Notiunea, durata si principiile ocrotirii parintesti

Notiunea, durata si principiile ocrotirii parintesti

Ocrotirea parinteasca este mijlocul juridic de ocrotire a minorului in care drepturile si indatoririle cu privire la persoana si bunurile minorului se exercita, respectiv se indeplinesc de catre parintii sai.

In mod firesc minorii se afla sub ocrotirea parintilor lor si numai in cazuri exceptionale, prevazute de lege, se recurge la celelalte mijloace juridice civile de ocrotire.

Exercitarea ocrotirii parintesti cu privire la persoana si patrimoniul copilului presupune doua conditii cumulative: in primul rand, capacitatea deplina de exercitiu a parintelui, precum si posibilitatea acestuia de a-si manifesta vointa. Daca unul dintre parinti este decedat, decazut din drepturile parintesti, pus sub interdictie sau din orice imprejurare se gaseste in neputinta de a-si manifesta vointa, celalalt parinte va prelua integral responsabilitatea infaptuirii ocrotirii parintesti, iar daca amandoi parintii de gasesc in din situatiile aratate, este necesara instituirea unei masuri speciale de protectie a copilului.

Ocrotirea parinteasca se exercita pe perioada minoritatii copilului, cu exceptia cazului in care minorul dobandeste, prin casatorie, capacitate deplina de exercitiu (art.8, alin.3 din Decretul nr.31/1954).1 Capacitatea de exercitiu este capacitatea persoanei de a-si exercita drepturile si de a-si asuma obligatii,savarsind acte juridice"(art.5,alin 3 Dec.nr.31/1954). Rezulta ca exercitarea drepturilor si asumarea de obligatii prin incheierea de acte juridice presupune din partea persoanei fizice o vointa constienta si suficient de dezvoltata pentru a-si da seama de importanta si consecintele actelor juridice ce le incheie

In mod exceptional, femeia minora se poate casatori inainte de a fi implinit varsta matrimoniala, daca a obtinut dispensa de varsta, adica incuviintarea prealabila anume prevazuta de lege (art.4, alin.2 , Cod.fam.).

Reglementarea ocrotirii parintesti se gaseste in Codul familiei, Titlul III-"Ocrotirea celor lipsiti de capacitate, a celor cu capacitate restransa si a altor persoane", Capitolul I - "Ocrotirea minorului", Sectiunea I - "Drepturile si indatoririle parintilor fata de copii minori"(art. 97-112 C.fam.).

Codul civil roman din 1864 stabilea o intindere mai mare a drepturilor parintesti fata de cea actuala. In primul rand, drepturile parintesti sunt influentate de reglementarea capacitatii de exercitiu.3 Ori, in acea legislatie, capacitatea deplina de exercitiu era dobandita la o varsta mai inaintata decat cea actuala.

Principiile ocrotirii parintesti sunt urmatoarele:

Principiul exercitarii ocrotirii parintesti in interesul superior al copilului (art. 97, alin.2, Cod.fam, art.38, alin.4, art.42, art.99 si art.100, alin.3 din Codul familiei, precum si art alin.2, din Legea nr.272/2004).[1]

Conceptul de "interes al copilului"este definit in literatura de specialitate si in practica judiciara prin doua laturi:un interes social, conform caruia parintii sunt obligati sa creasca si sa educe copilul in conformitate cu regulile si principiile generale ale societatii, si un interes personal al copilului, potrivit caruia parintii au obligatia de a se ingrijii de sanatatea si de dezvoltarea lui fizica, de educarea si pregatirea lui profesionala, potrivit cu insusirile lui.

Principiul asimilarii conditiei juridice a copilului din afara casatoriei cu a cea a copilului din casatorie, sau a copilului adoptat (art.6, lit.b, din Legea nr.272/2004). Art.63 din Codul Familiei prevede: ,,Copilul din afara casatoriei a carui filiatie a fost stabilita prin recunoastere sau hotarare judecatoreasca are, fata de parintele si rudele acestuia, aceeasi situatie ca si situatia legala a unui copil din casatorie."

Principiul egalitatii parintilor in exercitarea ocrotirii parintesti. Ca expresie a acestui principiu, desprins din prevederile art. 97 alin.1 Cod.fam. potrivit carora ambii parinti au aceleasi drepturi si indatoriri fata de copiii lor minori, drepturile si indatoririle parintesti privitoare la persoana precum si cele referitoare la bunurile copilului au acelasi continut pentru fiecare dintre parinti, iar masurile de ocrotire se iau de catre parinti de comun acord (art.98, alin.1, Cod.fam.).

Eventualele neintelegeri dintre parinti in legatura cu exercitarea drepturilor si indeplinirea indatoririlor parintesti se solutioneaza de catre instanta judecatoreasca, potrivit interesului superior al copilului (art.31, alin.3, din Legea nr. 272/2004).

Principiul independentei patrimoniale dintre parinti si copil, in sensul ca : ,,Parintele nu are niciun drept asupra bunurilor copilului si nici copilul asupra bunurilor parintelui, inafara de dreptul la mostenire si la intretinere"(art.106, Cod.fam.). Asadar, patrimoniul copilului este distinct cu cel al parintelui sau.

Ocrotirea parinteasca se exercita sub supravegherea si controlul autoritatilor tutelare , ale instantelor judecatoresti si ale Ministerului Public.