 |
|
 |  |
|
|
| |
 | Administratie | Contabilitate | Contracte | Criminalistica | Drept | Legislatie |
GHID AL LEGISLATIEI PRIVIND IMIGRATIA, MUNCA SI INTEGRAREA IN ITALIA
CUPRINS
PRIMA PARTE:
CADRUL GENERAL
Panoramic istoric
Teritoriul
Populatia
Economia
Pozitia femeii in societate
Italia si religia
DREPTURILE CETATENILOR
Libertatile negative
Libertatile pozitive
OBLIGATIILE CETATENILOR
- Obligatiile constitutionale
FAMILIA
Casatoria
Copiii
Protectia familiei
SERVICII PUBLICE CATRE PERSOANA
Serviciul social
Serviciul sanitar national
SISTEMUL EDUCATIV
Formarea adultilor
Sistemul scolar italian
Formarea profesionala
Universitatea
SISTEMUL ASISTENTIAL
Protectia muncitorilor
Persoane inapte de munca
Protectia impotriva somajului
Ajutor pentru nucleul familial
Invaliditatea civila
INSTUTITIILE STATULUI ITALIAN
Constitutia
Forma de guvernamant
Parlamentul
Guvernul
Magistratura
Presedintele republicii
Institutiile locale
INSTITUTIILE TRANSNATIONALE
ONU
UNIUNEA EUROPEANA
NATO
ADMINISTRATIA PUBLICA
Acte administrative si proceduri
Raportul dintre administratie si indivizi
Transparenta activitatii administrative
Simplificarea administrativa
Masuri administrative nelegitime
Recursuri
MUNCA
Munca subordonata
Munca atipica
Munca autonoma
Economia subterana
CAZAREA
Centre de primire
Inchirierea unui apartament
Achizitionarea unui apartament
Locuintele populare
Condominiul
TRANSPORTURILE
CAP.2 - ORIENTAREA JURIDICA IN DOMENIUL IMIGRATIEI
PRIMA PARTE
CUM SE INTRA
Cum se intra in Spatiul Schengen
Cum se intra in Italia
Viza
Pentru care motive se poate solicita o viza?
Cum se obtine o viza?
Solicitarea vizei de la caz la caz
Frontiera (controlul, etc.)
SEDEREA
Permisul de sedere
Carta de sedere
Codul Fiscal
Permisul de Conducere
Intrarea pe motive de munca
CETATENIA
CUM SE IESE
Expulzarile
Absente temporare de pe teritoriul italian
Intoarcerea voluntara asistata
MASURILE SI INSTRUMENTELE PENTRU INTEGRARE
Masuri impotriva discriminarii
Educatia interculturala
Comitetul pentru strainii minori
Cap.1 - Orientarea catre societatea si catre cultura italiana
Prima parte
Cadrul general
Panoramic istoric:
Formarea statului italian: Statul italian exista din anul 1861, dar a atins actuala forma prin modificarile succesive ale teritoriului din anii 1866, 1870, 1941 si 1948. In anul 1861 o buna parte a Italiei (Italia de sud si cea centrala) s-a unit sub acelasi steag prin opera lui Vittorio Emanuele al II-lea, rege al Sardiniei, si a prim-ministrului sau, Cavour. In unificarea Tarii o contributie importanta a avut-o Giuseppe Garibaldi, care, in fruntea unui mare numar de voluntari a cucerit Sicilia si Italia de sud. Dupa ce au infaptuit Italia, guvernele s-au dedicat in deceniile urmatoare unitatii, cautind sa-i implice pe italieni in politica din ce in ce mai mult, prin intermediul unei largiri progresive a dreptului la vot, in anul 1912, pentru toti oamenii.
Razboaiele mondiale si nasterea fascismului: La sfirsitul primului razboi mondial, Italia prezenta o devastare puternica si mari agitari sociale. In aceasta clima de tensiuni in Italia s-a dezvoltat fascismul sub conducerea lui Benito Mussolini. Era sfirsitul tuturor libertatilor democratice. In anul 1940 Italia intra in al II-lea razboi mondial alaturi de aliatul sau Adolf Hitler, in fruntea Germaniei naziste. Aceasta alianta a fost facilitata de afinitatile ideologice existente intre partidul fascist, la putere in Italia intre anii 1922 - 1943, si partidul nazist german. Ambele regimuri dictatoriale au fost caracterizate de lipsa libertatilor democratice.
Rezistenta si eliberarea: Pe tot teritoriul italian, in acea perioada se dezvolta rezistenta dictaturii fasciste si a ocupantilor germani, condusa de Comitetul de Eliberare Nationala. In anii 1943 si 1944 aliatii elibereaza marile orase din centrul si sudul Italiei iar in anul 1945 ocupa si nordul, eliberat deja in parte de lupta partizanilor italieni. In anul 1946 italienii sunt chemati sa decida intre monarhie si republica. La data de 2 iunie se desfasoara referendumul: majoritatea italienilor alege ca forma de guvernamint republica. In anul 1948 se emana constitutia Republicii Italia care instaureaza principiul fundamental prin care Italia este o Republica democratica fondata pe munca; se creaza primele regiuni autonome (Sardinia, Sicilia, etc.). Democratia Crestina devine primul partid politic si determina viata politica impreuna cu cel mai mare partid din opozitie, Partidul Comunist Italian.
Dupa razboi si boom-ul economic: Dupa razboiul mondial, industrializarea a avut loc in mod vertiginos si neasteptat. Se infiinteaza mari intreprinderi publice care vor favoriza dezvoltarea economica in diferite sectoare (IRI - Institutul pentru Reconstructia Industriala, ENI - Societatea Nationala Hidrocarburi). La sfirsitul anilor economia italiana este in plina dezvoltare, dar se nasc si multe probleme de tip sindical, cu manifestatii si greve. In anii 70 se aproba statutul muncitorilor.
A II-a Republica In anii 90 apare o criza a sistemului politic italian atit din motive interne cit si internationale. Acum sistemul politic se imparte in doua: Centru-dreapta si Centru-stinga.
Teritoriul italian este muntos si diferit: 23% din teritoriu este cimpie, 41% este format din dealuri, 35% din munti, grupati in doua lanturi: la nord Alpii, iar Apeninii traverseaza toata tara. Pe linga parcurile nationale exista alte 500 de suprafete naturale protejate de autoritatile publice. Mai mult de 10% din teritoriu este protejat: aici nu se poate vina sau construi.
Populatia: Majoritatea populatiei vorbeste limba italiana sau dialecte regionale, citeva dintre acestea fiind adevarate limbi de sine statatoare (ex.: sarda). In regiunea Val d'Aosta limba oficiala este franceza alaturi de limba italiana. Limba germana este vorbita in regiunea Alto Adige, acolo, fiind chiar limba oficiala. Religia practicata de majoritate este cea catolica. Alte religii raspindite in Italia sunt: protestanta,ebraica, musulmana, martorii lui Iehova, valdeza si mormona.
Economia: Dupa cel de-al II-lea Razboi Mondial, economia italiana a devenit, cu preponderenta, industriala. In ultimii ani a crescut productia la export de legume, zarzavaturi si fructe. Mai mica a fost productia de cereale. Vita de vie este cultivata in mare parte a teritoriului italian si este destinata consumului si productiei de vin. Este foarte extinsa cultivarea maslinelor. In Italia este foarte importanta cultivarea pomilor fructiferi, mai ales in Sicilia. Predomina micile intreprinderi, fiecare cu putini salariati. Societatile care opereaza in industrie si in domeniul serviciilor sunt in numar de 3,5 milioane si au 13,8 milioane de salariati. 95% dintre intreprinderi au mai putin de 10 salariati. Doar 2.600 dintre intreprinderi au mai mult de 200 de salariati. Sectoarele industriale mai importante sunt : mestesugaria (35% de salariati), comertul (22%), serviciile catre intreprinderi (11%), constructiile (10%), transporturile (8%). Cele mai importante cotidiene de informatie sunt 'Corriere della Sera', ' La Repubblica', 'La Stampa', iar cel mai important cotidian economic este ' Il Sole-24 ore'. Exista trei canale publice ale televiziunii italiane (RAI) si 1.700 de posturi radio private, nationale si locale. Piata televiziva este impartita intre cele doua grupuri nationale mai mari: RAI (cea publica) si MEDIASET (cea privata). Mai exista si multe canale de televiziune care transmit doar la nivel local.
Pozitia femeii in societate: constitutia italiana din anul 1948 este in mod decisiv revolutionara si stabileste aceeasi demnitate sociala tuturor cetatenilor in fata legii fara deosebire de sex, egalitatea morala si juridica a sotilor in cadrul casatoriei si dreptul si obligatia parintilor de a-si educa copiii. Industrializarea progresiva a economiei italiene si schimbarile profunde ale societatii care au derivat, au contribuit la noua pozitie sociala a femeii: locurile de munca s-au transferat in afara familiei. Femeia, iesind din casa pentru a munci, a capatat o independenta psicologica si materiala. In anii 70 s-au dezvoltat importante miscari feministe care revendicau egalitatea in drepturi la locul de munca, legalizarea avortului si a divortului. Astazi, egalitatea femeii fata de barbat si independenta lor fata de societate si de nucleul familial nu mai este contestata. Femeile lucreaza in toate sectoarele, in intreprinderi, in invatamint, in politica, iar un numar din ce in ce mai mare ating gradul cel mai inalt al carierii.
Italia si religia: printre religii, cea catolica este majoritara. Papa, ghidul spiritual al catolicismului, a avut dintotdeauna sediul la Roma. Mai mult chiar,pana in anul 1860,el conducea un Stat si anume 'Statul Bisericii care cuprindea toata regiunea Lazio si cit alte regiuni invecinate.Procesul de unificare al Italiei a luat Papei -in mod progresiv dar nu in totalitate- puterea sa: in mod simbolic el domneste asupra Vaticanului, teritoriu foarte limitat, care se gaseste la Roma si in provincie. Inca din anul 1929 s-a ajuns la un acord prin care rela- tiile dintre stat si biserica sa se bazeaza pe respectul reciproc. Dar numai prin intrarea in vigoare a Constitu- tiei s-a afirmat principiul egalitatii tuturor religii- lor. Influenta catolicismului s-a diminuat in urma schimbarilor sociale intervenite in Italia dupa anul 1960 (legea asupra divortului si asupra avortului). Dar catolicismul are o insemnatate importanta pentru societatea italiana iar valorile sale fac parte din patrimoniul istoric al poporului italian.
Drepturile cetatenilor:
Libertatile negative: Strainii, chiar daca nu au drepturi si obligatii politice (votul, asocierea in partide, fidelitate Republicii), se bucura de toate libertatile non politice: se pot asocia si pot face parte din partide, se pot reuni, circula si ramine pe teritoriul Italiei, pot sa obtina un loc de munca, etc. Principiul de egalitate intre cetatenii italieni si cei straini se aplica ori de cite ori nu vin in contradictie cu un interes fundamental al statului.
Dreptul la domiciliu: Constitutia italiana protejeaza dreptul oricui de a avea o 'sfera privata' (o casa) in care sa desfasoare activitati individuale. Domiciliul este definit de fapt 'inviolabil' (art.14 din Constitutie), adica nimeni nu poate intra impotriva vointei proprietarului. Autoritatile sigurantei publice pot intra in domiciliu doar pentru a face inspectie, perchezitie sau sechestre, doar in cazurile stabilite de lege sau cu mandat judiciar.
Libertatea si secretul corespondentei: puterea publica nu poate impiedica doua persoane departe una de cealalta sa comunice intre ele si nu poate cunoaste continutul comunicatiilor lor (art.15 din Constitutie).
Libertatea de circulatie si de sedere: Strainii titulari ai permisului de sedere pe o durata egala cu cel putin 24 de luni se pot bucura de libertatea de a circula pentru a petrece o perioada maxima de trei luni intr-o Tara a Uniunii Europene. Pe parcursul acestei perioade nu pot desfasura activitati lucrative si,la terminarea acestor trei luni, trebuie sa se intoarca in tara lor de origine.
Libertatea de a se reuni: Cetatenii au dreptul de a se reuni in mod pacific si fara arme ( art.17 din Constitutie). Atunci cind reunirea se face in locuri publice organizatorii trebuie doar sa comunice acest lucru Chesturii, cu cel putin trei zile inainte.
Libertatea de asociere: toti cetatenii sunt liberi sa se asocieze in scopuri care nu sunt interzise de lege (art.18 din Constitutie).
Libertatea de manifestare a gandirii: Constitutia stabileste ca toti au dreptul de a isi manifesta propria gandire prin orice mijloc de difuzare (cuvant, scris, radio, televiziune, spectacol, computer, Internet).
Libertatea la presa, dreptul la informatie, libertatea la arta si la stiinta: Cine doreste sa publice un articol, o carte, un ziar, nu trebuie sa ceara nici un fel de autorizatie. Constitutia garanteaza, pe linga libertatea de manifestare a gandirii, si dreptul tuturor de a avea acces la informatii si la pluritatea surselor de informare. Statul italian promoveaza dezvoltarea culturii, a cercetarii stiintifice si a libertatii invatamintului.
Obligatiile cetateanului
Obligatiile constitutionale:
Obligatia de a fi fidel Republicii, de a apara patria, de a muncii, de a vota : Constitutia italiana afirma ca toti cetatenii au datoria de a respecta legile si de a apara tara. Constitutia recunoaste chiar si obligatia de a desfasura activitati care contribuie la progresul societatii. Toti trebuie sa contribuie la cheltuielile publice prin plata taxelor si orice persoana trebuie sa faca declaratia veniturilor o data pe an, in perioadele stabilite de lege. Cetatenii au dreptul dar si obligatia civica de a vota. De cativa ani italieni discuta asupra oportunitatii de a permite chiar si strainilor de a vota (electoratul activ) si de a fi alesi (electoratul pasiv) la alegerile locale, provinciale si regionale.
Familia:in Italia familia s-a schimbat mult in ultimul secol.
In trecut, de obicei, bunicii, parintii si nepotii locuiau in aceeasi casa. Odata cu industrializarea si cu concentrarea locurilor de munca in afara familiilor, acest model de familie s-a schimbat. Azi, familia este mononucleara, capul familiei nu mai este cel care are toate puterile. Familia nu mai are un sef: sotul si sotia au aceleasi drepturi si aceleasi obligatii (art.144 din Codul Civil). Sotul si sotia trebuie sa colaboreze in cadrul casatoriei si decid cum trebuie sa fie viata lor de familie. Femeia straina care se casatoreste cu un cetatean italian (sau barbatul strain care se casatoreste cu o italianca) nu devine imediat cetatean italian. Legea prevede ca sotul sau sotia unui cetatean italian poate solicita cetatenia dupa sase luni de la data casatoriei, daca are resedinta legala in Italia. Daca are resedinta in strainatate, devine cetatean/a italian/a dupa trei ani de la casatorie. Cetatenia se capata doar daca: nu sunt separati legal, divortati sau nu a fost anulata casatoria - sotul (sotia) strain nu a avut condamnari cu sentinta definitiva - nu sunt alte motive contrare sigurantei Italiei. Un cetatean strain nu primeste in mod automat cetatenia italiana nici in cazul in care recunoaste in mod oficial un copil italian (in cazul in care s-a nascut dintr-un parinte italian). Copilul unui cetatean strain nascut in Italia nu devine cetatean italian chiar daca s-a nascut in Italia, si capata aceeasi cetatenie ca a parintilor putind solicita capatarea cetateniei italiene la implinirea virstei de 18 ani.
Casatoria: pentru a se putea casatori, barbatul si femeia trebuie sa fie majori (18 ani), sa exprime in mod liber acordul la casatorie, sa fie capabili sa inteleaga si sa vrea momentul celebrarii casatoriei, sa nu fie deja casatoriti. In Italia este in vigoare monogamia, deci nu este posibil sa te casatoresti cu mai multe femei sau cu mai multi barbati. Pentru a-si demonstra starea civila de 'necasatorit/a', cetatenii straini trebuie sa aibaa un certificat eliberat de propria ambasada (sau de consulat) sau un certificat eliberat in tara sa de origine, eventual tradus si legalizat de catre Ambasada Italiei din tara de origine a strainului.
Celebrarea casatoriei: inainte de a se putea casatori este necesara efectuarea publicarii casatoriei, adica sa fie afisat timp de opt zile consecutive, la sediul Primariei, numele celor ce se vor casatori. La ceremonie este necesara participarea a doi martori.In Italia casatoria poate fi celebrata in doua 'ritualuri': cel civil si catolic.
Divortul si separarea: incepind doar din anul 1970 in Italia este posibila desfacerea casatoriei. Inainte de pronuntarea divortului trebuie sa se incerce o reconciliere. Principalele motive care pot duce la un divort sunt: trei ani de separare a sotilor, condamnare penala definitiva a unuia dintre soti, anularea casatoriei sau divortul obtinut in tara de origine a sotului strain, lipsa consumarii casatoriei.
Copiii
Fiii naturali si legitimi: fiul natural nascut din parinti necasatoriti are aceleasi drepturi cu fiul legitim. Daca dupa nastere mama declara ca nu isi recunoaste fiul, copilul trebuie sa fie incredintat Serviciului Social. Fiii legitimi nascuti in timpul casatoriei sunt supusi puterilor parintilor care iau toate deciziile pentru cresterea, educarea, instruirea lor si au obligatia sa-si intretina fiii.
Incredintarea: judecatorul pentru minori, daca considera ca parinti nu sunt in masura sa ofere un ambient familiar adecvat, poate decide indepartarea fiilor de familie si incredintarea lor serviciilor sociale. Incredintarea este doar temporara si are drept scop sa aduca fiii in familia de origine cit mai curind posibil.
Drepturile copilului: Italia a ratificat conventia internationala asupra drepturilor copilului. Minorii, in Italia, au drepturi care trebuiesc respectate de toti, chiar si de catre parinti. In Italia exista instrumente pentru a proteja copiii impotriva violarii drepturilor lor (ex. Linii telefonice dedicate copiilor),impotriva violentei fizice sau morale.
Protectia familiei: femeia, in timpul sarcinii, are obligatia de a nu lucra timp de cinci luni (2 luni inainte de nastere si 3 luni dupa sau 1 luna inainte de nastere si 4 luni dupa). In timpul acestei perioade mama nu poate fi concediata si primeste o indemnizatie egala cu salariul primit. Pe linga concediul medical, este posibil ca ambii parinti sa beneficieze de concediul de la postul de munca,timp de sase luni pe parcursul primilor opt ani de viata ai copilului. Parintii primesc o parte din salariu.
Serviciile publice catre persoana
Serviciul social: exista un birou al Serviciului Social in orice Primarie (sau in orice Circumscriptie a marilor orase precum Roma). Pot sa se adreseze acestui birou toti cei care au resedinta in acea localitate, atat cetatenii italieni cit si cei straini. Asistentii sociali au datoria de a elabora impreuna cu persoanele interesate proiecte individuale pentru a depasi dificultatile de integrare.
Serviciul sanitar national (SSN): este tot ceea ce inseamna structuri care se ocupa de protectia sanatatii cetatenilor italieni si straini. Asistenta sanitara publica este gratuita pentru cei care sunt inscrisi la SSN, dar pentru anumite servicii este nevoie sa se plateasca o taxa (ticket).
Societatea Sanitara Locala (ASL): gestioneaza sanatatea pe teritoriul competent. Numai cine are Legitimatia Sanitara (carnet de sanatate) poate beneficia de serviciile SSN. Pentru cetatenii straini legitimatia are valabilitate un an. Pentru a se inscrie la SSN si pentru a obtine legitimatia sanitara este necesar sa se adreseze la sediul ASL din localitatea de resedinta, sa aleaga medicul de baza si pediatrul, sa prezinte anumite documente (Codul Fiscal, cererea pentru Permisul de sedere, etc.). Toti strainii, chiar si cei care nu sunt titulari ai Permisului de sedere, pot avea acces la tratamente spitalicesti de urgenta (serviciul de prim ajutor) si esentiale, chiar daca nu sunt continuative, pentru boala sau accident. In mod particular, sunt garantate tuturor strainilor, in timpul sarcinii si dupa nastere, aceleasi tratamente ca unui cetatean italian, cit si asistenta pentru copiii minori si vaccinarile.
Cabinet de consultatie("consultorio ") familial se ocupa de problemele legate de familie. Toate serviciile de consultatie sunt gratuite si se poate beneficia de aceste servicii, in baza unei intilniri prefixate ("appuntamento" = programare ).Intr-un cabinet de consultatie activeaza urmatorii specialisti: ginecologul, obstetricianul, psihologul, pediatrul, asistentul social. Serviciul este deschis chiar si cetatenilor straini.
a. Sistemul educativ: sistemul educativ este un serviciu public, garantat de stat in interes general. Scoala este deschisa tuturor. Frecventarea scolii este obligatorie si este gratuita de la virsta de 6 ani pina la virsta de 15 ani. Obligatia de a fi scolarizat este valabila pentru copiii italieni, dar si pentru cei straini, chiar daca nu sunt titulari ai Permisului de Sedere. Acestia au dreptul dar si obligatia de a frecventa scoala si de a participa la viata comunitatii scolare.
Formarea adultilor este un instrument important pentru italieni si pentru straini. Este disponibila o lista cu posibilitatile de formare existente, pe linga Inspectoratul General scolar,la sediul administrativ al judetului(REGIONE),la Primarii sau la Inspectoratele scolare de sector. Cursurile dureaza in mod obisnuit doar un an. In general, este posibila frecventarea: cursurilor de cultura,cursurilor de specializare ca de exemplu cele de informatica, cursuri de formare profesionala. Strainii care au absolvat un titlu de studiu in strainatate pot solicita ca acest titlu sa-i fie recunoscut in Italia.
Recunoasterea titlului de studiu: in special, pentru a continua studiile in Italia, recunoasterea titlurilor de studiu obtinute in strainatate revine Universitatii si Institutelor de Invatamint Universitar care pot decide acest lucru in cadrul autonomiei propri, in cazul in care nu exista acorduri bilaterale si conventii internationale in materie. Universitatea trebuie sa decida in termen de 90 de zile de la data depunerii cererii. In cazul titlurilor din domeniul infermierilor si al medicilor procedura este diferita. In aceste cazuri competenta revine Ministerului Sanatatii care a stabilit procedurile pentru recunoasterea titlurilor profesionale sanitare obtinute in strainatate de catre cetatenii extracomunitari care au deja rezidenta legala in Italia sau care intentioneaza sa se transfere in Italia pentru a-si exercita profesia. Ministerul Justitiei are competenta recunoasterii titlurilor profesionale pentru activitati de: avocat, contabil, biolog, chimist, agronom, geolog, inginer, psiholog, consulent in domeniul muncii, jurnalist, expert agrar si industrial. Ministerul Industriei recunoaste titlurile de studiu pentru activitati de consulent al proprietatii industriale si de mediator in comert,iar Ministerul Educatiei pentru activitati de instruire.
Sistemul scolar italian
Caminul de copii(3 luni-3 ani): sunt gestionate de catre Primarie sau de catre particulari, de Institute religioase. Informatii: pe linga Primariile de resedinta.Primirea: sunt putine locuri si multe solicitari. Costuri: plata in reteaua de camine ale primariei este diferita in functie de categoria si nivelul de venit al familiei. Costul pentru caminele de copii particulare este mult mai scump.
Gradinita de copii (3-5 ani): este gestionata de catre stat, de Primarii, de Institutii religioase, de catre particulari. Informatii: la directiunea scolii de baza competenta pe teritoriu sau la Primaria de resedinta. Primiera: sunt putine locuri si multe solicitari. Costuri: situatia este foarte variata.
Scoala de baza (6-13 ani= 7 ani de scoala obligatorie): este gestionata de catre stat, de Institutele religioase, de particulari. Informatii: la directiunea scolii de baza competenta pe teritoriu. Costuri: frecventarea scolii de stat, de regula,este gratuita, dar mai sunt o serie de activitati (masa=cantina, excursii, etc.) care pot fi cu contributie individuala.
Scoala superioara obligatorie pentru toti (13-15 ani = 2 ani de scoala obligatorie pentru toti): este gestionata de stat, de Institute religioase, foarte rar de particulari. Informatii la Inspectoratele General Scolar, inspectoratul scolare pe sector, biroul judetean pe probleme scolare, secretariatele scolilor. Inscrierea se face la sediul scolii obligatorie frecventata sau la secretariatele scolilor superiore. Costuri: scolile judetene (regionale) si citeva institutii particolare sunt in mod normal gratuite. Scolile de stat au un cost de inscriere simbolic. Scolile care nu sunt publice si scolile particulare pot fi foarte costisitoare.
Universitatea: dupa scoala secundara, cine este in posesia Diplomei de Bacalaureat, poate sa urmeze o Facultate in vederea obtinerii unei diplome. Costurile invatamintului universitar sunt foarte ridicate. Este posibil sa obtina doua tipuri de diplome universitare: diploma de primul nivel, de trei ani, de natura tehnica si orientata concret spre munca si o diploma de nivelul II, de cinci ani, care ofera o formare culturala mai completa.
Formarea profesionala: sistemul de formare profesionala are obiectivul de a oferi celor care frecventeaza cursurile o calificare profesionala pe care o poate folosi in cimpul muncii (in diferite sectoare, de la cel comercial la cel mestesugaresc). Sistemul este gestionat de catre administratia regionala care elaboreaza anual un plan de formare profesionala. Cursurile prevazute de acest plan sunt realizate in mod direct de catre Regiune prin intermediul Centrelor de formare profesionala. Frecventarea acestor cursuri in general este gratuita iar in anumite cazuri este prevazuta o indemnizatie orara. Pentru a fi admis este necesar un bun nivel de cunoastere a limbii italiane, trebuie sa fi terminat o scoala obligatorie si sa aiba cel putin varsta de 15 ani.
Sistemul asistential italian: Constitutia italiana considera asistenta sociala o expresie de solidarietate extinsa tuturor cetatenilor care se gasesc in stare de nevoie si nu sunt in masura sa munceasca. Fiecare cetatean inapt de munca si care nu se poate intretine singur are dreptul la asistenta sociala, iar toti muncitorii in caz de accident, boala, batrinete, au dreptul ca statul sa le dea mijloacele economice.
Protectia muncitorilor: muncitorii se pot gasi in situatia de a li se fi scazut capacitatea de munca din cauza unor riscuri profesionale sau nu. Tocmai pentru a da muncitorului mijloacele pentru a infrunta cu liniste aceste riscuri, angajatorul este obligat prin lege sa plateasca sume de bani (contributii) in favoarea angajatului. Contribuitiile trebuiesc varsate la institutiile de asigurari sociale (INPS,INAIL, ).In caz de nevoie aceste sume garanteaza prestatiile asigurarilor sociale, de exemplu pensia de vechime, pensia de invaliditate, indemnizatia de maternitate, ajutoarele familiale. Cine intruneste caracteristicile cerute de lege primeste pensia care este foarte diferita de cea a asigurarilor private. Asigurarea sociala sau pensia sociala este un serviciu public: contributiile platite de toti salariatii servesc la plata sumelor date celor care se gasesc in stare de necesitate. In acest sistem toti salariatii contribuie la sustinerea celor care au nevoie.
Pensia: la sfirsitul carierei propri, salariatul are dreptul la pensia de vechime. O persoana are dreptul la pensie atunci cind a platit contributiile cel putin 35 de ani si a implinit cel putin 57 de ani,sau a platit contributii cel putin 40 de ani. Exista apoi pensia de vechime care se primeste la depasirea unei anumite varste dupa care se considera ca persoana nu mai este apta de munca. Dreptul la pensia de vechime este recunoscut dupa ce s-au platit contributiile cel putin 20 de ani. Din anul 2002 varsta de pensionare este de 65 de ani pentru barbati si de 60 de ani pentru femei.Salariatii noului sistem de contributii pot avea o pensie unica (de vechime) intre 57 si 65 de ani ca virsta.
Contributiile : sunt o parte a retributiei care se varsa la INPS. Contributiile trebuiesc platite pentru toti salariatii, inclusiv si pentru cei straini. Acestia pot beneficia de pensia de vechime muncind in Italia pentru o perioda minima prevazuta de lege. Insa, daca se decid sa se intoarca in tara lor inainte de a ajunge la acest drept, pot solicita restituirea contributiilor depuse deja in favoarea lor. Strainii pot fi titulari de prestatii ale asigurarilor sociale chiar si in caz de boala si de accidente in timpul muncii. Insa, asistenta sociala in caz de invaliditate este rezervata doar cetatenilor italieni.
Asistenta sociala integrativa: pensiile platite de catre stat nu sunt intotdeauna egale cu salariul pe care salariatul il primea. Pentru compensarea acestei situatii exista sistemul asistentei sociale integrative. Angajatorul depune o parte din retributie intr-un fond de pensie privat, creat de o societate (societate de intermediere mobiliara, societate de gestionarea fondurilor comune de investitii, asigurari) care o pune de o parte si o varsa in mod periodic salariatului sub forma de pensie.
Accidentele in timpul muncii: angajatorii care expun angajatii la risc de accident, in cazul unui accident in munca trebuie sa plateasca anumite sume de bani(despagubiri) angajatului. Protectia impotriva accidentelor si a bolilor profesionale este incredintata societatii INAIL care se ocupa de verificarea si certificarea accidentului. Dreptul la asistenta (economica si sanitara) se acorda in toate cazurile de accident in timpul muncii, care provoaca moartea, o invaliditate permanenta sau temporara, totala sau partiala si o absenta de la locul de munca de cel putin trei zile.
Pentru bolile profesionale, asistenta este economica si sanitara. In cazul invaliditatii temporare absoluta angajatul are dreptul la o indemnizatie zilnica incepind cu ziua a 4-a de absenta pentru toata durata absentei, care consta in 60% din salariu. Daca absenta se prelungeste peste 90 de zile, suma se ridica la 75% din salariu. Daca din accident rezulta moartea angajatului urmasii (sotul-sotia, fiii) au dreptul la un venit calculat in mod proportional cu salariul celui decedat.
Persoane inapte de munca: in caz de incapacitate de munca se aplica principiul solidaritatii. Aceasta forma de asistenta garanteaza persoanele in stare de nevoie (din cauza varstei sau a invaliditatii) mijloacele ce ii permit exercitarea efectiva a propriilor drepturi. Societatea care gestioneaza asistenta in acest caz este INPS.
Impotriva somajului: sunt protejati atat in cazul concedierii cat si in cazul depunerii demisiei. Asistenta este economica si consta intr-o indemnizatie. Acest drept revine doar daca s-au platit contributiile pentru cel putin doi ani, din care cel putin unul in cei doi ani precedenti somajului. Cererea trebuie prezentata in termen de 68 de zile de la incheierea raportului de munca si suma in bani este depusa pentru o perioda maxima de 180 de zile.Fondul de integrare salariala de pe linga INPS gestioneaza obligatiile datorate angajatului in cazul suspendarii muncii sau in caz de restructurare sau de reconversie industriala sau de criza in sector; in acest caz indemnizatia nu poate fi data pentru mai mult de 2 ani.
Ajutor pentru nucleul familial: este un ajutor in bani care permite angajatului sau pensionatului sa suporte cheltuielile care deriva din obligatia de a intretine familia. Doar cine are o familie de intretinut poate primi acest ajutor.
Recunoasterea invaliditatii civile: atesta limitarea capacitatii de a munci si deci de a se intretine singur. Pentru a obtine recunoasterea invaliditatii trebuie sa se depuna o cerere la ASL din localitatea de resedinta. Daca starea sanatatii sau handicapul care a dus la invaliditate se agraveaza, persoana in cauza poate prezenta cererea de agravare la ASL.
Grade de invaliditate: cine obtine un grad de invaliditate mai mare de 1/3 se poate inscrie pe listele de plasare obligatorie, daca are varsta cuprinsa intre 18 si 55 de ani. Cine are o invaliditate mai mare de 2/3 si are varsta cuprinsa intre 18 si 65 de ani are dreptul la: ajutor lunar de asistenta, scutire de taxa pentru anumite servicii sanitare (ticket), reducere la legitimatiile de transport public, loc de parcare special in parcarile amenajate, proteze si ajutatoare, reducerea taxelor locale. Cine are o invaliditate recunoscuta totala (100%) si are varsta cuprinsa intre 18 si 65 de ani are dreptul, in locul ajutorului lunar, la o pensie de invaliditate.
PARTEA a II-a
INSTITUTIILE STATULUI ITALIAN
Constitutia italiana,intrata in vigore la data de 1 ianuarie 1948, este un document in care sunt stabilite principiile de organizare ale statului, drepturile si obligatiile cetatenilor si principiile fundamentale de convietuire. Constitutia afirma ca Italia este o republica, o democratie pentru ca cetatenii participa la guvernare in mod indirect prin intermediul deputatilor si al senatorilor, si in mod direct prin intermediul formelor directe de decizie (ex.referendumul). Chiar mai mult, art.1 defineste republica 'fondata pe munca'. Acest lucru inseamna ca toti cetatenii trebuie sa ajute progresul societatii prin munca proprie.
Forma de guvernamant in Italia este parlamentara. Constitutia afirma ca statul italian este unitar. Tot Constitutia recunoaste insa si puterea autonomiilor locale (Regiunea, Provincia, Primaria) si recunoaste principiul ca institutiile de stat trebuie sa acorde puteri decizionale birourilor prezente in teritoriu (descentralizare). Organele de stat sunt: Guvernul, Parlamentul, Magistratura, Presedintele republicii.
Parlamentul: puterea legislativa este atribuita Parlamentului care este compus din doua Camere: Camera Deputatilor si Senatul, care fac legile ce reglementeaza viata comunitatii, legi valabile pe tot teritoriul national. Camera Deputatilor este compusa din 630 membrii, iar Senatul din 315 membrii. Din Senat fac parte si fostii Presedinti ai statului si Senatorii pe viata numiti de Presedintele republicii pentru merite sociale, artistice, stiintifice. Legile sunt aprobate atunci cind sunt votate de majoritatea parlamentarilor prezenti. Pentru ca deliberarile sa fie valabile este necesar sa fie prezenti cel putin jumatate din membrii fiecarei Camere.
Referendumul: chiar si cetatenii pot exercita functia legislativa, prin referendum. Acesta permite deciderea eliminarii unei legi sau a unei parti din lege: se propune o anumita chestiune, o intrebare (daca se doreste sau nu abrogarea unei legi) la care alegatorii pot raspunde cu da sau nu. Daca majoritatea alegatorilor decide in mod pozitiv, legea este eliminata.
Puterea de control: Parlamentul are de asemenea puterea de a controla actele Guvernului prin intermediul interogarii, interpelarii sau cercetarii.
Cum sunt alesi parlamentarii: in Italia sistemul electoral este majoritar cu 75% din locuri si proportional pentru restul de 25%. Pot vota pentru a alege parlamentarii toti cetatenii majori (care au implinit varsta de 18 ani) pentru Camera Deputatilor si toti cetatenii care au implinit varsta de 25 de ani pentru Senat. Pot fi alesi in Parlament toti cetatenii care au implinit varsta de 25 de ani pentru Camera Deputatilor si cei care au implinit varsta de 40 de ani pentru Senat.Votul pentru alegerea Parlamentelor este personal, egal, liber si secret.
Guvernul: este compus din Presedintele Consiliului si Ministrii. Presedintele Consiliului si Ministrii sunt numiti de Presedintele Republicii si raspund de propriile fapte in fata Parlamentului. Guvernul poate functiona doar daca are votul de incredere al Parlamentului. Presedintele Consiliului conduce politica Guvernului si coordoneaza ministrii. Ministrii se ocupa fiecare de un sector al Administratiei Publice. Fiecare ministru este ajutat de subsecretarii de stat. Guvernul poate emite acte care au aceeasi valoare ca legile parlamentului: decretul-lege adoptat in cazuri extraordinare de necesitate si de urgenta, si decretul legislativ care este emis la cererea parlamentului.
Magistratura: este compusa din judecatori si din toate organele care exercita functia jurisdictionala: conduce cercetarile asupra delictelor, emite sentinte asupra cauzelor propuse, rezolva litigiile care pot aparea intre persoane. Jurisdictia poate fi de patru tipuri: Civila, exercitata de judecatorul de pace, pentru procesele minore; Penala, exercitata de un Judecator unic, de catre Curtea cu juri, de Curtea de Apel si de Curtea de Casatie; Administrativa, exercitata de Tribunalele Administrative Regionale (de primul grad) si de Consiliul de Stat (pentru al II-lea grad); Constitutionala, exercitata de Curtea Constitutionala. In toate procesele civile si penale sunt doua grade (primul grad si apelul) in plus al treilea pentru a verifica daca sentinta de apel a violat legile.
Presedintele republicii este seful statului: reprezinta unitatea natiunii. Este ales de catre Parlament si are mandatul de 7 ani:
Institutiile locale sunt: Regiunea, Provincia si Primaria. Strainii trebuie sa se adreseze Primariei pentru urmatoarele servicii: certificate de stare civila (certificat de nastere pentru persoane nascute in Italia, certificat de resedinta, certificat de componenta familiei, certificat de casatorie, certificat de deces), asistenta sociala, casatorie, crese si gradinite de copii. Strainul trebuie sa se adrese Provinciei in special in ceea ce priveste invatamintul degradul secundar. Printre sarcinile Regiunii care au o mai mare influenta in viata cetateanului strain sunt instruirea ti formarea profesionala.
2.Institutiile transnationale: Italia a aderat la multe organizatii internationale create de statele din toata lumea. Printre cele mai principale amintim: Organizatia Natiunilor Unite (ONU) fondata dupa cel de-al II-lea razboi mondial, Uniunea Europeana (UE) si NATO.
ONU: actioneaza pentru mentinerea pacii. Natiunile Unite au fost predispus importante Conventii Internationale pentru protectia drepturilor omului.
UNIUNEA EUROPEANA: dupa al doilea razboi mondial era important pentru tarile europene sa se creeze mecanisme de colaborare care sa evite alte razboaie. In anul 1957 s-au semnat la Roma tratatele Comunitatii Economice Europene (CEE). Scopul principal al CEE era crearea unei Piete Comune Europene, integrata prin intermediul uniunii vamilor, crearea unei politici agricole comune si libera circulatie a muncitorilor. Tarile europene au intre ele o colaborare chiar si politica prin Tratatul de la Maastricht din anul 1992 si cel de la Amsterdam semnat in anul 1997. Unirea tarilor europene a luat numele de Uniunea Europeana compusa azi din 15 membrii. Alte tari au solicitat sa fie admise (Tratatul de la Nice).
NATO (North Atlantic Treaty Organization) este o organizatie militara care devine o structura militara fundamentala nascuta din razboiul rece impotriva Uniunii Sovietice si aliatilor ei, care se reuneau in pactul de la Varsovia. NATO garanta tarilor Europei occidentale ajutorul militar american in cazul unui atac din est. Odata cu sfarsitul razboiului rece acest pericol a disparut si cateva dintre tarile de est fac parte azi din NATO.
3.Administratia publica fac parte din administratia publica: Ministerele, Primariile, Provinciile, Regiunile si alte institutii pe care legea le numeste 'publice' (INPS, INAIL, CRI, ). Un strain care traieste in Italia vine in contact in mod continuu cu Administratia Publica: Chestura, organ periferic al Ministerului de Interne, are competenta de a elibera permisul de sedere; Societatea Sanitara Locala (ASL) poate elibera carnetul de inscriere in serviciul sanitar national, necesara in caz de primirea ingrijirii medicale; scolile publice organizeaza deseori cursuri de limba italiana pentru straini, etc..
Actele administrative si procedurile administrative: actele prin care administratia publica realizeaza interesele generale se numesc acte administrative. De exemplu, sunt acte administrative eliberarea de catre Ambasade a vizei de intrare; eliberarea permisului de conducere; eliberarea unui document de identitate; certificatul de resedinta, etc.. Procedura administrativa este un 'tot' de acte, diferite, dar legate intre ele, avand acelasi scop. Eliberarea cartei de sedere si aprobarea reintregirii familiale sunt doua exemple concrete de proceduri administrative.
Raportul dintre administratie si indivizi: este caracterizat de o suprematie a statului fata de persoanele considerate fiecare in mod singular. Actele administrative se caracterizeaza prin urmatoarele principii: principiul imperativitatii si principiul executorial. De exemplu: prin neacordarea de catre Ambasada Italiei a vizei de intrare, unui strain i se interzice intrarea legala in Italia.
Transparenta actiunii administrative: Incepand din anul 1990 Administratia Publicaa a fost implicata intr-un proces care a cerut marirea transparentei activitatii din sectorul public si simplificarea procedurilor. De exemplu: pentru innoirea permisului de sedere eliberat unui strain, celui care prezinta cererea i se elibereaza o chitanta care are si functia de comunicare a inceperii procedurii. De asemenea este posibil de drept ca persoana interesata sau oricine are un interes real si concret in acea procedura sa prezinte observatii Chesturii in sustinerea cererii. De ex.: actul prin care Prefectul expulzeaza un strain ( sau prin care Chestorul refuza innoirea permisului de sedere) trebuie sa explice motivele care au dus ca Administratia sa emita acel act. Sau: un strain care solicita inscrierea la ASL, poate solicita consultarea documentatiei relative inscrierii sale.
Simplificarea administrativa: administratia publica nu poate ingreuna desfasurarea procedurii, trebuie sa incheie orice procedura prin intermediul acceptarii unui act prevazut in mod expres. De ex.: daca un strain solicita sa-i fie eliberata carta de sedere sau cartea de identitate, Administratia Publica nu poate lasa aceasta cerere fara raspuns. Trebuie deci sa adopte procedura de aprobarea solicitarii (de eliberare a cartei) sau de refuz (motivand).
Ilegitimitatea masurii administrative: masura administrativa este ilegitima daca: violeaza legea (atunci cind procedura este in contrast cu legea), face exces de putere (de ex.: este viciata, prin exces de putere, masura de expulzare motivata prin prezenta ilegala in Italia a unui strain care este de fapt titular al permisului de sedere) sau prin incompetenta (atunci cand un organ al Administratiei Publice adopta o procedura fara sa fie de competenta sa). Ex.: legea stabileste ca innoirea permisului de sedere sa fie solicitata de strain chestorului provinciei in care se gaseste. In consecinta ar fi ilegitima innoirea, de catre Chestura din Palermo, a unui permis de sedere, pentru un strain care locuieste la Roma. La fel ar fi ilegitima innoirea daca ar fi facuta de prefectura din Roma.
Recursul: atunci cand se considera ca o masura administrativa este ilegitima se poate solicita Administratiei Publice anularea acestei masuri (recurs administrativ) sau Judecatorului administrativ (recurs jurisdictional). Actiunea poate fi inceputa doar de catre persoanele implicate, ale caror drepturi sau interese legitime au fost violate de masura administrativa. De ex.: masura de refuz a innoirii permisului de sedere unei femei straine poate fi contestata doar de aceasta si nu de sotul sau sau de un alt membru al familiei. Recursul la Tribunalul Administrativ Regional (TAR) sau la Consiliului de Stat (sau la judecatorul administrativ) este admis doar pentru viciu de legitimitate si cand un act administrativ violeaza interesele legitime ale unei persoane. De ex.: daca chestura refuza unui strain eliberarea permisului de sedere insa TAR anuleaza masura de refuz, judecatorul TAR nu va putea elibera permisul de sedere. Va putea doar sa comunice Administratiei ilegitimitatea refuzului. Tot Chestura va fi cea care va trebui sa elibereze noul permis de sedere. Cine se adreseaza judecatorului pentru anularea actului trebuie sa fie reprezentat de un avocat.
Munca: raportul de munca in Italia poate fi de diferite tipuri
- Munca subordonata: pentru a desfasura acest tip de munca este necesara cartea de munca.
- Munca atipica
- Munca autonoma (de ex. profesia de contabil, avocat, constituire a unei societati sau o activitate comerciala sau mestesugareasca).
- Functionar public: strainii nu pot participa la concursuri publice in vederea angajarii intr-o functie publica.
In toate cazurile constituirea raportului de munca si conditiile de munca sunt stabilite printr-un acord, un contract, care poate fi individual, sau daca este colectiv se incheie prin intermediul sindicatelor. Minorii in varsta de 15 ani nu pot muncii. Din anul 1999 este in vigoare obligatia formativa pana la varsta de 18 ani.
Munca subordonata: pentru angajarea unei persoane sunt necesare: inscrierea respectivei pe listele de plasare, cererea de angajare facuta de catre angajator la oficiul de plasare, contractul stipulat intre angajator si angajat.
-Inscrierea pe listele de plasare este necesara pentru a putea sa fie angajati de catre un angajator, pentru a avea acces la cursurile de formare sau pentru inscrierea la ASL. Prin inscrierea pe listele de plasare, oficiul da angajatului o legitimatie de somer care trebuie vizata in mod periodic pentru a demonstra ca starea de somer continua. Oricine intentioneaza sa intreprinda o activitate de munca subordonata trebuie sa aiba o carte de munca eliberata de catre Inspectoratul Muncii. In cartea de munca sunt introduse toate datele relative vietii profesionale a salariatului. Recent a fost adoptata in citeva provincii formalitatea in baza careia angajatorul este cel care solicita cartea de munca, in cazul in care intentioneaza sa angajeze pe strain, si nu strainul; de asemenea, pentru inscrierea pe listele de plasare nu mai este solicitata cartea de munca, aceasta va fi eliberata doar dupa ce a fost ceruta de angajatorul care intentioneaza sa angajeze strainul.
-Inscrierea pe listele de plasare obligatorie: din luna ianuarie 2000 legea obliga societatile sa angajeze persoane handicapate in mod proportional cu numarul salariatilor prezenti in societatea respectiva. Pentru aceasta categorie este prevazuta inscrierea la un anumit oficiu provincial de plasare obligatorie, oficiu caruia angajatorul are obligatia de a-i cere aprobarea pentru angajare si care, daca este cerut de societati, are functia de a semnala numele si de a efectua plasarea handicapatilor in societatile care solicita acest lucru.
-Contracte: contractele de munca subordonata pot fi de mai multe feluri: Contract de ucenicie (pentru tinerii intre 16 si 24 de ani); Contract de formare si de munca (pentru tinerii pina in 32 de ani, cu durata maxima de 2 ani putand fi prelungit doar o data); Contract de angajare pe timp determinat prin care angajatul este introdus in intreprindere pentru o perioada prestabilita (5 luni, 6 luni, un an). Contractul de angajare pe timp indeterminat prin care angajatul este introdus in mod stabil in intreprindere, cu un program de lucru cu norma intreaga (40 de ore saptaminale).
Dupa reforma introdusa prin legea nr. 30 din 14 februarie 2003 noile contracte prevazute de lege sunt :
-de munca prin chemare sau intermitenta. In aceasta categorie de contracte, salariatul indica disponibilitatea sa de-a munci pentru o determinata perioada chiar daca societatea are dreptul de-a il folosi doar in functie anumite exigente productive , cu un preaviz de 48 de ore. Este prevazuta o identitate de disponibilitate .
-de munca cuplata sau distribuita. Aceasta categorie prevede incadrarea a doua sau mai multe persoane ( sot si sotie , mame, studenti, ecc.) care sa garanteze impreuna un anumit volum de munca, distribuindu-si in deplina autonomie saptaminile.Salariul este raportat la numarul de ore lucrate de fiecare in parte.
-de munca in baza unui proiect. Acest tip de contracte pina nu de mult se numeau co.co.co ( contracte de colaborare coordonata si continuata ). In baza acestui contract , fara sa implice un raport de subortonare, persoana in cauza se angajeaza sa duca la concluzie un proiect sau un program de munca concordand cu directul interesat modul de executare , durata , criteriile si timpi privind plata salariului
-de munca ocazionala si accesorie . Acest dip de contract include un pachet de servicii cumparate de familii direct de la agentiile de munca. In acest fel vor fi reglementate activitati precum baby sittering, ingrijitoare de batrini , lectii particulare, ecc,
Contractele colective nationale individualizeaza conditiile de munca ce se aplica unei anumite categorii(de ex.in comert).
-Sindicatele: s-au nascut pentru a apara drepturile muncitorilor in fata angajatorului. Sindicatelor se poate adresa strainul care considera ca face obiectul unei persecutii sau a unei discriminari sau caruia angajatorul vrea sa-i impuna conditii neconforme cu legea. Sindicatele mai mari in Italia sunt: CGIL, CISL, UIL. Fiecare confederatie sindicala are o agentie care se ocupa de muncitorii straini.
-Drepturile muncitorilor raporturile de munca creaza o serie de drepturi care se pot clasifica asa cum urmeaza: Drepturi patrimoniale (retributie,lichidare la sfirsitul raportului de munca, indemnizatii speciale); Drepturi personale (integritatea fizica, sanatate, demnitate, confidentialitate, obligatia sigurantei la locul de munca, dreptul la concediul de odihna, la odihna saptaminala sau cea zilnica, libertatea de opinie, dreptul la studiu pentru studentul muncitor); Drepturi sindicale (toate libertatile relative activitatii de reprezentare a muncitorilor si dreptul la greva)
-Concedierea, demisia si tratamentul la sfarsitul raportului: angajatorul si angajatul pot decide desfacerea contractului de munca, comunicand celeilalte parti prin: demisie (daca angajatul nu mai doreste sa continuie contractul), concediere (daca angajatorul nu mai doreste sa continue contractul). Angajatorului ii este limitata concedierea (angajatul poate fi concediat doar pentru un motiv legitim, pentru un motiv justificat, pentru o cauza justa). Este interzisa concedierea in cazul casatoriei, in timpul sarcinii, in timpul bolii, in cazul unui accident, in cazul inrolarii. Conducatorii sindicali nu pot fi concediati din cauza activitatii lor, asa cum angajatii care participa la o greva nu pot fi concediati din cauza grevei. La sfarsitul raportului de munca, angajatul are dreptul la un tratament de sfarsit de raport (TFR) numit si lichidare, fiind reprezentat de o suma de bani datorata de angajator (sau acreditata la INPS).
Munca atipica. Munca provizorie sau temporara este un contract de munca atipic foarte raspandit in Italia. In acest tip de munca o agentie privata (societate furnizoare) se ocupa de plasarea temporara a persoanelor in cautare de munca (prestatori de munca temporara), pe langa societati care au nevoie pentru o perioada limitata de timp (societati utilizatoare). Contractul cu societatea furnizoare poate fi pe timp determinat sau pe timp indeterminat.
Munca autonoma: cine intentioneaza sa desfasoare o munca autonoma o poate face in mod liber, cu toate ca in majoritatea cazurilor trebuie sa se inscrie intr-o asociatie profesionala sau intr-un registru al comerciantilor. Trebuie sa indeplineasca conditiile generale, morale si specifice profesiei. In citeva dintre activitati sunt necesare autorizatii, de ex., de la Primarie sau de la ASL pentru deschiderea unui restaurant. Pentru toate activitatile este necesara deschiderea partidei de TVA ( IVA ) Trebuie sa suporte cateva costuri fixe (impozite, taxe).
Economia ascunsa: sau munca la negru consta intr-o activitate lucrativa desfasurata prin violarea normelor fiscale si a asigurarilor sociale. Angajarea la negru este interzisa de lege. Angajatorul care introduce lucratori intr-un circuit de economie subterana (ascunsa) poate fi condamnat de catre judecator la plata celor datorate. Prin noua lege publicata in suplimentul ordinar nr.173L al Monitorului Oficial nr.199 din 26.08.2002, orice angajator poate pune in legalitate strainul care munceste la negru cu un salariu mai mare de 439 euro: chiar si pentru angajatori cererea de a pune in legalitate trebuie sa fie prezentata din data de 9 septembrie). Toate formularele pot fi gasite in toate oficiile postale (plicul albastru). De asemenea trebuie sa fie furnizata garantia asupra disponibilitatii spatiului de locuit pentru angajat. Pentru angajatori amenzile se dubleaza: pentru angajatorul care tine la munca cetateni extracomunitari care nu au permis de sedere sau cu permise de sedere expirate, sau, si mai rau, cu permise de sedere false, risca arestul intre trei luni si un an sau amenzi de pina la 5.000 euro.
5.Cazarea
-Centre de primire: art.38 din legea imigratiei (textul unic nr.286/1998) a stabilit ca strainii cu permis de sedere legal in Italia care nu sunt in masura sa-si asigure singuri o locuinta proprie, pot fi gazduiti in centre de primire. Centrele sunt intretinute de Regiuni, in colaborare cu Provinciile, cu Primariile si cu organizatiile de voluntariat. Cazarea in centre de primire poate fi gratuita sau subordonata platii unei chirii. Strainul gazduit in centre de primire are obligatia sa respecte regulamentul centrului.
-Inchirierea unui apartament acordurile dintre proprietarul casei si chirias sunt stabilite intr-un contract scris. Stipularea unui contract este o garantie importanta pentru strain. In contract se stabileste suma chiriei, termenul de plata, durata contractului. Este foarte importanta citirea cu atentie a contractului pentru a fi siguri ca ati inteles bine continutul inainte de a-l semna. Doar proprietarul casei solicita chiriasului sa depuna, inainte de a intra in casa, o garantie sau un depozit cautional.
-Achizitionarea unui apartament: achizitionarea unui apartament sau a unei case este foarte costisitoare. Pentru aceasta se recurge la un imprumut bancar. Pentru a acorda un imprumut bancar banca soliciti anumite garantii (contract de munca pe timp indeterminat sau garantare din partea unei persoane care se angajeaza sa-si asume responsabilitatile economice daca titularul nu restituie imprumutul. Pentru achizitionarea unei case este necesara semnarea a doua contracte: un compromis (contract preliminar) si un contract de vanzare-cumparare (scris de un notar).
-Case populare: strainii pot beneficia, in aceleasi conditii ca italienii, de desemnarea unor spatii de locuit in locuinte publice daca: au carta de sedere sau permis de sedere, sunt inscrisi pe listele de plasare sau exercita o activitate lucrativa legala subordonata sau autonoma (art.38, aliniatul 6 din Textul Unic 286/1998). Cei care doresc sa aiba o casa populara trebuie sa faca o cerere pe niste formulare speciale care se gasesc la Oficiul casa sau la Oficiul tehnic al primariei.
-Condominiul (asociatia de proprietari): persoanele care locuiesc intr-un condominiu au proprietatea si uzul comun asupra unor anumite zone ale edificiului (acoperisul, peretii, curtea, scara, etc..). Toti trebuie sa contribuie prin lege la cheltuielile necesare acestor parti comune, toti cei care fac parte dintr-un condominiu se reunesc in Adunarea condominiala in cadrul carora se iau cele mai importante decizii pentru condominiu. Adunarea adopta de asemenea chiar si regulamentul care stabileste regulile interne ale condominiului.
6.Transporturile: sunt un serviciu public gestionat in interesul tuturor cetatenilor care garanteaza practic dreptul, prevazut de Constitutie, de a circula in mod liber in orice parte a teritoriului national. Natura publica a serviciului nu inseamna ca acesta este gratuit. Pentru a utiliza serviciile publice este intotdeauna necesar sa se plateasca un bilet sau un abonament. Astfel utilizatorii contribuie la finantarea serviciului. In anumite transporturi (tren, autobuz, tramvai) au loc controale in timpul calatoriei. Biletul de tren trebuie sa fie obliterat in gara, inainte de plecare. Oricine este gasit fara bilet, abonament sau alt titlu de calatorie este amendat.
CAP.II - ORIENTAREA JURIDICA IN DOMENIUL IMIGRATIEI
CUM SE INTRA:
-Cum se intra in Spatiu Schengen: Italia a aderat la acordurile Schengen. Acordurile urmaresc realizarea unui spatiu comun de libera circulatie a cetatenilor din statele aderente, sterg frontierele interne si intaresc controalele la frontierele externe. Toate tarile aderente care aplica conventia au eliminat controalele la frontierele comune si au creat un sistem unic de vize si de intrari. Din data de 26.10.1997 acordurile au efecte operative chiar si pentru Italia. Acordurile dateaza din 14.08.1985. Fac parte din Spatiul Schengen: Germania, Franta, Olanda, Belgia, Luxemburg, Italia, Spania, Portugalia, Grecia, Austria, Finlanda, Danemarca, Islanda, Norvegia, Suedia. Strainii care se prezinta la frontiere (pe mare, terestru, sau aeroport) trebuie sa aiba cu ei: un pasaport valabil sau un document echivalent, o viza de intrare (daca este necesar) si documentele care justifica intrarea, resurse economice pentru sejur si biletul de calatorie pentru intoarcere sau de tranzit catre alt stat (sau resurse suficiente).
-Cum se intra in Italia (politici migratorii): anual se definesc, pina la data de 30 noiembrie a anului precedent celui la care face referire decretul, in baza unor criterii generale individualizate in documentul programatic, cotele maxime de straini care pot fi admisi pe teritoriul statului pentru munca subordonata, chiar si pentru necesitati cu caracter sezonier, sau pentru munca autonoma, tinand cont de reintregirea familiala si de masurile de protectie temporara dispuse eventual conform art.20. Decretul Presedintelui Consiliului pentru determinarea numarului de extracomunitari care in fiecare an pot intra in Italia este facultativ.
Viza
-Cine ARE nevoie de viza? Cetatenii din tarile extraeuropene si apoliticii trebuie sa prezinte la frontiera pasaportul si viza. Exista liste prevazute de acordurile Schengen cu tarile extraeuropene ai caror cetateni au nevoie de viza pentru a intra in Italia.
-Cine NU ARE nevoie de viza Cetatenii Uniunii Europene pot intra in Italia fara a avea nevoie de pasaport sau de viza. Este scutit sa aiba viza si cetateanul strain care, iesit din Italia are pe linga pasaport permisul de sedere valabil sau carta de sedere.
-Cui ii este negata viza? Nu se elibereaza viza strainilor care au fost expulzati din Italia sau din unul dintre statele Schengen. Nu poate intra in Italia cine reprezinta un pericol pentru ordinea publica sau pentru ca a fost condamnat pentru trafic de stupefiante, de favorizare a emigratiei clandestine, trafic de carne vie (art.4 aliniatul3).
-Pentru care motive se poate solicita o viza Adoptie, afaceri, tratamente medicale, diplomatice, concursuri sportive, introducere pe piata muncii, invitatie, munca autonoma sau munca subordonata, misiune, motive religioase, reintrare, resedinta electiva, reintregirea familiei, studiu, tranzit, turism.
-Cum se obtine viza? Pentru a obtine viza trebuie sa se prezinte o cerere la consulatul sau la ambasada italiana din tara de resedinta. Cererea trebuie sa contina date de baza care sunt aceleasi pentru toate tipurile de viza si documente specifice. Datele de baza sunt: datele personale (nume, prenume, data nasterii, adresa resedintei, cetatenia) si cele ale membrilor familiei, datele de pe pasaport sau a unui alt document valabil, motivul calatoriei, mijloacele de transport care se intentioneaza a se folosi, locul unde va fi gazduit. In termen de 90 de zile de la prezentarea cererii (30 de zile pentru viza de munca subordonata si pentru introducere pe piata muncii si 120 de zile pentru munca autonoma) autoritatile diplomatice italiene elibereaza sau refuza viza. In mod contextual la eliberarea vizei de intrare autoritatea diplomatica sau consulara italiana emite strainului o comunicare scrisa intr-o limba pe care acesta o intelege sau, in lipsa, in limba engleza, franceza, spaniola sau araba, in care i se ilustreaza drepturile si obligatiile strainului in ceea ce priveste intrarea si sederea in Italia. In cazul in care nu se indeplinesc toate conditiile prevazute de normativa in vigoare necesare eliberarii vizei, autoritatea italiana comunica cetateanului strain refuzul vizei. Refuzul vizei nu mai este necesar sa fie motivat, doar cu citeva exceptii. Prezentarea de documente false duce, pe linga la neadmiterea cererii, la resposabilitati penale.
- De la caz la caz solicitarea vizei:
Turism: conditii: mijloace financiare adecvate intretinerii (documente de credit, garantie bancara, polita, etc.), care nu sunt inferioare cuantumului stabilit de normele in materie; biletul de calatorie dus si intors (sau rezervarea biletului); documentul care atesta disponibilitatea cazarii (rezervare la hotel, declaratie de gazduire, etc,); eventuala declaratie de invitatie semnata de un cetatean italian sau strain cu resedinta legala in Spatiul Schengen, prin care declarantul atesta propria disponibilitate de a oferi gazduire in Italia persoanei care solicita viza.
Munca autonoma: cetateanul strain trebuie sa prezinte declaratia din care rezulta ca nu exista motive impotriva eliberarii autorizatiei, sau a acordului eliberat de administratia competenta; certificat care atesta parametrii de referinta, eliberat de Camera de Comert sau de Ordinul Profesional competent; declaratia de responsabilitate eliberata de serviciul inspectiei muncii competent; declaratia celui care comanda marfa sau servicii prin care se asigura o compensatie superioara nivelului minim prevazut pentru scutirea de participarea la cheltuielile sanitare; copia ultimului bilant depus la registrul societatilor; disponibilitatea unui spatiu de locuit corespunzator; 'Nulla Osta' (autorizatia) eliberata de Chestura competenta. Declaratia nominativa de acord al Comitetului Olimpic National (in cazul muncii in domeniul sportului). Copia contractului, cu semnatura autentificata a responsabilului; declaratie de responsabilitate; certificat profesional corespunzator; autorizatia provizorie eliberata de Chestura competenta; spatiu de locuit corespunzator (in cazul muncii autonome pentru spectacole).
Munca subordonata: angajatorul italian sau strain cu permis de sedere legal in Italia trebuie sa prezinte la ghiseul unic pentru imigranti din provincia de resedinta sau in care are sediul legal societatea, urmatoarea documentatie: cerere nominala pentru eliberarea autorizatiei de munca; propunerea de contract de sedere, inclusiv angajamentul de a plati cheltuielile de calatorie pentru intoarcere; declaratia/angajament de a comunica orice schimbare a raportului de munca. Ghiseul unic pentru imigranti comunica aceasta cerere centrului pentru forta de munca competent in teritoriu. Acesta, in termen de 40 de zile elibereaza autorizatia si transmite documentatia, inclusiv codul fiscal, oficiilor consulare. Autorizatia este valabila pentru o perioada care nu depaseste sase luni de la data eliberarii.
-Reintregirea familiei: cetateanul poate solicita eliberarea vizei pentru: sot(sotie) de care nu este separat in mod legal; fii minori in intretinere, chiar si al celuilat sot (sotie) sau care s-au nascut in afara casatoriei, iar daca parintii sunt separati in mod legal, cu conditia ca celalalt parinte, in cazul in care exista, sa-si fi dat acordul scris; fii majori in intretinere, in cazul in care nu pot sa se intretina singuri din motive obiective, din cauza starii lor de sanatate care comporta o invaliditate totala; parinti in intretinere in cazul in care nu au alti fii in tara lor de origine sau de provenienta sau parinti cu varsta de peste 65 de ani atunci cand ceilalti fii nu au posibilitatea de a-i intretine din cauza unor grave motive de sanatate; rude de pina la al treilea grad in intretinere, inapte de munca conform legislatiei italiene. De asemenea este permisa intrarea parintelui minorului titular al permisului de sedere legal in Italia care demonstreaza in termen de un an de la intrarea in Italia ca intruneste conditiile de cazare si disponibilitatea economica. Pentru reintregirea familiei solicitata de un cetatean italian (sau din UE sau SEE) cu o ruda straina nu se prevede eliberarea autorizatiei din partea chesturii: indeplinirea conditiilor cerute trebuiesc atestate de acesta printr-o declaratie corespunzatoare. Autorizatia se solicita ghiseului unic pentru imigranti al oficiului teritorial al guvernului (UTG) competent in teritoriu. Dupa ce au trecut 90 de zile de la depunerea cererii in vederea eliberarii autorizatiei, solicitantul poate obtine viza dupa ce a prezentat copia documentelor contrasemnate de ghiseul unic pentru imigranti.
-Viza de studiu: varsta peste 14 ani; documentatia de garantie pentru cursul de studiu; mijloacele de intretinere prevazute de Ministerul de Interne; polita asicurativa pentru acoperirea cheltuielilor sanitare. Pentru activitatea de studiu care comporta exercitarea de activitati in domeniul sanitar se solicita recunoasterea titlului de studiu de catre Ministerul Sanatatii care abiliteaza exercitiul profesional.
-Tratamente medicale: cererea trebuie sa contina declaratia structurii sanitare prealeasa care sa indice tipul tratamentului, data inceperii, durata si costul estimat; atestarea din partea structurii sanitare care confirma ca s-a depus cel putin 30% din costul estimat al tratamentului; resurse suficiente pentru plata diferentei cheltuielilor; biletul de calatorie. Autorizatia Ministerului Sanatatii - sau Decizia Regiunii - in cazul tratamentelor in cadrul Programelor de interventii umanitare autorizate.
-Motive religioase: prevede sejururi pentru religiosii care intentioneaza sa participe la o manifestatie de cult sau care exercita functii religioase, pastorale sau ecleziastice. Conditiile cerute sunt: documentatie care garanteaza caracterul religios al manifestarii; biletul de calatorie; mijloace de intretinere sau, in cazul in care cheltuielile pentru sejur sunt suportate de o Societate religioasa, o declaratie corespunzatoare a acestei Societati religioase.
-Frontiera
-Controale: la frontiera, strainul este supus controalelor vamale, valutare si sanitare. Dupa ce a trecut de aceste controale, Autoritatile de frontiera vizeaza pasaportul cu data si locul de tranzit. Dupa ce a intrat in Italia, cetateanul strain are la dispozitie 8 zile lucratoare pentru a solicita permisul de sedere: documentul care legitimeaza sederea lui in Italia.
-Refuzul politia de frontiera poate dispune respingerea strainilor care se prezinta la frontiera fara sa indeplineasca conditiile cerute; in mod particular: documente valabile, viza de intrare, documentatia corespunzatoare care atesta scopul sejurului si disponibilitatea efectiva a mijloacelor de subzistenta adecvate. Nu este admis strainul considerat un pericol pentru ordinea publica si pentru siguranta statului sau care rezulta a fi fost condamnat pentru infractiuni prevazute de art.380 din Codul penal, sau pentru trafic de stupefiante, favorizarea imigratiei clandestine catre Italia sau din Italia catre alte tari, pentru infractiuni ca sechestrarea de persoane in vederea prostitutiei sau de minori implicati in activitati ilegale. Refuzul cu insotirea pina la frontiera este dispusa in cazul strainilor care: intra in teritoriul statului substragandu-se controalelor de frontiera fiind opriti la intrare sau imediat dupa; cetatenii ce nu detin cele necesare intrarii in Italia, dar au fost admisi temporar pe teritoriu din motive de ajutor public de necesitate. Respingerea la fontiera nu survine daca strainul solicita azil politic sau daca este necesara adoptarea de masuri de protectie temporara pentru motive umanitare.
SEDEREA
-Permisul de sedere: este documentul care autorizeaza cetatenii straini sa stea in Italia. Pot ramane in Italia strainii intrati in mod regulamentar care au un permis sau o carte de sedere eliberate si in curs de valabilitate in Italia; care sunt in posesul unui permis de sedere sau a unui document echivalent eliberat de autoritatile unui stat din Uniunea Europeana (pentru a putea ramine in Italia pe o perioada mai mare de 90 de zile).
-Cererea si eliberarea: permisul de sedere se solicita chestorului provinciei in care intentioneaza sa locuiasca cetatenii extracomunitari, in termen de 8 zile de la data intrarii, cu exceptia celor ce locuiesc in zonele de frontiera si alte citeva categorii ca: diplomati, functionari ai organismelor internationale si militarii NATO. Oficiile si comisariatele sigurantei publice furnizeaza un formular in care cetateanul strain, prezentand pasaportul propriu si viza de intrare, trebuie sa indice: datele sale anagrafice si pe cele ale fiilor minori care il insotesc (daca este cazul), locul si motivul sejurului. La cerere se anexeaza fotografii format de legitimatie. Chestura pastreaza o copie cu toata documentatia prezentata. O alta copie se elibereaza cetateanului strain ca dovada a cererii depuse si care trebuie sa contina: stampila oficiului unde a fost prezentata cererea, semnatura functionarului desemnat, data prezentarii cererii, ziua in care i se va elibera permisul de sedere. Permisul de sedere va fi eliberat in termen de 20 de zile de la data in care strainul a prezentat cererea daca nu intervine lipsa mijloacelor suficiente de subzistenta, motive de ordine publica sau sanitara sau lipsa disponibilitatii unui spatiu de
locuit. Strainul care solicita permisul de sedere pe lunga durata este supus prelevarii amprentelor digitale. In caz de decret de refuz al permisului de sedere strainul poate prezenta recurs in termen de 60 de zile de la data notificarii masurii Tribunalului Administrativ Regional competent in teritoriul in care se gaseste chestura care a emis acel decret.
-Durata permisului de sedere - nu cel eliberat pe motive de munca - coincide cu cea prevazuta de viza de intrare eliberata de Reprezentantele diplomatice consulare italiene din tarile de apartenenta sau de resedinta stabila a cetatenilor extracomunitari. Pentru sejururi de scurta durata, viza nu poate fi mai mare de trei luni intr-un semestru incepand de la data primei intrari in Spatiul Schengen. Durata permisului de sedere pentru motive de munca este cea prevazuta in contractul de sedere si deci nu poate depasi: in total noua luni, in cazul unuia sau a mai multor contracte de munca sezoniere; un an in cazul unui contract de munca subordonata pe timp determinat; doi ani in cazul unui contract de munca subordonata pe timp indeterminat.
-Reinnoirea: cererea de reinnoire a permisului de sedere trebuie prezentata Chesturii cu cel putin 90 de zile inainte de scadenta in cazul unui contract de munca subordonata pe timp indeterminat; 60 de zile inainte in cazul unui contract de munca subordonata pe timp determinat; 30 de zile in celelate cazuri. Permisul de sedere este reinnoit pentru o durata care nu depaseste pe cea stabilita la prima eliberare. Strainul care solicita reinnoirea permisului de sedere este supus prelevarii amprentelor digitale.
-Convertirea: pentru strainul prezent deja in Italia si in posesul unui permis de sedere legal diferit de cel care permite exercitarea unei activitati lucrative, este prevazuta posibilitatea de a solicita chesturii competente in locul in care intentioneaza sa exercite o munca autonoma, convertirea permisului de sedere.
-Refuzul si revocarea: in cazul decretului de refuz al permisului de tedere strainul poate prezenta recurs la TAR-ul competent in teritoriul in care se gaseste chestura care a emis decretul, in termen de 60 de zile de la data notificarii masurii- permisul de sedere poate fi revocat daca se constata lipsa indeplinirii conditiilor necesare prevazute pentru sederea pe teritoriul italian.
-Carta de sedere: autorizeaza sederea in Italia pe perioada indeterminata. Este eliberata strainilor cu resedinta in Italia de cel putin 6 ani si titulari ai unui permis de sedere care sa fie suseptibil reinnoirii fara solutia continuitatii, trebuind ca strainul sa demonstreze ca poseda venituri suficiente intretinerii proprii. Carta de sedere este supusa vizarii, la cererea persoanei interesate, la expirarea a 10 ani de la eliberare. Titularul cartei de sedere poate intra si iesi fara a avea nevoie de viza, poate desfasura orice tip de activitate legala care sa nu fie rezervata cetatenilor italieni, poate avea acces la serviciile si prestatiile administratiei publice, poate participa la viata publica a locului in care traieste.
-Cine are dreptul? Cetateanul strain care sta in Italia de cel putin 6 ani si are un permis de sedere care poate fi reinoit. Carta de sedere poate fi eliberata: sotului (sotiei), fiilor minori sau parintilor care convietuiesc cu un cetatean italian sau cu un cetatean apartenent Uniunii Europene; sotului (sotiei) si fiilor minori ai strainului care este deja titular al cartii de sedere, dar cu conditia ca acesta sa demostreze ca are venituri suficiente.
-Procedura si documentatia necesara cererii cartei de sedere: strainul va trebui sa foloseasca anumite formulare furnizate de chestura. in cerere strainul va trebui sa indice: datele generale propri, adresa, locurile in care a avut resedinta in ultimii 6 ani in Italia, venitul. Va mai trebui sa anexeze la cerere: 4 fotografii format legitimatie,timbru fiscal de 11.00 euro, copia pasaportului sau a unui document echivalent, copia declaratiei de venituri referitoare anului precedent, certificatul de cazier judiciar si certificatul de procese in curs. Carta de sedere se elibereaza in termen de 90 de zile de la data solicitarii si, la prezentarea cererii chestura competenta in teritoriu, elibereaza o chitanta pe care se indica ziua eliberarii cartei. Impotriva respingerii sau a refuzului cartei de sedere se poate face recurs la TAR in termen de 60 de zile de la data comunicarii.
-Codul fiscal: este un cod alfanumeric cu care Ministerul Finantelor identifica indivizii in scopuri fiscale. Pentru a obtine codul fiscal este necesara prezentarea permisului de sedere valabil si fotocopia pasaportului la Ministerul de Finante (Departamentul Incasari, Oficiul Impozite Directe), completarea unui formular special si prezentarea unui document de identitate. Codul fiscal este necesar la inscrierea la serviciile sanitare nationale, la angajarea in cimpul muncii, initierea unei activitati lucrative autonome, la incheierea unor contracte (inchiriere, vinzare), pentru a deschide un cont curent bancar.
-Permisul de conducere:titularii permisului de conducere sau a unui permis international eliberat de unul dintre statele care nu apartin Uniunii Europene pot conduce in Italia vehicole pentru care este valabil permisul lor de conducere daca nu sunt rezidenti in Italia de mai mult de un an. Daca permisul de conducere nu este conform cu modelele stabilite de conventiile internationale la care a aderat Italia, trebuie sa fie insotite de o traducere oficiala in limba italiana sau de un document echivalent. Dupa un an de resedinta, pentru permisele de conducere eliberate de tarile care nu fac parte din Uniunea Europeana, este posibil sa se solicite convertirea in permis de conducere italian. Pentru permisele de conducere eliberate in statele Uniunii Europene este posibila solicitarea, in alternativa,a convertirii sau a recunoasterii valabilitatii. Convertirea consta in eliberarea unui nou permis de conducere italian corespunzator celui strain. Recunoasterea consta in eliberarea unui cupon ce se aplica pe permisul de conducere strain.Cetatenii Moldovei domiciliati in Italia pot solicita convertirea carnetului de conducere conform circularei Ministerului de transporturi circ. Nr.4586/M340 del 02.11.2004.
-Intrarea pentru motive de munca subordonata chiar si sezoniera sau autonoma se face in cadrul cotelor maxime de intrare stabilite anual de Decretul Fluxului. Acest decret tine cont de reintregirile familiale si de eventualele masuri de protectie temporara dispuse.
3.CETATENIA
-Cum se obtine : cetatenia italiana se poate obtine :
-Automat: prin filiatie; prin nastere pe teritoriul italian; prin recunoasterea paternitatii sau a maternitatii a unuia sau a ambilor parinti naturali; in urma declaratiei judiciare de filiatie atata timp cat subiectul este minor; prin adoptie cand subiectul este minor.
-La cerere: in urmatoarele conditii: este descendent al unui cetatean/a italian/a prin nastere (pana la gradul II); daca s-a nascut pe teritoriul italian (locuieste in mod legal si neintrerupt de la nastere si pana la majorat); prin casatorie cu cetatean/a italian/a; prin naturalizare (10 ani de resedinta legala, venit suficient, lipsa precedentelor penale, renuntarea la cetatenia de origine).
-Renuntarea la cetatenia de origine: achizitionarea cetateniei italiene prin casatorie cu cetatean/a italian/a nu duce la renuntarea cetateniei de origine. Capatarea prin naturalizare duce insa la renuntarea la cetatenia de origine.
-Cetatenia italiana se poate pierde in mod automat, renuntand si se poate recapata in mod automat (dupa un an de la data in care s-a stabilit resedinta in teritoriul italian) sau la cerere.
4.CUM SE IESE
Expulzarile:
Expulzarea administrativa si expulzarea pentru motive de siguranta: prefectul emite unui strain masura de expulzare daca: a intrat fara a trece prin controalele de frontiera, ramine pe teritoriul tarii fara a solicita permisul, are un permis de sedere revocat, anulat sau expirat de mai mult de 60 de zile si nu a solicitat reinnoirea. Cetateanul strain are termen de 15 zile de la data emiterii expulzarii pentru a parasi Italia: trebuie sa respecte tipul calatoriei indicat de Prefect si trebuie sa se prezinte la oficiul politiei de frontiera a locului prin care pleaca. Daca strainul care a primit ordin de expulzare este implicat intr-un proces penal are dreptul la eliberarea unei autorizatii eliberata de Autoritatea Judiciara. Expulzarea se executa cu insotirea la frontiera de catre o forta a politiei daca strainul este considerat periculos, daca a ramas in Italia peste termenul fixat prin masura de expulzare, daca este expulzat prin ordinul Ministrului de Interne. Ministrul de Interne poate dispune expulzarea unui cetatean strain pentru motive de ordine publica sau de siguranta. Decretul de expulzare administrativa si decizia de expulzare pentru motive de ordine publica sau de siguranta sunt inmanate cetateanului strain intr-o limba cunoscuta de el.
Recursul: impotriva decretului de expulzare se poate prezenta recurs la tribunalul competent din teritoriu. Recursul trebuie sa fie prezentat in termen de 60 de zile de la data deciziei de expulzare; tribunalul trebuie sa decida in termen de 20 de zile de la depunerea recursului. Se acorda asistenta juridica gratuita.
Centre de primire temporara: atunci cand este imposibila executarea masurii de repatriere sau daca este nevoie ca strainul sa primeasca ingrijiri sau in ipoteza in care trebuie sa se faca verificari suplimentare asupra identitatii si a nationalitatii, sau in cazul in care trebuie sa se astepte eliberarea unui document de calatorie sau in cazul in care transportatorul aerian sau a unui alt mijloc de transport adecvat este in indisponibilitate temporara , strainul supus masurii de respingere sau de expulzare ramane retinut in Centrul de Primire Temporara (CPT) cel mai apropiat, printr-o decizie a chestorului. Acest act trebuie sa fie transmis in termen de 48 de ore de la adoptarea lui Tribunalului monocratic din locul in care se situeaza acel centru pentru convalidarea care trebuie sa se faca in termen de 48 de ore, exceptie facand cazul in care inceteaza efectele acelei masuri. Convalidarea din partea Tribunalului permite retinerea strainului in centru pentru o perioada de 30 de zile, perioada care poate fi prelungita de aceiasi Autoritate Judiciara pentru alte 30 de zile in cazul in care persista impedimentele in executarea expulzarii sau a respingerii. Cind nu este posibila retinerea strainului intr-un Centru de Primire Temporara fie pentru ca a trecut termenele de retinere fara ca expulzarea sau respingerea sa fie executate, chestorul ordona strainului sa paraseasca tara in termen de 5 zile. Nerespectarea acestei masuri comporta consecinte de tip penal.
Expulzarea c a sanctiune substitutiva detentiei: Judacatorul poate, atunci cind considera posibil, sa decida inlocuirea unei pedepse cu detentia de maxim doi ani si pentru care nu exista conditia de suspendare conditionata, cu aplicarea masurii de expulzare pentru o perioada de minim 5 ani.
Interzicerea expulzarii: nu poate fi expulzat:
strainul care poate fi subiectul unei persecutii pentru motive de rasa, sex, opinii politice, etc., pe langa cazurile in care strainul este in asteptarea recunoasterii statusului de refugiat si de protectie temporana din motive umanitare, in ipoteza in care acesta este minor, cu exceptia dreptului de-a-si urma parintele expulzat; este in posesia cartei de sedere si nu apartine categoriei de persoane periculoase; convietuieste cu rude pana la gradul IV si/sau cu sotul/a de nationalitate italiana; este o femeie gravida sau in urmatoarele sase luni de la nasterea copilului.
Absente temporane de pe teritoriul italian: strainul care iese de pe teritoriul italian pentru a merge intr-o tara din afara Spatiului Schengen trebuie sa se supuna controalelor politiei de frontiera care are obligatia de a pune viza de iesire, cu indicarea datei si a punctului de trecere al frontierei. Cetateanul strain in posesia permisului de sedere sau a cartei de sedere se poate intoarce in Italia doar aratand politiei de frontiera pasaportul (sau alt document echivalent). Strainul titular al unui permis de sedere expirat de mai mult de 60 de zile poate solicita reprezentantei diplomatice sau consulare italiana eliberarea vizei de reintrare prezentand documentul expirat. Strainul care a pierdut sau caruia i s-a furat permisul de sedere poate solicita viza de reintrare prezentind originalul sau copia autentificata a denuntului furtului sau pierderii, denunt facut la autoritatile de politie.
Intoarcerea voluntara asistata: multi migranti dupa o anumita perioada petrecuta in strainatate doresc sa se intoarca in tara lor de origine. Insa altii sunt constrinsi sa o faca fiind in imposibilitatea de a reglementa sederea lor. In Italia exista posibilitatea ca aceste persoane sa se intoarca in mod demn si, atunci cind este posibil, sa contribuie la dezvoltarea sau la reconstructia tarii lor.Organizatia OIM activeaza ca o agentie de cooperare internationala pentru realizarea programelor individuale si colective de intoarcere voluntara.Interventiile merg de la simpla organizare a transferului si a asistentei aeroportuare pana la reintroducerea si reintegrarea socio-economica in tara de origine a celor in cauza.
MASURI SI INSTRUMENTE PENTRU INTEGRARE
Masuri antidiscriminatorii: strainul care considera ca este victima unor comportamente discriminatorii poate face recurs, chiar si personal, la judecatorul civil competent in teritoriul in care are domiciliul propriu. Judecatorul, dupa ce a facut verificarile necesare si dupa ce a audiat partile in cauza, emite o ordonanta prin care stabileste primirea sau respingerea recursului. In termen de 10 zile de la comunicare este admisa reexaminarea deciziilor judecatorului care privesc ambele parti in cauza. Judecatorul poate ordona incetarea comportamentului discriminatoriu si poate condamna vinovatul la despagubirea daunelor, inlaturand astfel efectele discriminarii. Despagubirea poate prevedea acoperirea daunelor nepatrimoniale.
Educatie interculturala: prezenta tot mai numeroasa a imigrantilor in Italia si prezenta minorilor straini in scoli cere o sustinere deosebita in difuzarea cunoasterii diferitelor culturi si a educatiei interculturale in sistemul scolar. Scoala italiana deja experimenteaza noi cai didactice care acorda mai mult spatiu formarii interculturale. Textul Unic da Regiunilor, Provinciilor, Primariilor, inspectoratului scolar, asociatiilor de voluntari, sarcina de a promova: cursuri de alfabetizare pentru strainii adulti, obtinerea titlului de studiu al scolii obligatorii (chiar si prin cursuri integrative realizate in tara de origine), cursuri de limba italiana pentru minorii si adultii straini, cursuri de formare in cadrul acordurilor de colaborare internationala, cursuri de formare si de actualizare pentru docenti, functionari si studenti.
Comitetul pentru minori: are datoria de a supraveghea modul in care traiesc minorii straini admisi temporar pe teritoriul italian si de a coordona activitatile administratiilor interesate; comitetul pentru minori functioneaza in cadrul Ministerului Muncii si a Politicilor Sociale - Directia Generala pentru imigratie. Este compus din reprezentanti ai Ministerului Afacerilor Externe, ai Ministerului de Interne, ai Ministerului de Justitie, ai Presedentiei Consiliului de Ministrii, cat si din reprezentanti ai Asociatiei Nationale a Primariilor din Italia, ai Uniunii Provinciale Italiene si din cateva dintre cele mai mari organizatii care opereaza in problemele familiei. Fiecare minor strain care nu este insotit trebuie sa fie semnalat comitetului pentru minorii straini. Acest comitet poate decide repatrierea sau integrarea minorului in Italia. In asteptarea acestei decizii minorul primeste un permis de sedere pentru minori, care nu ii permite sa munceasca si care nu poate fi convertit in permis de sedere pe motive de munca sau pentru studiu la implinirea varstei majoratului. Instruirea pentru minorii straini si nu numai este obligatorie si gratuit pana la clasa a treia a scolii medii de primul grad. Minorilor straini, chiar si atunci cind se gasesc pe teritoriul italian fara permis de sedere legal li se garanteaza dreptul la instruire in aceleasi conditii cu minorii italieni.
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
