roman percepe aderarea la Uniunea Europeana sau modul in care acest proces ii va afecta viata de toate zilele. Conform sondajelor publice din 2005, 56% dintre respondenti au sustinut ca efectele aderarii la Uniune, efecte pe termen scurt, vor duce la puternice dezechilibre aparute pe piata romaneasca insa ca, pe termen lung, aceste crize vor putea sa fie depasite de avantajele pe care le aduce alinierea la standardele europene. Des, multi sunt constienti de ceea ce inseamna integrare se poate observa, in acelasi timp, un optimism debordant in ceea ce priveste Uniunea Europeana, optimism ce apartine a peste 33% dintre cei intervievati; in timp ce 33% sunt extrem de preocupati de modul in care le va fi influentata viata.

In situatia in care integrarea poate duce la crize economice, analistii au incercat sa descopere sursa increderii in Uniunea Europeana; aceasta si pentru cǎ Romania conduce in clasamentul tǎrilor intervievate la capitolul incredere si optimism (peste 70% din populatie crede ca va trai mult mai bine dupa aderare). In ceea ce priveste cresterea standardelor demografice, doar 2% dintre cei chestionati considerǎ cǎ acestea vor creste.

Cu toate cǎ Romania are populatia cea mai increzatoare in institutiile europene (cam 68%), existǎ numerosi cetateni care considerǎ cǎ alinierea la standardele acestora vor duce la crize financiare, la cresterea somajului si la pierderea sentimentului national. Anca Boagiu, ministrul Integrarii Europene, a incercat sa determine sursa optimismului romanilor dar si cauzele preocuparilor lor in ceea ce priveste efectele integrarii. "Increderea in Uniunea Europeana se datoreaza experientelor prin care a trecut Uniunea in ultima perioada, mai mult sau mai putin dificile, si a modului in care aceasta le-a depasit (si ma refer aici la cele doua referendum-uri respinse, la problemele bugetare cat si la criza cu Turcia). O altǎ sursǎ ar fi chiar felul romanilor de a percepe transformarile prin care trece tara in ultima perioada, transformari care nu au fost pe deplin intelese de catre populatie, lucru care i-a determinat sa devina receptivi la anumite schimbari."[77]

Societatea civila romaneasca nu este inca pe deplin pregatita sa fie o societate europeana, cu toate acestea se poate spune ca se fac permanent progrese in aceasta directie. Este o problema de perceptie a cetateanului de rand asupra a ceea ce inseamna Uniunea Europeana, chiar daca multi se declara extrem de fericiti in legatura cu acest subiect, majoritatea nu cunosc prea multe detalii despre integrarea Romaniei, despre stadiul negocierilor sau despre felul cum va fi influentata tara, fie negativ sau pozitiv. "Dezbaterea europeanǎ este pentru Romania, ca si pentru alte state candidate, mai mult decat o dezbatere cu privire la negocieri, la incheierea capitolelor sau la date ale integrarii. Adevarata intrebare este, insa, ce fel de Romanie se va integra in UE, la ce fel de Europǎ vom adera si care va fi calitatea integrarii? Integrarea noastra in Occident, modernizarea Romaniei si miza pentru clasa politicǎ si pentru elitele politice romanesti de astazi este dacǎ vom putea aduce decentǎ si prosperitate acestei generatii de romani si nu o eterna promisiune pentru generatiile viitoare"[78].

Ceea ce trebuie sǎ intereseze este tocmai aceastǎ societate civilǎ, deoarece Romania intrǎ in Uniunea Europeanǎ ca un stat, mai mult sau mai putin dezvoltat, cu capacitatile sale economice sau juridice, ca un stat care indeplineste sau nu cerintele acquis-ului comunitar, insǎ imaginea cu care se va prezenta statul roman in fata Europei este chiar poporul sǎu. Atunci, in momentul in care cetateanul roman se va identifica precum cetatean european, atunci se va produce judecarea capacitatilor Romaniei de a se alinia standardelor europene, deoarece in acel moment nimeni nu se va mai gandi la criterii economice sau politice ci va analiza simplu omul de langa el. Romanii trebuie sa realizeze ca au un rol si o obligatie deosebitǎ in interiorul acestei extraordinare constructii europene, sǎ-si schimbe propriul profil, sǎ devina increzatori in fortele lor si in capacitatea de a se plia pe o schemǎ, pe un mulaj cladit cu zeci de ani in urmǎ. Va trebui sǎ incercǎm sǎ ne evitǎm tentatia de a ne considera mai putin performanti decat ceilalti. Poate cǎ am fost odata, in trecutul lungilor ani de comunism dar nu avem nici o problemǎ de sentiment national care sǎ ne impiedice sǎ nu fim performanti in Europa. Romania a fost monitorizata incepand cu 1998 si va continua sǎ fie sub stricta observatie a Comisiei Europene pana la momentul aderarii sale.

Problema societatii civile din Romania este extrem de importantǎ, dat fiind rolul sǎu in procesul integrarii europene. Acesta este un subiect dezbatut pe larg in aceastǎ perioadǎ, cand mai lipsesc cateva luni pana la 1 ianuarie 2007 si de aceea voi lasa acest subiect neincheiat, ca o provocare la adresa celor care vor putea si vor dori sǎ inteleaga pe deplin situatia Romaniei si capacitatea sa de a deveni, in scurt timp, un stat european.

Cat priveste aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, raspunsul definitiv se va da in septembrie 2006, cand va fi publicat raportul de monitorizare pentru perioada mai 2006-seprembrie 2006. Acest ultim raport este cel mai important, ultimul inainte de 1 ianuarie 2007, care va oferi raspunsul final: se va integra sau nu Romania in ianuarie 2007 sau va fi activatǎ clauza de salvgardare ce va amana acest proces pana in ianuarie 2008 ?.

A N E X E

IN TOTAL IN 2007-2009, ROMANIA VA PRIMI 3,921 MILIARDE DE EURO DE LA UNIUNEA EUROPEANA.

SINTEZA CAPITOLELOR INCHISE PROVIZORIU

SINTEZA CAPITOLELOR DESCHISE LA NIVELUL LUI 2002

SINTEZA PENTRU TOATE CAPITOLELE DE NEGOCIERE

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

ACADEMIA Romanǎ, Grupul de Reflectie, Probleme ale integrarii Romaniei in UE. Cerinte si Evaluari, Institutul National de Cercetari Economice, Bucuresti 2002

ALBU, Cornel; ANDREESCU Eugen; CARATA Viorel, Piata comunǎ si perspectiva anului 2000, Bucuresti, 1993

ANDRONACHE Alice; BELEANU Adelina; LUNGU Adriana; MOSCU Monica; TRUICA Gilda; ZUDOR Gabriela, Romania in contextul extinderii Uniunii Europene, Dezbaterile organizate de Institutul European, Institutul European din Romania, Bucuresti, septembrie 2004

AVRAM, Ion, Uniunea Europeanǎ si aderarea Romaniei, Editura Sylvi, Bucuresti, 2001.

BARSAN, Maria, Integrarea economicǎ europeanǎ, vol. I, "Introducere in teorie si practicǎ", Editura Carpatica, Cluj-Napoca, 1995

CIOCULESCU, Aristide, Racordarea economiei Romaniei la piata unicǎ europeanǎ, Editura Apimondia

DAIANU, Daniel; VRANCEANU, Radu, Romania si UE, inflatie, balanta de plati, crestere economica, Editura Polirom, Iasi, 2002.

DIACONESCU, Mirela Asocierea Romaniei la Uniunea Europeanǎ. Implicatii economice si comerciale, Editura Economica, Bucuresti, 2003

EPURE, Emilian Romania intr-o Uniune Europeana extinsa, Editura Tribuna Economica, Bucuresti, 2002

FUEREA Augustin, Manualul Uniunii Europene, Universul Juridic, Bucuresti 2004

GUVERNUL Romaniei, Agentia pentru Strategii Guvernamentale, ABC-ul integrarii in Uniunea Europeanǎ, Bucuresti 2004

INSTITUTUL European din Romania, Romania in contextual aderarii la Uniunea Europeanǎ. Dezbateri organizate in 2002, Institutul European din Romania, Bucuresti, februarie 2003

INSTITUTUL European din Romania, Studii de impact (PAIS III), Bucuresti 2005

INSTITUTUL European din Romania, Tratatul de instituire a unei constitutii pentru Europa, Bucuresti 2005

MARIN, Liviu, Integrarea Europei in Romania, Editura Fundatia Eurisc, Bucuresti, 2001

PAUNA, Carmen Beatrice; DUMITRESCU, Ileana; coord.: JULA Dorin, Strategii pe termen mediu si lung privind dezvoltarea regionala in Romania, in perspectiva aderarii la Uniunea Europeana, Academia Romana. Institutul National de Cercetari Economice, Bucuresti, Centrul de Informare si Documentare Economica, 2003

PECICAN, Ovidiu, Romania si Uniunea Europeanǎ, Editura Fundatiei CDIMM, 2000

POP, Napoleon, Romania si Uniunea Europeanǎ: experienta parcursǎ si iminentǎ aderare, Bucuresti : Centrul de Informare si Documentare Economicǎ, 2005

PRISACARU, Gheorghe, Romania spre Uniunea Europeana: oportuniǎti, dileme, aspiratii, Editura Nicolescu, Bucuresti, 2001.

SAVU, Dana Victoria, Integrarea Europeanǎ: dimensiuni si perspective, Editura Oscar Print, Bucuresti, 1997

SIMION Eugen (coord), Probleme ale integrarii Romaniei in Uniunea Europeana: cerinte si evaluari: lansarea oficialǎ a Programului de cercetare, Academia Romanǎ, Bucuresti

DOCUMENTE OFICIALE

Delegatia Comisiei Europene in Romania, Declaratia domnului Jonathan Scheele cu ocazia publicarii Raportului privind monitorizarea angajamentelor luate de Romania privind aderarea la Uniunea Europeana - 2005, Bucuresti, 25 octombrie 2005

Documentele de pozitie ale Romaniei (2001, 2004, 2005, 2006) (www.gov.ro)

Comisia Europeanǎ, Prezentare comparative pe criterii de aderare si capitole de acquis, a recomandarilor mentionate in Raportul periodic al Comisiei Europene pe anul 2004 si Raportul Comprehensiv de monitorizare 2005, privind Romania, Bucuresti 2005

European Comission (2001, 2002, 2005, 2006): Regular Report son Romania's Pregress Toward Accession

Guvernul Romaniei, Programul national de aderare la Uniunea Europeana, volumul I, iunie 2001

Guvernul Romaniei: Comunicate de presǎ, Presedintia Belgiana apreciaza progresele Romaniei in procesul de aderare la Uniunea Europeana , Bucuresti 2001

Guvernul Romaniei si Comisia Europeana, Parteneriatul de aderare Romania -UE, 2001

Ministerul Integrarii Europene, Planul de mǎsuri prioritare pentru 2006, bazat pe Raportul de monitorizare 2005, Bucuresti, 27.01. 2006

Masuri legislative si de implementare rezultate din angajamentele Romaniei in procesul de aderare prezentate in "Planul de actiune pentru implementarea Strategiei Nationale Anticoruptie 2005-2007"

Parlamentul Romaniei, Declaratia Parlamentului Romaniei cu privire la semnarea la 25 aprilie a Tratatului de Aderare a Romaniei la Uniunea Europeana, adoptata in sedinta comuna a Camerei Deputatilor si Senatului la 27 aprilie 2005, Bucuresti

PUBLICATII

Cotidianul Adevarul (www.adevǎrul.ro)

Cotidianul Evenimentul Zilei (www.evz.ro)

Magazin Istoric, ianuarie 2006

Ziarul Cotidianul (www.cotidianul.ro)

Satul European, publicatie editatǎ cu sprijinul Delegatiei Comisiei Europene in Romania, Guvernul Romaniei, martie 2004

Ministerul Integrarii Europene info 1/2003, Bucuresti 2003

Ministerul Agriculturii, Alimentǎrii si Padurilor, Agentia SAPARD Ghid informative privind programul SAPARD, Bucuresti, august 2002

RESURSE INTERNET

www.europa.eu.int

www.euractiv.roenlargement

www.euractiv. rocontent

www.guv.ro

www.ier.ro

www.infoeuropa.ro

www.mae.ro

www.mie.ro