Violarea de domiciliu

Violarea de domiciliu

71. Conceptul si caracterizarea infractiunii de violare de domiciliu. Violarea de domiciliu este fapta persoanei care patrunde fara drept, in orice mod, intr-o locuinta, dependinta a acesteia ori loc imprejmuit ce tine de ea, fara consimtamantul persoanei in a carei folosinta se afla, sau care refuza sa le paraseasca la cererea acesteia.

Fapta este socialmente periculoasa, fiindca nesocotirea libertatii si inviolabilitatii domiciliului persoanei face cu neputinta desfasurarea normala a vietii sociale si poate pune in pericol insasi existenta societatii.

Constitutia Romaniei prevede, printre drepturile si libertatile fundamentale, inviolabilitatea domiciliului. In art. 27 alin. (1) se arata ca domiciliul si resedinta sunt inviolabile si ca nimeni nu poate patrunde sau ramane in domiciliul ori in resedinta unei persoane fara invoirea acesteia. Tocmai un asemenea fapt socialmente periculos este incriminat prin dispozitiile din art. 192 C. pen., intr-o varianta simpla, in alin. 1 si intr-o varianta agravata in alin. 2.

72. Continutul incriminarii violarii de domiciliu. Din examinarea acestui continut rezulta ca violarea de domiciliu are ca obiect juridic special inviolabilitatea domiciliului si, respectiv, relatiile sociale a caror desfasurare normala este asigurata prin apararea libertatii si inviolabilitatii domiciliului. Infractiunea nu are obiect material, fiind infractiune de pericol. Autor al acestei infractiuni poate fi oricine, nefiind necesara o calitate anumita.

In practica noastra judiciara s-a precizat, in acest sens, ca poate fi subiect activ al violarii de domiciliu chiar si proprietarul imobilului, daca patrunde fara drept si fara consimtamantul persoanei care o ocupa, intr-o incapere folosita de aceasta pe baza unui ordin de repartizare.[1] Ceva mai mult, s-a decis ca se face vinovat de aceasta infractiune sotul coproprietar al apartamentului care, fiind despartit in fapt de sotia sa si locuind ca flotant in alta localitate, vine in lipsa sotiei si patrunde fara consimtamantul acesteia in vechiul domiciliu, prin efractie, evacuand mobilele sotiei si introducandu-le pe ale sale.

Subiect pasiv este persoana al carei domiciliu a fost violat.

Savarsirea faptei se grefeaza pe o situatie premisa care consta in preexistenta domiciliului in sensul legii penale: locuinta, dependinta sau loc imprejmuit tinand de locuinta. Notiunea de locuinta este folosita in intelesul cel mai larg, adica de loc unde o persoana isi adaposteste efectiv viata sa privata, indiferent daca acesta este o casa propriu-zisa sau o constructie destinata altui scop, dar este folosita ca locuinta (de ex. o magazie, un grajd, un patul etc.), sau daca constituie numai un adapost simplu acoperit (de ex.coliba, un cort turistic, un bordei). De asemenea, nu intereseaza daca locuinta este permanenta sau trecatoare, fiind considerate ca locuinta camera ocupata intr-un hotel, motel sau han, intr-un sanatoriu, cabina ocupata pe un vapor etc.[3] In ce priveste dependintele unei locuinte acestea sunt acele prelungiri ale locuintei, incaperi sau constructii care inlesnesc sau conditioneaza folosirea locuintei: magazii, garaje, pivnite, chioscuri, pavilioane etc. Loc imprejmuit este locul separat printr-o ingradire de locuintele vecine si care delimiteaza, de regula, curtti sau gradini pe langa casa.

Elementul material al infractiunii de violare de domiciliu poate consta fie in actiunea de patrundere in domiciliu, fie in omisiunea de a-l parasi la cererea celui indreptatit. Pentru existenta elementului material al infractiunii este necesar ca patrunderea sau refuzul de a parasi domiciliul altuia: a) sa aiba loc fara consimtamantul si respectiv impotriva cererii celui indreptatit; b) sa fie savarsite pe nedrept, adica in lipsa vreunuia dintre acele cazuri in care fapta este legal ingaduita (perchezitie domiciliara, stare de necesitate). Urmarea imediata este o stare de pericol.

Violarea de domiciliu presupune vinovatia sub forma intentiei. Savarsirea din culpa a faptei nu este incriminata.

73. Forme, variante, sanctiuni si aspecte procesuale ale violarii de domiciliu.

a) Tentativa de violare a domiciliului nu este incriminata. Ramanerea in domiciliul violat imbraca forma infractiunii continue, durata starii infractionale constituind un element de apreciere a gradului de pericol social al faptei.

b) Infractiunea de violare de domiciliu se poate savarsi in varianta agravata atunci cand se savarseste in vreuna dintre circumstantele agravante prevazute in alin. 2 al art. 192 C. pen. si anume: a) de o persoana inarmata, adica de o persoana care poarta asupra sa o arma propriu-zisa sau care s-a folosit ca arma de un obiect oarecare asimilat cu arma. Intimidarea victimei si paralizarea rezistentei ei la vederea armei, precum si indrazneala faptuitorului, unita cu posibilitatea ca arma sa fie efectiv folosita, toate acestea sporesc gradul de pericol social al faptei si periculozitatea faptuitorului; b) savarsirea faptei de doua sau mai multe persoane impreuna. Pluralitatea faptuitorilor intimideaza victima, ii paralizeaza rezistenta, sporeste pericolul social al faptei si periculozitatea faptuitorilor;

c) savarsirea faptei in timpul noptii, adica pe intuneric, imprejurare care sporeste teama victimei si indrazneala faptuitorului. Exista aceasta imprejurare atunci cand fie patrunderea in locuinta altuia, fie refuzul de a o parasi[4] au avut loc dupa ce intunericul a luat locul luminii zilei; d) savarsirea faptei prin folosirea de calitati mincinoase. Pericolul social sporit decurge din caracterul fraudulos al mijloacelor folosite de infractor pentru a insela increderea unei persoane si a se strecura intr-un domiciliu strain: invocarea unei relatii de prietenie cu vreuna dintre persoanele care locuiesc acolo, a vreunei calitati profesionale (controlor decontor electric, de gaze, instalator) etc.

c) Violarea de domiciliu se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 4 ani sau amenda, atunci cand este savarsita in varianta simpla. Dimpotriva, in cazul variantei agravate, pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 10 ani.

d) Pentru infractiunea savarsita in modalitatea simpla, prevazuta in alin. 1 al art. 192 C. pen., actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila adresata organelor de cercetare penala sau procurorului. Impacarea partilor, in acest caz, inlatura raspunderea penala. Pentru infractiunea in varianta agravata prevazuta in alin. 2 al art. 192 C. pen. actiunea penala sepune in miscare din oficiu, potrivit regulilor obisnuite.