Inceputul cursului prescriptiei extinctive

Inceputul cursului prescriptiei extinctive

Regula generala privind inceputul cursului prescriptiei extinctive. Principiul consacrat atat de Codul civil (art. 1886), cat si de Decretul nr. 167/1958 [art. 7 alin. (1)] este acela ca prescriptia extinctiva incepe sa curga la data cand se naste dreptul la actiune sau dreptul de a cere executarea silita

Intr-adevar, textul art. 1886 C.civ. dispune: "Nicio prescriptie nu poate incepe a curge mai inainte de a se naste actiunea supusa acestui mod de stingere". Pe de alta parte, art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 prevede: "Prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune sau dreptul de a cere executarea silita".

Principiul isi gaseste justificarea in faptul ca prescriptia, avand ca rezultat stingerea dreptului la actiune in sens material, din punct de vedere obiectiv nu poate sa produca efecte anterior nasterii dreptului, iar din punct de vedere subiectiv nu i se poate imputa creditorului pasivitate in exercitarea dreptului la actiune cata vreme dreptul nu a luat inca fiinta.

Nasterea dreptului la actiune se produce, de regula, in momentul in care titularul dreptului nu primeste satisfactia la care este indreptatit, in momentul in care dreptul subiectiv este incalcat. Atata timp cat titularul dreptului subiectiv primeste toate satisfactiile la care este indreptatit in aceasta calitate, el nu are nevoie de mijlocul de ocrotire care este dreptul la actiune (pas d'intérêt, pas d'action

Acest principiu se aplica prioritar dreptului de proprietate si celorlalte drepturi reale in cazul carora nu exista pana in momentul incalcarii lor nici interesul si nici posibilitatea de a actiona, nefiind inca individualizat subiectul pasiv, adica persoana care urmeaza a fi chemata in judecata prin actiune.

In cazul celorlalte drepturi patrimoniale absolute, cum este dreptul de autor, de inventator, sub aspectul lor patrimonial, numai violarea acestor drepturi va determina persoana impotriva careia ar urma sa fie introdusa actiunea (paratul) si, prin aceasta, momentul inceperii cursului prescriptiei extinctive.

Reguli speciale privind inceputul cursului prescriptiei extinctive in materie de obligatii. Cat priveste drepturile la actiune in materie de obligatii, trebuie sa deosebim dupa izvorul acestora intre:

cele nascute dintr-un act civil sau din lege

cele nascute dintr-un delict civil sau din imbogatirea fara just temei

Distinctia intre aceste categorii se intemeiaza pe imprejurarea ca, privitor la prima categorie, in marea majoritate a cazurilor, existenta si cuprinsul raportului de obligatie, precum si persoana debitorului sunt sau trebuie sa fie cunoscute creditorului inca de la stabilirea raportului juridic, pe cata vreme in cazul obligatiilor din a doua categorie, cunoasterea nasterii raportului juridic si a subiectului pasiv poate necesita scurgerea unui oarecare timp.

1) In cadrul primei categorii (obligatiile nascute din act juridic sau din lege) trebuie sa distingem intre raporturile juridice care au drept obiect o inactiune si raporturile al caror obiect il formeaza o actiune pozitiva (dare, facere

In cazul obligatiilor care au ca obiect o inactiune (abtinere), cata vreme debitorul nu incalca aceasta obligatie, creditorul nu poate formula impotriva lui nicio pretentie. De aceea, dreptul la actiune se va naste numai in momentul savarsirii actiunii de la care debitorul avea obligatia de a se abtine.

In cazul obligatiilor de facere sau dare, dreptul la actiune se naste la data cand creditorul era indreptatit sa ceara executarea prestatiei, aceasta pentru ca neexecutarea prestatiei constituie o incalcare a dreptului subiectiv.

Cat priveste obligatiile sub conditie suspensiva sau cu termen suspensiv, prescriptia incepe sa curga de la data cand s-a implinit conditia sau a expirat termenul, deoarece, in primul caz, cat timp conditia suspensiva nu este realizata, nasterea dreptului subiectiv nu este desavarsita si, in al doilea caz, pana la implinirea termenului, dreptul la actiune nu se naste deoarece termenul suspenda exercitiul dreptului de creanta [art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958]

In raporturile juridice in care debitorul urmeaza sa savarseasca actiunea la cererea creditorului, precum si in acelea al caror termen de executare nu este stabilit, prescriptia incepe sa curga de la data nasterii raportului de drept. In acest sens, art. 7 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 stabileste ca: "In obligatiile care urmeaza sa se execute la cererea creditorului, precum si in acelea al caror termen de executare nu este stabilit, prescriptia incepe sa curga de la data nasterii raportului de drept".

In legatura cu obligatiile izvorate din act juridic sau din lege, punctul de plecare al cursului prescriptiei ridica unele probleme in anumite cazuri speciale reglementate de Decretul nr. 167/1958:

a) astfel este cazul creantelor civile avand drept obiect prestatii succesive, cum sunt: obligatia de intretinere, rentele viagere, plata chiriei; cu privire la acestea dreptul la actiune pentru fiecare prestatie se stinge printr-o prescriptie deosebita, ceea ce dovedeste ca suntem in prezenta unei pluralitati de drepturi la actiune

Exemplu: in contractul de locatie, locatorul (proprietarul) are un drept la actiune pentru neplata fiecarei rate de chirie.

Textul art. 12 din Decretul nr. 167/1958 are urmatorul continut: "In cazul cand un debitor este obligat la prestatiuni succesive, dreptul la actiune cu privire la fiecare din aceste prestatiuni se stinge printr-o prescriptie deosebita".

In practica se intalnesc cazuri cand nu apare clar daca ne aflam in fata unei singure prestatii, nascuta dintr-un complex de fapte generatoare, sau in fata unei multitudini de prestatii deosebite, nascute fiecare din fapte diferite.

b) In ceea ce priveste momentul inceperii cursului prescriptiei dreptului la actiune in cazul nulitatii relative a unui act juridic Decretul nr. 167/1958 distinge dupa cum cauza nulitatii o constituie violenta, pe de o parte, ori dolul ori eroarea, pe de alta parte.

Potrivit art. 9 alin. (1) din decret prescriptia dreptului la actiune in anularea unui act juridic pentru violenta incepe sa curga de la data cand aceasta a incetat. Solutia se justifica prin aceea ca, atata vreme cat violenta persista, titularul dreptului la actiune aflat sub imperiul ei va fi impiedicat sa introduca actiune prin insusi efectul temerii ce i-a fost inspirata.

In temeiul art. 9 alin. (2) din decret, in caz de viclenie sau eroare sau in celelalte cazuri de anulare, prescriptia incepe sa curga de la data cand cel indreptatit, reprezentantul sau legal (in cazul persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu) sau persoana chemata de lege sa-i incuviinteze actele (in cazul persoanelor cu capacitate de exercitiu restransa) a cunoscut cauza anularii, insa cel mai tarziu de la implinirea a 18 luni de la data incheierii actului

Prin aceasta solutie la care s-a oprit Decretul nr. 167/1958 s-a urmarit sa se inlature dispozitiile art. 1900 C.civ. care prevedea ca in aceste cazuri termenul de prescriptie incepe sa curga din ziua cand eroarea sau dolul a fost descoperit. Prin acest sistem se acorda o ocrotire excesiva celui indreptatit sa exercite dreptul la actiune in anulare in paguba interesului general care reclama ca finalitatea economica a raporturilor juridice exercitate sa fie cat mai grabnic realizata, asigurandu-se certitudinea in raporturile juridice civile. Astfel, Decretul nr. 167/1958 a stabilit pe langa un moment subiectiv al inceperii cursului prescriptiei extinctive (cunoasterea cauzei nulitatii) si un moment obiectiv (termenul de 18 luni). La fixarea momentului obiectiv legiuitorul a prezumat ca titularul dreptului la actiune are posibilitatea sa descopere cauza de nulitate in intervalul a 18 luni de la incheierea actului.

Cat priveste momentul inceperii cursului prescriptiei dreptului la actiune pentru valorificarea pretentiilor patrimoniale derivand dintr-un act nul, el este stabilit a fi data hotararii definitive a organului de jurisdictie prin care s-a constatat nulitatea absoluta sau s-a pronuntat nulitatea relativa.

c) In ce priveste momentul inceperii cursului prescriptiei extinctive in cazul viciilor ascunse ale unui bun instrainat sau a unei lucrari executate, decretul, in art. 11, prevede ca prescriptia dreptului la actiune incepe sa curga de la data descoperirii viciilor, insa cel mai tarziu de la implinirea unui an de la predarea lucrului sau a lucrarii ori 3 ani de la predarea constructiei

Momentul subiectiv este "data descoperirii viciilor", iar cel obiectiv este de 1 an de la data predarii lucrului sau lucrarii, iar pentru constructii 3 ani de la data predarii.

Este necesar sa precizam ca art. 11 din Decretul nr. 167/1958 stabileste ca prin dispozitiile legii nu se aduce nicio atingere termenelor de garantie legale sau conventionale. De asemenea, precizam ca notiunea de viciu trebuie inteleasa in sensul art. 1352 C.civ., adica inseamna lipsuri sau defecte calitative de maniera in care bunul nu este bun de intrebuintare, dupa destinatia sa, sau intrebuintarea sa este micsorata intr-o masura considerabila. Apoi, prin viciu ascuns urmeaza a intelege acele vicii care existau in momentul predarii lucrului sau lucrarii, dar care nu au fost si nici nu puteau fi cunoscute, in acel moment, prin mijloace obisnuite de verificare. Nu are importanta, pentru momentul inceperii cursului prescriptiei daca viciile au fost ascunse cu viclenie sau nu; aceasta imprejurare semnifica insa aplicarea unor termene de prescriptie diferite. In sfarsit, prevederile art. 11 din Decretul nr. 167/1958 nu sunt aplicabile viciilor aparente, adica acelora care puteau si trebuiau sa fie descoperite cu mijloace obisnuite in momentul predarii.

Consideram si noi, alaturi de alti autori (Gh. Beleiu, op. cit., p. 275; E. Chelaru, op. cit., p. 228) ca termenul de 1 an si respectiv 3 ani prevazute de art. 11 din Decretul 167/1958 sunt termene de garantie legala cu caracter subsidiar si nu termene de prescriptie.

Mentionam ca art. 29 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea in constructii prevede doua termene de garantie: termenul de 10 ani de la receptie pentru viciile ascunse obisnuite si un al doilea termen care se intinde pe durata existentei constructiei pentru viciile structurii de rezistenta.

2. Cu privire la cea de a doua categorie de obligatii - cele nascute din delict civil sau din imbogatirea fara just temei - cursul prescriptiei dreptului la actiune incepe la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba, cat si pe cel care raspunde de ea art. 8 din Decretul nr. 167/1958)

Cu privire la prescriptia dreptului la actiune pentru repararea pagubelor provocate prin fapta ilicita (delict civil), in practica judecatoreasca s-a ridicat problema daca, in cazul producerii prin aceeasi fapta ilicita a mai multor prejudicii, se naste o singura creanta in despagubire si deci curge un singur termen de prescriptie ori, dimpotriva, se nasc mai multe drepturi de sine statatoare care ar da posibilitatea curgerii unor termene de prescriptie deosebite. Solutia depinde dupa cum pagubele sunt certe sau incerte. In cazul pagubelor certe, care se refera atat la pagubele actuale, cat si la cele viitoare pe care victima le putea cunoaste sau trebuia sa le prevada, se naste un singur drept la actiune, curgand deci un singur termen de prescriptie. In cazul pagubelor incerte, adica a caror producere in viitor este nesigura si deci nu puteau fi prevazute de victima in momentul savarsirii faptei ilicite sau a cauzarii daunei initiale, fiecare prejudiciu da nastere la despagubiri de sine statatoare si la curgerea cate unui termen de prescriptie.

Asa cum s-a subliniat in doctrina, art. 8 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 se refera la cel ce raspunde de paguba si nu la cel ce a cauzat paguba. Aceasta pentru ca textul de lege sa acopere atat raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie, cat si pentru faptele copiilor minori, raspunderea comitentului pentru fapta prepusului si raspunderea institutorilor sau artizanilor pentru faptele elevilor sau ucenicilor; pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului, de animale ori de lucruri (G. Boroi, op. cit., p. 287).

Cat priveste momentul curgerii termenului de prescriptie pentru actiune izvorata din imbogatirea fara just temei se aplica aceeasi regula ca la obligatiile ce-si au izvorul in fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, conform careia prescriptia incepe sa curga din momentul cand cel saracit a cunoscut sau trebuia sa cunoasca faptul ca a fost saracit fara just temei, precum si persoana obligata la restituire (imbogatitul

Remarcam ca in ultimele doua ipoteze analizate exista doua momente: un moment subiectiv, al cunoasterii pagubei si a celui ce raspunde de ea, si un moment obiectiv, care este cel al datei la care pagubitul putea sau trebuia sa cunoasca intinderea ei si cel ce raspunde de ea.

Alte reguli speciale privind inceputul cursului prescriptiei extinctive

a) prescriptia dreptului la optiune succesorala incepe sa curga de la data deschiderii succesiunii;

b) prescriptia actiunii in tagada paternitatii incepe sa curga de la data cand tatal a cunoscut nasterea copilului, iar daca acesta era pus sub interdictie de la data cand tutorele a aflat de nasterea copilului, iar daca actiunea nu fost pornita de tutore de la data ridicarii interdictiei (art. 55 C. am.);

c) prescriptia actiunii in stabilirea paternitatii copilului din afara casatoriei incepe sa curga de la nasterea copilului sau de la data ramanerii definitive a hotararii de tagada a paternitatii ori de la data incetarii convietuirii cu pretinsul tata sau a incetarii intretinerii copilului de catre acesta (art. 60 C.fam.

d) prescriptia actiunii posesorii incepe sa curga de la data tulburarii posesiunii sau deposedarii (art. 674 C.proc.civ.

e) prescriptia actiunii in rectificarea inscrierii in cartea funciara exercitata impotriva tertului dobanditor de buna-credinta care a solicitat inscrierea dreptului sau in cartea funciara incepe sa curga de la data inregistrarii cererii (art. 36 din Legea nr. 7/1996)