CERTIFICAREA ECOLOGICA A PRODUSELOR INDUSTRIALE CONDITIE
DE COMPETITIVITATE IN UNIUNEA EUROPEANA

Introducere

Statele Uniunii Europene acorda o importanta deosebita problemelor de mediu nu numai prin prisma poluarii asupra aesrului, apei, solului, al inlaturarii daunelor provocate de deseurile existente sau reciclarii acestora ci si prevenirii poluarii viitoare.

Pentru acest fapt, inca din 1992, prin directiva EEC 880/ 1992 s-a instituit Schema (sistemul) de eco-etichetare comunitara in prezent europeana (EU- Eco- label award scheme).

Acest sistem si-a dovedit utilitatea in promovarea in industriile statelor membre a produselor cu caractersitici ecologice (nepoluante, cu cosnsumuri mici de energie si materii prime) fata de cele cu carartersitici non-ecologice (poluante, consumatoare de energie, greu reciclabile).

Prin acest sistem produsele sunt etichetate (eco-etichetate- eco- label) in fucntie de caracteristicile de impact asupra mediului in urma unui proces de certificare efectuat de institutii acreditate si laboratoare autorizate.

Sistemul de certificare ecologica (de eco-etichetare), care este un sistem bazat pe aplicatia voluntara, se bazeaza pe dorinta firmelor de a-si utiliza capacitatea inovativa in promovarea tehnologiilor curate, nepoluante, care prin mecanismul pietei doresc sa-si imbunatateasca imaginea catre consumatori si in acelasi timp sa respecte legile in materie de mediu si de nu, sa beneficieze de avantaje fiscale din reducerea poluarii.

Elemente importante in constituirea sistemelor de certificare ecologica europene si nationale

Conform noilor cerinte ale Uniunii Europene in materie de calitatea produselor, acestea trebuie sa indeplineasca si criterii de impact ecologic.

Calitatea ecologica a produselor este mai intai certificata in tara de origine a producatorului, urmand ca mai apoi sa fie verificata si recertificata in tara in care se efectuaza exportul. Prin urmare este necesara constituirea Sistemelor Nationale de Certificare Ecologica (SNCEco) care sa fie complementar-sinergice celor de la nivel european.

Fiecare produs ce va fi certificat ecologic va fi analizat prin prisma urmatorilor factori:

Domeniile mediului,

Ciclul de viata al produsului,

Pre- productia.

Productia,

Distributia (incluzand ambalajele)

Utilizarea,

Depozitarea deseurilor,

Relevanta deseurilor,

Poluarea solului si degradarea,

Contaminarea aerului,

Zgomot,

Consumul de energie,

Consumul de resurse naturale,

Efectele asupra eco-sistemului.

Pentru analiza de impact in scopul certificarii ecologice se utilizeaza atat indicatorii OPI (mentionati in comunicarea anterioara) cat si indicatorii de stare a mediului (ECI).

Acestia pot fi clasificati in functie de impactul asupra mediului in:

n   indicatori de cuantificare a impactului asupra mediului la nivel global, national, regional (exemplu: grosimea stratului de ozon, temperatura medie globala, marimea populatiei de pesti din oceane etc.)

n   indicatori de cuantificare a impactului asupra mediului la nivel local

cu efecte asupra: aerului, apei, solului, florei, faunei, oamenilor, mostenirii estetice (imagisticii) si patrimoniului cultural.

Tabel 1 Indicatori de stare de mediu ECI pentru managementul ecologic al firmei (adaptat de CS Banacu, dupa ISO 14031/ 1999)

Elemente vizate prin procesul de certificare ecologica

Prin procesul de certificare ecologica se urmareste indeplinirea cerintelor de dezvoltare durabila la nivel de produs. Sunt constituite premisele indepliniriii a 7 elemente 

Principalul obiectiv : dezvoltarea durabila (sustenabila economic-ecologic-tehnologic-social-politic),

Dezvoltarea microeconomica (la nivel de intreprinzator sau intreprindere),

Protectiea mediului,

Protectia consumatorului,

Competitivitatea,

Inovatia tehnico-economica pt. dezvoltarea durabila,

Satisfacerea cererii pietei

Fig. 1 Factorii rezultanti ai certificarii ecologice a produselor

Analiza pe ciclul de viata economic-ecologica a produselor, factor important in procesul de eco-etichetare

Este indubitabil faptul ca, termenul de ciclul de viata al produselor are o semnificatie aparte pentru economisti, ingineri sau ecologisti. Pentru a elimina unele confuzii legate de intelesul cuvantului ciclu de viata, ne propunem sa aducem cateva clarificari conceptuale dupa cum urmeaza:

Pentru economisti, ciclul de viata al unui produs, semnifica etapele lansarea, dezvoltarea (cresterea), maturitatea si declinul din punct de vedere economic, mai precis, momentele legate de cererea sa pe piata. Ciclul de viata prezinta importanta in acest context, pentru determinarea momentelor optime de aparitie, mentinere in fabricatie sau renuntare la fabricarea a unui produs.

Pentru ingineri, ciclul de viata al unui produs semnifica succesiunea etapelor proiectarea produsului, exploatarea resurselor, fabricarea produsului, transportul si desfacerea produsului, utilizarea produsului, inglobarea    in mediu. Pentru ecologisti, ciclul de viata al produsului semnifica etapele din viata produsului care pot avea un impact asupra mediului ambiant natural. Astfel, ecologistii disting etapele de exploatare a resurselor, fabricarea produsului, transportul si desfacerea produsului, utilizarea produsului, demontarea / desasamblarea, reciclarea- recuperarea- reutilizarea, inglobarea in mediu.

Fig.2    Analiza ciclului de viata al produselor

Intelegerea corecta a conceptului de ciclu de viata al produselor care sa inglobeze atat abordarea economica clasica cat si cea economic ecologica are o importanta deosebita in constituirea sistemelor nationale de certificare ecologica a produselor , fapt recunoscut si de directivele europene in materie de calitate a produselor.

Astfel, prin Directiva 880-1992 s- arecunoscut necesitatea constitituirii unor sisteme de certificare ecologica (eco-label) pe baza analaizei pe ciclul de viata (LCA- Life Czcle Assessment) economic-ecologic al produselor.

Concluzii

In scopul adaptarii calitatii produselor romanesti la cerintele UE si ale statelor dezvoltate este important stabilirea unui sistem de certificare ecologica pe baza analizei (de impact) pe ciclul de viata.

Fiecare produs ce va fi certificat ecologic va fi analizat prin prisma urmatorilor factori: domeniile mediului, ciclul de viata al produsului, pre- productia. productia, distributia (incluzand ambalajele) utilizarea, depozitarea deseurilor,relevanta deseurilor, poluarea solului si degradarea, contaminarea aerului, zgomot, consumul de energie,

consumul de resurse naturale, efectele asupra eco-sistemului.

Bibliografie

C.S. Banacu Metodologia studilor de fezabilitate in ramura constructiilor, teza de doctorat, 1997 ASE Bucuresti

C.S.Banacu Sinergetica sistemelor tehnico-economice de eco-management si capital intelectual, Ed. ASE 2004 Bucuresti,

C.S. Banacu, Investments and Risks for Sustainable Development, Ed. ASE 2004

Bran, Florina, Ioan, Ildiko, Marin, D., Mosckesch, Carmen (1999), Mic lexicon de protectia mediului, Ed. Economica, Bucuresti

Rojanschi, V., Bran, Florina (2002), Politici si strategii de mediu, Ed. Economica, Bucuresti

Directivele UE in materie de eco-etichetare si analiza pe ciclul de viata