Problema renuntarii la
efectul declarativ
Analizand
efectul declarativ al partajului o intrebare fireasca trebuie
sa-si gaseasca raspuns: pot coindivizarii renunta
la efectul declarativ al partajului? Rezolvarea problemei o da
caracterizarea normelor care reglementeaza efectul declarativ. Daca
aceste norme ar fi de ordine publica, coindivizarii nu ar putea
renunta la efectul analizat, iar in caz contrar partile pot
concepe conventii pe perioada indiviziunii, care sa
aiba drept consecinta inlaturarea efectului declarativ in
favoarea celui translativ.
Analiza scopului efectului declarativ a relevat faptul
ca interesul normei care-l reglementeaza sta in ideea
protejarii coindivizarului impotriva actelor de dispozitie
facute de ceilalti proprietari comuni. Asa
fiind, interesul ocrotit este unul privat si nu
unul interesand regimul comun al proprietatii, astfel ca nu
putem conchide decat ca normele in discutie sunt de natura
dispozitiva, cu consecinta ca partile pot renunta
anticipat la efectul declarativ. Ca urmare, coindivizarii pot conveni ca o
ipoteca consimtita numai de unul din ei sa
fie valabila chiar daca la partaj bunul cade in lotul altui
participant. La fel este in cazul vanzarii unui
imobil la licitatie, cand se poate conveni ca daca coindivizarul
adjudecatar nu achita pretul sa se desfiinteze partajul.
Aceste
conventii au ca rezultat, dupa cum s-a aratat, "nimicirea
fictiunii efectului declarativ si reintoarcerea la efectul translativ
al diferitelor acte facand obiectul invoielii"
A se vedea C.
Hamangiu s.a., op. cit., p. 328.
