FUNDAMENTE CONSTITUTIONALE ALE CONTROLULUI EXERCITAT ASUPRA ADMINISTRATIEI PUBLICE

FUNDAMENTE CONSTITUTIONALE ALE CONTROLULUI EXERCITAT ASUPRA ADMINISTRATIEI PUBLICE

&2 Romania este proclamata prin art. 1 alin.(3) "stat de drept", iar prin art.16 alin.(l) si (2) se instituie principiul "egalitatii tuturor in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si discriminari", coroborat cu acela ca "nimeni nu este mai presus de lege".

Art. 1 alin.(5) face vorbire despre "respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor" ca reprezentand o indatorire fundamentala a oricarui cetatean, respectiv a fiecarui subiect, de drept public sau de drept privat.

Legea fundamentala, in afara acestor dispozitii care duc implicit la ideea de control, contine si numeroase prevederi care consacra in mod expres diferite forme de control exercitat asupra administratiei publice, pe care ne-am ingadui sa le grupam in mai multe categorii:

a) Forme de control necontencios exercitat asupra administratiei centrale

activitatea Presedintelui este asezata, prin mai multe dispozitii constitutionale, sub controlul Parlamentului, exemplu art.92 alin.(2) si (3) care reglementeaza masurile pe care le poate dispune Presedintele in cazul unei amenintari armate; art.95 si art.96 instituie cele doua forme de raspundere a Presedintelui, cea penala si cea politica, acestea implicand, de asemenea, organul reprezentativ suprem, alaturi de alte subiecte de drept public; art. 100 consacra un control indirect al Parlamentului asupra Presedintelui, care rezulta din contrasemnarea unora dintre decretele acestuia de catre Primul-Ministru, care, alaturi de Guvern, raspunde politic in fata Parlamentului pentru intreaga sa activitate, inclusiv pentru decretele Presedintelui pe care le-a contrasemnat.

Art.111 aseaza intreaga administratie publica, impreuna cu Guvernul, care este calificat si el implicit ca un organ al administratiei publice, sub un control parlamentar traditional, concretizat in obligatia de a prezenta documentele si informatiile cerute de cele doua Camere, prin intermediul presedintilor lor.

Art. 109 are o semnificatie speciala in ceea ce priveste controlul parlamentar al Guvernului, deoarece el instituie principiul raspunderii politice a Guvernului numai in fata Parlamentului.

Art. 112, 113 si 114 consacra forme concrete si directe de exercitare a controlului parlamentar, respectiv sistemul interpelarilor si al intrebarilor, motiunea de cenzura si o institutie noua in peisajul constitutional din Romania, si anume angajarea raspunderii Guvernului.

Art.115 reglementeaza statutul ministerelor, ca organe de specialitate ale administratiei de stat care pot fi organizate numai in subordinea Guvernului.

Fiind subordonate Guvernului, rezulta in mod implicit ca ele vor fi controlate de acesta, una din dimensiunile raportului de subordonare ierarhica fiind dreptul de a controla activitatea, deci si actele organului subordonat.

b) Forme de control contencios exercitat asupra administratiei publice centrale
Art.52 si art.126 alin.(6) consacra dreptul de control al instantelor judecatoresti asupra actelor administrative emise de autoritatile publice, inclusiv de autoritatile administratiei publice, care sunt o specie de autoritati publice.

Controlul exercitat in baza art.52 si art.126 alin.(6) din Constitutie si a Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ are in vedere atat acte administrative emise de autoritati centrale, cat si acte emise de autoritati ale administratiei publice locale.

Art. 146 lit. "d" mentioneaza, printre atributiile Curtii Constitutionale, si pe aceea de a se pronunta asupra exceptiilor de neconstitutionalitate privind o categorie de acte ale Guvernului, si anume ordonantele.

c) Forme de control contencios exercitat asupra administratiei publice locale
Art.123 alin.(5) consacra dreptul prefectului, ca reprezentant al Guvernului, de a ataca in contenciosul administrativ actele emise de Consiliul Local, Consiliul Judetean si primar, actul atacat fiind suspendat de drept.

Art.126 alin.(6), coroborat cu art.21, 52 si 53, creeaza cadrul constitutional de exercitare a dreptului fundamental al celui vatamat prin actele administrative ale autoritatilor publice, el vizand atat actele emise de autoritatile centrale, cat si cele emise de autoritatile administratiei publice locale, in categoria acestora incluzand si pe cele judetene.

d) Forme de control necontencios exercitat asupra administratiei publice locale
Art.111 alin.(l) reprezinta, cum am mai aratat, un "drept comun" de exercitare a controlul parlamentar asupra intregii administratii publice, inclusiv a celei locale.

Capitolul IV al titlului II, articolele 58-60, consacra institutia "Avocatului Poporului", a carei menire constitutionala este sa apere drepturile si libertatile cetatenilor. Avocatul poporului reprezinta institutia sub care a fost preluata si functioneaza in Romania clasica institutie a ombudsmanului, de sorginte suedeza, care s-a raspandit in Europa sub denumiri diferite, cum ar fi comisar parlamentar, aparatorul poporului (Spania), aparator public, mediator public. Preferinta pentru aceasta denumire se explica tocmai prin rolul si semnificatiile juridice ale institutiei pe care o evoca, dat fiind faptul ca in constiinta si limbajul romanilor, avocatul este asociat cu cel care apara, mai ales cel care il apara pe cel napastuit. Constitutia si legea sa organica ii configureaza organizarea, competenta, atributiile si actele, caracterizand institutia ca o autoritate publica autonoma si independenta, asezata sub controlul Parlamentului, caruia trebuie sa-i prezinte periodic rapoarte.

Prin intermediul Avocatului Poporului se exercita si un control indirect din partea Parlamentului asupra administratiei publice centrale si locale, in egala masura, deoarece el prezinta organului legiuitor rapoarte, anual sau la cererea acestuia, cu privire la activitatea desfasurata, care pot contine si recomandari privind legislatia sau masuri de alta natura, menite sa contribuie la apararea drepturilor si libertatilor cetatenilor.

De altfel, unul din scopurile pentru care Avocatul Poporului a fost creat este tocmai imbunatatirea activitatii administratiei publice, iar principalul sau scop imediat este de a pune fata in fata administratia publica si cetatenii care se considera lezati in drepturile lor de autoritatile si institutiile publice.

De aceea, raporturile dintre Avocatul Poporului si puterea executiva reprezinta raporturi de control si colaborare, fara ca in acest fel sa existe posibilitatea unor imixtiuni reciproce in activitate.