Revocarea legatelor

Revocarea legatelor

"Despre revocarea testamentelor si despre caducitatea lor" Codul civil se ocupa in art. 920-931. Revocarea este de doua feluri: voluntara, cand se datoreaza vointei unilaterale a testatorului si judecatoreasca cand este determinata de unele fapte culpabile ale legatarului si se pronunta prin hotarare judecatoreasca.

Revocarea voluntara a legatelor. Asa cum am vazut testamentul este prin esenta lui revocabil in tot cursul vietii testatorului (art. 802 C. civ.). Acesta nici nu poate renunta la acest drept al sau caci orice clauza care ar limita in vreun fel, partial sau total, definitiv sau temporar, dreptul testatorului de a-si revoca propriile dispozitii testamentare ar fi lovita de nulitate absoluta ¹ . In consecinta, testatorul poate sa revina asupra unui testament al sau, revocandu-l partial sau total pana in ultima clipa a vietii sale prin propria manifestare unilaterala de vointa. Acest drept poate fi exercitat discretionar, fara vreo limita si fara nevoia invocarii unor motive. Legatarul nu poate invoca vreun drept castigat intrucat testamentul nu produce efecte decat de la data deschiderii mostenirii.

Manifestarea de vointa revocatorie a testatorului poate fi expresa sau tacita fiind conditionata de capacitatea de a testa a acestuia si de lipsa viciilor de consimtamant.

Revocarea legatelor este considerata expresa atunci cand vointa revocatorie a testatorului este exprimata direct printr-un inscris si este tacita atunci cand este dedusa din anumite fapte sau acte juridice ale testatorului care, desi nu o precizeaza direct, impun aceasta concluzie.

a. Revocarea voluntara expresa. Potrivit art. 920 C. civ., revocarea voluntara expresa se poate realiza fie printr-un nou testament, din cele reglementate de lege, fie printr-un act autentic. Asadar, este vorba de un act juridic solemn, iar nerespectarea acestor forme duce la nulitatea absoluta a actului revocator.

Daca revocarea se face printr-un nou testament nu se cere ca cel ulterior sa aiba aceeasi forma cu primul, nefiind, asadar, impusa o simetrie a formelor in aceasta privinta. Un testament autentic, de pilda, va putea fi revocat in totalitate sau in parte printr-un testament olograf intocmit insa cu respectarea tuturor cerintelor impuse de lege pentru validitatea acestuia (scris in intregime, datat si semnat de mana testatorului potrivit art. 859 C. civ. Codul civil prevede in art. 922 ca revocarea este valabila chiar daca celelalte clauze din testamentul ulterior, altele decat cele revocatorii, sunt nule sau nu s-ar putea executa, cu exceptia ipotezei in care insusi testatorul a conditionat revocarea de validitatea integrala sau partiala a celui de al doilea testament.

Pentru valabilitatea revocarii nu se cer formule sacramentale, dimpotriva simpla mentiune "anulat", s-a spus , scrisa de mana testatorului, semnata si datata de catre acesta este valabila, avand efect revocatoriu caci sunt indeplinite cerintele de forma pentru un testament olograf.

Cand revocarea se face prin act autentic, dar care nu este testament, acesta poate fi special redactat in acest scop, dar revocarea se poate face si in cadrul unui act autentic care are nu numai aceasta menire ca de pilda in cadrul unui contract de donatie. S-a spus ca revocarea este valabila chiar daca declaratia revocatorie s-a facut oral in fata instantei de judecata si aceasta a fost consemnata ca atare in cuprinsul unei incheieri sau hotarari judecatoresti. Inscrisul autentic, nefiind testament nu se impune indeplinirea unor conditii de valabilitate pentru astfel de acte juridice.

b. Revocarea voluntara tacita sau indirecta. Revocarea este considerata tacita atunci cand testatorul nu o declara in mod expres dar vointa sa revocatorie rezulta fara echivoc din acte sau fapte juridice savarsite de el sau cunoscute numai de acesta.

Codul civil prevede doua cazuri de revocare tacita si anume:

- incompatibilitatea sau contrarietatea dintre dispozitiile testamentului ulterior cu cele ale testamentului anterior (art. 921 C. civ.) si

- instrainarea voluntara a bunului care face obiectul legatului (art. 923 C. civ.), iar doctrina si practica judiciara au mai adaugat un al treilea caz, caci s-a considerat ca enumerarea din Codul civil nu este limitativa, si anume distrugerea testamentului de catre testator sau de catre altcineva dar cu stirea acestuia.

Redactarea unui nou testament, in sine, nu reprezinta, in dreptul nostru, spre deosebire de cel roman si de vechiul drept romanesc, un act revocatoriu intrucat este posibil ca dispozitii din testamente succesive sa se execute concomitent, cu conditia sa nu fie ireconciliabile sau vointa testatorului insusi sa nu fi fost in acest sens. Criteriul dupa care vom determina, asadar, faptul ca o dispozitie dintr-un testament posterior o revoca pe o alta dintr-un testament anterior este vointa testatorului , care de aceasta data nu se manifesta expres, ci trebuie dedusa din acte si fapte colaterale.

Pentru ca un testament nou sa echivaleze cu o revocare tacita se impun anumite conditii:

- noul testament trebuie sa indeplineasca conditiile de forma cerute de lege pentru validitatea testamentelor, iar testatorul sa indeplineasca, la randul sau, cerintele legale pentru a putea testa, adica capacitate si consimtamant valabil. Un testament nul nu va avea nici efect revocatoriu. Nu intereseaza, in schimb, potrivit art. 922 C. civ. soarta ulterioara a legatelor din cuprinsul noului testament, din punctul de vedere al revocarii tacite, ca, de pilda, caducitatea acestora.

In cazul revocarii tacite printr-un nou testament ale carui legate sunt ineficace nu vom putea deduce nici intentia testatorului de a mentine, pentru acest motiv, legatele anterioare. Acest lucru se poate realiza numai in cazul revocarii exprese;

- noul testament sa nu cuprinda o clauza de revocare expresa a celui anterior, caci, evident, intr-o atare ipoteza ne vom gasi in prezenta revocarii exprese, iar nu in a celei tacite. In cazul revocarii exprese nu se mai pune problema compatibilitatii dintre dispozitiile celor doua testamente succesive, intrucat al doilea il revoca pe primul neconditionat, chiar daca dispozitiile pe care le cuprind, altfel, ar putea fi executate impreuna;

- testamentul nou trebuie sa cuprinda dispozitii care sunt incompatibile sau contrarii cu cele din primul testament.

In doctrina s-a apreciat ca incompatibilitatea nu se confunda cu contrarietatea intrucat in vreme ce incompatibilitatea presupune o imposibilitate obiectiva, absoluta in executarea concomitenta a dispozitiilor din testamentele succesive, (de natura materiala sau juridica) in cazul contrarietatii imposibilitatea concomitenta de executare a legatelor din testamentele succesive nu este de natura obiectiva, caci material sau juridic acest lucru ar fi posibil, ci se datoreaza intentiei testatorului. S-au dat exemple de incompatibilitate intre legatul prin care testatorul il iarta de datorie pe un debitor al sau si cel prin care dreptul de creanta impotriva acestui debitor este lasat unui alt legatar. Iertarea de datorie din primul testament este un legat care se revoca prin cel de-al doilea, intrucat acea creanta a fost testata unei alte persoane . Tot astfel s-a exemplificat cu ipoteza in care autoturismul testatorului este lasat in proprietatea unei persoane printr-un prim testament, iar prin cel de-al doilea proprietatea exclusiva a aceluiasi autoturism este lasata altei persoane. Prin ultimul legat se opereaza revocarea tacita a primului de vreme ce este vorba de acelasi autoturism. In ambele exemple imposibilitatea executarii concomitente a celor doua legate este de natura materiala. Cele doua legate nu s-ar putea executa concomitent nici daca ar fi fost cuprinse in acelasi testament.

S-au dat exemple de incompatibilitate de natura juridica, ca de pilda atunci cand prin primul legat se lasa unei persoane un imobil in plina proprietate, iar prin al doilea se lasa unei alte persoane nuda proprietate sau uzufructul aceluiasi imobil. Prin cel de-al doilea legat s-a revocat tacit primul legat in partea referitoare la nuda proprietate sau la uzufruct. In acest caz deplina proprietate este incompatibila din punct de vedere juridic cu nuda proprietate sau cu uzufructul. Daca primul legat ar fi avut ca obiect nuda proprietate sau uzufructul imobilului, iar al doilea deplina proprietate, prin acest din urma legat s-ar fi revocat tacit legatul nudei proprietati sau a uzufructului intrucat sunt incompatibile din punct de vedere juridic cu deplina proprietate asupra aceluiasi imobil

S-a precizat ca in cazul incompatibilitatii exista o imposibilitate obiectiva, materiala sau juridica de executare concomitenta a doua legate chiar in ipoteza in care cele doua legate sunt cuprinse in acelasi testament

In ce priveste contrarietatea s-a exemplificat cu situatia in care acelasi bun a fost testat prin doua testamente succesive in folosul a doua persoane diferite. Ultimul legat il va revoca pe primul numai daca vointa testatorului a fost aceasta, caci altfel, din punct de vedere material sau juridic cele doua legate succesive se pot executa concomitent. In cazul in care cele doua dispozitii sunt cuprinse in acelasi testament ele se executa concomitent, caci legatul se poate imparti intre cei doi legatari indicati. Intentia revocatorie a testatorului se poate prezuma chiar din faptul redactarii celui de-al doilea testament, desi s-ar putea intampla ca in cazul unui testament cu un continut mai complex testatorul sa precizeze ca vointa sa este ca ambele legate succesive sa se execute concomitent. Situatia este aceeasi si in cazul legatelor universale intrucat potrivit art. 888 C. civ., pot coexista mai multi titulari care vor deveni astfel coproprietari.

Trebuie precizat ca in toate cazurile, fie ca este vorba de incompatibilitate sau de contrarietate, revocarea tacita se circumscrie strict numai legatelor aflate in astfel de situatii, restul dispozitiilor testamentare ramanand in vigoare.

Asadar, doctrina a facut distinctie intre cele doua ipoteze, ale incompatibilitatii si contrarietatii cu toate ca cei doi termeni, din punct de vedere semantic, sunt sinonimi. S-a apreciat ca aceasta distinctie se impune din nevoi practice cum sunt exemplele la care ne-am referit mai sus. Distinctia, laudabila in sine, nu este catusi de putin perfecta, caci de vreme ce contrarietatea s-ar deosebi de incompatibilitate prin aceea ca in cazul contrarietatii imposibilitatea de executare concomitenta a legatelor succesive s-ar datora nu obstacolelor de natura materiala sau juridica, ci vointei testatorului nu se poate nega ca si in cazul legatelor declarate incompatibile ele sunt tot rezultatul vointei testatorului, astfel ca acest element subiectiv, care se vrea a sta la baza distinctiei este prezent in ambele ipoteze. De aceea unii autori repudiaza aceasta clasificare socotind, asa cum am aratat, ca cei doi termeni sunt sinonimi si desemneaza, in fapt, aceeasi realitate juridica

In fine, s-a precizat ca testamentele succesive sunt incompatibile sau contrarii numai daca cuprind legate din aceeasi categorie - universale, cu titlu universal sau cu titlu particular - cu privire la aceeasi mostenire, fractiune de mostenire sau bun succesoral, cu beneficiari diferiti. Nu exista astfel contrarietate, si cu atat mai putin incompatibilitate, intre legatul cu titlu particular sau cu titlu universal, facute prin testamentul anterior si legatul universal instituit prin legatul posterior . De asemenea nu se considera revocat legatul universal anterior printr-un legat posterior, cu titlu universal sau cu titlu particular, ci se micsoreaza doar emolumentul primului legat

Instrainarea sau distrugerea voluntara a bunului care face obiectul legatului.

Codul civil prevede in art. 923 ca: "orice instrainare a obiectului legatului, facuta cu orice mod sau conditie, revoca legatul pentru tot ceea ce s-a instrainat, chiar cand instrainarea va fi nula, sau cand obiectul legat va fi reintrat in starea testatorului". Din textul citat rezulta fara echivoc ca legiuitorul leaga revocarea tacita a legatului anterior de intentia testatorului care rezulta indirect din actul ulterior de instrainare care priveste obiectul legatului. Cu alte cuvinte, nu atat instrainarea in sine este avuta in vedere ca avand efect revocatoriu, cat intentia testatorului care se exprima implicit in sens revocatoriu prin acel act juridic. De aici rezulta o serie de consecinte, atat in ce priveste actul de instrainare, cat si in ce priveste legatul ce astfel se revoca.

Astfel, instrainarea trebuie sa fie voluntara pentru a avea efect revocatoriu. Nu poate fi vorba de un asemenea efect in cazul vanzarii silite la cererea creditorului testatorului sau in cazul in care bunul a fost expropriat, chiar daca in acest din urma caz s-ar incheia o conventie cu privire la despagubiri pentru bunul expropriat. Astfel de instrainari ar avea drept efect caducitatea legatului si nu revocarea lui tacita, caci astfel de acte juridice nu exprima vointa, chiar indirecta, a testatorului in sensul revocarii legatului. De aici rezulta o alta consecinta si anume aceea ca in cazul reintrarii bunului in patrimoniul testatorului, de vreme ce instrainarea a fost voluntara, legatul nu se va executa, el fiind considerat revocat, dar in cazul vanzarii silite, daca bunul a fost retrocedat, legatul va trebui executat, caci el nu se considera revocat.

Instrainarea trebuie sa fie reala si nu fictiva sau un simplu proiect, fiind indiferent daca este oneroasa sau gratuita. In schimb, s-a precizat in doctrina, antecontractul de vanzare-cumparare si chiar promisiunea unilaterala de vanzare atrag revocarea legatului cu toate ca nu au efect translativ de proprietate, caci exprima intentia revocatorie a testatorului

Asa cum textul art. 923 C. civ. o prevede in mod expres, revocarea tacita are loc chiar in ipoteza ca instrainarea voluntara este lovita de nulitate intrucat si aceasta exprima intentia revocatorie a testatorului indiferent de soarta juridica a actului de instrainare in sine. Desigur instrainarea trebuie sa emane de la o persoana capabila iar vointa sa sa fie liber exprimata, caci in caz contrar si vointa revocatorie este afectata de aceleasi vicii; in acest caz este vorba de o exceptie de la regula expres prevazuta in textul legal ca si un act de instrainare nul are efect revocatoriu asupra legatului anterior daca priveste acelasi bun . Evident daca instrainarea nula produce efecte revocatorii, cu atat mai mult nerespectarea normelor de publicitate nu va afecta efectul revocatoriu al instrainarii.

De asemenea din textul art. 923 C. civ. rezulta ca revocarea are loc si in cazul in care bunul se reintoarce in orice mod in patrimoniul testatorului, bunaoara prin rezolutia instrainarii si se afla in patrimoniul succesoral la data deschiderii succesiunii.

Revocarea opereaza chiar daca actul de instrainare este afectat de modalitati, termen suspensiv sau extinctiv, ori conditie suspensiva sau rezolutorie. In aceasta ordine de idei s-a precizat ca revocarea are loc din momentul incheierii actului cu toate ca instrainarea s-a realizat sub conditie suspensiva, caci in adevar vointa revocatorie a testatorului a fost definitiv exprimata, indiferent de faptul ca nasterea dreptului dobanditorului este conditionata suspensiv

Intrucat legiuitorul vorbeste in art. 923 C. civ. de revocare "pentru tot ce s-a instrainat" se impune concluzia ca revocarea poate fi totala sau partiala dupa cum instrainarea priveste bunul in totalitatea lui sau numai o parte din el ca, de pilda, cota de 1/2 din dreptul de proprietate. In cazul in care instrainarea a avut ca obiect dezmembraminte ale dreptului de proprietate ca uzfructul, abitatia etc. sau in care s-au constituit garantii reale, ca de pilda o ipoteca etc. legatarul este obligat la respectarea lor.

Pentru realizarea efectului revocator nu are importanta persoana catre care are loc instrainarea bunului, aceasta putand fi chiar persoana legatarului. Unii autori au sustinut ca prin exceptie trebuie considerat ca donarea bunului legatarului insusi nu ar avea efect revocatoriu asupra legatului cu acelasi obiect, care ar urma sa produca efecte, daca donatia ar fi nula . Impartasim totusi parerea contrara in sensul ca testatorul, facand o donatie legatarului pe care-l instituise prin testamentul precedent, si-a schimbat vointa liberala urmand ca aceasta din urma manifestare de vointa sa produca efecte cu consecinta revocarii tacite a legatului chiar in ipoteza ca donatia nu ar produce efecte din cauza nulitatii, revocarii sau neindeplinirii conditiilor etc.

Fiind vorba de acte de instrainare ulterioare testamentului trebuie sa facem precizarea ca ipoteza instrainarii obiectului legatului nu poate viza decat legatele cu titlu particular avand ca obiect bunuri individual-determinate. In cazul legatelor universale sau cu titlu universal, avand ca obiect un patrimoniu sau o parte a acestuia instrainarea prin acte intre vii a obiectului lor nu poate avea loc. Instrainarea unor bunuri, chiar in ipoteza cand legatul cu titlu universal a fost determinat prin indicarea unei mase de bunuri, ca de pilda totalitatea bunurilor imobile, iar testatorul le-ar fi instrainat ulterior pe acestea, nu are ca efect revocarea legatului caci vocatia legatarului la universalitate sau la o parte din aceasta se pastreaza. In atari ipoteze doar emolumentul legatului de care va beneficia legatarul se modifica.

Asa cum am precizat mai sus, pentru ca instrainarea ulterioara sa aiba ca efect revocarea legatului cuprins intr-un testament anterior, legatul trebuie sa aiba ca obiect bunuri individual-determinate, fie bunuri certe, fie bunuri de gen (dupa natura lor). Daca instrainarea ulterioara priveste bunuri de gen neindividualizate, care au format obiectul legatului anterior (de pilda o cantitate de cereale) aceasta nu are efect revocator caci se considera ca legatarul este un simplu creditor al mostenirii iar mostenitorii legali sau testamentari vor fi obligati la plata legatului, chiar in ipoteza ca la data mortii lui de cuius in mostenire nu se vor gasi bunuri de acel gen. Se face, asadar, aplicarea principiului genera non pereunt

In fine, s-a precizat ca poate forma obiect al legatului cu titlu particular, revocat prin instrainarea ulterioara, nu numai un bun corporal, ci si unul incorporal, ca in cazul legatului creantei sau a legatului iertarii de datorie. Aceasta intrucat art. 923 vorbeste de «obiectul legatului» iar in aceasta sintagma se includ si bunurile incorporale . Legatul cu titlu particular poate avea ca obiect si dreptul succesoral mostenit de catre testator ca universalitate sau ca o parte din universalitate, intrucat in raporturile dintre testator si legatarul sau aceasta reprezinta un grup particular de bunuri, constituind, asadar, un legat cu titlu particular. Instrainarea acestor drepturi succesorale de catre testator (cata vreme mostenirea nu este lichidata) are drept efect si revocarea legatului.

Distrugerea voluntara a bunului, individual-determinat, de catre testator sau de catre o alta persoana, dar cu acceptarea acestuia, are de asemenea efect revocator in privinta legatului avand acelasi obiect, caci aceasta exprima vointa implicita a testatorului in acest sens, care prin acest act exercita dreptul sau de dispozitie asupra acelui bun. Distrugerea involuntara a bunului de catre testator sau de catre alte persoane nu poate avea efect revocatoriu, constituind insa un caz de caducitate a legatului

Distrugerea voluntara a testamentului de catre testator. Pe langa cele doua cazuri prevazute in mod expres de catre legiuitor (art. 921 si 923 C. civ.) in literatura si practica judiciara se considera ca legatele dintr-un testament anterior sunt neindoielnic revocate prin distrugerea materiala a testamentului de catre testator sau de catre un tert la ordinul sau cu stirea testatorului. Este vorba tot de o revocare voluntara indirecta sau tacita. Modalitatea in care se realizeaza distrugerea (ruperea inscrisului, arderea acestuia, stergerea scriiturii sau numai a unui element esential al testamentului ca semnatura etc.) nu are importanta. Totusi, in aceasta privinta, s-au conturat cateva reguli in practica judiciara.

Astfel s-a precizat ca distrugerea testamentului trebuie sa fie voluntara, chiar daca a fost realizata nu de catre testator ci de un tert, dar cu stirea testatorului sau chiar daca s-a realizat fortuit insa testatorul a stiut despre aceasta. Se considera ca de vreme ce testatorul a cunoscut ca testamentul a fost distrus fortuit si nu a facut un alt testament aceasta implica vointa sa revocatorie. Evident daca distrugerea are loc fara stirea testatorului ea nu are efect revocatoriu punandu-se doar problema dovezii ca testamentul a existat, a continutului sau precum si a imprejurarii ca acesta a fost distrus, in conditiile art. 1198 C. civ.

Distrugerea trebuie sa fie efectiva. S-a precizat ca daca ordinul de distrugere dat de catre testator unui tert care avea testamentul in pastrare nu a fost executat testamentul nu se considera revocat. Pentru revocare ar fi nevoie de un nou testament care sa contina o precizare expresa in acest sens . Concluzia este valabila numai cu precizarea ca testatorul trebuie sa fi stiut ca ordinul sau de distrugere nu s-a realizat, intrucat altfel el si-a manifestat vointa revocatorie si nu mai este necesara elaborarea unui nou testament care sa-l revoce pe primul. Consideram ca trebuie sa dam prioritate vointei testatorului care s-a exprimat in sensul distrugerii testamentului, iar nu unui incident care a dus la pastrarea lui, dar peste vointa testatorului. Altfel spus, si aceasta imprejurare a ordinului de distrugere a testamentului echivaleaza, in opinia noastra cu o revocare tacita. Daca ulterior se redacteaza un nou testament prin care se revoca in mod expres primul (ceea ce dovedeste ca testatorul a avut cunostinta ca primul testament nu a fost distrus) avem de a face cu o revocare expresa iar nu cu una tacita. Desigur ca intr-o atare ipoteza se pune problema dovezii ordinului dat de catre testator in sensul distrugerii acestuia. Concluzia se impune cu atat mai mult cu cat se accepta ca si in cazul distrugerii fortuite, nu distrugerea in sine are relevanta ci constientizarea ei de catre testator si acceptarea ca atare, de unde se trage concluzia revocarii tacite, determinata tot de vointa testatorului, care, iata, trebuie sa primeze unor imprejurari aleatorii care nu au legatura cu ea. Numai in conceptia, pe care noi nu o impartasim, potrivit careia distrugerea testamentului nu echivaleaza cu revocarea lui ci este numai un obstacol material in executarea legatelor, s-ar putea sustine ca testamentul nedistrus la ordinul testatorului, dar fara stiinta acestuia, de catre tert ar putea ramane eficace

In cazul in care este vorba de un testament olograf sau mistic, intr-un singur exemplar, distrugerea acestuia duce fara echivoc la revocarea legatelor ce a cuprins. In cazul testamentului autentic distrugerea numai a exemplarului aflat in posesia testatorului nu atrage revocarea lui cata vreme nu s-a distrus si exemplarul aflat la notar

Testatorul trebuie sa fi avut capacitatea necesara de a revoca dispozitiile testamentare anterioare, adica sa fi avut capacitate de exercitiu iar vointa sa fie libera si neviciata.

Revocarea tacita prin distrugerea ulterioara a testamentului poate sa fie totala daca testamentul a fost distrus in totalitate sau partiala daca numai unele din dispozitiile sale au fost distruse tragandu-se concluzia ca numai acelea a voit testatorul sa le revoce.

In legatura cu stersaturile intervenite in cuprinsul testamentului s-a precizat ca atunci cand acestea s-au facut de catre testator concomitent cu redactarea testamentului ele produc efecte fara a mai fi nevoie de datarea si semnarea lor de catre testator, caci fac parte din insusi testamentul semnat si datat. Se prezuma in general ca stersaturile au fost facute de catre testator si concomitent cu redactarea lui, dar se admite si proba contrara.

Daca insa stersaturile sunt ulterioare intocmirii testamentului ele vor revoca dispozitiile radiate numai daca au fost datate si semnate din nou de catre testator. Practic este vorba, in acest caz de o revocare expresa realizata printr-un testament olograf.

Retractarea revocarii voluntare. Testatorul este liber pana in ultimul moment al vietii sa-si schimbe dispozitiile testamentare, astfel incat el poate reveni asupra revocarii anterioare, fie ca a fost expresa, fie ca a fost tacita. Cu alte cuvinte, revocarea legatelor anterioare este ea insasi revocabila.

Retractarea revocarii poate fi si ea expresa si, in acest caz, nu se poate face decat in conditiile art. 920 C. civ. fie prin act autentic, fie printr-una din formele testamentare consacrate. Dar ea poate fi si tacita, prin redactarea unui testament nou prin care nu se retracteaza expres revocarea anterioara, dar care cuprinde dispozitii ireconciliabile cu aceasta, sau prin distrugerea voluntara a inscrisului care cuprindea dispozitiile revocatorii ale testamentului anterior. In cazul in care revocarea tacita s-a realizat prin distrugerea testamentului anterior retractarea nu se poate realiza decat prin redactarea unui nou testament; la fel si in cazul in care retractarea a avut loc prin instrainarea bunului ce a format obiectul legatului, intrucat legea prevede expres ca reintrarea bunului in patrimoniul testatorului (de pilda prin rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare) nu are drept efect retractarea revocarii voluntare indirecte, ce s-a realizat prin acea instrainare.

In principiu, retractarea revocarii voluntare are drept efect reinvierea dispozitiilor testamentare revocate, cu conditia sa nu se dovedeasca ca testatorul a voit altfel . Este cazul sa subliniem si cu acest prilej ca intotdeauna trebuie cautata intentia reala a testatorului, in fiecare caz in parte, cu atat mai mult cu cat, mai recent s-a exprimat si opinia potrivit careia "nu este de conceput ca un inscris care a devenit ineficient sa-si produca efecte numai datorita desfiintarii actului prin care a fost declarat ineficient. Numai in prezenta unei manifestarii de vointa, indiferent sub ce forma ar fi, din care sa rezulte intentia mentinerii dispozitiilor luate prin testamentul revocat, acesta va putea sa-si produca efectele"

Revocarea judecatoreasca a legatelor. Revocarea judecatoreasca a legatelor nu se datoreaza manifestarii de vointa a testatorului ci unor fapte culpabile ale legatarului, care, potrivit legii, conduc la revocarea pronuntata de catre o instanta judecatoreasca la cererea persoanelor interesate, dupa moartea testatorului. Faptele culpabile pot fi savarsite inainte sau dupa deschiderea mostenirii.

Revocarea judecatoreasca a legatelor este institutia simetrica, in materia mostenirii testamentare, cu nedemnitatea succesorala din materia mostenirii legale.

Potrivit art. 930 C. civ., coroborat cu art. 830 si art. 831 alin. (1) si (2) C. civ. revocarea judecatoreasca a legatelor poate avea loc pentru neindeplinirea sarcinilor si pentru ingratitudine. In afara cazurilor de ingratitudine determinate de refuzul de alimente si survenienta de copil cauzele de revocare judecatoreasca a legatelor sunt identice cu cele de revocare a donatiilor.

Refuzul de alimente nu a fost retinut de legiuitor ca o cauza de revocare judecatoreasca a legatelor intrucat testamentul produce efecte numai de la data mortii testatorului, iar legatarul nu poate avea obligatii de aceasta natura anterior acestei date. Testatorul este insa liber sa revoce voluntar legatul in formele analizate mai sus, fara ca vointa sa sa poata fi cenzurata de vreun motiv temeinic in acest sens. La fel se prezinta situatia si pentru survenienta de copii, testatorul fiind liber sa revoce voluntar legatul, iar daca nu o face se presupune ca isi mentine testamentul indiferent de aceasta noua imprejurare. Daca, totusi, testatorul moare fara a avea cunostinta de faptul graviditatii sotiei sale si i se naste un copil, s-a spus ca in atare ipoteza testamentul trebuie considerat caduc pentru disparitia cauzei impulsive si determinante . S-a emis insa si o alta teorie pentru a se justifica intr-un fel anume posibilitatea revocarii legatului si anume teoria cauzalista potrivit careia se prezuma ca testatorul a instituit legatul sub o conditie rezolutorie negativa, tacita insa, si anume aceea de a nu avea copii. In consecinta, s-a sustinut ca instantele de judecata vor putea analiza in acest sens vointa testatorului si vor putea desfiinta legatul cu efect retroactiv de la data deschiderii mostenirii . De asemenea, s-a sustinut ca un astfel de legat s-ar putea anula pe motiv de eroare asupra cauzei actului juridic in sensul ca testatorul a avut reprezentarea gresita ca nu va avea copii. Or, asa cum au precizat alti autori, acest caz nu poate fi considerat nici motiv de caducitate a legatului, caci nu este prevazut de lege si, cu atat mai putin, motiv de revocare judecatoreasca a legatului, cata vreme nu se poate retine nicio culpa din partea legatarului

a. Revocarea judecatoreasca pentru neindeplinirea sarcinilor. Testatorul poate institui in cuprinsul testamentului unele sarcini pe care legatarul, de vreme ce a acceptat legatul, este obligat sa le aduca la indeplinire, dupa data deschiderii succesiunii. Nu se poate cere revocarea legatelor pe motiv ca legatarul nu l-a intretinut pe testator in timpul vietii acestuia

Cei interesati cum sunt tertul beneficiar al sarcinii, creditorii acestuia sau executorul testamentar, au posibilitatea de a cere prin justitie executarea silita a sarcinii, dar potrivit art. 930 C. civ. raportat la art. 830 C. civ. se poate cere si revocarea legatului pentru neindeplinirea sarcinii, de catre anumite persoane interesate asa cum vom vedea in cele ce urmeaza.

S-a precizat ca in limita sarcinilor instituite, la fel ca donatia, legatul este un act sinalagmatic sub conditie rezolutorie . Revocarea legatului pentru neindeplinirea sarcinii se poate cere numai daca aceasta se datoreste unei culpe a legatarului, iar nu si atunci cand se datoreste unui caz fortuit sau de forta majora

Revocarea pentru neindeplinirea sarcinii se poate cere direct prin actiune sau pe cale de exceptie de catre persoanele care justifica un interes legitim in acest sens. Astfel, pot cere revocarea mostenitorii legali (rezervatari sau nu), legatarii universali sau cu titlu universal si uneori si legatarii cu titlu particular, cum ar fi, de pilda, situatia legatului cu titlu particular conjunctiv sau aceea in care un legatar cu titlu particular este insarcinat cu executarea legatului . Creditorii acestor persoane indreptatite la a cere revocarea legatului cu sarcini o pot cere si ei pe calea actiunii oblice, potrivit art. 274 C. civ. Tertul in favoarea caruia sarcina a fost instituita nu poate exercita aceasta actiune decat in masura in care este si mostenitor legal al defunctului si astfel revocarea i-ar profita, daca legatul este mai valoros decat sarcina, altfel el, asa cum am precizat mai sus, putand cere doar executarea silita a sarcinii

Actiunea in revocare pentru neindeplinirea sarcinii este prescriptibila in termenul general de prescriptie de 3 ani, iar dreptul la actiune se naste din momentul neindeplinirii sarcinilor, sau de la momentul in care cei indreptatiti sa o exercite au cunoscut sau trebuiau sa cunoasca aceasta imprejurare, facandu-se astfel aplicarea, prin analogie, a prevederilor art. 833 C. civ. Daca nu s-a stabilit un termen pentru executarea sarcinii prescriptia incepe sa curga de la nasterea raportului de drept, potrivit art. 7 din Decretul nr.167/1958, adica de la data deschiderii succesiunii. Termenul de un an prevazut de art. 931 si art. 833 C. civ. pentru revocarea liberalitatilor nu are aplicare in cazul actiunii in revocare pentru neindeplinirea sarcinilor.

In judecata unor atari actiuni instantele judecatoresti sunt chemate sa decida in ce masura neexecutarea sarcinii este destul de grava pentru a conduce la solutia revocarii legatului; neexecutarea partiala a sarcinii putand duce la o revocare partiala a legatului, putandu-se acorda si un termen de gratie in caz de intarziere a executarii.

In doctrina se admite ca testatorul poate inlatura in mod valabil exercitarea actiunii in revocare pentru neindeplinirea sarcinii, persoanele interesate avand insa posibilitatea de a exercita actiunea in executare a acesteia

b. Revocarea judecatoreasca pentru ingratitudine. Legiuitorul precizeaza prin art. 930 C. civ. ca aceleasi cauze care, potrivit art. 830 si potrivit primelor doua cauze prevazute de art. 831 C. civ., duc la revocarea donatiilor determina si revocarea judecatoreasca pentru ingratitudine a legatelor. Aceste cauze sunt:

1. atentat la viata testatorului si

delicte, cruzimi sau injurii grave la adresa acestuia.

Este evident ca aceste doua cauze de revocare judecatoreasca se produc in timpul vietii testatorului iar, pe langa acestea doua, art. 931 C. civ. mai adauga un caz de revocare, ce se produce dupa moartea testatorului si

3. injuria grava adusa memoriei testatorului.

Sanctiunea revocarii legatului pentru astfel de cauze intervine chiar in ipoteza in care legatarul nu a avut cunostinta de legat, ceea ce face ca aceasta sa se apropie mult de sanctiunea nedemnitatii succesorale care opereaza in cazul succesiunii legale

Revocarea legatelor pentru ingratitudine, la fel ca si revocarea pentru neindeplinirea sarcinilor, are loc, in principiu, dupa regulile de revocare a donatiilor.

Dreptul de a porni actiunea in revocare (sau de a invoca exceptia) apartine persoanelor care in caz de admitere a acesteia ar beneficia de obiectul legatului cum sunt: mostenitorii legali, legatarii universali sau cu titlu universal sau legatarii cu titlu particular care pot justifica un interes in revocarea legatului.

Potrivit art. 931 C. civ. cererea de revocare pentru injurie grava adusa memoriei testatorului poate fi intentata in termen de un an din ziua delictului, sau mai exact spus din ziua in care cei indreptatiti la exercitarea actiunii au putut cunoaste injuria

In privinta celorlalte doua cazuri de revocare problema este controversata. Unii autori sustin ca termenul de un an se aplica si in cazul acestora caci, s-a spus art. 930 C. civ. trimite implicit si la art. 833 C. civ. care organizeaza actiunea revocatorie si nu numai la art. 832 si art. 834 C. civ. Dispozitia speciala din art. 931 C. civ. care reglementeaza termenul de un an se justifica, in opinia acestui autor, numai prin consacrarea unei cauze deosebite de ingratitudine si nu prin considerente care sa justifice aplicarea, in celelalte doua cazuri, a termenului general de prescriptie de trei ani. Acest termen de un an nici nu este, sustine acelasi autor, un termen de prescriptie, ci unul de decadere. De aici s-au tras tot felul de concluzii in ce priveste modul de calcul a aceluiasi termen de un an in cazul primelor cauze de revocare, aceleasi ca la donatii, care, subliniem se produc in timpul vietii testatorului. S-a spus ca daca faptele de ingratitudine au fost savarsite in timpul vietii testatorului, numai el poate revoca legatul si aceasta o poate face oricand in cursul vietii sale, indiferent de timpul care a trecut de la comiterea faptei si, desigur, pentru aceasta nici nu este nevoie de actiune in justitie. Dar, se sustine in continuare, daca a trecut un an de la savarsirea faptei iar testatorul, in cunostinta de cauza, nu a revocat legatul sau si-a manifestat intr-un fel oarecare dorinta de a-l ierta pe legatar, legatul nu va mai putea fi revocat, dupa moartea testatorului, la cererea persoanelor interesate. Asadar, potrivit acestei opinii, persoanele interesate pot actiona numai daca testatorul nu l-a iertat pe legatar si nu s-a implinit termenul de un an de la savarsirea faptei sau de cand cei in drept au cunoscut sau trebuiau sa cunoasca savarsirea acesteia. In concluzia acestei opinii se precizeaza ca in cazul faptelor de ingratitudine savarsite in timpul vietii testatorului, cei interesati ar putea actiona numai daca testatorul nu l-a iertat pe legatar si a decedat inainte de expirarea termenului de un an si numai in limita timpului ramas.

Nu impartasim aceasta opinie, si nici opinia contrara potrivit careia acest termen de un an constituie o derogare de la dreptul comun, astfel ca el urmeaza a se aplica numai in cazul anume prevazut de legiuitor, adica in cazul injuriei grave adusa memoriei testatorului, iar nu si celorlalte cazuri de revocare pentru ingratitudine

Dificultatea unei solutii nesusceptibile de controversa este determinata de insasi textele legale. Legiuitorul prin art. 930 C. civ. precizeaza ca aceleasi cauze de la pct. 1 si 2 din art. 831, care sunt cauze de revocare a donatiilor, sunt si cauze de revocare a legatelor pentru ingratitudine, iar cum, in cazul donatiilor, art. 833 prevede ca, pentru aceste motive actiunea trebuie introdusa in termen de un an, iar apoi dupa ce in materia revocarii legatelor pentru ingratitudine mai adauga un caz, prin prevederile art. 931 C. civ. in care si specifica expres ca actiunea se poate intenta tot intr-un an, nu exista motive de a distinge intre cele trei cauze instituite pentru a se putea cere revocarea legatelor. Numai ca deosebirea vine din aceea ca donatia fiind un act juridic intre vii, regulile ei nu se pot aplica intocmai in cazul mostenirilor. In cazul acestora din urma actiunea nu poate fi promovata decat dupa deschiderea mostenirii, chiar in ipotezele in care faptele determinate de legiuitor, ca fiind cauze de revocare, se produc in timpul vietii testatorului.

Nu este vorba aici de testatorul insusi, care, in adevar in timpul vietii sale are posibilitatea de a-si revoca legatul oricand, astfel ca a i se aplica si lui termenul de un an nu are nici o justificare. Nu se poate sustine, credem, ca daca el nu si-a revocat, in termenul de un an legatul, desi a stiut de faptele legatarului sau, aceasta ar duce la consecinta ca cei interesati vor putea intenta actiunea numai in limita timpului ramas din termenul de un an, socotit de la savarsirea faptei, dupa moartea testatorului. Testatorul este liber in timpul vietii sale sa-si revoce orice legat, fara sa fie necesara vreo motivare.

Nu lui trebuie sa i se aplice termenul de un an in care sa-si manifeste vointa intr-un sens sau altul, aceasta vointa nu este suspusa nici unui termen. Numai succesorilor sai interesati trebuie sa li se aplice termenul de prescriptie, ce se impune pentru exercitiul actiunii revocatorii, or in cazul donatiilor, fiind vorba de acte juridice inter vivos, principalul titular al actiunii revocatorii este donatorul.

Asadar, termenul de un an trebuie aplicat in toate cele trei cazuri de revocare pentru ingratitudine stabilite de legiuitor, dar el nu poate curge decat de la deschiderea succesiunii si nu-l priveste pe testator, caci acesta nu are nevoie de o revocare judecatoreasca a legatului sau, putand sa-l revoce oricand, pur si simplu. Daca el il iarta pe legatar, cei interesati nu vor putea, in adevar, exercita actiunea, caci aceasta a fost vointa testatorului, vointa ce trebuie respectata.

In ipoteza in care legatul a carui revocare se cere are ca obiect un imobil s-a pus problema publicitatii imobiliare. S-a sustinut, intr-o opinie , ca cererea de revocare pentru ingratitudine in cazul donatiilor este supusa publicitatii imobiliare, altfel nefiind opozabila tertelor persoane. Dar o astfel de regula nu se aplica revocarii legatelor pentru ca mutatiile imobiliare pentru cauza de moarte se pot realiza, prin exceptie, si fara inscriere in cartea funciara. Consecinta ar fi ca, desi cererea de revocare nu a fost supusa publicitatii actele incheiate de terti cu legatarul, dupa intentarea actiunii revocatorii, nu sunt opozabile titularului actiunii.

S-a mai sustinut insa si opinia potrivit careia orice instrainari sau constituiri de drepturi reale, consimtite asupra bunurilor daruite sau testate, de catre donatar sau legatar, pana la intentarea actiunii sau pana la transcrierea cererii, raman neatinse, nefacandu-se, asadar, vreo distinctie intre revocarea donatiei si a legatului

Consideram ca bine s-a precizat ca, de principiu, si in prezent dobandirea de drepturi imobiliare prin succesiune este opozabila fata de terti fara inscriere in cartea funciara. In consecinta legatarii, la fel cu mostenitorii legali, sunt scutiti de a face formele de publicitate imobiliara. Cand este vorba de revocarea legatului pentru ingratitudine se pune problema opozabilitatii actelor juridice, ulterioare actiunii in revocare, incheiate de legatarul vinovat cu tertii de buna-credinta, intrucat revocarea nu produce efecte retroactive fata de terti, asa cum prevede art. 834 C. civ. la care face trimitere implicit art. 930 C. civ., decat daca au fost incheiate dupa inscrierea cererii de revocare in cartea funciara. Asadar, titularul actiunii trebuie sa o inscrie in cartea funciara altfel el risca, in adevar, sa suporte consecintele instrainarilor imobiliare efectuate de catre legatarul ingrat cu tertii.

Prin exceptie recunoasterea de copil, potrivit art. 57 alin. (3) C. fam., este irevocabila, chiar daca este facuta prin testament. In schimb recunoasterea unei datorii facuta prin testament este supusa regulii revocabilitatii. A se vedea in acest sens, C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., p. 1006.

A se vedea: O. G. Gheorghiu, Nota la sentinta civila nr. 1909/1968 a Jud. Sector nr. 1 Bucuresti, in R.R.D. nr. 3/1971, p. 126; C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., p. 1008; M. Eliescu, op. cit., p. 27

A se vedea C. Statescu, op. cit., p. 178.

Apud Fr. Deak, op. cit., p. 259.

A se vedea: D. Alexandresco, op. cit., p. 369-370; D. Chirica, op. cit., p. 125.

A se vedea: M. Eliescu, op. cit., p. 273-275; C. Statescu, op. cit., p. 178; St. Carpenaru, op. cit., p. 450; Fr. Deak, op. cit., p. 260-262; D. Chirica, op. cit., p. 126-127.

Idem.

A se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 261-26 In privinta faptului daca exista incompatibilitate intre primul legat prin care o persoana a fost instituita legatar cu titlu universal, iar prin al doilea legatar universal, a se vedea, D. Chirica, op. cit., p. 127; Trib. jud. Brasov, decizia civila nr. 72/1973, in R.R.D. nr. 11/1973, p. 168.

A se vedea C. Statescu, op. cit., p. 178.

A se vedea: C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., p. 1013; Ph. Malaurie, op. cit., p. 247.

A se vedea M. Eliescu, op. cit., p. 274.

A se vedea Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 1939/1972, in Repertoriu II, p. 21

A se vedea, in acest sens, Trib. jud. Timis, decizia civila nr. 3281987, cu Nota aprobativa de C.I. Stoica, in R.R.D. nr. 2/1988, p. 43-50 si Nota contrara de D. Radu la aceeasi decizie; D. Chirica, op. cit., p. 128.

A se vedea: M. Eliescu, op. cit., p. 276; D. Chirica, op. cit., p. 129; C. Statescu, op. cit., p. 179; Trib. Suprem, completul de 7 judecatori, decizia nr. 28/1979, in R.R.D. nr. 12/1979, p. 59.

A se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 269.

A se vedea, pentru opinia contrara, C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., p. 1017-1018; M. Eliescu, op. cit., p. 276.

A se vedea: M. Eliescu, op. cit., p. 277; D. Chirica, op. cit., p. 130.

A se vedea, in acelasi sens, Fr. Deak, op. cit., p. 270.

A se vedea: Trib. Suprem, col. civ., decizia nr. 552/1952, in C.D. 1952-1954, vol. I, p. 113-115; Idem, decizia civila nr. 594/1963, in C.D. 1963, p. 137; Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 1939/1972, in Repertoriu II, p. 212-213; Idem, decizia civila nr. 794/1988, in R.R.D. nr. 2/1989, p. 69; Trib. jud. Cluj, decizia civila nr. 1307/1982, in R.R.D. nr. 4/1983, p. 73.

A se vedea: C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., p. 1017; M. Eliescu, op. cit., p. 277; Fr. Deak, op. cit., p. 266.

A se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 266.

Idem.

A se vedea: C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., p. 1018; M. Eliescu, op. cit., p. 451; Fr. Deak, op. cit., p. 270; D. Chirica, op. cit., p. 131.

A se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 271.

A se vedea, in acelasi sens, M. Eliescu, op. cit., p. 278. De altfel majoritatea autorilor romani imbratiseaza opinia potrivit careia distrugerea ulterioara constientizata de testator a testamentului echivaleaza cu o revocare tacita.

A se vedea Trib. Suprem, decizia nr. 1057/1987, in C.D. 1987, p. 122-125.

A se vedea: M. Eliescu, op. cit., p. 278; Fr. Deak, op. cit., p. 27

A se vedea: M. Eliescu, op. cit., p. 279; C. Statescu, op. cit., p. 180; D. Alexandresco, op. cit., p. 561-562; C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., p. 1021-102

A se vedea C.S.J., sectia civila, decizia nr. 1912/1992, in Dreptul nr. 8/1993, p. 82-83. In acelasi sens: C. Oprisan, Efectele nulitatii sau anularii unui testament asupra dispozitiei de revocare a testamentelor anterioare, in dreptul civil roman si in dreptul civil al altor tari, in R.R.D. nr. 5/1980, p. 18-20. A se vedea si Fr. Deak, op. cit., p. 273-274 si exemplele date de acest autor.

In sensul ca testamentul fiind destinat sa produca efecte numai dupa decesul testatorului el nu poate duce la nasterea unor obligatii de intretinere, de plata a datoriilor etc. in timpul vietii testatorului, a se vedea: Trib. Suprem, col. civ., decizia nr. 1844/1956, in C.D. 1956, p. 364-367; Idem, decizia nr. 979/1959, in Repertoriu I, p. 442; decizia civila nr. 1229/1959, in C.D. 1959, p. 193-195. A se vedea si M. Georgescu, A. Oproiu, Nota la decizia civila nr. 1553/1993 a Trib. Jud. Olt, in Dreptul nr. 4/1997, p. 112-113.

A se vedea: M. Eliescu, op. cit., p. 270; St. Carpenaru, op. cit., p. 452; C. Statescu, op. cit., p. 180.

A se vedea: H. Mazeaud, L. Mazeaud, J. Mazeaud, op. cit., p. 842; Fr. Deak, op. cit., p. 276.

A se vedea: I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., p. 634; D. Chirica, op. cit., p. 133-134.

A se vedea Trib. Suprem, col. civ., decizia nr. 1129/1959, in C.D. 1959, p. 193.

A se vedea: D. Alexandresco, op. cit., p. 444-445; M.B. Cantacuzino, op. cit., p. 340; C.I. Floares, A. Floares, Nota la decizia civila nr. 239/1970 a Trib. jud. Bacau, in R.R.D. nr. 3/1971, p. 139.

A se vedea: M.B. Cantacuzino, op. cit., p. 340; M. Eliescu, op. cit., p. 269; D. Chirica, op. cit., p. 135. Pentru opinia ca si in cazul fortei majore se poate cere revocarea legatului a se vedea: D. Alexandresco, op. cit., p. 445-446; I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., p. 635.

A se vedea D. Chirica, op. cit., p. 135; Fr. Deak, op. cit., p. 277.

A se vedea: Fr. Deak, op. cit., p. 277; D. Chirica, op. cit., p. 135; M. Georgescu, A. Oproiu, Nota la decizia civila nr. 1533/1993 a Trib. jud. Olt, in Dreptul nr. 4/1997, p. 112-113. Pentru solutia ca succesibilul beneficiar nu poate cere revocarea ci numai executarea sarcinii a se vedea: M. Eliescu, op. cit., p. 269 si Trib. Suprem, col. civ., decizia nr. 393/1961, in C.D. 1961, p. 184-188.

A se vedea Trib. reg. Suceava, decizia civila nr. 1569/1956, cu Nota de B. Diamant, in J.N. nr. 2/1957, p. 329.

A se vedea D. Chirica, op. cit., p. 136. Intre cele doua institutii exista insa deosebiri. Astfel;

- in vreme ce nedemnitatea succesorala opereaza de drept, instanta de judecata fiind chemata doar sa o constate, revocarea judecatoreasca pentru ingratitudine se pronunta de catre instanta de judecata la cererea celor interesati;

- in vreme ce nedemnul are obligatia de restituire a fructelor de la data intrarii in folosinta a bunurilor, legatarul declarat de justitie ingrat, numai de la data actiunii in revocare;

- pentru a se aplica sanctiunea nedemnitatii succesorale este nevoie, in cazul atentatului la viata lui de cuius, de o hotarare judecatoreasca penala de condamnare, pe cand in cazul revocarii judecatoresti pentru ingratitudine nu este nevoie de o astfel de hotarare;

- in cazul nedemnitatii succesorale, efectele acesteia nu pot fi inlaturate prin iertarea succesorului nedemn, pe cand legatarul poate fi iertat de catre testator;

- nedemnitatea poate produce efecte nu numai fata de succesorul nedemn ci si fata de alte persoane, pe cand revocarea judecatoreasca pentru ingratitudine produce efecte numai fata de legatar. A se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 279.

A se vedea M. Eliescu, op. cit., p. 271.

A se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 280.

A se vedea, in acest sens: C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., p. 1032-1033; M. Eliescu, op. cit., p. 271; E. Safta-Romano, op. cit., p. 261.

A se vedea M. Eliescu, op. cit., p. 271.

A se vedea M.B. Cantacuzino, op. cit., p. 359.

A se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 28