Sanctiunile contraventionale - categoriile de sanctiuni

SANCTIUNILE CONTRAVENTIONALE

Consideratii generale . Categoriile de sanctiuni.

Sanctiunle contraventionale sunt reglementate atat de legea - cadru , cat si de legi speciale contraventionale . Un fel de paradox al legislatiei noastre a fost ca cea mai severa sacnciune contraventionala , inchisoarea contraventionala, nu era nici macar mentionata de legea cadru, situatie care, sub aspectul stiintei si tehnicii dreptului , nu putea fi acceptata . Este motivul pentru care s-a propus introducerae acestei sanctiuni in viitorea lege- cadru a contraventiilor, ceea ce s-a realizat prin O.G. nr. 2/2001 , dar revizuirea Constitutiei , in 2003 , si introducerae alin( 13) la art. 23 a condus la solutia inlaturarii acestei sanctiuni din sfera sanctiunilor nepale , in speta contraventionale .

Conceptia Legii nr. 32/1968 era relativ bine conturata cu privire la avertisment si la amenda , pe care le reglementa clar ca sanctiuni contraventionale (in art. 6 si 7) . Nu la fel de limpezi , mai ales pentru stabilirea naturii juridice , au fost dispozitiile art. 8 ale Legii nr.32/1968 referitoare la confiscare, ceea ce a condus la interpretari diferite , atat in teorie , cat si in practica judecatoareasca , pana la noua Constitutie . Mai aexact , avertismentul si amenda erau in mod limpede reglementate ca sanctiuni contraventionale principale , cu toate consecintele teoretice ce decurgeau dintr-o atare calificare ( nu se puteau aplica concomitent pentru aceasi fapta , amenda era severa , solutionand calea de atac autoritatea competenta putea dispune aplicarea avertismentului in locul amenzii, fiecare in parte se putea cumula cu o sanctiune contraventionala complementara etc.), pe cand dispozitiile referitoare la confiscare lasau posibilitatea mai multor calificari : a) sanctiune contraventionala complementara, b) sanctiune administrativ - disciplinara , c) masur de siguranta .

O data cu intrarea in vigoare a Constitutiei din 1991 , am cosiderat ca discutiile citate , referitoare la confiscare , au dobandit o semnifictie istorica , deorece art. 41 alin. (8) din Constitutie [ in prezent , art. 44 alin.(9) din Constitutia republicata ] rezolva preoblema . In practica , interpretarile si solutiile judiciare pronuntate au dovedit contrariul .

Intr-adevar , portivit Constitutiei , confiscarea nu poate avea ca obiect decat bunuri care, dupa caz: a) au fost destinate ; b) au fost folosite sau c) au rezultat din infractiuni ori contraventii, ceea ce inseamna ca sub aspectul naturii juridice confiscarea nu poate fi decat o sanctiune complementara unei sanctiuni penale ori contraventional principale . Orice dispozitii legale , anterioare Constitutiei , deci si cele din Legea nr.32/1968 , am interpretat ca sunt implicit modificate in sensul art. 41 slin. (8) , precizat mai sus , putand fi aplicate numai intr-o atare interpretare , astfel ar fi intrat sub incidenta art. 150 alin(1) din Constitutie [in prezent , art.154 alin.(1) din Constititia republicata ] trebuind constatata abrogarae lor, de la intrarea in vigoare a Constitutiei.

O.G. nr.2/2001 aduce dreptul comun in materia contraventiilor in normalitate , eliminand, totodata , aspectele de neconstitutionalitate , aratand ca sanctiunile contraventionale sunt principale si complementare . In acest sens , in doctrina se opteaza ca , spre deosebire de Legea nr.32/1968 , O.G. nr.2/2001 a introdus un nou sistem sanctionar , diversificat , mai suplu si, cel putin teoretic , mai functional.

Concret , in prezent, sunt reglementate trei sanctiuni contraventionale principale [art. 5 alin.( 2)]: a) avertismentul ; b) amenda contraventionala;c) obligarea contravenientului la restarea unei activitati in folosul comunitatii.

Sunt reglemantate expres urmatoarele sanctiuni contraventionale complementare [art. 5. alin. (3) ] : a) confiscarea bunurilor destinate , folosite sau rezulatate din contraventii; b) suspendarea sau anularea , dupa caz, a avizului , acordului sau autorizatiei de exerciatare a unei activitati ; c) inchiderea unitatii; d) blocarea contului bancar; e) suspendarea activitatii agentului economic; f) retragerae licentei sau avizului pentru anumite operatiuni sau pentru activitati de comert exterior , temporar sau definitiv; g) desfiintarea lucrarilor si aducerea terenului in starea initiala.

De asemenea , se mentioneaza ca, prin legi speciale , se pot stabili si alte sanctiuni principale sau complementare .

Sanctiunea stabilita trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei , iar pentru una si aceeasi contraventie se poate aplica numai o sanctiune contraventionala principala si una sau mai multe sanctiuni complementare .

2 Sanctiunile contaventionale principale .

1.Avertismentul

In baza art. 7 din O.G. nr.2/2001 , avertismentul consta in atentionarea verbala sau scrisa a contravenientului asupra pericolului social al faptei savarsite , insotita de recomandarea de a respecta dispozitiile legale , iar in baza art. 7 din Legea nr.32/1968 , acesta inseamna atragerea atentiei contravenientului asupra pericolului faptei savarsite si recomandarea ca pe viitor sa respecte dispozitiile legale .

Avertismentul , ca natura intinseca , este o sanctiune morala ( spre deosebire de amenda , care este o sanctiune pecuniara ) si intervine in cazurile in care fapta de mica importanta , de gravitate redusa , iar agentul constatator apreciaza ca acela care a savarsit-o nu o va mai repeta , chiar fara aplicarea unei amenzi. El se poate aplica si daca legea contraventionala speciala nu-l prevede expres [art. 7 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001]. Aceasta dispozitie din O.G. nr.2/2001 este deosebit de importanta pe linia realizarii functiei educative a raspunderii contraventionale . In practica, de cele mai multe ori agentii constatatori o neglijeaza , preferand sa aplice sanctiuni -amenzi si pentru cele mai neinsemnate contraventii , si acesta , mai ales , in cazurile contraventiilor din domeniul circulatiei pe drumurile publice si al transportului in comun.

Pe de alta parte , nu trebuie scapata din vedere relatia de la obiectiv la subiectiv in determinarea pericolului social al unei contraventii , aceeasi fapta in materialitatea ei are repercusiuni mai grave sau mai putin grave pentru societate si in functie de persoana contravenientului , de unde si cuantumul diferit al amenzii sau posibilitatea iesirii din sfera amenzii, aplicandu-se nuami avertismentul . Este de fapt problema individualizarii coroborata cu semnificatia filozofica moderna a lui punitur non solum quia peccatur , sed ne peccetur. Acest adagiu de drept spune ca " se pedepseste nu numai pentru ca s-a gresit , ci pentru ca sa nu se mai greseasca " . Sanctiunea juridica , in particular cea contraventionala , nu reprezinta un scop in sine , ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale , de formare a unui spirit de responsabilitate , iar pentru aceasta nu este nevoie in toate cazurile de contraventiisa se aplice sanctiunea amenzii , astfel dispozitiile art. 7 din O.G. nr.2/2001 risca sa devina o norma ce nu-si are o baza reala .

De altfel, dreptul sanctionar , in general , in lumea contemporana se indeparteaza de ideea sanctiunilor severe , de unde si Conventia internationala de interzicere a pedepsei cu moartea si art. 22 alin, (3) din Constitutia noastra.Iatoria a demonstrat ca trebuie cautate alte solutii decat clasica maenda , in multe tari se practica , cu succes , obligarea la efectuarea diferutelor munci de interes public, solutie introdusa si la noi prin Legea nr.82/1999 privind inlocuirea inchisorii contraventionale cu sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii , ridicata la rang de sanctiune contraventionala principala prin O.G. 2/2001.

Tocmai de aceea , avertismentul , in baza ordonantei , nu mai presupune prezenta contravenientului in fata agentului constatator si , deci , executarea lui orala .

Legislatia actuala in vigoare precizeaza , in mod expres , ca avertismentul se adreseaza oral, atunci cand contravenientul este prezent la constatarea contraventiei , iar sanctiunea se aplica de agentul constatator [art.38 alin.(1)].

In celelalte cazuri , avertismentul se socoteste executat prin comunicarea procesului - verbal de constatare a contarventiei , cu rezolutia corespunzatoare [art. 38 alin. (2) ], iar ipoteza . anticip ata deja , a aplicarii avertismentului de catre instanta , prin inlocuirea amenzii contraventionale cu avertisment , comunicarea acestuia se face prin incunostintare scrisa [art. 38 alin. (3)].

Amenda contraventionala .

Cat priveste amenda , este de retinut , in primul rand , caracterul administartiv al acesteia , mentionat in mod expres de art. 8 alin. (1) din Legea - cadru , care preia solutia din art. 7 alin. (2) din Legea nr.32/1968 . Cum au remarcat si alti autori , se exprima aici intentia legiuitorului nostru de a exclude orice dubiu cu privire la natura juridica a amenzii contraventionale , " confirmand o data mai mult, ca abaterea pe care o sanctioneaza are si ea un caracter administrativ".

Cat priveste cuantumul amenzilor, legislatia noastra a trecut printr-o adevarata odisee . Asa , de pilda , pentru contraventiile stabilite prin hotarari ale Consiliului de Ministri , legea - cadru din 1968 , in redactarea initiala , prevedea amenzi intre 0,002 si 0,15 lei, iar in cazuri deosebite pana la 10 lei [art. 7 alin. (2) ] ulterior , in 1970 , printr-un decret al fostului Consiliu de Stat s-a generalizat sanctiunea de 1 leu.

Aceste dispozitii au fost modificate expres prin O.G. nr.12/1994 , care dadea alin. (1) al art.7 din Legea nr.32/1968 urmatorul cuprins : " Pentru contraventiile stabilite prin hotarari ale Guvernului Romaniei se pot prevedea amenzi intre 5 si 100 lei ". Legea nr.65/1994 , prin care s-a adoptat O.G. nr.12/1994, modifica minimul general , coborandu-l la 1leu.

Cat priveste organele locale , art.7 alin(3) al Legii nr. 32/1968 , in redactarea initiala prevedea posibilitatea de a stabili amenzi intre 0,002 si 0,05 lei , text modificat expres prin Legea nr.65/1994 , de aprobare a O.G. nr.12/1994, admitandu-se un minim general de 0,5 lei si un maxim de de 50 lei. Dupa cum se observa , legea - cadru a inteles sa stabileasca o limita minima si maxima generala pentru sanctiunile stabilite prin lege si decret cu putere de lege , ceea ce a condus la aparitia unor sanctiuni foarte mari comparativ cu maximul prevazut in cazul " hotararilkor Consiliului de Ministri " .

Chiar in aceste conditii , dupa 1990 , prin schimbarile care au intervenit in economie si finante , prin cresterea galopanta a infaltiei etc., sanctiunile amenzilor stabi;ite prin legi si decrete din vechiul regim au devenit foaret mici in raport cu noile cifre pentru salarii, pentru preturi etc. Aceasta anomalie a fost corectata prin art. 1 al O.G. nr.55/1994 : " Limitele minime si maxime ale amenzilor contraventionale stabilite prin legi si decrete adoptate pana la data de 31 decembrie 1989 , in vigoare la 1 iunie 1994 si al caror cuantum nu a fost modificat dupa 1 ianuarie 1990,se majoreaza de 50 ori ,fara a depasi 10 milioane lei pentru persoanele fizice si 20 miloane lei pentru persoanele juridice ".

Normele juridic adoptate dupa decembrie 1989 au continut unele reglementari diferite de textele Legii nr.32/1968 ,care, este adevarat , au devenit desuete . Problemele teoretice si practice au aparut cand a fost vorba de solutii derogatorii de la Legea nr.32/1968 , stabilite si prin hoatarari de Guvern sau , mult mai garv sub aspectul incalcarii principiilor statului de drept , prin cate normative ale autoritatilor locale .

O.G.nr. 2/2001 , in forma care a intrat in vigoare , la fel ca si Legea nr.32/1968 , a stabilit numai minimul general si maximul general al amenzilor contraventionale regelementate prin hotarare de Guvern si , respectiv, prin hotarari ale consiliilor locale sau judetene , optica schimbandu-se fundamental prin Legea de aprobare a ordonantei , care introduce si stabileste un minim general (25 lei) si plafonul pentru fiecare categorie de act normativ , dupa cum urmeaza:

a)           un miliard de lei , in cazul contraventiilor stabilite prin lege si ordonanta ;

b)           500 milioane de lei, in cazul contraventiilor stabilite prin hotarare de Guvern ;

c)           50 milioane de lei, in cazul contraventiilor stabilite prin hotarari ale consiliilor judetene ( Consiliul general al Municipiului Bucuresti) ;

d)          25 de milioane lei , in cazul contraventiilor satbilite prin hotarari ale consiliilor locale ( consiliilor sectoarelor Municipiului Bucuresti) .

Legea de adoptare a ordonantei renunta la solutia , de astfel, neconstitutionala , << de delegare >> a legiferarii Guvernului , care , prin hoatarari , sa reduca sau sa majoreze , periodic , limita amenzilor inclusiv a celor prevazute de legi.

De asemenea , a fost modificat si textul cu privire la destinatia sumelor provenite dim amenzi contraventionale , aratandu-se ca acestea se fac venit la bugetul de stat daca sunt satbilite prin lege , ordonanta si hotarare a Guvernului, respectiv la bugetele locale , daca sunt satbilite prin hotarari ale autoritatilor locale . Mai precizam ca art. 8 alin.(3)din O.G. nr. 2/2001 a fost din nou modificat prin Legea nr.526/2004, precizandu-se in mod expres ca si amenzile privind circulatia pe drumurile publice se fac venit integarl tot la bugetele locale. Cat priveste amenzile aplicate in baza actelor normative ale organelor centrale , acest text legal retinea ca acestea se fac venit la bugetul de stat numai in cota de 75% , diferenta revenind autoritatii din care face parte agentul consatatator , unde se retine integral ca venit extrabugetar , cu titlu permanent , ce va fi repartizat pentru dotarea cu mijloace specifice activitatilor din domeniu.Asa cum am aratat deja , aceasta prevedere nu se mai regaseste in continutul art. 8 alin.(3) , in noua redactare.

Este de mentionat ca unele acte normative , adoptate dupa Revolutia din 1989 ( de exemplu Legea ne.12/1990, Legea nr.61/1991, O.G. nr.21/1992) prevedeau posibilitatea transformarii amenzii contraventionale aplicate in inchisoare contraventionala , daca contravenientul nu achita amenda in termen de 30 zile de la dta ramanerii definitive a sanctiunii , solutie pe care O.G. nr.2/2001 nu a retinut-o , pe de o parte, iar pe de alta parte , inchisoarea contraventionala insasi , prin Legea nr.82/1999 putea fi inlocuita cuy sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii , solutie mentinuta de altfel si la O.G.nr.55/2002 , in forma initiala .

3. Obligarea contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii .

3.1.Notiune si ratiune

Pe fondul procesului de armonizare a legislatiei Romaniei cu legislatia tarilor Uniunii Europene , in anul 1999 ,s-a adoptat Legea privind inlocuirea inchisorii contraventionale cu sanctiunea obligarii contravenientului la presatarea unei activiatiati in folosul comunitatii, Legea nr.82/1999.La scurt timp , datorita imperfectiunilor sale de redactare , dar si numeroaselor probleme aparute in practica , Legea nr.82/1999 a fost abrogata si inlocuita cu O. G. nr.55/2002 privind regimul juridic al sanctiunilor prestarii unei activitati in folosul comunitatii si inchisorii contraventionale , aprobata in forma initiala prin Legea nr.641/200Dupa cum s-a precizat si in doctrina juridica , prin noua reglementare s-a dorit o deplina punere in acord cu regimul juridic general al contraventiilor , urmarindu-se eliminarea necorelarilor si paralelismelor dintre diferite acte normative in vigoare ori inlocuirea unora deja depasite . In acest sens, reglemenatrea adoptata in 2002 a conexat cele doua proceduri privind aplicarea celor doua sanctiuni contraventionale principale intr-un singur act normativ.

In prezent , cadrul legal in materia aplicarii sanctiunii prestarii unei activitati in folosul comunitatii il reprezinta O.G. nr.55/2002 , asa cum a fost aceasta modificata prin O.U.G. nr.108/2003 in ce priveste dispozitiile referitoare la sanctiunea inchisorii contraventionale , desfiintata o data cu intrarea in vigoare a Legii de revizuire a Constitutiei . Dupa cum s-a subliniat deja, prin O.U.G. nr.108/2003 a fost schimbat inclusiv titlul O.G. nr.55/2002, aceasta referindu-se actualmente doar la regimul juridic al sanctiunii prestarii unei activitati in folosul comunitatii.

Astfel, O.G. nr.55/2002 , in forma actuala, chiar la art.1 alin.(1) stabileste ca sanctiunea prestarii unei activitati in folosul comunitatii " poate fi prevazuta numai in legi sau in ordonante ale Guvernului , prin care se stabilesc si se sanctioneaza anumite fapte ce constituie contraventii". Totodata , alin.(2) al aceluiasi articol prevede ca aceasta sanctiune contraventionala " se stabileste intotdeauna alternativ cu amenda si poate fi aplicata numai de instanta de judecata " iar potrivit alin.(3) sanctiunea prestarii unei activitati in folosul comunitatii " poate fi aplicata numai daca exista consimtamantul contravenientului" , regimul juridic al aplicarii acestei sanctiuni fiinad astfel pus in consonanta cu art. 42 din Constitutie , care interzice munca fortata .

Mai trebuie adaugat ca atat O.G. nr 55/2002 (art.5) cat si O.G. nr. 2/2002[art. 6 alun. (2) ] precizeaza ca prestarea unei activitati in folosul comunitatii se poate aplica numai contravenientilor persoane fizice. In ce priveste limitele sanctiunii , acestea sunt cuprinse intre 50 si 300 ore [art. 3 alin. (1) din O.G. nr.55/2002] , prevazandu-se insa reducerea la jumatate a minimului si maximului in cazul minorilor care, la data savarsirii faptei , au implinit varsta de 16 ani [ art. 18 alin.(1)].

3.Regimul juridic al aplicarii.

Legea speciala , in speta Legea nr.82/1999 , nu a reprezentat un regim procedural al aplicarii sanctuinii obligarii la prestarea unei activitati in folosul comunitatii , ca sanctiune de sine statatoare , ci ca sanctiune ce inlocuieste inchisoarea contraventionala . De fapt , la data intrarii in vigoare a acestei legi , aceasta sanctiune nu exista in << dreptul comun>> contraventional . Eram intr0un fel de paradox legislativ, dar nu a fost singurul in materie contraventionala .

Aceasta deficienta este insa remediata prin actuala reglementare in materie . Astfel , potrivit art. 6 din O.G. nr. 55/2002 , modificata prin O.G. nr.108/2003 , in cazul contraventiilor pentru care legea prevede sanctiunea amenzii alternativ cu sanctiunea prestarii unei activitati in folosul comunitatii , daca agentul constatator apreciaeaza ca sanctiunea amenzii este indestulatoare , aplica amenda , procedand portivit dispozitiilor O.G. nr. 2/2001 , aprobata prin Legea nr.108/2002 , cu modificarile si completarile ulterioare . Daca , in raport cu gravitatea faptei , se apreciaza ca amenda este neindestulatoare , agentul constatator incheie procesul - verbal de constatare a contraventiei si il inmanaeaza , in termen de cel mult 48 ore , instantei competente .

Insatanta competenta este judecatoria in acrei circumscriptie a fost savarsita contraventia [art. 7 alin. (1)].

In continuare , O.G. nr. 55/2002 cuprinde o serie de prevederi referitoare la procedura in fata instantei de judecata . Astfel, presedintele judecatoriei va fixa termen de urgenta , cu citarea contravenientului si a agentului constatator . Contravenientul poate fi asiatat de aparator , iar , in cazul in care acesta este minor, potrivit art. 8 alin.(3) asistenta juridica este obligatorie.

De asemenea , art. 8 alin.(4) stabileste participarea obligatorie a procurorului la solutionarea acestei categorii de litigii.

In ce priveste modul de solutionare a litigiului , potrivit art. 8 alin(5) , instanta apreciaza asupra legalitatii si temeiniciei procesului- verbal , pronunatand una dintre urmatoarele solutii : a) aplica sanctiunea amenzii; b) aplica sanctiunea prestarii unei activitati in folosul comunitatii, numai cu consimtamantul contravenientului, daca apreciaza ca aplicarea amenzii contraventioanle nu este indestulatoare ori contravenientul nu dispune de ,ijloace materiale si financiare pentru plata acesteia;c) anuleaza procesul- verbal.In plus , O.G. nr. 55/2002 cuprinde si unele prevederi speciale cu privire la sanctionarea concursului de contraventii.Astfel,in situatia in care o persoana a savarsit mai multe contraventii , constatate prin acelasi proces-verbal sau prin procese -verbale diferite , iar pentru taote faptele sau numai pentru unele dintre ele prevede sanctiunea presatrii unei activitati in folosul comunitatii , exista posibilitatea cumularii acestora , fara a se putea depasi maximul general de leg [art. 8 alin.(6)- (7)].

Un alt aspect specific al regimului juridic aplicabil acestei sanctiuni consta in caracterul irevocabil al hoararii prin care s-a aplicat sanctiunea prestarii unei activitati in folosul comunitatii (art. 9).

3.3. Regimul juridic al executarii.

Sanciunea se pune in executare de instanta care a pronuntat hotararea , fiind de retinut ca exista cai de atac la aceasta hoatarare , aspect deja subliniat. Legea reglementeaza , in schimb, un control al instantei asupra masurilor , la conditiile de executare a activitatii etc., la plangerae contravenientului, cum se va arata in cele ce urmaza .

Astfel, o copie de pe dispozitivul hoatararii, insotita de mandataul de executare , emis in acest scop, se comunica primarului unitatii administartiv- teritoriale si unitatii de plitie in a carei raza teritoriala isi are domiciliul (resedinta ) contravenientul , precum si contravenientului.Sanctiunea se executa in raza teritroriala a unitatii administartiv-teritoriale unde faptuitorul isi are domiciliul sau resedinta [art.15 alin.(4)].

Supravegherea executarii sabctiunii se asigura de catre primarul localitatii sau de catre primarii sectoarelor municipiului Bucuresti , prin persoane imputrenicite in acest sens , cu sprijinul uniatii de politie , in a caror raza teritoriala se executa sanciunea [art.19 alin. (1)].

Activitatea in folosul comunitatii se presteaza in baza unui program bazat pe norme orientative de munca , stabilite de primar , care sa faca posibila exerciatarea controlului, la diferite intervale de timp, iar unitatea este obigata , la cerea primarului , sa comunice datele si informatiile solicitate cu privire la executarea sanciunii [art. 19 alin.(3)-(4) ].

In ipoteza in care contravenientul , cu rea-vointa ,nu se prezinta la primar pentru luarea in evidenta si executarea sanctiunii ,se sustrage de la executarea sanctiunii dupa inceperae activitatii sau nu isi indeplineste indatoririle ce ii revin la locul de munca ,potrivit art.21 din O.G. nr. 55/2002 , judecatoria , la sesizarea primarului, a uniatatii de politie sau a conducerii uniatii la care contravenientul avea obligatia sa se prezinte si sa presteze activitatea in folosul cominiattii , poate inlocui aceasta sanctiune cu sanctiunea amenzii.

3.4.Cai de atac la regimul executarii

Impotriva masurilor luate cu privire la continutul activatatii , la conditiile in care se realizeaza , precum si la modul in care se exercita supravegherea , contravenientul poate face plangere [art.23 alin.(1) din O.G. nr. 55/2002].

Plangerea se depune la primar sau unitatea de politie a supraveghetorului , care au obligatia de a verifica cele sesizate si a intocmi un act.

Plangerea , impreuna cu actul de verificare , se inainteza , in termen de 5 zile de la inregistrare , judecatoriei in a carei circumscriptie se executa sanctiunea .

Plangerea se solutioneaza in termen de 10 zile de la primire , iar daca instanat consatata ca plangerae este intemeiata , dispune schimbarea activiatatii sau , dupa caz, a masurilor de supraveghere [art.24 alin. (1)-(2)].

Hotararea instantei de judecata este irevocabila si se comunica priamrului sau , dupa caz , unitatii de politie la care contravenientul a depus plangerea , precum si contravenientului [art.24 alin.(3)].

3. Sanctiunile contraventionale complementare.

O.G. nr.2/2002 pune in consonata << dreptul comun>> al contarventiilor cu prevederile Constitutiei , in ceea ce priveste sanctiunea confiscarii, pe de o parte , iar pe de alta parte , cum s-a aratat , extinde sfera sanctiunilor contraventionle complementare. Astfel, o serie de sanctiuni contraventioanale ,care, de-a lungul anilor , au fost regelemntate prin diferite acte normative ( legi, ordonante , hoatarai de Guvern) sunt conceptualizate si institutionalizate ca sanctiuni ale materiei prevazute in dreptul comun, fiind cunoiscut ca Legea nr.32/1968 se oprea doar la confiscare , ca sanctiune contraventionala speciala.

In acest sens, art.5 alin( 3) din O.G. nr. 2/2002 prevede ca sanctiuni contraventioanle complementare :

a)      confiscarea bunurilor destiante , folosite sau rezultate din contarventii;

b)      suspendarea sau anularea , dupa caz, a avizului , acordului sau autorizatiei de exercitare a unei activiatati ;

c)      inchiderea unitatii;

d)     blocarea contului bancar

e)      suspenadrea activitati i agentului economic ;

f)       retragerea licentei sau avizului pentru anumite operatiuni sau pentru activitati de comert exterior , temporar sau definitiv ;

g)      desfiintarea lucrarilor si aducerea terenului in satrea initiala.Trebuie, de asemenea , adaugat ca acest text legal nu epuizeaza sfera sanctiunilor contraventionale complemenatare , din moment ce alin.(4) aceluiasdi articol prevede in mod expres posibilitatea confiscarii , prin legi speciale , si a altor sanctiuni principale sau complementare .

Cat priveste regimul executarii confiscarii , ordonanta precizeaza ca acesata sanctiune se aduce la indeplinire de organul care a dispus masura , in conditiile legii (art. 41 ) . Cu taote acestea, legea-cadru retine ca , in caz de anulare sau de consatatre a nulitatii prosesului -verbal , bunurile confiscate , cu execeptia celor a caror detinere sau circulatie este interzisa prin lege, se restituie , de indata , celui in drept, iar daca acestea au fost valorificate , instanta va dispune sa se achite celui in drept o despagubire care se stabileste in raport cu valoarea de circualatie a bunurilor.

Pentru executarea celorlate sanctiuni contaventioanle complemenatre ,ordonata face trimitere la " dispozitiile legale " , fiind de retinut , insa ca s-a impus principiul , prin legea de aprobare a ordonatei , dupa care " sanctiunile complemenatre se aplica in functie de natura si gravitatea faptei " , legea permitand ca pentru una si aceeasi contraventie sa se aplice numai o sanctiune contraventionala principala , dar mai multe sanciuni complemenatre .

4. Sanctiuni contraventionale si alte masuri admimistrative specifice in domeniul circulatiei pe drumurile publice.

<<Dreptul contraventional special>>,in versiunea <<traditionala>>,data de Decretul nr.328/1966 privind circulatia pe drumurile publice,cu modificarile ulterioare si H.C.M. nr.772/1966,cu modificarile ulterioare,a consacrat doua sanctiuni contaventionale,specifice acestui domeniu ,anume:a)suspendarea exercitarii dreptului de a conduce autovehicule de la 1 la 3 luni si b)anularea permisului de conducere,sanctiuni la care ne-am referit in editiile anterioare ale tratatului.

La sfarsitul anului 2002 insa,este adoptata O.U.G. nr.195/2002 privind circulatia pe drumurile publice,acest act normativ abrogand expres Decretul nr. 32801966.

Aceasta reglementare schimba totodata filozofia raspunderii in materie,reglementand amenda ca sanctiune contraventionala principala,pe trei grade,intregita cu un numar de sase masuri administrative,adica in principal,sanctiuni administrative contaventionale complementare,cum sunt:a)retinerea permisului de conducere,a atestatului profesional,a certificatului de inmatriculare ori inregistrare sau a placutelor cu numere de inmatriculare;

b)retragerea permisului de conducere;c)suspendarea exercitarii dreptului de a conduce pe timp limitat;d)anularea permisului de conducere;e)confiscarea bunurilor destinate,folosite sau rezultate din contraventii si f)imobilizarea vehiculului[art.88 alin.(1) din O.U.G. nr. 195/2002].

Retinerea permisului,sau a certificatului de inmatricular ori inregistrare se face de catre politie, o data cu constatarea faptei,eliberandu-se titularului o dovada inlocuitoare, cu sau fara drept de circulatie.

Retragerea apare ca omasura de pritectie,deci o sanctiune de drept administrativ,in sensul precizat,deoarece ea intervine cand titularul a fost declarat inapt, pentru a conduce vehicule pe drumurile publice, de catre o institutie medicala autorizata.

Suspendarea se dispune de catre conducerea inspectoratului judetean de politie, a Directiei Generale de Politie a Municipiului Bucuresti sau a directiei specializate din Inspectoratul General al Politiei Romane, la propunerea structurilor din care face parte agentul constatator.

Anularea este "masura administrativa" care intervine in cazul ramanerii definitive a unei hotarari judecatoresti de condamnare pentru anumite fapte,respectiv in cazul in care titularul acestuia a decedat.

Imobilizarea se dispune prin acelasi proces-verbal de constatare,prin care s-a stabilit si amenda,deci este ,evident,sanctiune contaventionala complementara, pentru urmatoarele situatii:1)vehiculul nu este inmatriculat sau inregistrat;2)are numar de inmatriculare sau inregistrare fals;3)circula fara placute de inmatriculare sau inregistrare;4)starea tehnica a vehiculului pune in pericol grav siguranta circulatiei, deterioreaza grav drumul public sau mediul inconjurator;5)vehiculul circula cu incalcarea regulilor privind transporturile gabaritice sau periculoase; 6)exista date ca vehiculul face obiectul unei infractuni; 7)conducatorul auto refuza legitimarea si 8)conducatorul auto se afla in stare de ebrietate,sub influenta substantelor stupefiante sau medicamentelor cu efect similar[art. 104 alin.(1)].

Din filozofia acestei reglementari rezulta ca numai ultimele doua << masuri administrative>> sunt,ca natura juridica,in sensul celor precizate,sanctiuni contraventionale complementare,restul sunt sanctiuni administrativ-disciplinare sau,dupa caz,sanctiuni de drept administrativ,in sens de masuri de protectie.Dintre acestea,anularea permisului are o semnificatie aparte,ea apare fie ca o sanctiune administrativa complementara la sanctiunile penale,fie ca o masura de preventie si protectie,in cazul decsului titularului permisului.

Indiferent de natura juridica a masurilor administrative,in spiritul principiilor statului de drept,sunt prevazute cai de atac in fata instantelor judecatoresti,plangerea se solutioneaza de judecatoria in raza careia a fost savarsita fapta,iar recursul se solutioneaza de sectia de contencios administrativ a tribunalului.In felul acesta,se poate spune ca si legislatia din Romania in domeniul circulatiei pe drumurile publice a intrat in normalitatea ceruta de statul de drept.

Mai trebuie adaugat ca,la data realizarii acestei noi editii a Tratatului,fusese deja adoptata,in Parlament,Legea pentru aprobarea O.U.G. nr.195/2002 privind circulatia pe drumurile publice,prin care se aduc modificari de substanta regimului juridic al circulatiei pe drumurile publice instituit de actuala reglementare.In prezent,acest act normativ se afla in procedura de reexaminare a Parlamentului,ca urmare a solicitarii Presedintelui Romaniei,in conditiile art.77 alin.(2) din Constitutie.Dupa intrarea in vigoare a Legii de aprobare,in temeiul art.III din aceasta,O.U.G. nr.195/2002 urmeaza a fi republicata,dandu-se textelor o noua numerotare.

In materia raspunderii contraventionale,desi conceptia de fond ramane,in general aceeasi,Legea de aprobare aduce totusi unle elemente de noutate,pe care le vom prezenta succint in continuare.

Astfel,Legea de aprobare midifica art. 88,instituind noi sanctiuni contraventionale complementare,fata de cele prevazute de O.U.G. nr. 195/2002,in forma intiala.Este vorba despre:a)aplicarea punctelor de penalizare,care,desi erau prevazute de O.U.G. nr. 195/2002, nu erau calificate in mod expres ca sanctiuni contraventionale comlementare;b)radierea din oficiu a inmatricularii sau inregistrarii vehiculului;c)ridicarea vehiculelor stationate neregulamentar.Pe de alta parte,unele dintre sanctiunile contraventionale comlementare consacrate prin art.88,in forma intiala,au devenit,in urma modificarilor aduse prin Legea de aprobare,masuri tehnico-administrative.

De asemenea,prin Legea de aprobare este introdusa o solutie inedita in ce priveste stabilirea cuantumului sanctiunii amenzii contraventionale.Renuntandu-se la solutia traditionala a determinarii minimului si maximului amenzii sub forma unor sume fixe de bani,art.89 in redactare,prevede ca "Amenzile contaventionale se stabilesc in cuantumul derminat de valoara numarului punctelor-amenda aplicate".Valoarea unui punct-amenda este, potrivit alin.(2) al aceluiasi articol,de "10% din salariul minim brut pe economie,stabilit prin hotarare a Guvernului",iar alin.(3) prevede ca pentru contraventiile prevazute in O.U.G. nr. 195/2002 "se stabilesc clase de sanctiuni carora le corespunde un numar de puncte-amenda,in functie de gravitatea faptelor si de pericolul social pe care acestea il prezinta".Clasele de sanctiuni sunt urmatoarele:clasa I-2 sau 3 puncte-amena; clasa a II-a-4 sau 5 puncte-amenda; clasa a III-a -de la 6 la 8 puncte-amenda; clasa a IV-a-de la 9 la 20 puncte-amenda; clasa a V-a -de la 21 la 100 puncte-amenda[alin.(4).Totodata,alin.(5) precizeaza ca amenda prevazuta in clasa a V-a se aplica numai in cazul contraventiilor savarsite de catre persoanele juridice.

In ce priveste regimul cailor de atac in fata instantelor judecatoresti,Legea de aprobare nu aduce modificari de esenta,desi art. 106,in nuoa redactare,nu mai prevede in mod expres recursul impotriva hotararii prin care judecatoria a solutionat plangerea impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei.O asemenea posibilitate rezulta insa in mod implicit,prin rapotrare la art.93 alin.(9) din O.U.G. nr. 195/2002,astfel cum a fost modificata prin Legea de aprobare,potrivit caruia "Prevederile prezentei ordonantei de urgenta referitoare la contraventii se completeaza cu cele ale Ordonantei Guvernului nr. 2/2001,cu modificarile si completarile ulterioare,daca prin prezenta ordonanta de urgenta nu se dispune altfel".