COMBATEREA TERORISMULUI - INSTRUMENTE JURIDICE

FACULTATEA DE DREPT

MASTERAT: SECURITATEA COMUNITARA SI TERORISMUL

REFERAT

LA DISCIPLINA INSTRUMENTE JURIDICE

TEMA: COMBATEREA TERORISMULUI

I. TERORISM. EFECTE.

Valul de atacuri teroriste ce a zguduit lumea in ultimii ani a starnit indignarea opiniei publice internationale. Lideri marcanti si politicieni din intreaga lume au condamnat actiunile "barbare", soldate cu moartea a mii de oameni si ranirea altor cateva zeci de mii.

La conferinta de presa de la Londra, din 20 noiembrie 2003, presedintele Americii si primul ministru englez s-au aratat mai hotarati ca oricand sa lupte impotriva terorismului international, "oriunde este nevoie, pentru eradicarea lui." .

"Inca o data afirmam ca, in confruntarea cu aceasta amenintare, nu exista cale de intoarcere, compromis sau ezitare", declara Toni Blair, adaugand: "Vom raspunde la teroare cu o si mai mare sete de a invinge teroarea, iar la discordie, cu toleranta si libertate."

Concluzia apartinea presedintelui G.W. Bush: "Teroristii vor sa intimideze si sa demoralizeze natiunile libere, dar nu vor avea succes."

Este, poate, destul de greu de interes care sunt pornirile unui atac terorist. De ce sa vrei sa omori? De ce sa vrei sa distrugi ceea ce omenirea a creat? De ce sa vrei sa distrugi o civilizatie, o lume, poate chiar intreaga planeta? Iata intrebari pe care, dupa septembrie 2001, si le pun tot mai des analistii politici, medicii psihiatri, psihologii si - de ce nu? - chiar simplii oameni care nu pot sa inteleaga care sunt adevaratele porniri ale tuturor actelor de terorism la care asista, neputinciosi. Se pare ca ar fi vorba de actiunea unei gene inga destul de putin studiate, inga destul de putin cunoscute, asa numita gena a agresivitatii .

11 septembrie, 2001 - zi de doliu international

Dupa cum toata lumea stie, pe 11 septembrie 2001, o mare nenorocire a lovit exact in mijlocul inimii Statelor Unite ale Americii. Oare, putea cineva sa prevada asa ceva?

Atunci, intr-o zi care a intrat in istoria moderna a Americii, s-a prabusit simbolul orasului New York; este vorba despre Turnurile Gemene care s-au prabusit, facand zeci de mii de victime. A fost daramat un simbol care trebuia maculat, in numele unui crez, invocat de o mana de fanatici si de cei interesati sa profite de gesturile lor sinucigase.

Pentru nemuritorii din turnurile devenite amintire, sensul libertatii n-a fost incrancenarea. Nici actul scelerat datorat unei minti bolnave. Stenogramele ultimelor convorbiri telefonice probeaza luciditatea victimelor. Dorinta lor de a trai si uimirea in fata impecabilei sorti. Apoi TACEREA. America si-a plans compatriotii. Si nu s-a resemnat. Acesta este adevaratul sens al Libertatii.

Cateva catrene de-ale lui Nostradamus, fac referire la "Cel de-al treilea razboi" sau la "Multe nenorociri asupra Marelui Oras". Iata un exemplu al modului in care Nostradamus obisnuia sa ascunda ceea ce avea de spus in spatele unor cuvinte ciudate:

"Cand armele si documentele vor fi inchise intr-un peste,

Un barbat va iesi din el

Care va porni razboi. Flota sa va veni

De departe, de pe cealalta parte a marii,( . )"

Acest prim vers poate fi interpretat ca semnificand faptul ca razboiul va incepe in acest secol, dat fiind faptul ca versul are un sens derivat: cand Marte si Mercur vor fi in conjunctie cu Pestii, barbatul si va face aparitia.

O alta privire asupra celui de-al treilea razboi mondial Orientul va veni

"Va traversa cerul, apa si zapada

Si va lovi lumea intreaga( . )"

Acest catren inspaimantator are legatura cu cel precedent. Orientul ar putea insemna chiar fostul Imperiu Persan. Se admite faptul ca atunci cand Nostradamus mentiona un loc numit Noul Oras, el vorbeste despre New York. In timpul sau, celelalte mari orase fusesera deja construite:

"Va zgudui imprejurimile Noului Oras

Doua stanci se vor razboi pentru multa vreme

Apoi Arethusa va irosi un nou fluviu"

Comentatorii spun ca numele Arethusa, folosit de profeti, il desemneaza pe zeul razboiului, Eres, sau chiar Statele Unite ale Americii. Noul fluviu despre care ne vorbeste, ar putea insemna pur si simplu un fluviu de sange.

Oare chiar Michael Nostradamus a prevazut aceste fapte printr-un mod indirect?

Oare chiar acesta este una din premisele celui de-al treilea razboi mondial?

Ce putem face noi altceva decat sa stam si sa vedem ce ne va aduce viitorul .

In acele zile, toata atentia s-a indreptat asupra presedintelui George W. Bush, care a declarat razboi terorismului.

Dar acest razboi este deosebit de greu, iese din tiparele obisnuite, cunoscute de istoria omenirii pana in prezent. "Inamicul va fi difuz, dificil de identificat si localizat intr-un spatiu comun. Terorismul, notiunile de razboi si pace nu mai au sensul de pana acum. Razboiul va fi permanent, iar pacea va fi fierbinte. Terorismul tinde sa fie considerat un fenomen global. Raspunsul la acest nou fenomen - megaterorism, hiperterorism, terorism strategic - va conta si in restructurarea relatiilor geopolitice si geostrategice."[3]

Motivarea de baza a terorismului este castigarea recunoasterii internationale si captarea atentiei opiniei publice[4]. Expertii iau in calcul un inamic supranational, unul fora frontiere, cu o dispersare globala a fortelor, a locurilor de antrenament si a centrelor de finantare.

Cheia actiunii eficiente in lupta impotriva teroristilor este responsabilizarea statelor democratice, intarirea instrumentelor institutionale ale acestora, de aplicare si impunere a legii, concomitent cu antrenarea lor in cooperarea internationala, pe toate coordonatele actiunii, de prevenire si combatere a terorismului - politice, economice, sociale si militare.

De nenumarate ori, seful statului roman a tinut sa remarce ca proba solidaritatii o constituie intarirea legaturilor transatlantice, stabilitatea lumii fiind, in egala masura, bazata si pe predictibilitatea relatiilor Statelor Unite ale Americii cu Uniunea Europeana, Rusia, China si Japonia.

Secretarul general al NATO, lordul Robertson sublinia: "Alianta Nord Atlantica si restul comunitarii internationale, vor actiona umar la umar pentru combaterea terorismului, o amenintare acre ne vizeaza pe toti, indiferent de religie, cultura sau nationalitate. Ultimule evenimente nu au facut altceva decat sa intareasca solidaritatea noastra."

Aceste cuvinte sunt mai mult decat o concluzie, mai mult decat un indemn - la unitate deplina in lupta internationala impotriva terorismului.

"Vom castiga, cauza noastra este una corecta; vom castiga pentru ca vom fi mai ofensivi."

(Din discursul rostit de G.W.Bush cu ocazia vizitei[5] sale in Irak, in ziua de 27 noiembrie 2003)

Cine i-a ajutat pe teroristii de la 11 septembrie?

La patru ani dupa atacul terorist asupra Statelor Unite tot mai multe voci incearca sa raspunda la intrebarile insistente ale familiilor indoliate si ale intregii opinii publice. Rapoarte oficiale, memorii ale unor personalitati bine situate sau minutioase investigatii jurnalistice cauta sa faca lumina asupra unuia sau altuia dintre aspectele tragediei, dar sfarsesc, aproape intotdeauna, prin a pune noi intrebari si mai ingrijoratoare. Cum se explica seria de greseli si scapari ale agentiilor federale americane care le-au permis teroristilor sinucigasi sa-si duca la indeplinire proiectul criminal? A beneficiat, oare, reteaua Al-Qaeda de complicitate sau macar de ingaduinta la cele mai inalte niveluri ale unui aliat major al Americii - Arabia Saudita? Si daca raspunsul este afirmativ, incearca, oare, actuala administratie sa stearga urmele acelor legaturi vinovate? Dupa ce razboiul din Irak a spulberat increderea publica in puterea de la Casa Alba, orice banuiala se poate exprima cu voce tare

La capatul unei bogate cariere politice - sapte ani ca guvernator al statului Florida si trei mandate in Senatul de la Washington -, Bob Graham ar putea privi cu seninatate momentul retragerii. Si totusi, senatorul democrat - inscris vremelnic, anul trecut, pe lista aspirantilor la presedintie - pare un om nemultumit si chiar manios, cu sentimentul ca lasa in urma o treaba nedusa pana la capat.

In aceasta calitate de sef al comisiei senatoriale pentru informatii, senatorul a fost copresedinte al comisiei parlamentare de ancheta asupra atentatului de la 11 septembrie, inainte de a urmari, dintr-o pozitie privilegiata, pregatirea razboiului din Irak. Iar ceea ce a constatat nu l-a multumit deloc, dupa cum o arata chiar coperta cartii sale. Titlul cel mare, Intelligence Matters, care poate fi interpretat in mai multe feluri - "Chestiuni de informatii", "Informatiile conteaza" sau "Inteligenta conteaza"! -, este urmat de un subtitlu fara nici un echivoc: "CIA, FBI, Arabia Saudita si esecul razboiului Americii impotriva terorii" (The CIA, the FBI, Saudi Arabia and the Failure of America's War on Terror).
Volumul de aproape 300 de pagini al senatorului Graham a fost descris de un comentator (favorabil) ca un "tsunami politic", asemenea acelor valuri uriase iscate de cutremurele din largul marii care se abat asupra armurilor, distrugand tot ce intalnesc in cale; de aceasta data, valul ar urma sa zdruncine din temelii "comunitatea informatiilor" de la Washington si chiar intreaga administratie republicana instalata in prezent la Casa Alba Si aceasta pentru ca senatorul nu se multumeste sa reia concluziile rapoartelor oficiale pe care le-a semnat, ci si pune prestigiul si experienta in sprijinul unor ipoteze intalnite, pana acum, mai ales in publicatiile specializate in "teorii ale conspiratiei". Totul porneste, de fapt, de la 27 de pagini eliminate, la cererea CIA (si, de fapt, a Casei Albe), din versiunea publica a raportului comisiei parlamentare asupra atentatelor de la 11 septembrie. Despre capitolul respectiv se stie doar ca se referea la Arabia Saudita, iar administratia a socotit ca dezvaluirea sa ar fi periculoasa pentru relatiile Statelor Unite cu aceasta tara si, implicit, pentru siguranta nationala in general

Ca fost copresedinte al comisiei, senatorul Graham cunoaste, evident, continutul paginilor "cenzurate", dar nemultumirea sa nu este atat de puternica incat sa-l faca sa incalce obligatia secretului; el ofera totusi atat in carte cat si in interviurile ce i-au insotit lansarea, destule indicii pentru a se afla despre ce este vorba; iar concluzia sa este pe cat de clara, pe atat de severa: administratia Bush "a facut tot ce a putut ca sa ascunda, sa ocoleasca si sa acopere rolul Arabii Saudita (in ceea ce s-a petrecut) la 11 septembrie".

Dupa cum se stie, 15 dintre cei 19 teroristi sinucigasi de la 11 septembrie erau cetateni ai Arabii Saudita (asa cum era, de altfel, si Osama ben Laden pana in 1994, cand i s-a retras pasaportul, la insistentele Statelor Unite).

Potrivit senatorului Graham, comisia parlamentara a gasit dovezi ca cel putin doi dintre cei 19 au fost puternic sustinuti - financiar si nu numai - de un "agent" (indiferent ce ar insemna acest termen) al guvernului saudit in Statele Unite. Si aceasta chiar dupa ce se intorsesera din Malaysia, unde luasera parte la un "congres" al retelei Al-Qaeda. "De ce i-ar fi ajutat sauditii intr-o asemenea masura doar pe doi dintre cei 19, si nu si pe ceilalti?", se intreaba senatorul. "Senzatia mea este ca nimic n-ar putea justifica o asemenea diferentiere, asa ca e foarte posibil ca acelasi ajutor sa fi fost acordat si altor teroristi, numai ca n-am aflat-o noi". Investigatiile ridica insa si alte intrebari la fel de tulburatoare, ramase, si ele, fora raspuns.
"Agentul" care a starnit suspiciunile senatorului Graham este un cetatea audit pe nume Homar al-Bayoumi. La inceputul anului 2000, acesta locuia la San Diego, California, fora sa fie prea clar din ce traiste. Pe hartie, era angajatul unei firme de servicii, dar nu se ostenea sa mearga la lucru. FBI il eticheta drept "spion" al Arabii Saudita.

Potrivit lui Graham, patronul lui Bayoumi a incercat sa-l dea afara, dar a primit imediat un avertisment de la principalul sau client, care nu era altul decat Autoritatea Aviatiei Civile din Arabia Saudita; ca urmare, Bayoumi nu numai ca si-a pastrat serviciul, dar, ceva mai tarziu, salariul i-a crescut considerabil Alte surse spun ca patronul firmei ar fi fost, de fapt, "un vechi sustinator al lui ban Loden". Oricum ar fi, Bayoumi vorbea foarte des la telefon cu reprezentantii guvernului audit, mai ales cu un diplomat de la consulatul din Ros Angeles, care avea sa fie mai tarziu expulzat pentru activitatea teroriste.

Lantul coincidentelor

Intr-una din zile, Bayoumi si-a anuntat prietenii ca pleaca la Los Angeles sa aduca "niste vizitatori". S-a oprit intai la consulat, pentru o discutie cu prietenul sau diplomatul, iar apoi s-a dus, cu un alt prieten, sa manance la un restaurant cu specific oriental. Bayoumi pretinde ca a auzit doi tineri de la alta masa vorbind limba araba si i-a invitat sa i se alature. Cei doi nu erau altii decat Khalid al-Mihdhar si Nawaf al-Hazmi, viitori membri ai echipei de sinucigasi de la 11 septembrie, abia intorsi de la "congresul" terorist din Malaysia.

Senatorul Graham nu crede ca intalnirea a fost o simpla coincidenta: "Am facut si eu cercetarile mele. Sunt cel putin 134 de restaurante cu specific oriental la Los Angeles. Asa ca, statistic, sansele ca ei sa se fi intalnit intamplator la acelasi restaurant, in acelasi moment, sunt ametitor de mici Sunt aproape sigur ca a fost vorba de o intalnire prestabilita". Intamplatoare sau aranjata, intalnirea a avut urmari faste pentru cei doi teroristi: Bayoumi i-a dus la San Diego si i-a prezentat unor cunoscuti care le-au facut rost de acte false si i-au ajutat sa se inscrie la o scoala de pilotaj, intr-un scop care nu mai trebuie amintit Tot atunci, lui Bayoumi i-a crescut, dintr-o data, si salariul, si nu oricum: de la 465 la 3 700 dolari pe luna!  Rasplata pentru serviciile facute celor doi sau contributie indirecta la finantarea acestora?

Raportul comisiei nu da detalii si se fereste de speculatii Senatorul Graham a crezut ca va afla mai multe cand a descoperit ca, la San Diego, al-Mihdhar si al-Hazmi locuiau intr-o casa inchiriata de la un informator al FBI! Dupa atentate, acesta ceruse protectia autoritatilor si nu putea fi interogat decat cu aprobarea politiei federale. Comisia a emis deci o citatie, iar Graham a incercat sa i-o inmaneze principalului delegat al FBI la audieri. Dar atunci s-a petrecut un lucru straniu: "Cand m-am apropiat de el cu citatia, si-a strans mainile la spate.

Am incercat sa-i dau hartia, dar s-a purtat ca si cum ar fi fost radioactiva". Senatorul nu-si mai aminteste, in toata cariera sa, de vreun caz in care FBI sa fi respins - si inca intr-o asemenea maniera - o citatie emisa legal de Congres! In cele din urma, politia federala a instiintat oficial comisia ca nu-l va putea interoga pe informatorul din San Diego. "Asta ma face sa cred ca FBI nu actiona de capul lui, ci primise indicatii de la Casa Alba sa nu coopereze cu noi", comenteaza Graham.
Ipotezele senatorului sunt contrazise de rapoartele celeilalte comisii care a anchetat atacul de la 11 septembrie; compusa din personalitati independente, desemnate de presedintele George W. Bush, Comisia Nationala asupra Atacurilor Teroriste impotriva Statelor Unite a avut la dispozitie 80 de anchetatori si i-a putut audia chiar pe Bush si pe colaboratorii sai cei mai apropiati (desi presedintele a fost, in acelasi timp, acuzat ca incearca sa puna piedici comisiei pe care o crease la presiunea opiniei publice). Directorul echipei de ancheta a acestei comisii, Philip Zelikow, l-a putut interoga chiar pe Homar al-Bayoumi; el afirma ca sauditul poate fi scos din cauza si ca s-a straduit "ore in sir" - dar fara succes - sa-l convinga si pe senatorul Graham de acest lucru.

Dar, asa cum scrie Michael Isikoff in Newsweek, "chiar si Zelikow recunoaste ca Graham ar putea avea dreptate cand spune ca FBI n-a reusit niciodata sa descopere reteaua de sprijin Al-Qaeda care i-a ajutat pe teroristi si care ar putea fi inga in functiune". (Raportul celei de-a doua comisii noteaza ca presupusul "creier" al atacului, Khalid Sheik Mohammed, a negat cu hotarare existenta unor complici ai Al-Qaeda in California; declaratiile sale sunt insa considerate "putin credibile" si menite sa-i protejeze pe respectivii complici, daca exista intr-adevar si n-au fost inga identificati.)

Cum se explica, in acest caz, atitudinea FBI si a administratiei, care par sa nici nu doreasca scoaterea la lumina a retelei, chiar daca-si asuma, astfel, riscul de a deschide calea unui nou atentat?

Senatorul Graham vede trei posibile cauze: "mai intui, nu vor ca publicul sa-si dea seama de nivelul implicarii suditilor in sprijinirea teroristilor de la 11 septembrie. In al doilea rand, este jenant ca acest sprijin s-a produs chiar sub nasul FBI () In al treilea rand, a existat o relatie speciala, pe termen lung, intre Statele Unite si Arabia Saudita, relatie care a atins, probabil, un nou varf sub administratia lui George W. Bush, in parte datorita relatiei familiale stranse si indelungate a familiei Bush cu familia regala saudita".

Ucenicii vrajitori

Prudent, senatorul a lasat pe locul trei motivatia care, pentru altii, este prima si poate singura care conteaza. De altfel, se pare ca acele 27 de pagini pe care administratia Bush a tinut sa le fereasca de ochii publicului contin tocmai referiri, potential explozive, la Casa Regala saudita sau, mai precis, la cel mai influent membru al sau in Statele Unite - printul Bandar ban Sultan, nepot al regelui Fahd si ambasador la Washington.

Cel putin asa reiese din acest dialog al senatorului Graham cu Mary Jacoby de la publicatia electronica Salon.com:
"- A jucat printul Bandar ban Sultan vreun rol in ceea ce descrieti ca o retea de sprijin pentru cei doi teroristi?
- Ca sa fiu sincer, multe dintre lucrurile pe care le-a facut sunt deocamdata secrete. Dar a demonstrat cu siguranta ca are o relatie stransa cu presedintele Bush ()
- A jucat ambasada vreun rol?
- Sunt nevoit sa aman raspunsul la aceasta intrebare. Nu am inclus in carte ceea ce nu a fost inga dat publicitarii, cum ar fi aceasta problema a participarii printului Bandar.
- Suna ca si cum rolul lui Bandar si al Ambasadei Saudita ar fi tratat in acele 27 de pagini secrete ale raportului.
- In cea mai mare parte, asa si este."

Ceea ce nu a dorit sa spuna senatorul Graham - si chiar mai mult decat atat -, nu au ezitat sa spuna altii. Prietenia cu presedintele Bush si familia sa, afisata de printul-ambasador Bandar, nu este decat un episod dintr-o istorie indelungata.   Relatiile complexe ale Casei Regale saudite cu Statele Unite, pe de o parte, si cu fundamentalistii islamici, pe de alta parte, au facut obiectul multor analize, inainte si mai ales dupa 11 septembrie 2001. "De decenii, Casa lui Saud (familia regala saudita) a reusit sa tina sub control Arabia Saudita si cele mai bogate rezerve de petrol ale lumii printr-o performanta aparent imposibila de echilibristica intre doua parti care s-au angajat sa se distruga reciproc", scrie ziaristul american Craig Unger intr-o carte publicata acum sase luni sub titlul "Casa lui Bush, Casa lui Saud". "Pe de o parte, Casa lui Saud era o teocratie islamica a carei putere s-a nascut din alianta familiei regale cu fundamentalismul wahhabit, o secta islamica stridenta si puritana care a asigurat un sol fertil pentru o retea globala de teroristi, chemand la jihad violent impotriva Statelor Unite. Pe de alta parte, cel mai important aliat al Casei lui Saud nu era altul decat Marea Satana insasi, Statele Unite America, farul democratiei, a inarmat si protejat o brutala monarhie teocratica."

Pentru a-si asigura linistea interna, familia regala saudita i-a sprijinit pe predicatorii wahhabiti sa-si "exporte" varianta radicala a islamului in intreaga lume musulmana, dar cu o conditie: sa inchida ochii asupra practicilor, mai putin conforme cu preceptele lui Mahomed, ale Casei lui Saud si familiilor apropiate acesteia, care prinsesera gustul modului de viata occidental pe masura ce adunau miliarde de dolari din vanzarile de petrol

O alta conditie era, fireste, ca jihadul impotriva Americii sa se mentina pe terenul vorbelor, pentru a nu afecta parteneriatul economic si militar dintre cele doua tari. Dubla relatie a functionat, o vreme, de minune: apogeul a fost, probabil, razboiul din Afganistan, cand serviciile secrete americane si saudite au lucrat mana in mana pentru a-i inarma pe islamisti - afgani sau fanatici veniti din toata lumea - impotriva unei alte Mari Satane, Uniunea Sovietica; printre militantii jihadului afgan se numara atunci si un tunar audit care n-avea nevoie de finantare, caci provenea dintr-o familie miliardara, strans legata de Casa lui Saud: un anume Osana ban Loden

Ceea ce nu si-au dat seama nici americanii, nici sauditii era ca jucasera rolul ucenicului vrajitor, dezlantuind o forta care nu avea sa mai poata fi controlata: retragerea sovieticilor din Afganistan si triumful talibanilor i-au facut pe wahhabiti sa simta gustul victoriei si sa se indrepte impotriva celeilalte Mari Satane, America, ramasa nu doar in picioare, ci in postura de hegemon al lumii; iar echipele de fanatici islamisti, cu stagiu pe frontul afgan, au lasat urme sangeroase in toate conflictele si crizele cu implicare musulmana, din Bosnia pana in Cecenia. Mai amenintator pentru Casa lui Saud, a fost ca atacurile teroriste s-au extins, in 2003, si pe propriul sau teritoriu - "pangarit", in opinia fundamentalistilor, de prezenta trupelor americane, care, ca o profanare suprema, aveau in componenta si femei

Dar, cel putin pana atunci, clasa dominanta de la Riyad si militantii islamisti ramasesera uniti prin vechile legaturi faurite pe vremea razboiului afgan si a misionarilor wahhabiti.

"Un terorist cu relatii"

Si astfel ajungem la povestea aproape de necrezut relatata intr-o alta carte, aparuta acum un an in Statele Unite, sub semnatura lui Gerald Posner: "De ce dormea America: Esecul prevenirii lui 11 septembrie" (Why America Slept: The Failure to Prevent 9/11).

Nu este vorba de un roman de spionaj, ci de o investigatie cat se poate de serioasa; dupa cum nota Mark Follman in Salon.com, Posner are reputatia unui "distrugator" al teoriilor conspiratiei, fiind unul dintre autorii (foarte putini) care impartasesc versiunea oficiala despre asasinarea presedintelui Kennedy El afirma ca povestea din carte i-a fost confirmata de doua surse independente, una din CIA iar cealalta de la un nivel ridicat al administratiei Bush; si cu toate acestea, multi experti o pun la indoiala.
Dar iata despre ce este vorba: la 28 martie 2002, fortele speciale americane si pakistaneze au descins intr-o casa din orasul Faisalabad si au arestat un arab pe nume Abu Zubaydah, considerat "seful operatiunilor" din reteaua Al-Qaeda. La Cartierul general al CIA domnea euforia: se spera ca vor fi aflate secretele atacului de la 11 septembrie, dar si ale altor operatiuni teroriste antioccidentale.

Ca sa "convinga" prizonierul sa vorbeasca, specialistii americani au recurs la un scenariu minutios pregatit: l-au transportat in Afganistan, dar l-au facut sa creada ca se afla in Arabia Saudita; dupa ce i-au administrat pentothal de sodiu ("serul adevarului" din filmele cu James Bond), au aplicat clasica schema "politai bun, politai rau". Mai precis, Zubaydah a fost interogat alternativ de doua echipe: una de americani, aparent mai binevoitori, si alta de asa-zisi "agenti sauditi" (de fapt tot americani de origine araba), care ar fi trebuit sa-l inspaimante cu amenintarea unor torturi dintre cele mai infioratoare.

Contrar asteptarilor, la aparitia "suditilor", in loc sa fie ingrozit, teroristul a parut, dimpotriva, usurat: el le-a recitat, imediat, pe dinafara, numarul de telefon al unei persoane sus-puse care urma, dupa cum a spus, "sa rezolve toate problemele". Dupa verificari, americanii au constatat, uimiti, ca "protectorul" lui Zubaydah nu era altul decat printul Ahmed ban Salman, stabilit la Londra, magnat al presei si mare proprietar de cai de curse, dar in primul rand nepotul regelui Fahd al Arabii Saudita!
Dezvaluirile nu s-au oprit aici: Zubaydah a mai oferit, tot pe dinafara, numerele de telefon ale altor doi printi sauditi: Sultan ban Faisal, si el nepot al regelui, si Fahd al-Kabir, o ruda mai indepartata. Falsii anchetatori sauditi au replicat ca, daca beneficiase intr-adevar de protectia familiei regale, atacul de la 11 septembrie schimbase intreaga situatie. Raspunsul teroristului - in versiunea lui Posner - a fost o adevarata bomba: "Nu s-a schimbat nimic, deoarece printul Ahmed stia dinainte ca in acea zi va avea loc un atac pe teritoriul american. Singurul lucru pe care nu-l stiau era ce se va intampla concret si nici nu doreau sa stie acest lucru. Li s-a dat aceasta informatie pentru ca ban Loden stia ca nu puteau opri atacul fora sa stie mai multe si ca avea sa-i poata santaja cu dezvaluirea faptului ca stiau dinainte". Si, pentru a-si incununa declaratiile, Zubaydah a numit alti doi interlocutori de rang inalt ai lui Osana ban Loden: generalul Mushaf Ali Mir, comandantul aviatiei pakistaneze, in 1996, si printul Turki ban Faisal, pe atunci atotputernic sef al serviciului audit de informatii, in 1998; printul ar fi promis atunci ca va continua sa ajute reteaua Al-Qaeda atata timp cat nu ataca Arabia Saudita!
Este adevarat ca, dupa ce si-a dat seama ca fusese tras pe sfoara, Zubaydah a retractat toate afirmatiile si a incercat sa se sinucida. La randul sau, printul Turki a calificat acuzatiile drept "total false si neintemeiate". "Nu am mai avut de-a face cu ban Loden din 1990 si n-am avut niciodata vreo legatura cu Al-Qaeda, care este o organizatie satanica", a subliniat printul, demis (intamplator?) cu cateva zile inainte de 11 septembrie si "exilat" ca ambasador la Londra. Numai ca povestea nu se opreste aici.

Indata dupa ce marturisirile lui Zubaydah au fost comunicate suditilor, toti cei trei printi amintiti de el au murit unul dupa altul. Ahmed ban Salman a suferit, la 43 de ani, un atac cardiac cu totul neasteptat. Sultan ban Faisal a pierit intr-un accident de masina chiar in drum spre funeraliile varului sau. O saptamana mai tarziu, cadavrul lui Fahd al-Kabir a fost gasit in desertul de ranga Riyad: surse oficiale au afirmat ca printul "murise de sete". Sapte luni mai tarziu, a fost randul generalului Mushaf Ali Mir sa dispara intr-un accident de avion ale carui cauze aveau sa romana nedeslusite Cat despre printul Turki, Posner crede ca acesta este, oricum, protejat de secretele pe care le cunoaste: "este cel care stie totul despre cei mai inalti membri ai familiei regale - viata lor sexuala, prostituatele cu care au de-a face cand merg in Europa"
Probabil nici nu mai trebuie mentionat ca povestea a fost dezmintita de toate guvernele implicate La randul lor, bunii cunoscatori ai secretelor lumii arabe - unii dintre ei, fosti agenti CIA - pun, in general, la indoiala implicarea Casei lui Saud in atacul de la 11 septembrie. "Pentru ei ar fi fost pur si simplu o sinucidere", spune Sandra Mackey, autoarea unor studii universitare despre Arabia Saudita, citata de Mark Follman in Salon.com. "Exista membri ai Casei lui Saud care ar putea avea legaturi cu Al-Qaeda? Foarte posibil. Nu m-ar mira. Dar o conspiratie a conducerii centrale cu Al-Qaeda este cu totul altceva. Al-Qaeda este cel mai mare dusman al lor!" Alti analisti au totusi indoieli. "Prin arestarile pe care le-au facut (dupa atentatele de la Riyad), ceea ce au aflat, cu groaza, sauditii este ca ban Loden are mult sprijin in guvern si in familia regala", spune Robert Baer, un veteran cu 21 de ani de stagiu in CIA. "Spuneti-le cum vreti - teroristi, nationalisti arabi, nebuni -, dar ei se afla in politie, armata si guvern."

Datorii impovaratoare

Adevarul este, probabil, undeva la mijloc, crede Posner. Dincolo de sprijinul pentru Al-Qaeda la nivelurile intermediare ale aparatului guvernamental de la Riyad, printii sauditi au cazut, probabil, intr-o capcana intinsa de vechiul lor prieten, Osana ban Loden; daca Zubaydah spunea adevarul, ei erau la curent, in linii mari, cu planurile retelei teroriste, dar nu cunosteau destule detalii pentru a le zadarnici, chiar daca ar fi vrut s-o faca; amploarea atacului i-a surprins probabil si pe ei, dar erau, de acum, prinsi in capcana: ban Loden ii "avea la mana", putandu-i oricand demasca drept "complici" ai sai!
Exista si o alta ipoteza care ne readuce in lumea politica de la Washington, unde aliantele si rivalitatile sunt poate mai complexe si mai schimbatoare ca in pustiurile arabe Vince Cannistraro, fost sef al unitarii antiteroriste din CIA, aminteste ca adevaratul "creier" al atacului de la 11 septembrie a fost Khalid Sheik Mohammed, arestat si el de americani si ale carui relatari le contrazic pe cele ale lui Zubaydah. El sugereaza ca toata povestea poate fi o dezinformare montata de "sursa" lui Posner din guvern, probabil unul din neoconservatorii interesati sa submineze relatiile dintre Statele Unite si Arabia Saudita. Aceeasi sursa sus-pusa ar fi aranjat si confirmarea povestii de catre un agent CIA, probabil la pensie. "Orice poate fi facut sa para o conspiratie, atunci cand pui cap la cap fapte care pot fi in realitate intamplatoare", spune Cannistraro, evident, foarte experimentat in domeniu

Intr-adevar, neoconservatorii, care acorda prioritate absoluta aliantei cu Israelul, nu-si ascund ostilitatea fata de Arabia Saudita, pe care o acuza pentru lipsa (reala) a democratiei interne, dar si pentru sprijinul acordat palestinienilor De aici si ideea pe care s-a intemeiat, in realitate, razboiul din Irak: "marele proiect" al unui Orient Mijlociu "remodelat", in care regatul audit si-ar pierde rolul central in favoarea unui Irak democratizat, recunoscator Statelor Unite si la fel de bogat in petrol; domnia violentei instaurata in Irak a trimis, deocamdata, proiectul in arhiva, desi trupele americane si-au inceput retragerea din Arabia Saudita - ceea ce indeplineste, de altfel, una dintre revendicarile lui ban Loden
Ar merge, totusi, neoconservatorii pana la montarea unui intreg scenariu demn de Hollywood numai pentru a discredita familia regala saudita? Greu de crezut, date fiind relatiile, nu doar amicale, dar si foarte concret financiare, dintre Casa lui Saud (si familiile inrudite cu ea) si ceea ce Craig Unger numeste, in cartea citata mai sus, "Casa lui Bush". Valoarea fondurilor saudite transferate, in ultimele decenii, catre fundatiile si firmele legate de actuala administratie se ridica, potrivit lui Unger, la aproape un miliard si jumatate de dolari! Cea mai mare parte - aproape 1,2 miliarde - reprezinta contracte in Arabia Saudita ale grupului industrial Carlyle, din conducerea caruia fac parte George Bush-tatal, fostul sau secretar de stat, James Baker, sau fostul premier britanic John Major. Dar alte contracte, in valoare de 180 de milioane de dolari, au fost acordate concernului Halliburton, pe vremea cand era condus de actualul vicepresedinte Dick Cheney, unul din protectorii neoconservatorilor in actuala administratie.
Presedintele George W. Bush a beneficiat si el de darnicia saudita: in 1987, firma sa petroliera, Harken, aflata in pragul falimentului, a fost salvata de doi miliardari apropiati Casei Regale, care i-au aranjat o finantare de 25 de milioane de dolari. "Si-au cumparat, oare, sauditii un presedinte?", se intreaba, ireverentios, Craig Unger.

Adversarii lui Bush n-au intarziat sa faca legatura intre aceste tranzactii si cele 27 de pagini referitoare la Arabia Saudita, "sterse" din raportul comisiei prezidate de senatorul Bob Graham. Mai clar, nu considerente de siguranta nationala, ci tocmai vechile datorii prezidentiale fata de sauditi l-ar fi obligat sa "cenzureze" raportul. Intre timp, cea de-a doua comisie de ancheta asupra atacului de la 11 septembrie, creata de Bush, a publicat si ea un raport final - mult mai amplu si mai stufos - care se concentreaza insa asupra activitatii administratiei si serviciilor de informatii, inainte si dupa atentate; complicitatile internationale ale teroristilor sunt mai putin abordate. Secretul celor 27 de pagini romane, deocamdata, de neatins, cu atat mai mult cu cat partenerul senatorului Graham la conducerea comisiei de ancheta, deputatul republican Porter Goss, tocmai a fost numit de Bush director al CIA, ceea ce-i impune sa pastreze, cu si mai mare grija, tainele pe care le stie. Adevarul ar putea iesi la lumina in cazul unei schimbari politice la Casa Alba; dar, la ora scrierii acestor randuri, candidatul democrat John Kerry era plasat de sondaje cu mult in urma actualului presedinte, apreciat de electorat mai ales pentru modul cum conduce lupta antiterorista Cat despre Casa lui Saud, linistea ce domneste in viata politica de la Riyad este tot mai des intrerupta de explozii si schimburi de focuri intre fortele de securitate si rebelii islamisti despre care nu se stiu prea multe. Sa anunte, oare, aceste seisme un cutremur major, replica indepartata a cataclismului de la 11 septembrie?

Particularitati

1.Tactica. Al-Qaeda este considerata drept una dintre cele mai "apocaliptice" organizatii teroriste. In doctrina organizatiei, teroarea a evoluat, devenind din mijloc scop. Tacticile traditionale ale terorismului - cum ar fi luarea de ostatici, asasinatul politic, actiunile directe, punctuale -- nu intra in vederile lui Osana bin Laden.Tintele atacurilor teroriste nu mai sunt persoane sau categorii de persoane - politicieni, politisti, militari, oameni de afaceri --, ci mase de oameni. Mase cat mai mari. In urma operatiei teroriste de la 11 septembrie 2001, au murit peste 3.000 de oameni, apartinand unor categorii sociale, rase si nationalitatea diferite. La 11 martie 2004, dispozitivele explozive au fost amplasate in trei trenuri si au fost detonate cand acestea erau pline cu navetisti. Daca trenurile s-ar fi rasturnat, numarul victimelor ar fi fost mult mai mare.

2. Organizarea. Consideram ca, la fel ca in 2001, la 11 martie a avut loc o operatie terorista. Conform doctrinei mai sus-amintite, au fost alese locul si timpul pentru executarea loviturilor. Au fost amplasate peste 15 dispozitive explozive, dintre care zece au fost detonate. Toate acestea presupun informatii, sprijin logistic si, nu in ultimul rand, oameni. Desi numarul victimelor a fost mai mic decat la Lockerbie, unde s-a prabusit o aeronava de pasageri, operatia terorista de la Madrid a fost mai complexa. Ea releva ca, din pacate, reteaua dispune de o capacitate organizatorica redutabila.

3. Tehnologia. Nu mai este un secret, Al-Qaeda a folosit internet-ul si e-mail-ul pentru a coordona loviturile asupra World Trade Center si Penta­gonului. In primul rand, tehnologia informatiei are un impact major in rezolvarea problemelor cotidiene, de organizare si comunicare ale retelei. Nu este mai putin adevarat ca tehnologia sporeste, asa cum s-a vazut, capacitatea teroristilor de a lansa atacuri si a produce pierderi in masa.

4. Omniprezenta. In mod traditional, Al-Qaeda a operat ca o structura orizon­tala informala, compusa din peste 24 de organizatii teroriste. Dupa 2001, ca o reactie la campania internationala impotriva terorismului, condusa de Statele Unite ale Americii, reteaua a stabilit legaturi cu grupuri indigene din toata lumea. Ca o adevarata organizatie tero­rista transnationala, reteaua lui bin Laden s-a extins dincolo de aria traditionala: Orientul Mijlociu, Europa de Vest, America de Nord, Asia de Sud. In prezent, Al-Qaeda are legaturi cu organizatii similare din Filipine, Indonezia, Singapore, Brazilia, Argentina, Paraguay, Somalia, Sudan, Africa de Sud.

Forta retelei sta in structura sa multicelulara, raspandita pe tot globul, care ii confera agilitate si acoperire. In legatura cu aceasta, un expert francez in terorism se lamenta: "Daca astazi ai informatii bune despre reteaua Al-Qaeda, acele informatii nu mai sunt operationale maine". El compara reteaua cu un virus care se schimba permanent, incot este imposibil sa-l prinzi si sa-l distrugi in intregime.

Intr-un interesant articol, profesorul american Paul J. Smith atragea atentia inga din vara anului 2002: "Realitatea neconfor­tabila este ca multe state - inclusiv aliati ai Statelor Unite - au oferit adapost celulelor Al- Qaeda, dar nu au facut nimic pentru a le neutraliza. Fie datorita faptului ca nu au avut cunostinta despre prezenta lor (sau despre pericolul pe care acestea il prezentau), fie pentru ca, din motive politice sau de securitate, nu au vrut sa le impiedice actiunile'

II.  TERORISM. CONCEPTE.

1. NOTIUNI

O definitie a terorismului, unanim acceptata de specialistii din domeniul politologiei, sociologiei sau al celui militar, nu exista inca. Singura zona unde acestia se inteleg oarecum este cea in care se accepta tipurile general-reprezentative de terorism, respectiv distingerea clara intre terorismul de stat - exercitat de agentii specializate, care detin monopolul coercitiei - si terorismul politic - exercitat de "actori vremelnici", practicat la inceputurile sale la nivel intern, apoi la nivel international si intercontinental. Acesta din urma are ca autori indivizi sau grupuri bine pregatite si puternic motivate etnic, religios, politic.

Terorismul in sine foloseste deliberat si sistematic mijloace violente ori amenintari care trebuie sa aiba ca rezultat provocarea de neincredere, teama, panica, nesiguranta, ignorand orice norme umanitare. Scopul acestuia este de a afecta grav atat structura sociala cat si individul, luat separat, prin distorsionarea cadrului de perceptie a imaginii societatii de care membrii acesteia depind si in care isi pun toata increderea.

Ca actul terorist sa fie cat mai perturbat, el trebuie sa se remarce printr-o actiune masiva de groaza, care sa produca rapid o mare ruptura psihologica si afectiva intre conducerea societatii si membrii ei; sa genereze o explozie de comentarii in mass-media cu un impact social paralizant si destabilizator.

Motivat politic, terorismul presupune totdeauna un pronuntat simt al frustrarii, al unei nedreptati sau injustitii sociale ori politice. El blameaza de fiecare data o instanta sau o autoritate politica, considerand ca injustitia nu poate fi inlaturata decat printr-o metoda violenta. Din aceasta cauza, fenomenul s-a si autodefinit ca fiind "tactica ultimei solutii".

2. ORGANIZARE

Analizand organizarea, observam ca ea are o structura piramidala. In varf se afla liderul sau conducatorul organizatiei. Acesta este un individ puternic motivat politic, facand parte, in general, din clasa de mijloc, posedat pana la obsesie de ideea nedreptii, cu o educatie foarte buna (de obicei, in cadrul unor universitati de elita din statele foarte dezvoltate). Este un tip charismatic si comunicativ, bun specialist in strategii militare, in analiza si prelucrarea informatiilor. El este cel care defineste politica organizatiei si-i stabileste directiile de actiuni. Urmatorul strat este ocupat de cadrele active si executantii, barbati si femei, care participa la antrenarea celorlalti, dar si la executarea atacurilor. Acestia sunt recrutati la o varsta frageda, pentru a putea fi indoctrinati, sunt posedati de un fanatism extrem, devotati pana la sacrificiul suprem cauzei pentru care lupta, foarte bine pregatiti in manuirea armelor, in culegerea, analiza si utilizarea informatiilor, in criptarea, decriptarea si interpretarea semnelor si comunicatelor. In acest strat se regasesc si profesionisti care nu au ca "motor" o motivatie ideologica.

Al treilea strat este ocupat de sustinatorii activi. Desi nu se considera membri ai organizatiei, ei sprijina material si financiar actiunile celor din stratul doi, asigura asistenta tehnica, logistica si pot "interpreta" uneori si roluri de mica importanta in desfasurarea unor actiuni.

In ultimul strat se afla sustinatorii pasivi sau complicii. Ei stiu despre ce este vorba, dar se fac ca nu vad, nu aud, nu cunosc si nu-i intereseaza fenomenul, care apare si se dezvolta, dupa cum putem constata, in state stapanite de credinte ori ideologii exclusiviste, in tari care neaga libertatile fundamentale ale omului si care propaga crima si violenta ca metode de convingere si de impunere in lume a doctrinei politice sau religioase proprii.

ETAPELE ATACULUI

Unii specialisti militari afirma ca terorismul presupune urmatoarele etape (folosite de obicei si in razboiul informational):

. selectarea combatantilor din categorii motivate social, ideologic sau religios, dedicate total unei cauze;

.pregatirea speciala in centre, tabere sau scoli organizate pe teritoriul unor state permisive si binevoitoare;

. organizarea unor largi retele informative pentru gasirea si studierea obiectivelor atacurilor, cu eficienta maxima in planul propagandistic si accesibile atentatelor;

. infiltrarea executantilor in tarile si obiectivele de atacat;

. executarea prin surprindere a atacurilor.

4. CLASIFICARE

v     Dupa scop

O clasificare riguroasa este avansata de fostul director pentru Europa al Institutului American pentru Studierea Conflictelor intr-o expunere, in fata Senatului S.U.A., din 14 mai 1975. Potrivit acestuia terorismul este:

. diversionist, care urmareste publicitate, dobandirea de prestigiu, discreditarea si demoralizarea unei autoritati, provocarea acesteia in a lua masuri de represiune excesiva, care ar avea ca rezultat instrainarea populatiei, accelerarea cheltuielilor de inarmare si ar genera, in cele din urma, un volum mare de nemultumire in randul opiniei publice;

. coercitiv, care vizeaza demoralizarea populatiei civile, slabirea increderii acesteia in autoritatea si instaurarea unui sentiment de teama;

v           Dupa ideologie

Dupa acelasi autor, organizatiile teroriste se impart in:

. grupuri etnice, religioase, nationaliste;

. grupuri autointitulate revolutionare;

. grupuri anarhiste, cu ideologii confuze, eterogene;

. grupuri patologice sau individuale, care nu revendica scopuri definite, motivatia lor constand in lipsa de acomodare intr-un anumit mediu social, organizational sau familial;

. grupari neofasciste, de extrema dreapta (ex. Ordine Nero, Nucleele Armate Revolutionare), care in unele tari actioneaza cu acordul tacit si sprijinul guvernelor (ex. Ojo per Ojo, in Guatemala, Escadroanele Mortii, in Brazilia). In ultimul timp, organizatiile de extrema stanga s-au dovedit a fi mult mai sangeroase decat cele de extrema dreapta (ex. Brigazile Rosii italiene, RAF-ul german, Armata Rosie japoneza);

. gruparile de mercenari ideologici, care se intalnesc cel mai frecvent in organizatiile cu camp de activitate transnational (ex. Rengo Segikun din Japonia).

5. FORMELE DE MANIFESTARE

Departamentul de Stat al S.U.A. aprecia, dupa anii '90, ca fenomenul poate fi regasit si sub urmatoarele forme de manifestare:

. terorism organizational, materializat prin grupuri mici, omogene politic, insa incapabile sa dezvolte simpatia si sprijinul popular in favoarea pozitiilor lor radicale, fiind nevoite sa apeleze la acte violente pentru a-si castiga influenta (ex. 17 Noiembrie, din Grecia, Grapo, IRA-ULTZA si ETA din Spania, RAF-ul, din Germania, Celulele Combatante, din Belgia etc.). Unele grupari au devenit intre timp transnationale (ex. Abu Nidal, din Palestina, Armata Rosie japoneza);

. terorismul insurgent, practicat de separatistii etnici, de rebelii politici etc. Actiunile acestora sunt de natura paramilitara sau de gherila. Deseori, prin actele lor, erodeaza puternic credibilitatea grupului, legitimitatea si sprijinul acestuia (ex. Armata Populara - aripa comunista, din Filipine);

. terorismul sponsorizat, care implica sprijinirea gruparilor si a activitatilor acestora de catre state suverane (ex. gruparile sponsorizate de state precum Irak, Iran, Libia, Afganistan etc.), sponsorizarea de stat putand atinge mai multe grade de implicare: directa, incurajare asistata logistic si material, dotare si acoperire ideologica, asistenta instructionala etc.

In literatura de specialitate se intalnesc fel de fel de clasificari, care incearca sa explice mai bine fenomenul. In opinia noastra terorismul ar putea fi clasificat astfel:

. terorism patopolitic, reprezentat de grupari nationaliste (ex. ANE, in S.U.A.) care "apara" interesele etniei sau culorii din care provin; actioneaza irational, violenta fiind singura si cea mai uzitata forma de exprimare;

. terorism psihotic, reprezentat de persoane care provin de obicei, din familii dezorganizate, de indivizi cu probleme de adaptabilitate sociala, de comportament care s-au aflat mult timp in somaj sau n-au fost integrati organizational. Acestea, in general, ataca personalitati politice;

. terorism "autorizat", in care caracteristic este abaterea de la reguli, cutume sau intelegeri internationale (ex. folosirea armelor atomice, la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, asupra Japoniei, implicarea personalului CIA in asasinate politice in America Latina etc.);

. terorism criminal sau pirateria, prin care se forteaza obtinerea unei recompense importante, dupa care se retrag sub "protectia" ostaticilor luati;

. terorism endemic sau al batei, caracterizat prin anarhie, masacre intertribale, intre gruparile mafiote; acte care se petrec numai intr-o anumita zona;

. terorism practicat de "vigilenti", aprobat tacit de catre un regim politic amenintat si exercitat asupra dizidentilor;

. terorism organizational, practicat de organizatii revolutionare sau de tip Mafia, fata de care statul de drept foloseste masuri drastice pentru a putea mentine linistea sociala;

. terorism pragmatic, unde folosirea violentei are ca scop obtinerea sprijinului populatiei pentru acte de extorcare de fonduri sau in declansarea unor greve;

. terorism functional, prin care o organizatie - folosind violenta - poate obtine avantaje strategice intr-o anumita zona, structura sau domeniu;

. terorism manipulativ, cel care creeaza unele situatii de negociere prin mijloace specifice, folosindu-se de mass-media pentru manipularea sentimentelor de simpatie ale opiniei publice;

. terorism simbolic, in care victima ce trebuie distrusa reprezinta un simbol deosebit pentru partea adversa si prin a carei eliminare se incearca obtinerea de avantaje etnice, politice sau de alta natura.

De cele mai multe ori, terorismul este conjunctural (cu exceptia regimurilor totalitare). Unii analisti ai fenomenului au ajuns la concluzia ca subiectul este in declin. Nationalismul, patriotismul, interesele etnice sau proletarismul, in epoca moderna, datorita globalismului, devin desuete si, deci, nu mai pot constitui "motorul" actelor teroriste. In cazul unui declin progresiv si durabil al cauzei, terorismul poate deveni insa un scop in sine, o activitate fara motivatii explicite si justificabile la nivelul analizei si al grupului, aparand ca o anomalie ce trebuie eliminata din viata sociala. Va fi insa greu de anihilat, tocmai datorita faptului ca disimularea practicantilor fenomenului este perfecta in mediul pe care-l vor distruge la momentul potrivit, nelasand nici o urma de indoiala asupra bunelor lor intentii fata de cetatenii printre care se amesteca.

Terorismul ramane, in esenta, o problema politica. Politicienii, diplomatii, structurile fortelor informativ-operative trebuie sa tina cont de impactul produs de orice tip de raspuns la un act terorist, de consecintele asupra intereselor politice si nationale si, mai ales, daca costurile economice, politice, sociale sau financiare justifica amploarea raspunsului preconizat ca pedeapsa. Contraatacurile excesive aplicate organizatiilor teroriste, uciderea unor oameni nevinovati prin amploarea pedepsei au dovedit deseori ca duc la rezultate opuse dorintelor de eradicare a fenomenului. De aceea, este nevoie de a studia foarte bine fenomenul, motivatiile care stimuleaza actiunile teroriste, izvoarele acestuia si numai dupa aceea sa se treaca la masuri coercitive.

Specialistii in analize sociale si politice sustin ca nici o forma de terorism nu poate rezista in fata unor guvernari sau a unor puteri ce se dovedesc flexibile, deschise spre reforme, care-i favorizeaza pe moderati si care fac orice efort pentru usurarea situatiei celor defavorizati de sistem, de relatiile sociale sau politice. Iata de ce se impune cu necesitate un acord international asupra definirii fara ambiguitati a terorismului.

Fara o definire clara a acestui fenomen, se poate ajunge la abuzuri practicate de unele puteri economice, politice sau militare, avand ca tel ascuns scopuri strategice sau geopolitice, folosind manipularea informationala in castigarea unui acord masiv pentru declansarea unor interventii militare punitive, actiuni care in era armelor biologice, chimice si a celor nucleare pot deveni foarte periculoase pentru intreaga planeta. Se impune, de asemenea, instituirea de mecanisme, construirea unor institutii la nivelul organismelor internationale (Consiliul de Securitate, de exemplu, sa-si asume sarcini in acest sens) care sa poata interveni urgent in astfel de crize.

III.PRINCIPALELE INSTRUMENTE JURIDICE PRIVIND COMBATEREA TERORISMULUI .

Primele masuri nationale de combatere a terorismului , in general ,dateaza de la jumatatea secolului al XIX-lea ,Belgia fiind prima tara care a introdus , in 1856 , in legislatia sa penala "clauza atentatului",facand extradabile asasinatele politice .

A doua faza in dezvoltarea reglementarilor privind terorismul s-a desfasurat intre cele doua razboaie mondiale.Punctul culminant al actelor de terorism cu implicatii internationale l-a constituit asasinarea la Marsilia ,in 1934 ,a regelui Alexandru al Iugoslaviei si a ministrului francez de externe Louis Barthou .Reactia statelor fata de aceste crime a condus la aducerea problematicii terorismului in fata Ligii Natiunilor si adoptarea conventiilor din 1937.

Precursorul unor masuri internationale pentru reprimarea acteleor de terorism a fost juristul roman Vespasian Pella , considerat artizan al conventiilor adoptate in 1937.

Conventia pentru prevenirea si rerepresiunea terorismului ,din 1937,primul instrument juridic international in acceasta materie,prevedea in articolul 1 ca "inaltele parti contractante,reafirmand principiul dreptului international potrivit caruia datoria oricarui stat este de a se abtine de la orice fapt destinat sa favorizeze activitatile indreptate impotriva altui stat si sa impiedice actele prin care acestea se manifesta,se angajeaza sa previna si sa-si acorde reciproc concursul".

1. INTRODUCEREA IN DREPTUL INTERNATIONAL

Terorismul nu este un fenomen recent. El a fost amplu utilizat ca forma de rebeliune,protest politic extrem sau ca manifestare a irationalitatii individuale inca de la inceputurile existentei societatii in forma organizata

Aproape fiecare tara a fost afectata de catre terorism intr-o forma sau alta.Asasinarea arhiducelui austriac Franz Ferdinand de la Sarajevo ,in anul 1914 -incident ce a constituit pretextul izbucnirii primului razboi mondial , reprezinta probabil ,din punct de vedere istoric ,cel mai important act de violenta al secolului XX-lea.Dupa cel de-al doilea razboi mondial , in Africa ,Orientul Mijlociu si in alte zone ale lumii,terorismul a fost folosit ca arma de lupta impotriva opresorilor colonialisti. In ultimii 30 de ani ,campanii organizate de terorism s-au inregistrat in mai toate tarile industrializate ,lovind o gama ampla de obiective.Ambasadele si institutii guvernamentale au fost distruse cu bombe ,aeroneave si nave deturnate ,pasagerii fiind luati ostatici.Statele lumii au adoptat o serie de masuri menite sa contracareze efectele terorismului international,printer care se pot enumera utilizarea fortei militare,impunerea de sanctiuni economice si masuri diplomatice.Cooperarea dintre guverne in probleme de aplicare a legii ,precum si incheierea unui numar mare de acorduri bilaterale si multilaterale au reprezentat un pas important pe calea combaterii concentrate a terorismului international.

Intruccat terorismul reprezinta si o problema cu caracter national,multe state au incercat sa-I raspunda prin adoptarea unor norme legislative,precum si prin implementarea practica a unor astfel de norme.Activitatile de culegere de informatii s-au extins si s-au imbunatatit, obiectivele guvernamentale, ambasadele si aeroportu-rile au fost incluse in dispositive de securitate mai ferme, iar teroristii au inceput sa fie arestati, judecati si condamnati.

2. TERORISMUL SPONSORIZAT DE STAT

Inca de la inceputul anilor '60 , a intrat in arena terorismului international un fenomen denumit "terorism sponsorizat de stat" . Cuba , urmata de Coreea de Nord si Siria , apoi in Libia , in anii '70 ,Iran ,in anii '80,si Sudan, in anii '90 au furnizat sprijin si asistenta unor grupari teroriste , intr-un efort de amplificare si extindere a terorismului in intreaga lume.Una dintre problemele cele mai dificile ale terorismului sponsorizat de stat consta in faptul ca in timp ce statul sponsor poate fi subiectul unor prohibitii legale internationale ,el este ,concomitent ,beneficiarul drepturilor si privilegiilor rezultate din imunitatea si suveranitatea sa nationala.

Se pare ca masurile intreprinse impotriva terorismului sponsorizate de stat,printre care se numara sanctiunile politice si economice ,precum si presiunile de natura diplomatica ,beneficiaza de consensul comunitatii internationale

3 LEGEA INTERNATIONALA

Multitudinea de instrumente internationale referitoare la terorism pot fi considerate ca exemple ale celor doua maniere de abordare a problemei. Prima maniera este cea globalista ,care vizeaza un consemn international asupra unui standard unic,comprehensiv,c ear putea constitui baza unui acord referitor la cel mai efficient mecanism legal de combatere a terorismului. Cea de-a doua maniera este abordarea incrementala, in cadru legal deschis,menit sa conduca la satisfacearea acelorasi deziderate ca si in cazul manierei globaliste.

In cea mai mare parte ,conventiile terorismului vizeaza exercitiul jurisdictiei penale,extradarile,masurile de prevenire si raspunsurile la actiunile ilicite .In decursul timpului au fost elaborate mai multe conventii,cele mai semnificative fiind:

Conventia de la Tokyo,din 14 septembrie 1963.Aceasta se refera la infractiuni si alte acte periculoase savarsite la bordul aeronavelor.Prevederile Conventiei se aplica infractiunilor si actelor care,constituind sau nu infractiuni ,pot compromite sau nu securitatea aeronavei,a persoanelor ori a bunurilor,dar compromit ordinea si disciplina la bord.

Conventia de la Haga,incheiata la 16 decembrie 1970,are ca obiectiv special reprimarea actelor de capturare ilicita sau deturnarii aeronavelor .Prevederile Conventiei nu se aplica aeronavelor militare .de vama sau de politie ,precum si atunci cand locul de decolare si aterizare este situat in interiorul statului de inmatriculare a aeronavei.

Conventia de la montreal -incheiata la 23 septembrie 1971 ,vizeaza reprimarea actelor ilicite care pun in pericol securitatea aviatiei civile,incluzand in aceasta categorie actele de violenta indreptate impotriva unei persoane aflate la bordul navei

Conventia internationala pentru prevenirea si reprimarea infractiunilor contra persoanelor care se bucura de protectie internationale,inclusive agenti diplomatici,adoptata la 5 februarie la New York

Tara noastra a ratificat conventia prin Decretul nr .254 din 17 iunie 1978

Conventia internationala impotriva luarii de ostatici,adoptata pe baza Rezolutiei Adunarii Generale a O.N.U nr. 34/819 din 13 decembrie 1979,pentru care tara noastra nu a depus inca instrumentele de ratificare.

Coventia privind suprimarea atacurilor teroriste cu bombe.

Conventia asupra folosirii materialelor nucleare.

Exista in prezent un volum considerabil de legi internationale menite sa combata terorismul.

BIBLIOGRAFIE

1. Ziarul Observatorul militar nr. 47 (26.11.2003)

2. Din discursul rostit de G.W.Bush cu ocazia vizitei sale in Irak, in ziua de 27 noiembrie 2003

3. Tudor Cearapin "TERORISMUL INTERNATIONAL" - Repere juridice, istorice si forme de manifestare, Ed. Fundatia Revista Jandarmeriei, 2005

4. Profetiile lui Nostradamus

5. Bob Graham " INTELLIGENCE MATTERS" The CIA, the FBI, Saudi Arabia and the Failure of America's War on Terror.
6. Gerald Posner: "DE CE DORMEA AMERICA: Esecul prevenirii lui 11 septembrie" (WHY AMERICA SLEPT: The Failure to Prevent 9/11).

7. General-locotenent Gh. Rotaru, seful Directiei Generale de Informatii a Apararii, Prelegeri

8. Andrew Nichols Pratt, colonel, profesor la Centrul European pentru Studii de Securitate "George C. Marshall, Prelegeri

9. Cornel Trandafir "TERORISM-ANTITERORISM"