INVESTIGATII ASUPRA MODULUI DE VIATA A COPIILOR INSTITUTIONALIZATI

INVESTIGATII ASUPRA MODULUI DE VIATA A COPIILOR INSTITUTIONALIZATI

Cercetarea este un studiu cantitativ, dar si calitativ asupra efectelor pe care institutionalizarea le are asupra copiilor .

In capitolul anterior am descris si definit problemele de dezvoltare aparute la copii care se afla in plasament institutional.

Modul in care institutionalizarea isi pune amprenta asupra dezvoltarii bio-psiho-sociale a copilului depinde foarte mult de varsta la care copiulul a fost institutionalizat. S-a constatat ca, cu cat varsta la institutionalizare este mai mica, posibilitatile de recuperare ale copilului sunt mult mai mari, iar daca varsta copilului la institutionalizare este mai mare, posibilitatile de recuperare ale copilului sunt minime.

1 SCOPUL CERCETARII

Ne propunem in aceasta parte a lucrarii sa realizam un studiu cantitativ-comparativ si calitativ care are ca scop principal, verificarea modului in care institutionalizarea influenteaza atitudinile si comportamentul unor copii.

Copiii inclusi in acest studiu au varsta cuprinsa intre 8 si 18 ani si sunt elevi atat a scoliilor de masa cat si a celei speciale.

Studiul se bazeaza pe premisa ca, copiii institutionalizati prezinta intr-o proportie mai mare anumite tulburari si trasaturi de caracter mai putin consolidate fata de copiii care locuiesc in familile naturale.

2 OBIECTIVELE CERCETARII

a) Relevarea gravitatii efectelor care survin in urma unui plasament institutional indelungat.

b) Compararea particularitatilor lotului copiilor institutionalizati cu cele ale lotului format din copiii care locuiesc impreuna cu familia biologica.

3 IPOTEZELE CERCETARII

1) Satisfactia copiilor institutionalizati cu privire la mediul in care traiesc, grupul de prieteni si familie este mai scazuta decat cea a copiilor care locuiesc cu parintii biologici.

Copiii din familiile naturale au modalitati de rezolvare a conflictelor mai asertive decat copiii din centrele de plasament.

Copiii din centrul de plasament au o stima de sine mai scazuta decat copiii care locuiesc cu familiile biologice.

4 POPULATIA SI LOTURILE CERCETARII

POPULATIA CERCETARII

Populatia cercetarii este reprezentata de copiii din orasul Alba-Iulia.

LOTURILE CERCETARII

Primul lot al cercetarii este format dintr-un gup de 12 de copii, 5 baieti si 7 fete care sunt luati in evidenta Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului ALBA, ca si cazuri de copii aflati in dificultate.

Copiii sunt elevi si se afla intr-un centru de plasament.

Al doilea lot este format din 12 de copii, 7 fete si 5 baieti, care locuiesc impreuna cu familia naturala.

Ei sunt elevi si frecventeaza cursurile scolii de masa.

5 METODE SI INSTRUMENTE DE CERCETARE

Au fost utilizate mai intai:

Ø      studiul documentelor de specialitate (cu ajutorul informatiilor dobandite am realizat fundamentarea teoretica a lucrarii, in care am insistat asupra cunoasterii fenomenului institutionalizarii; am acordat o atentie deosebita literaturii de specialitate care scotea in evidenta consecintele pe care conditia de "copil institutionalizat" o are asupra dezvoltarii acestuia);

Ø      convorbirea. Instrument de investigatie specific anchetei sociale, convorbirea a sustinut prezenta cercetare prin intermediul informatiilor pe care le-am obtinut despre copiii inclusi in esantion. Din convorbirile dirijate, purtate cu ei am aflat numele subiectilor, varsta acestora, date privind situatia lor familiala etc.

a) METODE DE CERCETARE

● ancheta sociala;

● analiza de continut a documentelor;

● interviul semistructurat;

● observatia calitativa.

b) INSTRUMENTE DE CERCETARE

● chestionarul (vezi anexa 1)

● ghidul de interviul (vezi anexa2)

c) DESCRIEREA METODELOR DE CERCETARE

Metodele de cercetare utilizate au fost:

1. ancheta sociala. Ancheta pe baza de chestionar a fost una dintre metodele cantitative utilizate in cadrul acestei cercetari, fiind o metoda activa de cercetare in schimbarea sociala.

Intrebarile chestionarului au fost grupate in urmatorii itemi care se refera la:

● satisfactia oferita de centrul de plasament/cartier;

● cultura de grup a centrului/cartierului;

● satisfactia oferita de grup;

● siguranta centrului de plasament/cartierului in care locuiesti;

● suportul pofesorilor;

● integrarea in grupul de prieteni;

● satisfactia in cadrul familiei;

● suportul emotional oferit de parinti;

● stima de sine;

● notele obtinute;

● modalitati de rezolvare a conflictelor;

● gradul de incredere referitor la anumite persoane, organizatii;

● experientele prin care a trecut atat cele referitoare la centrul de plasament/cartier dar si cele referotoare la scoala;

● motivul si decizia institutionalizarii;

● datele de identificare.

2. analiza de continut a documentelor. Am utilizat in cadrul acestei cercetari metoda analizei de continut a documentelor. Documentele studiate au fost dosarele copiilor aflati in plasament institutional. Folosirea acestei metode mi-a permis sa obtin date referitoare la subiectii investigati.

3. interviul individual semistructurat. O alta metoda pe care am utilizat-o in cercetare a fost interviul individual semistructurat.Aceasta metoda se afla la granita dintre metodele cantitative si cele calitative. Am utilizat ca instrument ghidul de interviu (Vezi anexa 3). Am realizat interviuri cu cei sase copii care vor participa si la grup.

observatia calitativa. O alta metoda utilizata a fost observatia calitativa. Aceasta metoda presupune "studierea din interior a unei comunitati, prin participarea pe o perioada mai indelungata de timp la activitatile ei, fara a avea o schema prestabilita de categorii sau ipoteze specifice". (Ilut, 1997).

d) ETAPELE CERCETARII

Etapa I. Desfasurata in lunile noiembrie 2006 - ianuarie 2007, prima etapa a fost dedicata studiului bibliografic al materialelor de specialitate.

Etapa II. S-a desfasurat in lunile ianuarie 2007 - februarie 2007 si a fost destinata cercetarii propriu-zise a copiilor cuprinsi in esantion si alcatuirii programului de lucru.

6 ACTIVITATILE CERCETARII

Fundamentarea teoretica si metodologica privind efectele pe care institutionalizarea le are asupra copilului

Studierea dosarelor copiilor aflati in plasament institutional

Alegerea loturilor cercetarii

Construirea instrumentelor de cercetare (chestionar, ghid de interviu);

Realizarea interviurilor individuale

Realizarea bazelor de date

Procesarea bazelor de date si analiza rezultatelor obtinute

7 PRELUCRAREA SI INTERPRETAREA DATELOR

Dupa cum am mentionat mai sus, am luat in studiu doua loturi formate din cate 12 de copii cu varste cuprinse intre 8-18 ani, din care un lot este reprezentat de catre copiii institutionalizati, iar celalalt de catre copiii care locuiesc in familiile biologice.

Prin acest studiu am urmarit efectele pe care institutionalizarea le are asupra copilului in functie de durata institutionalizarii si compararea unora dintre aceste efecte cum ar fi: stima de sine, rezolvarea conflictelor, satisfactia oferita de familie, grup de prieteni, centrul respectiv cartierul in care locuiesc, asupra copiilor institutionalizati versus copii neinstitutionalizati.

Unul dintre cele mai importane efecte ale institutionalizarii asupra copilului este scaderea stimei de sine, scadere cu atat mai marcata cu cat durata institutionalizarii este mai mare. Stima de sine scazuta poate fi evidenta si in ceea ce priveste gradul de implicare a unui copil institutionalizat in activitatile sale scolare si gradul de esec.

De cele mai multe ori, la copilul din centrul de plasament, dotat intelectual, esecul reflecta:

forma de exprimare a unor conflicte inconstiente (cautarea identitatii de sine, preocupari legate de familia de origine, nevoia de siguranta etc.);

relationarea inadecvata cu ceilalti (adulti, copii). Fiind etichetat si marginalizat, se ajunge la dezvoltarea unui sentiment de inferioritate.

o reactie negativa fata de normalitatea, uneori prea rigida, a mediului scolar care se suprapune mediului deja prea rigid din institutie. Copilul interpreteaza inceputul scolarizarii ca pe o limitare a libertatii personale, deja mult limitata in institutie (www.copii.ro)

In urmatoarele grafice voi prezenta gradul impactului duratei institutionalizarii asupra stimei de sine si compararea acestuia la copiii institutionalizati / neinstitutionalizati.

Numarul de copii

Grafic nr. 1. Evaluarea stimei de sine la copiii institutionalizati

Dupa cum se observa din graficul nr 1, de mai sus, la intrebarile : "ma simt ca un ratat, nu am de ce sa fiu mandru de mine, uneori cred ca nu sunt bun de nimic", majoritatea copiilor institutionalizati au raspuns mult/putin iar la intrebarile: "sunt sigur pe mine in ceea ce fac, sunt multumit de mine, sunt capabil sa fac lucrurile la fel de bine ca ceilalti oameni", copiii au raspuns similar, majoritatea cu mult/putin. Acest grafic fiind greu interpretabil, am apelat la o alta modalitate de reprezentare a stimei de sine prin insumarea punctajelor obtinute la intrebarile respective.

Numar de copii

Graficul 2. Evaluarea stimei de sine la copii neinstitutionalizati.

In ceea ce priveste evaluarea stimei de sine la copii neinstitutionalizati, in graficul nr.2 se observa ca aproape nici un copil nu a raspuns cu "mult" la intrebarile: "adeseori ma simt ca un ratat, simt ca nu am de ce sa fiu mandru de mine, uneori cred ca nu sunt bun de nimic", in timp ce la intrebarile : "sunt sigur pe mine in ceea ce fac, sunt multumit de mine, sunt capabil sa fac lucrurile la fel bine ca majoritatea oamenilor", cei mai multi au raspuns afirmativ.

Este necesar sa creasca numarul contactelor sociale, frecventa iesirilor in comunitate, a vizitelor in familii, implicand cat mai mult comunitatea in procesul de socializare si ameliorand astfel atitudinea acesteia fata de copilul institutionalizat. Este clar ca, intr-un fel, un copil institutionalizat necesita mai multa motivatie si sprijin decat unul provenit din familie.

Majoritatea centrelor de plasament nu au dezvoltat un proces educativ-terapeutic care sa atenueze, sau sa elimine, cauzele generatoare ale frustrarii si sa compenseze tensiunile dezorganizatoare ale echilibrului psihic al copilului.

Avand in vedere ca graficele anterioare nu au fost suficient de relevante, am incercat o evaluare a gradului stimei de sine acordand un anumit punctaj raspunsurilor obtinute la intrebarile puse.

Graficul nr. 3 releva o scadere importanta a stimei de sine a copiilor institutionalizati (57%), fapt precizat si in literatura de specialitate. Diverse studii au dus la concluzia ca, datorita privarii de mediul familial bazat pe dragoste, protectie, intelegere, respect, copiii rezidenti din centrele de plasament au un nivel scazut al stimei de sine, pentru ca nu au legaturi stabile, permanente, de atasament cu adultii, sunt stigmatizati, etichetati in mediul scolar si social.

Comparativ cu profilul copilului institutionalizat, copilul din mediul familial functional se caracterizeaza, in general, prin: capacitate crescuta de exteriorizare si manifestare a emotiilor, capacitate de autocontrol, relationare mai buna cu mediul social, precum si un nivel mai ridicat al stimei de sine.

Comparativ cu copiii institutionalizati, copiii ce traiesc in familiile biologice au un nivel al stimei de sine mult mai ridicat 88%, dupa cum se observa si in graficul nr.4, fapt datorat unui climat de afectiune si atasament, respect si intelegere asigutat de familie.

Ca urmare, putem lesne observa ca minorii din mediul rezidential au stima de sine mai redusa comparativ cu cei neinstitutionalizati si, ca atare, trebuie atrasi intr-un program de self-management, deoarece ajunsi la varsta adolescentei, subiectii vor simti o nevoie impetuoasa de autocunoastere, informare, autoconducere, autoformare.

Asadar, pentru copiii institutionalizati solutiile pentru cresterea stimei de sine si reducerea efectelor sindromului de institutionalizare (hospitalismul) sunt: reintegrarea in familia naturala sau largita (unde este posibil), precum si dezvoltarea tuturor alternativelor de protectie de tip familial. Pentru cei care raman in centrele de plasament trebuie pus accent deosebit pentru:

      mentinerea legaturilor afective cu familia, prin activitati de consiliere a parintilor, vizite in vacante in scopul asigurarii unui echilibru emotional, precum si a unui sistem de protectie

      consilierea personalului centrelor de plasament pentru adecvarea metodelor de educatie la personalitatea copilului

      formarea initiala si continua a specialistilor in psihoterapia copilului institutionalizat.

Dupa cum arata graficul de mai jos (graficul nr. 5), durata institutionalizarii influenteaza nivelul stimei de sine, in sensul scaderii nivelului acesteia direct proportional cu cresterea duratei institutionalizarii. In studiul efectuat s-a obtinut un nivel al stimei de sine de 56% la copii cu o durata a institutionalizarii de 7-8 ani, 66% pentru cei cu o durata de 5-6 ani si 68% pentru cei institutionalizati intre 2-4 ani.

Stima de sinne %

Grafic nr. 5. Gradul stimei de sine al copiilor institutionalizati,

in functie de durata institutionalizarii

Problemele pe care le intampina copiii aflati in institutiile de plasament nu sunt foarte cunoscute dar este foarte cunocut faptul ca asa-numitul fenomen "hospitalism" influenteaza stima de sine. Mai sus s-a putut observa clar ca, daca durata sederii in institutii este foarte mare, minorul are un grad scazut al stimei de sine. Acest lucru este influentat si de cei din jur, indiferent ca vorbim de profesionisti sau oameni din afara. De obicei, oamenii ii vad pe minorii institutionalizati ca pe niste copii orfani de care le este mila. Insa copiii institutionalizati intampina si multe alte probleme, majoritatea aparute, logic, din cauza despartirii de familie.

Tanarul care traieste experienta institutionalizarii sufera o serie de transformari progresive ale personalitatii, modificandu-si, simultan, sentimentul propriei identitati si modul de a-i percepe pe ceilalti. Parerea generala este ca viata intr-o institutie de plasament este nefavorabila dezvoltarii copilului, insa institutiile sunt diferite si exista cazuri destul de multe de copii care au reusit sa se dezvolte intr-un grad de normalitate acceptabil si au invins conditiile nefavorabile (Bratianu, I, Rosca, C, 2005, www.savethechildren.net-romania)

Alti parametri urmariti in lucrarea de fata sunt gradul satisfactiei oferit de mediul in care traiesc, de grupul de prieteni, de familie al copiilor institutionalizati comparativ cu cel al copiilor ce traiesc in familiile naturale si modul in care durata institutionalizarii influenteaza nivelul satisfactiei.

Grafic nr. 6. Satisfactia copiilor institutionalizati, oferita de centrul de plasament

Graficul de mai sus (nr.6) ne arata un nivel relativ ridicat al satisfactiei copiilor institutionalizati oferit de centrul de plasament si anume de 74%, ceea ce inseamna ca majoritatea sunt destul de multumiti de conditiile din centru. Aici este vorba si de faptul ca acesti copii ppe care i-am studiat au caracteristici asemanatoare si varste apropiate si, ca atare, relationeaza bine intre ei si isi desfasoara cu placere activitatile de grup si cele artistice (din discutia cu cativa copii).   

Un alt motiv al satisfactiei destul de mare a copiilor institutionalizati studiati, este ca se cunosc demult si isi imprt inclusiv sarcinile de lucru, nu numai jucariile si placerea de a se juca impreuna etc. Se stie ca, de obicei, cele mai multe probleme care apar la copiii din centrele de plasament sunt lipsa de adaptabilitate, de autocontrol, apatia, indiferenta.

In grupul studiat am intalnit aceste aspecte intr-o masura mai mica. De asemenea, adaptabilitatea lor sociala poate fi mai redusa, din cauza mediului inchis in care traiesc si exista o anumita rigiditate in relatiile sociale, absenta sentimentului social. Dar copiii studiati manifesta o sociabilitate mai ridicata si nu sunt chiar asa de rigizi in comunicare, poate si pentru ca ei au fost extrem de des indrumati, in functie de abilitati, la concursuri si excursii etc.

Se intalnesc, in general, frecvent la astfel de copii si comportamente antisociale si delincvente. Numarul mare de copii din centrele de plasament ii afecteaza, pentru ca limiteaza posibilitatile copilului de a se relaxa si de a se angaja in activitati independente. In cele mai multe cazuri, ei simt ca li se invadeaza intimitatea, iar copilul are o perceptie diferita asupra modului in care este privit de catre ceilalti (www.parinti.com, Bratianu, Rosca, 2005).

Grafic nr. 7. Satisfactia copiilor neinstitutionalizati,

oferita de cartierul in care locuiesc

Comparand cele doua grafice de mai sus (nr.6 si nr.7), se observa ca nivelul satisfactiei copiilor neinstitutionalizati oferita de cartierul in care locuiesc este mai mare cu aproximativ 8% (81%), fata de nivelul de satisfactie al copiilor institutionalizati oferit de centrul unde locuiesc, diferenta nu foarte semnificativa.

Ceea ce poate releva o adaptare buna a copiilor institutionalizati la mediul rezidential pe de o parte, iar pe de alta parte poate fi relevatoare a unor conditii optime oferite de centrul de plasament.

Satisfactia oferita de centru %

Graficul 8. Gradul de satisfactie oferit de centrul de plasament,

copiilor institutionalizati, in functie de durata institutionalizarii

Din graficul nr. 8 se observa ca gradul satisfactiei oferit de centrul de plasament,copiilor institutionalizati creste direct proportional cu cresterea duratei institutionalizarii si anume: la cei cu o durata a institutionalizarii de 7-8 ani gradul satisfactiei este de 84,28%, la cei cu o durata de 5-6 ani este de 80%, iar la cei institutionalizati intre 2-4 ani satisfactia este de 70%.

Grafic nr. 9. Satisfactia copiilor institutionalizati, oferita de grup

Prin compararea graficelor 9 si 10 se observa ca satisfactia oferita de grupul de prieteni al copiilor institutionalizati (73,33%) este mai scazuta decat cea a copiilor neinstitutionalizati (86%). Acest fapt poate fi datorat unui grad de socializare mai scazut al copiilor institutionalizati

Grafic nr. 10. Satisfactia copiilor neinstitutionalizati, oferita de grup

Cu alte cuvinte, comparativ cu profilul copilului institutionalizat, copilul din mediul familial se caracterizeaza prin capacitate crescuta de exteriorizare si manifestare a emotiilor, capacitate de autocontrol si deci, relationare mai buna cu mediul social.

Putem face aici si legatura cu stima de sine. Datorita privarii de mediul familial bazat pe dragoste, protectie, intelegere, respect, rezidentii din centrele de plasament au un nivel scazut al stimei de sine, nu au legaturi de atasament profunde si stabile cu adultii, sunt stigmatizati, etichetati in mediul scolar si social. Ca atare, au un grad de socializare mai scazut.

Satisfactia oferita de grup la %

Grafic nr. 11. Gradul de satisfactie al copiilor institutionalizati, oferit de grupul de prieteni din centru, in functie de durata institutionalizarii

Graficul nr.11 de mai sus arata la copiii cu o durata a institutionalizarii de 7-8 ani un grad de satisfactie oferit de grupul de prietenii din centru de 88%, la cei cu o durata de 5-6 ani un grad de satisfactie de 64% iar la cei institutionalizati intre 2-4 ani de 88%, fara a putea explica rezultatele obtinute. Putem presupune, pe baza literaturii de specialitate, ca este vorba si de sentimentul de dependenta pe care il creeaza institutionalizarea de lunga durata,

precum si de o insuficienta cunoastere a aptitudinilor, o autoevaluare gresita, de cele mai multe ori cu tendinte de subapreciere, care sunt premisele favorabile care duc chiar si la o viitoare integrare socio-profesionala greoaie a tinerilor ce provin din centrele de plasament, sau uneori la esec social si familial.

Satisfactia copiilor institutionalizati oferita de familie este destul de scazuta (70%) cum releva graficul de mai jos (grafic.nr.12), acest lucru datorandu-se probabil timpului scurt petrecut in familie, doar cu ocazia vacantelor si legaturilor extrem de rare cu parintii ori familia extinsa (unde acestia exista).

Grafic nr. 12. Satisfactia copiilor institutionalizati, oferita de familie

Sunt convinsa ca tot ce se intampla in copilarie si adolescenta are o legatura necesara cu dezvoltarea umana ulterioara.

Intarzierea psiho-intelectuala si comportamentala a copiilor institutionalizati, precum si satisfactia lor scazuta in privinta familiei, s-ar putea explica prin monotonia regimului de viata, lipsa exercitiului, absenta individualismului in ingrijire si educatie, insuficienta dezvoltare a contactului afectiv si social, lipsa de caldura din partea personalului de ingrijire, lipsa contactului intre copii care se joaca unii langa altii, 'nu unii cu altii'.

In esenta, cum spunea si o reclama TV, « casa de copii nu e acasa », iar cand legaturile cu familia naturala, acolo unde este posibil, sunt rare sau nu exista, deprivarea afectiva conduce la un comportament interiorizat ori depresiv, cu abandonarea sperantei de a castiga afectiunea sau simpatia cuiva.

La toate acestea se adauga un tablou complex si nuantat de tulburari ale echilibrului emotional: fuga si anxietatea, cu efecte adiacente ca lipsa puterii de concentrare si slabe performante personale.

Grafic nr. 13. Satisfactia copiilor neinstitutionalizati, oferita de familie

Compararea celor doua grafice de mai sus (nr.12 si nr.13) arata o diferenta semnificativa (24%) intre gradul satisfactiei copiilor neinstitutionalizati (94%) si cel al copiilor institutionalizati (70%), oferit de familie.

Grafic nr. 1 Gradul de satisfactie oferit de familie

copiilor institutionalizati, in functie de durata institutionalizarii

Graficul nr.14 de mai sus releva scaderea gradului de satisfactie oferit de familie copiilor institutionalizati direct proportional cu cresterea duratei institutionalizarii. La categoria copiilor cu o durata a institutionalizarii 7-8 ani am obtinut un nivel al satisfactiei de 65%, la categoria 5-6 ani nivelul satisfactiei creste la 76%, crescand pana la 80% la cei cu o durata de 2-4 ani.Acest lucru se poate datora faptului ca, copiii din ultima categorie si-au petrecut mai mult timp in familie pana la momentul institutionalizarii comparativ cu ceilalti.

Copiii din familiile naturale au modalitati de rezolvare a conflictelor mai asertive decat copiii din centrele de plasament. In cercetare am urmarit si acest aspect, modalitatea de rezolvare a conflictelor la copiii institutionalizati comparativ cu copiii neinstitutionalizati. Din literatura de specialitate aflam ca, de cele mai multe ori, consecintele institutionalizarii in planul dezvoltarii cognitive a copilului se manifesta cel mai adesea prin retard mintal, exprimat printr-o capacitate intelectuala sub valorile medii si disfunctii in doua sau mai multe dintre urmatoarele arii de adaptare: comunicare, autoingrijire, autoservire, deprinderi sociale, de securitate a propriei persoane, dobandire a autonomiei, deprinderi profesionale si de timp liber.

sDeprinderile personale fiind si ele afectate, deducem ca minorii institutionalizati isi rezolva conflictele prin atitudini rebele, revendicative, certuri cu ceilalti copii sau accese de furie, deoarecenu au cunoscut modalitati asertive (deci au grad de maturitate sociala si interrelationala mai scazuta). Unii autori vorbesc chiar de un sindrom specific copilului din institutie si anume, "tulburare comportamentala psihopatica". Saracia repertoriului afectiv poate merge pana la accese de furie, pasivitate, apatie extrema, stridenta comportamentala, nervozitate colectiva marcata de crize de afect, agresivitate si autoagresivitate, atitudini revendicative, posesivitate, regresie comportamentala.

Numar de copii

Grafic nr. 15. Modalitatile de rezolvare a conflictului la copiii institutionalizati

Comparand cele doua grafice de nr.15 si nr.16 observam ca la intrebarea referitoare la modalitatea de rezolvare pasnica a conflictelor un numar semnificativ de copii atat institutionalizati (15) cat si neinstitutionalizati (18) au raspuns cu da, in timp ce la intrebarile referitoare la modalitati de rezolvare mai putin amiabile cum ar fi: injurii, amenintari, apelare la forta fizica aproape nici unul dintre copiii neinstitutionalizati nu au raspuns afirmativ, pe cand, din categoria copiilor institutionalizati un numar semnificativ mai mare au raspuns cu da.

Numar de copii

Grafic nr.16. Modalitatile de rezolvare a conflictului la copiii neinstitutionalizati

Pentru a evidentia intr-un mod mai relevant modalitatea de rezolvare pasnica a conflictelor:

Grafic nr. 17. Copii institutionalizati care cauta rezolvarea pasnica a conflictului

Se observa ca 50% dintre copiii institutionalizati incearca sa rezolve amiabil conflictele, fara a exista o diferenta foarte mare fata de copiii neinstitutionalizati care rezolva pasnic conflictele (60% ) (graficele nr. 17 si nr. 18).

Grafic nr. 18. Copii neinstitutionalizati care cauta rezolvarea pasnica a conflictului

Intreaga evolutie fizica si psihica a copilului intr-o institutie este profund dependenta de distorsiunile introduse de aceasta conditie fundamentala a vietii sale, aceea de a fi privat de afectivitatea adultului, de a fi complet lipsit de posibilitatea de a-si implini trebuintele de baza ale vietii sale psihosociale, trebuintele de dependenta si afiliatie.

STUDIU DE CAZ

Studiul de caz este una dintre cele mai profunde metode de investigatie.

Studiul de caz este una dintre metodele aplicate in aceasta cercetare, fiind si un tip de cercetare axata pe identificarea particularitatilor unei singure unitati, in acest caz, cate o persoana, in functie de resursele puse la dispozitie.

Studiul de caz prezent a fost folosit ca metoda de investigatie sociala relevanta, cu ajutorul caruia s-a incercat analiza in profunzime a unor diferente intre un copil institutionalizat si unul provenit din familie (a efectelor institutionalizarii, totodata), ajungandu-se in final, la o mai buna intelegere a cauzelor diferentelor si eventualelor nereusite in ceea ce priveste minorii institutionalizati.

Studiul de caz, in general, insa, isi are limitele sale. Nu putem afla intotdeauna pana la ce nivel pot fi generalizate concluziile la care ajungem. De asemenea, nu e posibila comparatia, desi adesea se folosesc si studiile comparate, uneori se analizeaza acelasi caz pe o perioada indelungata de timp, realizandu-se o comparatie interna si putand ajunge la modelarea legaturilor cauzale ale diferentelor observate.

Studiul de caz, ca analiza in profunzime, ofera noi sensuri si interpretari. S-a aratat ca, de mai multe ori, un studiu de caz prezinta certe avantaje fata de metodele statistice, precum usurinta realizarii, costul scazut si rapiditatea investigatiei precum si o mai mare finete a observatiei

Sistemul client: copilul institutionalizat.

MOTIVATIE

Studiul de caz prezent s-a derulat pentru a intelege efectele institutionalizarii mai concret si pentru a observa comportamentul unui minor provenit din institutii. Acest studiu a fost centrat pe aspecte personaleale minorului institutionalizat, care se confrunta mai mult cu dificultatile ce decurg din conditia sa, decat un minor venit din familie.

OBIECTIVE:

      observarea minorului in mediul sau, in care a crescut

      identicarea unor efecte care pot duce la progres sau regres in viata sa familiala, societala, profesionala viitoare etc

      observarea receptivitatii in sprijinirea pentru rezolvarea problemelor si pentru schimbare pozitiva

DETECTARE DE EXPERIENTE stimulatoare ale imaginii de sine:

Ø      imagine de sine echilibrata vs imagine de sine neechilibrata

- este incurajat/laudat vs nu este incurajat/laudat

- este ascultat si i se vorbeste cu respect vs nu este ascultat (nu are cine)

- este sprijinit in optimizarea si obtinerea performantelor vs nu este sprijinit in optimizarea si obtinerea performantelor

- este indrumat si consiliat vs nu este indrumat si consiliat

- are pe cine sa se bazeze vs nu are pe cine sa se bazeze

Ø      cauze ale unei imagini de sine pozitiva vs negativa:

- nu este ridiculizat vs este ridiculizat

- nu este discriminat vs este discriminat clar in societate, la scoala etc

- i se respecta istoria personala vs nu i se respecta istoria personala

- este ajutat la scoala si in restul vs nu este ajutat

PROBLEMA vazuta de studentul practicant:

Ca observator indirect (la activitati) si direct (prin discutiile purtate cu toti cei implicati in cadrul acestei cercetari) consider ca, in general, institutionalizarea lasa o serie de efecte asupra minorului si, mai ales, devine un stigmat de care cu greu se scapa. Printre altele, mentionez abuzul sexual (practicat in institutii de unii copii sdupra altoranmai mici care la randul lor, pot dezvolta tendinte adictive homosexuale si personalitate devianta).

DATE DE IDENTIFICARE

Nume: D. L.

Varsta:16 ani

Sex: feminin

Religie: ortodoxa

Nationalitatea: romana

DATE REFERITOARE LA SITUATIA FAMILIEI

L. s-a nascut in 21. 10. 1989 in localitatea A.I., avandu-i ca parinti pe E si C. care au acum domiciliul in judetul Alba.

L. este cel de-al treilea copil al familiei. E. este casnica, nu a urmat nici o scoala in timp ce P. a urmat 12 clase si este sofer. Ambii parinti consuma mai mult decat ocazional, bauturi alcoolice.

Familia din care provine L. este considerata ca fiind o familie defavorizata avand in vedere situatia ei materiala, dar si dezorganizata tocmai din cauza faptului ca tatal a parasit familia. Relatia cu familia extinsa este buna.

Familia locuieste intr-un imobil proprietate personala compusa din 2 camere si o bucatarie. Acestea sunt dotate cu strictul necesar si sunt intretinute asemeni unei guspodarii de tara. Casa este construita din caramida, tencuita in exterior si acoperita cu tigla. Locuinta este racordata la reteaua de electricitate, iar incalzirea se face cu lemne desi in localiate exista gaz metan. Alimentarea cu apa se face de la fantana din curte. Mama a avut un apartament in Alba Iulia dar la vandut si s-a mutat la Sibot pentru a-l ingriji pe d-nul V. G. Dupa ce l-a ingrijit o perioada de timp acesta i-a facut un contract pe casa. Dupa decesul d-nului V. mama L. este noua proprietara a imobilului si a unui ha de teren agricol.

CARACTERISTICI ALE COPILULUI

Minora in cauza a fost ocrotita in Centrul de Plasament Stremt, pentru o perioada scurta de timp. Comisia pentru Protectia Copilului Alba a hotarat ca aceasta impreuna cu fratele ei sa fie transferati la Centru de Plasament Ocana Mures, deoarece a fost diagnosticata cu deficienta mintala usoara. In anul 1999 L. si fratele ei au revenit la Stremt pentru o perioada scurta de timp, apoi li s-au instituit plasament in regim de urgenta la Centru de Plasament Cugir, conform disp. Nr. 235/ 1999, datorita abuzului fizic din partea fam. In prezent se afla in plasament in Asezamantul Social "Sf. Vasile cel Mare" Alba Iulia, Conform Hot. Nr. 917/110.2003.

L. a absolvit Scoala Generala nr. 6 Alba Iulia cu rezultate medii la invatatura. Nu a promovat examenul de capacitate, fiind repartizata la Grupul Scolar Alexandru Domsa, sectia prelucrarea lemnului, clasa a- IX-a din Alba Iulia. Are o capacitate de a memora si procesa informatiile primite mai scazuta.

L. este nesigura pe ea, prezinta reactii de demisie in fata eforturilor si are o atitudine pasiva, chiar de nepasare fata de scoala. Personalitatea este in curs de structurare cu tendinta la introversie, manifesta un comportament supus, pasiv, tolerant.. Pe fondul acestui aparent echilibru devine frecvent impulsiva, refuza sa asculte, se revolta. Relationarea cu ceilalti este echilibrata, doreste sa placa, are nevoie de atentie.

Dorinta minorei este de a ramane in continuare in cadrul Asezamantului Social "Sf. Vasile cel Mare" pana la terminarea scolii.

PREZENTAREA PROBLEMELOR

a)      Prezentarea problemelor din perspectiva studentului practician

L. prezinta numeroase tulburari cognitive, comportamentale si afectiv-relationale datorate experientelor traumatizante de viata.

Aceste tulburari sunt:

comportament agresiv fata de colegi (relaationare inadecvata)

incapacitatea de a se concentra la ore

stima de sine scazuta si lipsa de motivatie

personalitate sensibila, fragila

receptivitate scazuta la stimuli noi

b)      Prezentarea problemelor din perspectiva sistemului-client (a Liviei)

L. declara ca "nu-mi place la scoala" pentru ca nu face fata cerintelor scolare si pentru ca are o singura prietena.

Observam etichetarea din partea celorlalti (copiii nu-o plac), astfel ca L. s-a adaptat greu la cerintele comunitatii scolare.

In ceea ce priveste centrul de plasament, L. declara ca "ii place foarte mult aici" pentru ca are tot ceea ce ii trebuie. Putem vorbi de obisnuinta cu mediul de institutionalizare.

CONTRACTUL CU SISTEMUL CLIENT

Datorita statutului meu, de student practician nu am incheiat un contract propriu-zis cu L. Am hotarat sa ne intalnim si sa discutam despre problemele sale, mai ales cele care vizeaza comportamentul acesteia.

SCOPUL SI OBIECTIVELE INTERVENTIEI

SCOPUL INTERVENTIEI: imbunatatirea relatiilor dintre L. si colegii sai.

OBIECTIVELE INTERVENTIEI

● constientizarea de catre L. a comportamentelor problematice pe care le are in relatia cu colegii de scoala.

● identificarea acestor efecte, pe care acest comportament le are asupra ei.

METODOLOGIA INTERVENTIEI

In ceea ce priveste comportamentul problematic al lui L., am utilizat metoda centrarii pe problema si consilierea, precum si ludoterapia (printr-un program de terapie prin joc).

In cazul fiecarui aspect comportamental problematic identificat, am parcurs urmatorii pasi:

v     identificarea si constientizarea comportamentelor problematice

v     identificarea unor alternative de actiune care ar putea duce la schimbarea atitudinii colegilor fata de L.

v     punerea in practica a comportamentelor dezilabile

v     relaxare prin ludoterapie

PREZENTAREA INTERVENTIEI

In cadul interventiei am utilizat metoda centrarii pe problema si consilierea.

Interventia s-a derulat pe parcursul a cinci intalniri, timp de cinci saptamani si cu o durata de 40 de minute. Prima intalnire/sedinta a vizat stabilirea contactului cu clientul si a contractului de colaborare, iar cele patru sedinte au reprezentat interventia propriu-zisa.

Sedinta numarul 2-3

In cadrul acestor doua sedinte am discutat cu L. despre comportamentul ei agresiv in relatia cu colegii de scoala.

In fiecare sedinta am urmarit aspectele urmatoare:

♦ Cum s-a comportat L.-comportamentul agresiv.

♦ Cum au reactionat colegii la comportamentul lui L.

♦ Cum a reactionat L. in urma interventiei profesorilor.

In ceea ce priveste comportamentul agresiv al lui L., am ajuns cu aceasta la un acord comun. Am hotarat sa facem un program al fiecarei zile pe parcursul a patru saptamani. Am desenat o balanta iar L. trebuia sa puna pe talgerele balantei semnul "-" pentru fiecare comportament agresiv si semnul "+"pentru fiecare comportament pozitiv.

Am hotarat ca pe parcursul acestei perioade de timp, daca comportamentul agresiv nu se va mai repeta , L. va fi recompensata. Am folosit si jocuri de memorie si atentie (rummy, jocul sculpturilor umane, jocul "eu suntsi vreau sa"), ce tin de ludoterapie colectiva recreativa pentru detensionare, socializare etc.

Sedinta numarul 3-4

In aceste sedinte am discutat cu L. despre alternativele acestui comportament agresiv. Am intocmit impreuna o lista cu comportamente dezirabile care trebuiau folosite in locul celor agresive. Am mai realizat activitati rtictice cu L, de genul jocuri libere sau cu mingea, jocul obstacolelor, jocul imaginatiei, psihodrama etc (acestea tin de ludoterapie individuala si colectiva curativa pentru cooperarea cu durerea, pentru clarificarea si constientizarea problemelor de comportament, tendintelor depresive etc).

La finalul ultimei sedinte am discutat cu Livia despre atitudinea colegilor fata de ea, daca s- a schimbat de cand a inceput sa se comporte diferit.

EVALUAREA IMPACTULUI INTERVENTIEI

La finalul acestor saptamani de interventie s-a putut observa o usoara schimbare in ceea ce priveste comportamntul agresiv al acestui copil.

Comportamentul agresiv s-a diminuat, dar nu a disparut in totalitate. Aceasta, poate si pentru ca avem in acest caz, probabilitatea crescuta de aparitie a dificultatilor de adaptare si dezvoltare psihica, ceea ce poate duce la manifestarea unor tendinte agresive si a unor tulburari afectiv-comportamentale pronuntate, in lipsa unei consilieri psihologic si a unei terapii indelungate.

Astfel, ne dam seama ca intalnim frecvent la acesti tineri aspiratii neconcordante cu capacitatile personale. Frica de a-si depasi conditia, frica de un imaginar stigmat social, neincrederea in sine, pot conduce la subapreciere.

In schimb, lipsa de responsabilitate, mediul protejat in care s-au format, fac ca multi tineri sa aspire la un statut social, la o profesie careia nu-i pot face fata.

Analiza datelor a dus la urmatoarele conluzii:

In ceea ce priveste gradul stimei de sine este foarte scazut la copiii institutionalizati (57%) fata de copiii ce traiesc in familile biologice(88%).

Gradul stimei de sine al copiilor institutionalizati scade direct proportional cu cresterea duratei institutionalizarii.

Nu exista o diferenta statistic semnificativa intre gradul satisfactiei oferit de centrul de plasament (73,33%-74%) copiilor institutionalizati si gradul de satisfactie oferit de cartierul in care locuiesc copiii neinstitutionalizati (81,33%).

Gradul de satisfactie oferit de centrul de plasament copiilor institutionalizati creste direct proportional cu durata institutionalizarii.

Satisfactia oferita de grupul de prieteni copiilor institutionalizati (73,33-74%) este mai mica decat cea oferita copiilor neinstitutionalizati (86%).

Satisfactia oferita de familie copiilor institutionalizati este semnificativ mai scazuta (70%) fata de cea a copiilor neinstitutionalizati.(94%).

Gradul de satisfactie oferit de familie copiilor institutionalizati scade direct proportional cu durata institutionalizarii.

In ceea ce priveste modalitatea de rezolvare a conflictelor s-a constatat ca jumatate din copiii institutionalizati incearca o rezolvare pasnica a conflictelor, existand totusi o tendinta spre agresivitate mai accentuata a acestora fata de cei neinstitutionalizati