Protectia creditorilor

Protectia creditorilor

Dreptul de opozitie. Interventia tertilor la partaj. Tertii care au interese ce depind de modul de solutionare a partajului pot fi foarte usor prejudiciati, in special prin partajul conventional, dar si in cazul partajului judiciar, prin lipsa unei aparari eficace, sau prin recunoasterea ori acceptarea unor situatii in scopul fraudarii creditorilor.

Creditorii personali ai coindivizarilor pot fi prejudiciati prin faptul atribuirii catre coindivizarul debitor a unor bunuri usor de ascuns sau nevandabile si prin primirea cotei sale parti in bani, cu consecinta ca o eventuala executie silita ar fi lipsita de succes. Consecinte in planul imposibilitatii de realizare a creantei creditorilor s-ar putea produce si prin recunoasterea unor datorii inexistente, recunoasterea unor donatii fictive pe care coindivizarul debitor ar trebui sa le raporteze, atribuirea unor bunuri supraevaluate etc.

Tertii dobanditori de drepturi reale care au contractat cu un singur coindivizar si ale caror drepturi depind de soarta partajului, respectiv daca bunul cade sau nu in lotul coindivizarului cocontractant, sunt, de asemenea, in situatia de a putea fi prejudiciati prin reaua-credinta a coindivizarilor.

In dreptul comun, astfel de situatii prejudiciabile pot fi inlaturate apelandu-se la actiunea pauliana, care permite inlaturarea actelor frauduloase ale debitorilor. Partajul este insa un act prea complex si important prin consecintele sale pentru ca legiuitorul sa accepte cu usurinta desfiintarea lui, sau chiar punerea lui intr-o situatie de incertitudine pe durata solutionarii actiunii revocatorii.

In scopul de a evita ca drepturile creditorilor sa fie prejudiciate si in aceeasi masura pentru a asigura stabilitatea partajului, art. 785 C. civ. prevede ca: "Creditorii unuia din coimpartitori, ca nu cumva imparteala sa se faca cu viclenie in vatamarea drepturilor lor, pot pretinde sa fie prezenti la imparteala, pot dar sa intervina cu spezele lor; nu pot insa sa atace o imparteala savarsita, afara numai de s-a facut in lipsa-le si fara sa se tina seama de opozitia lor". Este consacrat asa-numitul drept de opozitie la imparteala, care nu inseamna opozitie la realizarea partajului ci opozitie la efectuarea acestuia in afara prezentei lor

Dreptul de opozitie a fost creat in favoarea creditorilor personali ai coindivizarilor si nu in favoarea creditorilor succesorali, care pot uza de separatia de patrimonii, prevazuta de art. 781 C. civ.

Conceput pentru creditorii personali ai coindivizarilor, ceea ce inseamna implicit si pentru creditorii succesorali in cazul acceptarii pure si simple a mostenirii, deoarece ei devin in acest caz creditori personali ai succesorilor, dreptul de opozitie poate fi de fapt exercitat de orice persoana care are un interes legitim in legatura cu operatiunea de partaj.

Opozitia la partaj este posibila in toate formele de imparteala, fie ca este vorba de un partaj conventional, fie judiciar, de un partaj total sau partial.

Opozitia nu este supusa nici unui formalism. Ea poate rezulta din orice act din care se deduce intentia creditorului de a participa la imparteala. Cel mai frecvent se face printr-o notificare expresa a intentiei de a participa la partaj, dar poate rezulta si din alte acte ale creditorilor din care se deduce in mod clar pentru debitor intentia acestora de a participa la imparteala. Ea trebuie insa cunoscuta nu numai de copartasul debitor ci si de ceilalti coindivizari. Este vorba de o cunoastere efectiva si nu prezumata.

Opozitia trebuie facuta, bineinteles, inainte de efectuarea impartelii, ulterior acesteia ea nemaiavand nici un efect. Totusi in situatia in care partajul a fost facut in graba si pe ascuns, pentru a paraliza dreptul de interventie al creditorilor, se admite ca partajul poate fi atacat prin actiune pauliana pentru frauda

In cazul partajului judiciar ea se poate face nu numai inainte de declansarea procesului, ci si pe parcursul acestuia, in fata primei instante, pana la solutionarea actiunii de partaj. Faptul ca in cauza s-a pronuntat o incheiere de admitere in principiu nu impiedica introducerea creditorului in proces, acesta avand, in principiu, interes mai mare sa fie prezent in faza desavarsirii partajului.

Efectele opozitiei. In primul rand, prin efectul opozitiei, coindivizarii sunt obligati sa-l convoace pe creditor la efectuarea impartelii. Chemati sau citati fiind la partaj, creditorii pot supraveghea operatiunea respectiva, in special in ceea ce priveste evaluarea bunurilor, compozitia loturilor si atribuirea acestora, dar si sub alte aspecte. Ei pot veghea ca partajul sa nu se faca in frauda drepturilor lor, dar nu pot pretinde ca partajul sa se finalizeze in functie de interesele lor, nu pot pretinde ca partajul sa se faca prin justitie atunci cand coindivizarii sunt de acord sa-l faca prin buna intelegere, sau nu pot impiedica efectuarea unui raport al donatiilor atunci cand este dovedit ca sunt indeplinite conditiile, in privinta debitorului lor, de realizare a acestuia.

In esenta, deci, dreptul lor consta in supravegherea operatiunii in scopul de a fi efectuata corect.

In cazul in care nu au fost chemati la partaj ei pot obtine anularea lui fara a fi tinuti sa dovedeasca caracterul fraudulos al acestuia, pentru ca se bucura de o prezumtie in acest sens.

Consecinta revocarii partajului pentru efectuarea lui cu ignorarea dreptului de opozitie al creditorilor este valabila si in cazul partajului judiciar. Nu s-ar putea sustine ca partajul efectuat prin hotararea judecatoreasca nu ar putea fi desfiintat decat prin exercitarea cailor de atac impotriva acestei hotarari, deoarece textul articolului 785 C. civ. nu face distinctie dupa cum este vorba de partaj conventional sau partaj judiciar atunci cand se refera la posibilitatea atacarii lui cu actiune pauliana. Nu s-ar putea sustine nici faptul ca prin actiunea pauliana se pot ataca numai actele intocmite de debitori in frauda creditorilor si ca hotararile judecatoresti nu intra in categoria de "acte" prevazuta de art. 975 C. civ. , tot pe acelasi considerent ca actiunea pauliana se exercita, asa cum prevede art. 976 C. civ., in conditiile speciale prevazute de art. 785 C. civ., text care nu face distinctia intre conventia de partaj si hotararea judecatoreasca de partaj. In doctrina mai veche , ca si mai recent , s-a admis ca o hotarare judecatoreasca care prejudiciaza un creditor al unei parti din proces poate fi desfiintata, in principiu, prin exercitarea unei actiuni pauliene.

Daca tertii au fost chemati sa participe la partaj si au ignorat posibilitatea pe care o aveau, ei nu vor putea ataca partajul pe calea actiunii pauliene, chiar daca o eventuala frauda ar putea fi dovedita.

Un alt efect recunoscut opozitiei este ca bunurile ce cad in lotul coindivizarului debitor sunt indisponibilizate. Debitorul nu poate sa le instraineze deoarece posibilitatea de instrainare a bunurilor atribuite ar lipsi opozitia de finalitatea pentru care a fost conceputa.

Tertii pot obtine desfiintarea partajului nu numai in conditiile art. 785 C. civ. Astfel, in cazul unui partaj simulat, ei pot folosi actiunea in simulatie pentru a se constata continutul actului ascuns, al actului real incheiat intre coindivizari. In masura in care reusesc sa dovedeasca ca vointa reala a coindivizarilor a fost alta decat cea de efectuare a partajului, actul aparent ce contine partajul nu ar mai putea produce efecte fata de ei, iar actul secret ar putea fi, eventual, atacat pe calea actiunii pauliene.

Dupa realizarea definitiva a partajului, situatia creditorului care a facut opozitie nu difera de situatia altor creditori personali ai coindivizarului debitor, in sensul ca el nu are nici un drept de preferinta cu privire la bunurile atribuite in lotul debitorului sau.

A se vedea M. Grimaldi, op. cit., p. 779.

A se vedea C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., p. 34

A se vedea Fr. Terré, op. cit., p. 774.

A se vedea C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., p. 346.

In sensul ca nu este posibila revocarea unei hotarari judecatoresti pe calea actiunii pauliene, a se vedea, Trib. Jud. Sibiu, decizia civila nr. 711/1986, in R.R.D. nr. 1/1987, p. 45-46.

A se vedea, in acest sens, D. Alexandresco, Explicatiune teoretica si practica a dreptului civil roman in comparatie cu legile vechi si cu principalele legislatiuni straine, TV. Iasi 1900, p. 247; C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., p. 560-577.

A se vedea S. Beligradeanu, Nota la decizia civila nr. 711/1986 a Trib. Jud. Sibiu, in R.R.D. nr. 1/1987, p. 46-49. S-a avut in vedere alta situatie decat partajul, asa incat, cu atat mai mult acest lucru este posibil atunci cand un text legal lasa sa se inteleaga aceasta posibilitate.