PARTICIPANTII LA PROCESUL ARBITRAL

I.1. Partile

Termenul de parte in arbitraj este sinonima cu cea de parte semnatara a conventiei arbitrale sau cu cea de parte care adera la conventia arbitrala prin indeplinirea unor acte de procedura care au semnificatia unei achiesari la solutionarea prin arbitraj a litigiului. Acestei cerinte i se adauga celelalte conditii consacrate de doctrina privitoare la calitatea procesuala, capacitatea procesuala, existenta unui interes si afirmarea unui drept, consacrate de doctrina[1].

I.2. Drepturile si indatoririle procesuale ale partilor

Si in arbitraj legiuitorul acorda partilor o varietate de drepturi procesuale, impunandu-le totodata si anumite indatoriri de aceeasi natura.

1. Grefate pe obligatiile arbitrilor in cadrul contractului de arbitrare, drepturile procesuale ale partilor in procesul arbitral se suprapun in buna masura pe cele din dreptul comun procesual, cu unele particularitati determinate de specificul arbitrajului. In sens larg, drepturile partilor litigante constau in tratamentul echitabil pe care tribunalul arbitral trebuie sa il asigure partilor pe toata durata procedurii arbitrale - care trebuie sa ramana confidentiala - si in obtinerea unei sentinte arbitrale.

Vom mentiona in continuare principalele drepturi atribuite de legiuitor partilor in procesul arbitral:

dreptul partilor de a adresa cereri tribunalul arbitral;

dreptul partilor de a-si alege arbitrul sl supleantul sau;

dreptul partilor de a lua cunostinta de inscrisurile existente la dosar;

dreptul partilor de a participa la judecata, pe tot parcursul procedurii
arbitrale;

dreptul partilor de a stabili cadrul procesual al litigiului, in limitele impuse de
conventia arbitrala (modificarea obiectului litigiului si a numarului de subiecti
procesuali va fi determinata de conventia arbitrala);

dreptul partilor de a cere instantei judecatoresti prevazute de art. 342

2. Indatoririle procesuale ale partilor in procesul arbitral vizeaza, cu titlu general, executarea cu buna credinta a drepturilor procedurale potrivit scopului in vederea caruia au fost recunoscute de lege - art. 723¹ C.pr.civ. si, cu titlu particular, executarea cu buna credinta a conventiei arbitrale ceea ce implica, in esenta, urmatoarele obligatii:

obligatia de a-si desemna arbitrul in vederea constituirii valabile a
tribunalului arbitral;

obligatia de a ridica in termenele procedurale fixate de legiuitor orice
exceptie privind existenta si validitatea conventiei arbitraie, constituirea
tribunalului arbitral, limitele insarcinarii arbitrilor, caducitatea arbitrajului;

obligatia de a-si dovedi pretentiile si apararile;

obligatia prevazuta de art. 129 alin. 1 C.pr.civ., potrivit careia partile sunt
tinute a urmari desfasurarea si finalizarea procesului, sa indeplineasca actele de
procedura in conditiile, ordinea si termenele stabilite de lege sau de judecator,
sa-si exercite drepturile procedurale conform dispozitiilor art. 723 alin. 1, precum
si sa-si probeze pretentiile si apararile[2];

obligatia de a achita taxele si cheltuielile arbitrale.

Ne vom opri in cele ce urmeaza asupra acelor obligatii procesuale ale partilor litigante carora arbitrajul le confera specificitate.

a.. Obligatia partilor litiqante de a coopera cu tribunalul arbitral pe toata perioada
derularii procedurii arbitrale. Semnificatia concreta a acestei obligatii consta in
atitudinea corecta, loiala, pe care trebuie sa o aiba partile litigante pe parcursul
desfasurarii intregii proceduri arbitrale in vederea obtinerii unei sentinte arbitrale intr-
un termen rezonabil. in indeplinirea acestei obligatii partile litigante trebuie sa se
abtina de a recurge la manevre de natura a obstructiona cursul arbitrajului fie prin
amanarea judecatii, fie prin inghetarea procesului arbitral.

In mod necesar obligatia de cooperare trebuie sa se manifeste nu numai in raporturile partilor litigante si tribunalul arbitral, dar si intre partile litigante.

b. Obligatia de confidentialitate. Obligatia de confidentialitate nu este pe
deplin efectiva decat daca este respectata de toate partile contractante. Ca si
arbitrii, partile litigante trebuie sa se abtina de a divulga orice detalii privind actele

si stadiul procesului arbitrai.

c. Obligatia de a achita taxele si cheltuielile arbitrale. in absenta unor bareme fixe care sa stabileasca niveiul cheltuielilor arbitrale, cuantificarea acestora are un evident caracter aleatoriu. in arbitrajul ad hoc legiuitorul lasa partilor posibilitatea de a stabili nivelul cheltuielilor arbitrale, iar in lipsa unui acord in acest sens, tribunalul arbitral este cel care fixeaza sumele datorate de parti. Aprecierea tribunalului arbitral trebuie insa sa tina seama de cateva criterii minimale, cum ar fi: timpul necesar solutionarii litigiului arbitral, gradul de dificultate al litigiului, valoarea pretentiilor litigioase, notorietatea si competenta arbitrilor.

Fiind o obligatie derivata din contractul de arbitrare, stabilirea sumelor datorate cu titlu de cheltuieli arbitrale nu trebuie sa fie un act unilateral, ci rezultatul acordului contractual dintre arbitri si partile litigante.

In practica arbitrajului ad hoc arbitrii sunt cei care propun o suma iar partile litigante sunt libere sa accepte, sa refuza sau pur si simplu sa negocieze onorariile de arbitru precum si toate celelalte cheltuieli de arbitrare. Particularitatea unei asemenea negocieri consta in aceea ca aceasta trebuie purtata in prezenta tuturor partilor litigante, pentru a se evita ca arbitrul sa negocieze direct cu partea care l-a numit.

Spre deosebire de arbitrajul ad hoc, in arbitrajul institutional centrul permanent de arbitraj este cel care fixeaza propriile criterii de calcul in stabilirea taxelor arbitrale.[3]

I.3.Coparticiparea procesuala

Cunoscuta in literatura de specialitate[4] si sub denumirea de litisconsortiu procesual, coparticiparea procesuala caracterizeaza situatia in care mai multe persoane detin calitatea de reclamant sau de parat, sau altfel spus, cand exista pozitie contradictorie intre mai mult de doua persoane.

Potrivit art. 47 C.pr.civ., mai multe persoane pot fi impreuna reclamante sau parate daca obiectul pricinii este un drept sau o obligatiune comuna ori daca drepturile sau obligatiile lor au aceeasi cauza. Modul de redactare al dispozitiilor mai sus mentionate releva caracterul facultativ al coparticiparii procesuale[5]

Dispozitiile art. 48¹ C.pr.civ. consacra independenta procesuala a coparticipantilor, stipuland ca actele de procedura, apararile si concluziile unuia dintre reclamanti sau parati nu pot folosi nici pagubi celorlalti.

In litigiul arbitral conditia existentei litisconsortiului procesual este ca toti subiectii procesuali - indiferent de calitatea procesuala activa sau pasiva pe care o au - sa fie semnatari ai conventiei arbitrale care investeste tribunalul arbitral cu solutionarea litigiului.

Rigiditatea cadrului procesual impusa de conventia arbitrala, ca efect al naturii contractuale a arbitrajului este, in situatia analizata, daunatoare actului judecatii intrucat coparticiparea procesuala are ca finalitate, printre altele, celeritatea actului de judecata, asigurarea unei judecati unitare si cheltuieli de judecata mai reduse.

I.4.Participarea tertilor la procesul arbitral

Caracterul contractual al arbitrajului produce importante efecte si in plan procesual, limitand, dupa cum am mai aratat, participarea la procesul arbitral numai a partilor semnatare ale conventiei arbitrale. In arbitraj, in afara cerintelor generale prescrise de dreptul comun, incheierea conventiei arbitrale este unul dintre elementele care legitimeaza procesual partile, permitandu-le astfel accesul la toate fazele procedurii arbitrale.

1. Succinta trecere in revista a formelor de interventie. Dispozitiile Codului de procedura civila prevad posibilitatea participarii in procesul civil si a altor persoane, in afara celor intre care se stabileste cadrul primar procesual, ca rezultat al propriei lor demersuri sau la initiativa partilor initiale.[6]

Legea reglementeaza doua forme de interventie voluntara (art. 49-56 C.civ.):

interventia voluntara principala prin care tertul urmareste realizarea sau conservarea unui drept al sau; in aceasta situatie tertul intervenient are o pozitie procesuala independenta de cea a reclamantului sau a paratului, interesele sale fiind distincte de ale acestora;

interventia voluntara accesorie prin care se urmareste apararea dreptului uneia dintre partile initiale si care are natura unei simple aparari; aceasta forma de interventie subordoneaza interesul tertului intervenient interesului reclamantului sau paratului, acesta fiind tinut a indeplini numai acele acte de procedura care profita partii in favoarea careia a intervenit.

Interventia fortata, reglementata de art. 57-59, 60-63, 64-66 C.pr.civ. este rezultatul demersului uneia dintre partile aflate initial in proces si se manifesta sub trei forme:

chemarea in judecata a altor persoane {art. 57-59 C.pr.civ.), admisibila in cazul in care tertul este in masura sa pretinda-aceleasi drepturi ca si reclamantul;

cererea de chemare in garantie (art. 60-63 C.pr.civ.), admisibila in situatia in care partea care ar cadea in pretentii s-ar putea indrepta cu o cerere in despagubiri impotriva unei alte persoane pentru drepturi garantate legal sau conventional;

aratarea titularului dreptului (art. 64-66 C.pr.civ.), admisibila in situatia in care paratul, detinand lucrul altuia sau exercitand in numele altuia un drept real asupra unui bun, este introdus in proces de partea care pretinde un drept real asupra acelui bun.

Conditia participarii tertilor intervenienti in procesul arbitral. Daca in dreptul comun cererilor de interventie - datorita caracterului lor incidental - li se aplica principiul consacrat de art. 17 cat priveste competenta de solutionare, in arbitraj acest principiu este inaplicabil datorita caracterului contractual al investirii tribunalului arbitral.

Conditia prealabila si esential necesara care permite tertilor participarea in procesul arbitral, indiferent de forma pe care o imbraca interventia - voluntara (principala) sau fortata, este aceea ca tertul intervenient sa fie semnatar al conventiei arbitrale care guverneaza modul de solutionare a litigiului ce face obiectul judecatii arbitrale.

Aceasta conditie trebuie inteleasa in sensul ca tertul intervenient trebuie sa incheie conventia arbitrala atat cu reclamantul cat si cu paratul pentru acelasi litigiu dedus judecatii.

Cum redactarea clauzei compromisorii este simultana cu redactarea contractului in care ea este inserata si care se semneaza, numai de catre partile contractante, consideram ca legitimarea procesuala a tertilor intervenienti, in arbitraj, se poate realiza numai prin incheierea unui compromis intre toti subiectii procesului arbitral, indiferent de forma de interventie sau prin acordul dat de tertii intervenienti in sedinta si consemnat in incheierea de sedinta de tribunalul arbitral. La o analiza sumara, s-ar putea concluziona ca interventia voluntara accesorie, prin natura sa juridica, cu caracter subsidiar in raport de interesul partii in favoarea careia se materializeaza, nu ar ridica probleme privind legitimarea procesuala a tertului intervenient accesoriu. Chiar daca prin cererea de interventie accesorie tertul nu invoca un drept propriu, ci doar sprijina pe una dintre parti, cererea de interventie accesorie relevandu-si astfel caracterul unei simple aparari, sesizarea tribunalului arbitral cu o atare cerere impune, chiar si in acest caz, pentru tertul intervenient accesoriu, incheierea unei conventii arbitrale cu toate partile in proces. Tribunalul arbitrai nu poate fi sesizat decat cu acele cereri ai caror obiect il constituie raporturile juridice care sunt guvernate, sub aspectul solutionarii diferendelor ce pot aparea in derularea lor, de conventia arbitrata.

Existenta unei conventii arbitrale incheiata de tertu! intervenient numai cu reclamantul sau numai cu paratul este de asemenea, insuficienta in legitimarea procesuala a intervenientului si in atribuirea tribunalului arbitral a competentei de solutionare a cererii de interventie formulata.

Compunerea tribunalului arbitral in conditiile participarii tertilor intervenienti. intrucat, cu exceptia interventiei voluntare accesorii, participarea tertilor intervenienti in procesul arbitral mareste aria de divergenta a intereselor puse in joc de parti, numarul de arbitri va fi determinat de numarul de interese contrare, arbitrajul urmand a se desfasura in forma multipartita.Nimic nu impiedica insa, ca o data ce si tertii interventi convin asupra numirii unui arbitru unic, litigiul sa fie solutionat de un tribunal arbitral format din arbitru! agreat de toti subiectii procesuali.

I.5.Reprezentarea partilor in procesul arbitral

Potrivit dispozitiilor cuprinse in art. 358⁴ din Cartea a IV-a partile participa la dezbaterea litigiului personal sau prin reprezentanti si pot fi asistate de orice persoana.Din economia dispozitiilor citate rezulta ca partile litigante in procesul arbitrai pot sa-si exercite drepturile procesuale personal sau prin mandatar, intrucat legiuitorul nu prevede dispozitii speciale cu privire la reprezentarea si asistarea partilor, inseamna ca se aplica dispozitiile din dreptul comun in aceasta materie.[7]

In reglementarea RPA-CAB se prevede, in art. 49¹, ca partile pot participa la dezbaterea litigiului personal sau prin reprezentanti si pot fi asistate de avocati, interpreti sau de alte persoane. in alineatul 2 al aceluiasi articol se precizeaza ca la sedintele de dezbatere a litigiului pot participa si alte persoane dar numai cu acordul partilor si numai cu incuviintarea tribunalului arbitral.

Situatia este aceeasi si in arbitrajul ad hoc, dat fiind caracterul confidential al arbitrajului care conditioneaza participarea persoanelor, altele decat cele care reprezinta sau asista partile in litigiu in baza unui mandat, de acordul concordant partilor litigante si al tribunalului arbitral.

Elasticitatea si flexibilitatea procedurii arbitrale deduse din lipsa de formalism care caracterizeaza procedura de drept comun se manifesta si in ceea ce priveste reprezentarea si asistarea partilor litigante in procesul arbitrai. in acest sens, s-a afirmat in doctrina[8]ca, intrucat arbitrajul nu este o componenta a jurisdictiei statale, un avocat are putere de reprezentare in fata tribunalului arbitral, fiind considerat legal investit de parte in baza unui mandat ad litem.