Insusiria bunului gasit - continutul juridic

INSUSIRIA BUNULUI GASIT - art. 216 -

Continutul juridic

Potrivit alin. 1, infractiunea consta in fapta de a nu preda in termen de 10 ziie un bun gasit autoritatilor sau celui care l-a pierdut, sau de a dispune de acel bun ca de ai sau, iar potrivit alin. 2, consta in insusirea pe nedrept a unui bun mobil ce apartine altuia, ajuns din eroare in posesia faptuitorului.

Conditii preexistente

Obiectul juridic principal consta in relatiile sociale cu caracter patrimonial, relatii care implica buna-credinta si onestitate din partea celui care gaseste un bun ori ajunge din eroare in posesia unui bun mobil apartinand altuia.

Obiectul material este reprezentat de un.bun gasit, in cazul prevazut in aiin. 1, si un bun ajuns din eroare in posesia faptuitorului, in cazul prevazut in alin. 2. Bunul gasit este acel bun peste care faptuitorul da in mod intamplator, intr-un loc in care, in raport cu natura sa, acei bun nu se poate afla fara supraveghere. Totodata, bunui gasit este bunul iesit din posesia altuia, fara voia acestuia si fara ca faptuitorul sa fie tinut a sti cui ii apar tine. Nu constituie obiect material al infractiunii bunul abandonat, si nici bunul lasat temporar fara supraveghere, deoarece un asemenea bun nu este iesit din posesia altuia. De asemenea, nu constituie un bun gasit ani­malul care s-a indepartat de locuinta proprietarului, cautandu-si hrana, deoarece bunui insusit nu a fost pierdut de proprietarul sau sl, ca atare, nu a iesit din posesia acestuia. In toate aceste cazuri, bunurile nefiind iesite din posesia proprietarului, fapta insusirii lor constituie furt si nu insusirea bunului gasit. Bunul uitat trebuie asimilat, in principiu, bunului pierdut.

Fapta insu­sirii unui bun uitat in prezenta faptuitorului intruneste elementele infractiunii de furt.

Bunul ajuns din eroare in posesia faptuitorului, este bunul predat datorita unei erori comise de cel care a efectuat remiterea, bun pe care aceasta l-a primit crezand, in mod gresit, ca ii este destinat. Eroarea celui care a efectuat predarea nu trebuie sa fie provocata de cel care primeste bunul, deoarece in caz contrar, fapta constituie infractiunea de inselaciune. Se considera ajuns din eroare in posesia faptuitorului si bunul pe care acesta l-a luat singur crezand ca este al sau.

Subiect activ poate fi orice persoana care gaseste un bun sau care, din eroare, primeste un bun apartinand altuia.

Participapa penala este posibila sub toate formele.

3. Continutul constitutiv

Latura obiectiva.

Elementul material al laturii obiective se poate realiza in cazul prevazut in alin. 1, fie printr- o inactiune - nepredarea bunului gasit, fie printr-o actiune, dispunerea de .acel bun, iar in cazul prevazut de alin. 2 printr-o actiune de insusire a bunului ajuns din eroare in posesia faptuitorului.

Nepredarea bunului gasit consta in omisiunea celui care a gasit un bun de a-l remite autoritatilor sau celui care i-a pierdut, in masura in care iden­titatea acestuia este. cunoscuta. in aceasta modalitate, infractiunea exista numai daca la expirarea termenului de 10 zile de la gasirea bunului, faptui­torul nu-si indeplineste obligatia predarii acestuia. La expirarea termenului, fara ca bunul sa fi fost predat, legiuitorul considera ca acesta a fost insusit.

Fiind un termen substantial, calculul sau se face potrivit prevederilor art. 154 Cp., adica ziua se socoteste de 24 de ore si saptamana de 7 zile. Totusi, se considera ca atunci cand termenul se implineste intr-o zi in care autoritatile au serviciul suspendat, predarea in ziua urmatoare se va socoti facuta in termen Dupa o alta opinie aceasta solutie ar putea fi acceptata numai in situatia in care gasitorul nu ar cunoaste identitatea celui care a pierdut bunul.

Dispunerea de bun ca de al sau, are semnificatia oricarui act de dispo­zitie in raport cu bunul gasit. In aceasta modalitate, fapta se realizeaza inlauntrul termenului de 10 zile, In caz contrar, infractiunea avand deja forma consumata in modalitatea omisiva.

insusirea bunului ajuns din eroare in posesia faptuitorului, are ca situatie premiza faptul ca bunul a ajuns din eroare in posesia faptuitorului. in eroare trebuie sa se afle atat cel care preda bunul cat si cel care-l primeste. Daca eroarea celui care preda bunul este provocata de cel care-l primeste, fapta va constitui infractiunea de inselaciune. Bunul este insusit dupa ce faptuito­rul iese din eroare, dupa ce isi da seama ca nu era indreptatit sa-l primeas­ca, in caz contrar fiind incidente prevederile art. 51 Cp. Legiuitorul nu a pre­vazut, in cazul alin. 2, un termen pentru predarea bunului, ceea ce inseam­na ca posesorul din eroare il poate poseda, fara a-l restitui.

Urmarea imediata consta in pricinuirea unei pagube.

Raportul de cauzalitate dintre fapta si urmare, trebuie sa existe.

Latura subiectiva presupune vinovatia sub forma intentiei, chiar si atunci cand elementul material se realizeaza in modalitatea omisiva, cerinta care rezulta din denumirea infractiunii. Intrucat o insusire nu este de conceput decat cu intentie, rezulta, in lumina dispozitiilor art. 19 alin. ultim Cp., ca infractiunea de insusire a bunului gasit este o infractiune intentionata. Intentia, in cazul acestei infractiuni, presupune cunoasterea de catre faptuitor a imprejurarii cabunul pe care si-l insuseste este un bun pierdut sau un bun ajuns din eroare in posesia sa.

4. Forme. Sanctiuni

Tentativa este posibila in modalitatile comisive, insa nu se pedepseste.

Consumarea infractiunii are loc, dupa caz, la expirarea termenului de 10 zile, fara indeplinirea obligatiei de predare a bunului, sau in momentul dispunerii de bun ori insusirii acestuia.

Sanctiunea consta in inchisoare de la 1 luna la 3 luni sau amenda.