Legatul cu titlu particular

Legatul cu titlu particular

Codul civil nu da o definitie pozitiva legatului cu titlu particular, sau singular, ci art. 894 alin. (2) prevede doar ca toate legatele care nu sunt cu titlu universal si, evident, universale, sunt legate cu titlu particular. Acest legat, asadar, confera legatarului vocatie la unul sau mai multe bunuri determinate, indiferent de valoarea acestora, spre deosebire de legatele universale sau cu titlu universal care confera vocatie (chemare) la o universalitate sau la o parte din aceasta. Subliniem, de asemenea, tot ca o deosebire de ordin calitativ a legatului cu titlu particular de cel universal si de cel cu titlu universal, care consta in aceea ca legatul cu titlu particular nu atrage raspunderea legatarului pentru pasivul mostenirii (art. 900 C. civ.). Valoarea legatului cu titlu particular poate fi mai mare decat cea a legatului universal sau cu titlu universal, ceea ce demonstreaza o data in plus ca nu emolumentul in sine conteaza ci vocatia pe care o confera fiecare legat in parte.

Legatul cu titlu particular poate avea ca obiect atat bunuri corporale, individual-determinate sau de gen, cat si bunuri incorporale, cum sunt creantele. Cel mai adesea se confera legatarului dreptul de proprietate asupra bunurilor, fie exclusiva, fie o cota ideala sau numai nuda proprietate dar se pot conferi si alte drepturi reale ca: uzufructul, abitatia etc. Potrivit art. 903 C. civ. prin «lucrul legat» trebuie sa intelegem si accesoriile necesare in starea in care se afla la moartea testatorului, iar potrivit art. 904 alin. (2)-(3) C. civ. legatarul are dreptul, in cazul imobilelor, si la imbunatatirile si constructiile nou efectuate de catre testator ulterior intocmirii testamentului. Nu are dreptul insa, potrivit art. 904 alin. (1) C. civ., la achizitiile noi de imobile alaturate celui testat, prin care acesta din urma se mareste, decat daca testatorul face o noua dispozitie testamentara care sa le cuprinda si pe acestea. In cazul in care legatul are drept obiect un lucru de gen nedeterminat calitativ, art. 908 prevede ca persoana tinuta la executarea legatului este obligata sa dea un lucru de calitate mijlocie. Daca insa testatorul a dispus ca alegerea calitatii sa fie efectuata de catre legatar acesta va putea opta pentru calitatea cea mai buna.

Este posibil, asa cum am aratat mai sus, ca testatorul sa lase nuda proprietate unei persoane, iar uzufructul alteia. In legatura cu un astfel de legat s-au ridicat mai multe probleme in practica judecatoreasca si, de asemenea, s-au nascut discutii in literatura de specialitate, astfel ca se impun unele precizari.

In ce priveste natura juridica a legatului nudei proprietati nu sunt controverse caci acesta, in adevar, nu poate fi decat universal in ipoteza cand nuda proprietate priveste intregul patrimoniu al defunctului; cu titlu universal cand priveste o fractiune a acestuia; si cu titlu particular daca priveste unul sau mai multe bunuri determinate. De asemenea, nu exista controversa nici in privinta legatului in uzufruct atunci cand uzufructul este stabilit cu privire la unul sau mai multe bunuri singulare, caci acest legat nu poate fi decat unul cu titlu particular. Discutii s-au nascut insa in legatura cu calificarea juridica a legatului in uzufruct atunci cand el este stabilit asupra intregii mosteniri sau a unei fractiuni din aceasta. S-a sustinut atat teza ca un astfel de legat are caracterul unui legat universal, atunci cand are ca obiect intreaga mostenire, si cu titlu universal cand obiectul sau este uzufructul unei parti din aceasta ; teza ca legatul in uzufructul intregii mosteniri dar si acela care priveste o fractiune a acesteia sunt legate cu titlu universal , cat si teza potrivit careia legatul uzufructului este, in toate cazurile (inclusiv atunci cand priveste intreaga mostenire sau o fractiune a acesteia), un legat cu titlu particular.

In ce ne priveste ne raliem acestei din urma opinii. In adevar legatul in uzufruct nu poate fi calificat niciodata legat universal chiar si atunci cand uzufructul vizeaza intreaga avere a defunctului intrucat legatarul nu are chemare la intreaga mostenire. El dobandeste numai folosinta si fructele patrimoniului succesoral pe o durata determinata sau in cel mai bun caz pe durata vietii legatarului, neputand insa avea niciodata vocatie la dobandirea totalitatii drepturilor care compun masa succesorala. Asa fiind, de ineficacitatea legatului nudei proprietati vor profita mostenitorii legali iar nu legatarul uzufructului. In schimb, asa cum am aratat, legatarul universal al nudei proprietati are vocatie la dobandirea intregii mosteniri in plina proprietate. Lui ii va profita stingerea uzufructului sau ineficacitatea legatului in uzufruct. In alta ordine de idei, acest legat nu este amintit de art. 894 C. civ. printre legatele cu titlu universal, iar, asa cum am precizat, aceasta enumerare este exhaustiva.

Asadar, concluzia care se impune este aceea ca legatul uzufructului este un legat cu titlu particular, chiar in ipoteza in care are ca obiect o universalitate sau o fractiune din universalitate. Nu se poate pune semnul egalitatii intre uzufructul universal sau cu titlu universal si legatul universal sau cu titlu universal. Calificarea uzufructului ca universal sau cu titlu universal vizeaza numai obiectul dreptului de uzufruct pe cand cea a legatelor universale vizeaza vocatia la mostenire. Nici faptul ca legatarul in uzufructul intregii mosteniri sau a unei fractiuni din aceasta este obligat alaturi de nudul proprietar, potrivit art. 550 si art. 552 C. civ., la suportarea datoriilor si sarcinilor nu este de natura a-i schimba caracterul, caci nu exista incompatibilitate intre calificarea acestui legat ca fiind unul cu titlu particular si plata datoriilor si sarcinilor, testatorul sau legea putand impune legatarului astfel de obligatii

In legatura cu legatul lucrului altuia, care vizeaza situatia in care testatorul a dispus de un bun cert in favoarea legatarului, dar acest bun nu-i apartine nici in momentul intocmirii testamentului si nici in acela al deschiderii succesiunii, Codul civil distinge intre situatia in care testatorul cunostea ca bunul nu-i apartine si aceea in care el nu avea cunostinta de aceasta imprejurare. Potrivit art. 906 C. civ., daca testatorul cunostea ca bunul de care a dispus nu-i apartine, legatul va fi valabil prezumandu-se ca el a inteles sa impuna celor indatorati la executarea legatului procurarea bunului si predarea acestuia legatarului.

Cel obligat la executarea legatului intr-o astfel de situatie are doua posibilitati. Prima este aceea de a procura bunul si a-l preda legatarului si a doua este aceea de a plati legatarului o suma echivalenta cu valoarea bunului in momentul deschiderii succesiunii. Daca bunul a fost procurat spre a fi predat legatarului transferul proprietatii catre legatar nu are loc in momentul deschiderii succesiunii ci in acela al procurarii acestuia.

Daca testatorul nu cunostea ca bunul nu-i apartine si totusi a dispus de el legatul va fi considerat nul potrivit art. 907 C. civ.

Dovada faptului ca testatorul a cunoscut ca bunul nu-i apartine revine legatarului interesat, acesta avand posibilitatea sa se foloseasca in aceste scop de orice mijloc de proba si putand folosi chiar elemente din afara testamentului.

Desigur, aceste reguli se aplica numai in ipoteza ca este vorba de un bun cert, intrucat numai un astfel de bun poate apartine cuiva, caci bunurile de gen nu apartin unui anume titular determinat. In consecinta, legatul unui bun de gen va fi intotdeauna valabil chiar daca in patrimoniul defunctului nu se gasesc atari bunuri.

Problema legatului indiviz se pune atunci cand obiectul legatului il constituie un bun individual-determinat aflat in indiviziune la data deschiderii succesiunii.

In ipoteza in care testatorul a lasat cota sa ideala de proprietate dintr-un bun determinat sau cota sa dintr-un bun determinat dintr-o universalitate, legatul este valabil intrucat o cota ideala de proprietate este un drept absolut si exclusiv al fiecarui coindivizar, iar aceasta se poate transmite, atat prin acte inter vivos cat si prin acte mortis causa, asadar inclusiv prin legate.

In ipoteza in care insa obiectul legatului il constituie nu cota ideala apartinatoare testatorului ci bunul in integralitatea lui sau o cota determinata din acesta, se vor aplica prin asemanare regulile pe care le-am vazut in cazul legatului lucrului altuia. Daca testatorul a stiut ca are numai o cota-parte din bun si totusi a dispus de el in integralitatea lui legatul va fi valabil, cel insarcinat cu executarea liberalitatii avand obligatia, fie sa procure pentru legatar bunul in integralitatea lui, fie sa plateasca in bani cota-parte care nu i-a apartinut testatorului. Bine s-a argumentat ca de vreme ce legea considera valabil un legat care are ca obiect un bun care nu este al testatorului in totalitatea lui cu atat mai mult se impune a considera valabil un legat care are ca obiect doar o cota care nu este a testatorului

In cazul in care testatorul a crezut numai ca bunul ii apartine in totalitate dar de fapt nu avea decat o cota-parte din acesta, legatul va fi nul pentru partea care depaseste cota sa de proprietate. Se presupune ca el nu ar fi testat peste cota sa de proprietate daca ar fi fost in cunostinta de cauza.

Conchizand precizam ca enumerarea tuturor legatelor cu titlu particular nefiind posibila amintim, cu titlu de exemplu, cateva:

- legatul unui bun cert;

- legatul unui bun de gen;

- legatul unei creante fata de un mostenitor legal, un legatar universal sau cu titlu universal sau fata de alt legatar cu titlu particular;

- legatul de liberare, prin care testatorul il iarta pe legatar de datoria ce avea fata de el;

- legatul tuturor bunurilor dintr-o anumita localitate;

- legatul tuturor bunurilor testatorului din momentul intocmirii testamentului, daca se dovedeste ca intentia sa a fost de a limita chemarea legatarului numai la acele bunuri determinate;

- legatul unei succesiuni cuvenita lui de cuius, dar nelichidata pana la moartea acestuia [art. 894 alin. (2) C. civ.) caci acea mostenire in raporturile dintre testator si legatarul sau nu reprezinta o universalitate sau o parte din aceasta ci un grup de bunuri determinate ⁶ .

A se vedea: C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., p. 273-277; M. Eliescu, op. cit., p. 258-259.

A se vedea: Ph. Malaurie, Cours de droit civil. Les succesions. Les liberalites, Paris, 1989, p. 271; H. Mazeaud, L. Mazeaud, J. Mazeaud, Leçons de droit civil, vol. IV, Paris, 1963, p. 820.

A se vedea: D. Alexandrescu, op. cit., p. 492; M.B. Cantacuzino, op. cit., p. 373-374; Fr. Deak, op. cit., p. 242; D. Chirica, op. cit., p. 120-121; E. Safta-Romano, op. cit., p. 215, 224, 227.

A se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 243-244.

A se vedea: M. B. Cantacuzino, op. cit., p. 380; Fr. Deak, op. cit., p. 247-248.

A se vedea C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., p. 949.