Societatea Europeana

Societatea Europeana

1. Consideratii generale

Conceptul de societate europeana ii apartine lui Thibierge si a fost exprimat la cel de-al 57-lea congres al Notarilor Publici din Franta in 1959, la Paris, fiind reluata ulterior de profesorul Sanders in speech-ul sau inaugural de la Facultatea de Stiinte Economice din Rotterdam, in acelasi an.

Comisia europeana a sustinut aceasta idee si a prezentat un Memorandum privind crearea Companiei comerciale europene in data de 29 aprilie 1966. Propunerea a fost discutata in 1976, in 1981, apoi conceptul de Societate Europeana a reaparut in anul 1988 sub impulsul presedintelui Comisiei Europene la acea data, Jacques Delors.

Comisia a prezentat o propunere Consilului privind Statutul SE, propunere care era scindata in 2 parti: o parte se referea la un regulament privind constituirea si formarea SE, si a doua parte se referea la o directiva privind locul lucratorilor in cadrul SE, respectiv participarea acestora la deciziile care se luau in cadrul societatii. Intre statele membre au existat insa permanente neintelegeri in ceea ce priveste participarea salariatilor la organele de decizie ale SE.

In aceste conditii, de-abia in cadrul Consilului European de la Nisa, in decembrie 2000, s-a ajuns la un compromis istoric, privind posibilitatea de optiune a statelor membre la transpunerea in dreptul national a dispozitiilor referitoare la implicarea lucratorilor.

In baza noilor reglementari ce o guverneaza, Societatea Europeana isi va putea desfasura activitatea pe tot teritoriul Uniunii Europene si va putea fi guvernata de o legislatie comunitara direct aplicabila in toate statele membre

Prevederile comunitare care reprezinta sediul materiei Societatilor Europene se regasesc in urmatoarele doua acte normative:

Regulamentul CE nr.2157/2001 al Consiliului din 8 octombrie 2001 referitor la statutul Societatii Europene cu aplicabilitate directa in toate statele membre

Directiva 2001/86/CE a Consiliului din 8 octombrie 2001 care completeaza statutul Societatii Europene in ceea ce priveste implicarea lucratorilor, ce necesita masuri de transpunere in legislatiile nationale ale statelor membre.

Desi reglementarea statutului SE si a participarii lucratorilor la deciziile SE a fost realizata prin doua acte normative comunitare, in practica, se considera ca statutul SE are trei temeiuri juridice esentiale, si anume:

temeiul juridic comunitar, determinat de regulile cuprinse in Regulament si Directiva;

temeiul juridic national, determinat de regulile si statutele aplicabile societatilor pe actiuni in statul membru in care SE isi va avea sediul;

temeiul statutar, determinat de statutul adoptat de catre fondatorii SE, prin stabilirea modului de functionare a intreprinderii, in baza diferitelor sisteme in vigoare in cadrul Uniunii Europene ( sistemul monist si sistemul dualist)

2. Constituirea Societatii Europene.

Conform dispozitiilor legale, o Societate Europeana se poate constitui in conformitate cu patru proceduri distincte: a) prin fuziune; b) prin crearea unei societati holding; c) prin infiintarea unei filiale comune; d) prin transformarea unei societati de drept national.

Indiferent de forma sub care se creeaza, numele Societatii Europene trebuie sa fie precedat sau urmat de abreviatia ,,SE,, conform art.11 din Regulament.

a) Mai multe societati pe actiuni pot constitui o Societate Europeana prin fuziune , daca doua dintre ele sunt situate in cel putin doua state membre diferite.

b) Modalitatea de constituire a unei societati holding este prevazuta in art.32-34 din Regulament . Astfel, mai multe societati pe actiuni sau cu raspundere limitata vor putea constitui o Societate Europeana holding, daca cel putin doua dintre acestea sunt reglementate de legislatii diferite ale statelor membre sau detin, de cel putin doi ani, o filiala sau o sucursala reglementata de legislatia unui stat membru.

c) Referitor la filiale, Regulamentul nu consacra decat doua articole art.35-36. Aceasta economie de text se explica prin principiul retinut an Regulament conform caruia, in aceasta situatie, se apeleaza la trimiteri catre legislatia fiecarui stat national in cauza si in particular la acel stat membru pe teritoriul caruia se va constitui filiala.

d) O societate pe actiuni se poate transforma intr-o SE daca detine de cel putin doi ani o filiala reglementata de legislatia unui stat membru. Aceasta transformare nu dizolva nici nu creeaza o noua persoana juridica, proiectul de transformare trebuind sa fie supus aprobarii actionarilor.

Capitalul social al Societatii Europene este exprimat in EURO iar capitalul subscris trebuie sa fie de cel putin 120.000 EURO. Daca legislatia unui stat membru prevede un capital subscris mai mare pentru societatile care exercita anumite tipuri de activitati, aceasta se aplica SE avand sediul statutar in acel stat membru.

Sediul Societatii Europene prevazut in Statut trebuie sa corespunda locului unde se gaseste administratia sa centrala sau sediul sau real. Sediul poate fi transferat intr-un alt stat membru, fara ca aceasta transferare sa atraga dizolvarea societatii si crearea unei noi persoane juridice. Proiectul de transfer al sediului trebuie sa fie stabilit de consiliul de administratie sau de directie si sa fie publicat conform art.13 din Regulament. Transferul sediului statutar al SE va avea efect juridic de la data la care Societatea Europeana este inmatriculata in registrul noului sediu. In momentul in care noua inmatriculare este efectuata, registrul noii inmatriculari notifica registrului de la vechea inmatriculare sa radieze vechea inmatriculare, atat noua inmatriculare, cat si cea veche fiind publicate in statele membre respective, moment de la care se realizeaza opozabilitatea fata de terti.

3. Functionarea Societatii Europene.

Regulamentul contine un numar de dispozitii materiale referitoare la organizarea interna a Societatii Europene si la anumite evenimente din viata sa sociala, el limitandu-se doar la a trasa cadrul si structura societatii. Acesta se inspira din propunerea celei de-a 5-a Directive referitoare la organizarea si functionarea societatii pe actiuni, propunere inspirata din modelele nationale cele mai contrastante. Propunerea celei de-a 5-a Directive nu a avut doar obiectivul de a instaura un model de societate, ci sa impuna o structura uniforma societatii din statele membre.

Regulamentul introduce posibilitatea alegerii intre cele doua tipuri de structura, cele mai raspandite: sistemul monist clasic asociat Regatului Unit al Marii Britanii si sistemul dualist, cel german prin excelenta si larg preferat de catre Comisia Europeana

A)   Sistemul dualist

Sistemul dualist de conducere presupune doua organe de conducere si anume Consiliul de supraveghere si Consiliul de directie.

Consiliul de directie este responsabil de gestiunea Societatii Europene. Un stat membru poate prevedea ca un director general sau directorii generali sa fie responsabili de gestiunea curenta in aceleasi conditii ca si pentru societatile de actiuni care au sediul statutar pe teritoriul sau. Membrii consiliului de directie sunt numiti si revocati de catre Consiliul de Supraveghere. Nimeni nu poate sa fie simultan membru in consiliul de directie si in organul de supraveghere al unei Societati Europene. Totusi organul de supraveghere poate, in caz de vacanta sa desemneze unul din membrii sai pentru a exercita functiile organului de directie.

Consiliul de supraveghere controleaza gestiunea asigurata de Consiliul de directie. Acesta nu poate exercita el insusi gestiunea Societatii Europene. Membrii Consiliului de Supraveghere sunt numiti de Adunarea Generala, dar primii membri ai acestuia pot fi desemnati prin statut. Consiliul de Supraveghere poate cere Consiliului de directie informatii de orice natura, necesare controlului pe care il exercita asupra activitatii acestuia din urma. Consiliul de Supraveghere alege din interiorul sau un presedinte.

B)    Sistemul monist

In cadrul acestui sistem de conducere Consiliul de administratie administreaza Societatea Europeana

Un stat membru poate prevede ca un director general sau directorii generali sa fie responsabili de gestiunea curenta in aceleasi conditii ca pentru societatile pe actiuni avand sediu statutar pe teritoriul sau. Numarul membrilor Consiliului de administratie sau regulile privind numirea acestora sunt fixate prin statutul Societatii Europene.Un stat membru poate sa fixeze un numar minim sau maxim de membri in Consiliu. Totusi acest organ trebuie sa fie compus din cel putin 3 membri in caz ca participarea lucratorilor la Societatea Europeana este organizata conform Directivei 2001/86/CE. Membrii Consiliului de Administratie sunt numiti de catre Adunarea Generala a Actionarilor, membrii primului Consiliu de administratie putand sa fie desemnati si prin statut.

Consiliul de administratie poate alege din interiorul sau un presedinte.

C)   Reguli comune ambelor sisteme, monist si dualist

Membrii organelor societatii sunt numiti pentru o perioada fixata prin statut, nu mai mult de 6 ani, acestia beneficiind de posibilitatea realegerii.

Statutul Societatii Europene poate prevedea ca o societate sau alta entitate juridica sa fie membru in aceste organe, daca legea aplicabila sediului statutar nu are dispozitii contrarii, desemnandu-se o persoana fizica care sa o reprezinte in organul Societatii.

Nu poate fi membru intr-un organ al Societatii Europene ori reprezentant al unui membru, persoana care:

nu poate face parte, conform legii statului membru statutar al Societatii Europene, din organul correspondent al unei societati pe actiuni conform legislatiei acelui stat membru;

nu poate face parte din organul corespondent al unei societati pe actiuni conform legislatiei statului membru datorita unei hotarari administrative sau judiciare luate de acel stat membru.

Statutul Societatii Europene enumera categoriile de operatiuni care au loc cu autorizarea Consiliului de directie prin Consiliul de Supraveghere in sistemul dualist sau cu decizia expresa a Consiliului de Administratie in sistemul monist.

Sub rezerva unei prevederi exprese in statut, regulile privind quorumul si luarea deciziilor sunt:

pentru quorum se cere ca jumatate din numarul membrilor sa fie prezenti sau reprezentati;

luarea deciziilor se realizeaza cu majoritatea membrilor prezenti sau reprezentati.

Membrii Consiliului de directie, de supraveghere, sau Consiliului de administratie raspund, dupa dispozitiile statului membru al sediului statutar aplicabile societatii pe actiuni, de prejudiciul suferit de Societatea Europeana, prin incalcarea obligatiilor legale, statutare sau alte interese in exercitiul functiei lor

D)   Adunarea Generala

Prima Adunare Generala a Actionarilor trebuie sa se intruneasca cel mai tarziu in 18 luni de la inmatricularea societatii.

Adunarea Generala se va reuni ulterior, de regula, cel putin o data pe an, in termen de 6 luni de la inchiderea exercitiului financiar. Aceasta va putea fi convocata oricand de catre unul dintre organele Societatii Europene sau de alt organ care are recunoscuta aceasta competenta in virtutea legii aplicabile societatii pe actiuni in statul membru al sediului societatii. Convocarea va putea fi ceruta de unul sau mai multi actionari care detin impreuna cel putin 10% din capital, putandu-se stabili un procentaj minim inferior prin statutul legii nationale aplicabile.

Deciziile adunarii, care nu modifica statutul, vor trebui luate cu majoritatea voturilor exprimate, care nu vor putea fi mai mici de 2/3 din voturile exprimate, fara a se tine seama de voturile albe sau nule. Totusi, un stat membru va putea prevede adoptarea unor decizii cu majoritate simpla si cu un numar al actionarilor reprezentand cel putin 1/2 din capitalul reprezentat.

E) Dizolvarea, lichidarea, insolvabilitatea si cesiunea partilor sociale.

Dizolvarea, lichidarea, insolvabilitatea si cesiunea partilor sociale sunt supuse legislatiei nationale aplicabile pe teritoriul statului unde este sediul societatii. Deschiderea unei proceduri de dizolvare, lichidare, insolvabilitate si cesiunea partilor sociale fac obiectul publicitatii conform art.13 din Regulament fara a prejudicia dispozitiile din dreptul national care impun si alte masuri aditionale de publicitate.

4. Societatea europeana in legislatia romana

Societatilor europene cu sediul in Romania le sunt aplicabile prevederile Legii nr.31/1990 privind societatile comerciale, precum si cele privitoare la societatile pe actiuni, in masura compatibilitatii lor cu dispozitiile regulamentului comunitar.

Societatile europene cu sediul social in Romania au personalitate juridica de la data inmatricularii in registrul comertului.

O societate europeana nu poate fi inmatriculata in registrul comertului decat dupa incheierea unui acord privind implicarea angajatilor in activitatea societatii, in conditiile prevazute de HG nr.87/2007.

In termen de 30 de zile de la inregistrare, Oficiul National al Registrului Comertului va comunica Jurnalului Oficial al Uniunii Europene un anunt privind inmatricularea societatii. Anuntul va cuprinde informatiile prevazute de art. 14 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2.157/ 2001.

Orice societate europeana inmatriculata in Romania isi poate transfera sediul social intr-un alt stat membru.

Proiectul de transfer, vizat de judecatorul-delegat, se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, pe cheltuiala societatii, cu cel putin 30 de zile inaintea datei sedintei in care adunarea generala extraordinara urmeaza a hotari asupra transferului.

Hotararea adunarii generale privind transferul sediului social al societatii europene intr-un alt stat membru se adopta in conditiile art. 115 alin. (2). In cazul in care actionarii reprezentand majoritatea capitalului social sunt prezenti sau reprezentanti, decizia poate fi adoptata cu majoritate simpla.

Creditorii societatilor europene ale caror creante sunt anterioare datei publicarii proiectului de transfer si care nu sunt scadente la data publicarii pot face opozitie.

Opozitia creditorilor suspenda executarea operatiunii pana la data la care hotararea judecatoreasca devine irevocabila, in afara de cazul in care societatea debitoare face dovada platii datoriilor sau ofera garantii acceptate de creditori ori incheie cu acestia un acord pentru plata datoriilor.

Actionarii care nu au votat in favoarea hotararii adunarii generale prin care a fost aprobat transferul sediului intr-un alt stat membru au dreptul de a se retrage din societate si de a solicita cumpararea actiunilor lor de catre societate.

Dreptul de retragere poate fi exercitat in termen de 30 de zile de la data adoptarii hotararii adunarii generale.

Actionarii vor depune la sediul societatii, alaturi de declaratia scrisa de retragere, actiunile pe care le poseda sau, dupa caz, certificatele de actionar.

Pretul platit de societate pentru actiunile celui ce exercita dreptul de retragere va fi stabilit de un expert autorizat independent, ca valoare medie ce rezulta din aplicarea a cel putin doua metode de evaluare recunoscute de legislatia in vigoare la data evaluarii. Expertul este numit de judecatorul delegat. Costurile de evaluare vor fi suportate de societate.

Judecatorul-delegat, ulterior verificarii legalitatii transferului, pronunta o incheiere ce atesta indeplinirea conditiilor prevazute de art. 3-5 din Legea nr.31/1990 si a celor prevazute de art. 8 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2.157/2001.

Ulterior radierii societatii europene transferate, oficiul registrului comertului va comunica Jurnalului Uniunii Europene, pe cheltuiala societatii, un anunt privind radierea societatii din registrul comertului din Romania ca urmare a transferului sediului acestuia intr-un alt stat membru.