Indicatori sociali ai incluziunii sociale

1. Ce reprezinta un indicator social și care este utilitatea lui

Un bun indicator va alerteaza cu privire la existența unei probleme inainte ca aceasta sa devina prea grava și va ajuta sa identificați ce trebuie facut pentru a rezolva problema (Maureen Hart, 1997).    Un indicator este in același timp: o variabila sintetica care descrie sau masoara o situație sau un fenomen, o modalitate de masurare a relației dintre o acțiune intreprinsa și consecințe și un instrument care masoara progresul in direcția atingerii unui obiectiv

Indicatorii sociali, in ansamblul lor, sunt definiti ca indicatori care devin elemente ale actiunii (Marginean, 2002), reflectand anumite trasaturi ale fenomenelor si proceselor sociale, masurand atat starea obiectiva a sistemelor sociale - structura (alcatuirea, relatiile) si dinamica (functionalitatea si performanta), cat si starea subiectiva (satisfactia, insatisfactia) (Zamfir, 1976). Ceea ce particularizeaza indicatorii sociali reprezinta caracterul pragmatic al demersului de procurare a informatiei pentru a sti daca lucrurile merg bine sau rau din punct de vedere social (Bauer, 1966 apud Marginean, 2002). Indicatorii sociali sunt rezultatul integrarii cerintelor de informare, planificare, dezvoltare si conducere existente la un anumit nivel de organizare (comunitar / local, regional, national, international).

Un indicator social indeplineste o serie de functii intre care (Marginean, 2002):

mijloc de informare privind starea unui domeniu social, mijloc de diagnoza sociala;

mijloc de analiza, evaluare si interpretare a diferitelor fenomene, relatii, procese sociale si actiuni sociale;

mijloc de cercetare a obiectivelor de dezvoltare intr-un domeniu sau altul;

instrument al planificarii si prognozei dezvoltarii sociale (s.n)

mijloc de urmarire (masurare) a schimbarilor intervenite in evolutia fenomenelor respective, de evidentiere a tendintei si a consecintelor unei anumite actiuni intreprinse.

Ca urmare a diversificarii si specializarii, masurarea isi dezvolta functia stimulativa, devenind un instrument democratic de control in luarea deciziilor. Pe langa faptul ca "furnizeaza o masura a progresului catre obiectivele stabilite", indicatorii sociali indeplinesc o "misiune democratica", reprezentand un mijloc de influentare a agendei politice: "pe masura ce indicatorii sociali sunt acceptati in discursul public, ei dau glas votantului" (J. Vogel, 1997, p. 108).

Ați putea avea nevoie de indicatori in diferite contexte: pentru ințelegerea problemele locale (care sunt acestea, care sunt cele mai importante), pentru a ințelege ce așteapta de la dumneavoastra cetațenii, pentru a elabora un capitol de diagnoza ca parte din strategiile /planurile locale, pentru elaborarea unor proiecte /aplicații in vederea obținerii unor finanțari, pentru a va fundamenta pe date rapoartele de activitate, pentru a raspunde la cererile de date ale altor instituții de la nivel local sau central. Toate aceste situații in care trebuie sa faceți apel la indicatorii sociali nu trebuie considerate ca o risipa a timpului și a resurselor dumneavostra. Indicatorii intervin in toate etapele procesului de decizie și de planificare și trebuie considerați ca un sprijin in activitatea dumneavoastra. Gandiți-va la faptul ca activitatea dumneavoastra va fi mai eficienta datorita indicatorilor:

a. Indicatorii va orienteaza activitatea spre revolvarea problemele sociale importante

știți cum sa alocați resursele, astfel incat sa fie folosite doar pentru problemele reale, in funcție de gravitatea lor

va concentrati doar pe grupurile la risc și doar pe zonele afectate de probleme (va focalizați intervenția)

identificati factorii de risc si posibile solutii

b. Datele pot contribui la mobilizarea si canalizarea suportului comunitar. Comunitatea si liderii ei pot sa nu constientizeze existenta unei probleme, pot reactiona disproportionat la un eveniment care nu este reprezentativ pentru problemele comunitatii sau pot pune la indoiala eficienta serviciilor sociale si a banilor cheltuiti pentru dezvoltarea acestora. Datele va pot furniza argumente solide pentru a clarifica natura problemelor sociale, pentru a contribui la dezvoltarea solutiilor si a resurselor necesare si, mai ales, pentru a va asigura de faptul ca aceste resurse sunt folosite eficace / eficient.

c. Datele ofera un suport pentru cererile de finantare. Datele arata ca o comunitate are intr-adevar nevoie de serviciile sau activitatile propuse și va ajuta sa calculați care este dimensiunea suportului financiar de care aveți nevoie. Aplicatiile pentru granturi care includ date sunt atractive atat pentru publicul larg cat si pentru finantatori. Datele despre rezultatele obținute sunt de asemenea importante: ele va fac in continuare elegibili pentru alte finanțari pentru același serviciu /program sau pentru a primi suport extern in implementarea altor proiecte. Cei care folosesc date obtinute din evaluari pentru a demonstra ca serviciul implementat este de calitate, este mai probabil sa primeasca finantare in continuare pentru acel serviciu in comparatie cu cei care ofera numai informatii vagi. Ca urmare a evaluarilor pe baza datelor de rezultat, un serviciu poate fi ajustat / imbunatațit /prelungit /extins.

Sistemele de indicatori si indici reprezinta un instrument fundamental de stimulare a dezvoltarii sociale, nu numai de masurare a acesteia:

• Configurarea sistemelor de masurare este parte integranta a gandirii prospective sau a spiritului de guvernare centrat pe dezvoltare.
• Societatile moderne au dezvoltat sisteme expert pentru colectarea sistematica de informatie care este transmisa subsistemului politic pentru corectarea in timp real a deciziilor ce orienteaza intregul sistem social.
• Dezvoltarea comunicatilor si tehnologiilor informatiei a facut ca aceste sisteme sa devina parte a mecanismelor de crestere a tarilor

Caracteristicile unui indicator bun

Un indicator social trebuie (Tony Atkinson, 2001)

sa identifice esenta problemei si sa aiba o interpretare normativa acceptata (toți actorii sa ințeleaga același lucru atunci cand folosesc indicatorul respectiv)

sa fie robusti si valizi din punct de vedere statistic; sa aiba aceeasi semnificatie in timp, sa nu fluctueze din cauza unor fenomene irelevante pentru ceea ce isi propun sa masoare, de exemplu din cauza definitiilor diferite in timp a fenomenului masurat, a sistemelor de colectare diferite, etc.

sa fie sensibili la performantele politicilor sociale dar sa nu fie manipulabili

sa poata fi actualizati periodic.

sa asigure comparabilitatea (intre zone geografice, intre grupuri, in timp)

sa fie transparenti si accesibili.

Aceste criterii au fost folosite pentru selecția indicatorilor de incluziune sociala la nivel european (despre care vor fi oferite ulterior detalii suplimentare). Pentru a avea o imagine comprehensiva și integrata asupra unei probleme sociale sau asupra unui domeniu adesea sunt necesari mai mulți indicatori, astfel incat devine necesara asigurarea coerenței intre aceștia.

Criterii de selecție pentru setul de indicatori ca intreg:

sa fie comprehensiv si sa acopere toate dimensiunile-cheie

sa fie echilibrat pe diferitele dimensiuni

sa permita o evaluare sintetica si transparenta a performantelor

In literatura de specialitate mai apar și alte criterii de evaluare a indicatorilor; aceștia trebuie sa fie

SMART - Specifici, Masurabili, Realisti (Attainable), Relevanti si programati in Timp;

Fideli - sa duca la concluzii similare atunci cand sunt utilizati de catre persoane diferite;

Sensibili la aspecte de gen - sa fie dezagregati pe sexe;

Cost-eficienti - informatia obtinuta sa merite costurile financiare si de timp ale procesului de culegere;

Actuali - sa fie cat mai simplu de cules si analizat suficient de repede;

Adecvati capabilitatilor si resurselor comunitatii/ institutiei

Sa foloseasca seturi de date sau indicatori existente pe plan local.

3. Tipuri de indicatori

Un indicator este o modalitate de a raspunde la o intrebare. Intrebarile pe care ni le punem cu privire la un fenomen sunt dintre cele mai diverse și in funcție de aceste intrebari avem nevoie și de indicatori diferiți. Daca vrem sa știm cați potențiali beneficiari de asistența din partea autoritaților exista in zona avem nevoie de numarul persoanelor afectate de o anumita problema. Daca vrem sa știm cat de importanta este problema respectiva la nivelul județului /localitații, avem nevoie de un indicator care sa masoare ponderea grupului afectat in total populație. Analog, intrebarile care se ridica in privința unui program sunt foarte diferite din perspectiva celui care finanțeaza un program (au fost banii cheltuiți eficient și corect?), a implementatorului (s-au derulat toate activitațile prevazute?), a beneficiarilor unui program (s-a rezolvat problema?) și in funcție de aceste intrebari apelam la indicatori diferiți. Așadar, prima etapa atunci cand vrem sa avem la indemana indicatori care sa ne ajute in activitatea desfașurata este sa formulam cat mai clar intrebarile pentru care dorim sa obținem un raspuns.

Indicatorii difera sub aspectul gradului de complexitate al construirii lor

Indicatori relativ simplu de construit: numar de gospodarii care au beneficiat de ajutor de incalzire in luna februarie 2008

Indicatori construiți pe baza unor formule mai complicate: deficitul de consum al populației sarace (distanța medie a veniturilor populației sarace fața de pragul saraciei, ca procent din pragul saraciei)

Indici sau indicatori compoziți alcatuiți din combinarea mai multor indicatori: indicele deprivarii umane (PNUD) integreaza speranța de viața, rata de alfabetizare, nivelul de școlarizare și PIB per capita intr-o singura masura a dezvoltarii

Exista o mare varietate de clasificari ale indicatorilor in funcție de diferite criterii cum ar tipul de fenomen pe care trebuie sa il masoare, modul in care sunt construiți, datele disponibile ș.a.m.d:

Indicatori obiectivi - indicatori subiectivi

Reflecta diferența dintre masurarea propriu-zis a problemei și masurarea percepției asupra problemei. Masurata obiectiv, saracia este calculata ca procent al persoanelor cu venituri sub un anumit nivel considerat necesar pentru acoperirea nevoilor de baza. Saracia subiectiv reiese din estimarile oamenilor, ca procen al persoanelor care considera ca veniturile nu le ajung pentru a-și procura minimum necesar.

Indicatori cantitativi - indicatori" calitativi

Indicatorii cantitativi sunt masuri directe numerice de rezultat. Indicatorii calitativi:

o       adauga informație care scapa din evaluari

o       ofera informație despre fenomene care pot fi masurate dar acest lucru nu se intampla (costul prea ridicat, lipsa organizarii procesului de culegere a informației, relevanța scazuta): observațiile asistenților sociali pe teren, descrierea situației unei familii in fișa familiei, descrierea unei anumite zone din oraș ca fiind deprivata etc.

o       sunt adesea indicatori construiți impreuna cu beneficiarii

o       de exemplu, poate fi vorba despre interviuri cu beneficiarii sau fișe in care iși pot spune parerea despre un program: cat este de adecvat cu nevoile lor, ce impact a avut asupra lor; pot fi interviuri cu experți

indicatori de masurare directa a unui fenomen - indicatori proxy sau indirecți

Daca nu exista date privind problema care ne intereseaza (se intampla adesea la nivel local) și este necesar sa fie obținute cel puțin aproximari asupra unui fenomen, pot fi folosiți, cu foarte multa precauție, indicatori alternativi sau substitut (proxy). Astfel, pentru a masura bunastarea (saracia) unei localitați, daca nu exista date privind venitul oamenilor putem folosi procentul persoanelor cu acces la diferite utilitati, gradul de izolare al localitatii (accesul la drumuri, distanța fața de localitatea reședința de județ) etc.

Totuși, trebuie accentuat ca nu orice indicator poate fi folosit in locul altuia și nu in orice condiții. Numarul de persoane care primesc ajutor social nu este un indicator adecvat pentru a aproxima numarul de persoane sarace deoarece in acest caz raționamentul este circular.

indicatori de situatie (de stare, factuali, descriptivi) si indicatori de proces (de program sau de performanța)

Indicatorii de stare masoara fenomenele sau realitatea asupra careia acționeaza instituția: rata saraciei, numarul de copii abandonați in maternitate, ș.a.m.d. Indicatorii de proces masoara implementarea programelor, activitatea instituției și rezultatele obținute. La randul lor, indicatorii de proces se impart in

indicatori de monitorizare și indicatori de evaluare

Monitorizare este o activitate continua de urmarire a procesului de implementare a unei strategii, a unui plan, program sau proiect in relatie cu niste orare stabilite. Monitorizarea produce informatii privind derularea procesului de implementare si operatiile specifice acestuia. Evaluarea este o activitate periodica de analiza a relevantei unei strategii, plan, program sau proiect, a eficientei si impactului acestuia, atat asteptat cat si neasteptat, fata de obiectivele stabilite. Evaluarea poate duce la modificari ale strategiei, planului, programului sau proiectului

Monitorizarea ca activitate permanenta este in sarcina instituției care deruleaza un program in timp ce evaluarea constituie o operație specializata care este in sarcina unor specialiști angajați in acest scop

Indicatori intermediari și indicatori finali

O alta sub-clasificare, esențiala pentru a elabora proiecte de obținere a unor finanțari prin programe ale Uniuniii Europene, este cea care face distincția in cadrul indicatorilor de proces intre indicatori intermediari și indicatori finali.

Indicatori intermediari și indicatori finali

Indicatori de ancheta și indicatori din surse administrative

Aceasta este o clasificare din perspectiva surselor de date care stau la baza construirii indicatorilor. Primii sunt construiți pe baza anchetelor statistice implementate de Institutul Național de Statistica: recensamantul (indicatorii din aceasta sursa sunt afectați de problema lipsei de actualitate a datelor, se desfașoara o data la 10 ani) și anchetele cu eșantion (indicatorii construiți pe baza datelor din aceasta sursa sunt afectați de problema reprezentativitații, datorita costurilor foarte mari fiind reprezentative doar la nivel național și de regiune statistica).

Indicatorii administrativi sunt majoritatea indicatorilor utilizați la nivel local (indicatorii din fișa localitații, BDL).

4. Scurt istoric al masurarii incluziunii la nivel european

Conceptul de incluziune sociala a fost consacrat la nivel european relativ recent, devenind un cadru de elaborare si evaluare al politicilor sociale in anii '90, perspectiva agreata in cadrul Uniunii Europene. Preocuparea pentru elaborarea unui set de indicatori ai incluziunii sociale a aparut in contextul atentiei sporite acordate in ultima perioada crearii unui proiect comun european de dezvoltare sociala in cadrul "metodei deschise de coordonare" si al accentului crescut pus pe monitorizarea progresului in rezolvarea problemelor de interes general.

Prima etapa importanta in procesul de elaborare a indicatorilor a constituit-o perioada conturarii obiectivului strategic comun european de promovare a incluziunii sociale. In cadrul Summitului Consiliului European de la Lisabona, in 2000, au fost asumate obiectivele de realizare a unei "economii competitive si dinamice" dar si de asigurare a "coeziunii sociale". S-a decis elaborarea unui set de indicatori structurali, calculati periodic de toate statele membre, care stau la baza unei monitorizari permanente a stadiilor de realizare a obiectivelor pentru perioada 2000-2010. Principiul care a ghidat stabilirea listei indicatorilor structurali a fost asigurarea stabilitatii acestora in timp. Pe de alta parte, a fost lasata deschisa posibilitatea de a incorpora indicatori noi care sa reflecte prioritati politice ale momentului, asigurandu-se in acest mod flexibilitatea sistemului, deschiderea la schimbarile care pot interveni. Lista indicatorilor structurali cuprinde indicatori care definesc "cadrul economic general" si acopera 5 domenii economice si sociale: context economic, ocupare, cercetare si inovatie, reforma economica, coeziune sociala si mediu. Lista indicatorilor structurali pentru monitorizarea obiectivelor formulate la Lisabona a fost definitivata si aprobata de Comisia Europeana in 2002 la Barcelona si cuprinde 42 de indicatori grupati pe cele cinci domenii.

In urma Summit-ului de la Nisa din 2000, Consiliul European a stabilit ca toate statele membre sa elaboreze in 2001 Strategii anti-saracie si de promovare a incluziunii sociale si sa elaboreze Planuri nationale de actiune. Cu aceasta ocazie, au fost formulate 4 obiective globale comune statelor membre:

facilitarea ocuparii, largirea accesului la resurse, bunuri si servicii;

prevenirea riscului de excluziune;

ajutorarea celor mai vulnerabili;

mobilizarea tuturor institutiilor relevante.

In acelasi timp, s-a stabilit elaborarea unor planuri nationale de actiune privind incluziunea sociala in acord cu obiectivele adoptate. Necesitatea monitorizarii progreselor anuale ale statelor membre a impus urgenta elaborarii de comun acord a unui set de indicatori comparabili.

In 2001, la Antwerp s-a organizat conferinta "Indicators for social inclusion: Making Common EU Objectives Work" (Indicatori ai incluziunii sociale - realizarea obiectivelor comune UE) cu participanti din mediul academic si politic din 26 de tari, in scopul implementarii unui sistem de indicatori comun european. Raportul elaborat cu aceasta ocazie de grupul de cercetatori coordonat de Tony Atkinson reprezinta fundamentul setului de indicatori de incluziune sociala, ca instrument distinct de monitorizare a politicilor sociale la nivel European. In cadrul raportului a fost propusa construirea unui sistem de indicatori pe trei nivele (primar, secundar si tertiar). Primul nivel era format dintr-un numar restrans de indicatori (7) de maxima relevanta; pentru cel de-al doilea nivel au fost propusi 14 indicatori, meniti sa sustina indicatorii de nivel primar si sa evidentieze alte dimensiuni ale fenomenului. In timp ce indicatorii primari si secundari erau comuni pentru toate tarile Uniunii Europene, al treilea nivel a fost rezervat unor indicatori utilizati de fiecare tara, in scopul reflectarii specificului national, precum si pentru a facilita interpretarea celor comuni.

Sarcina de constituire a listei indicatorilor de coeziune sociala si de stabilire a metodologiei de calcul a revenit unui "Subgrup al indicatorilor" creat in cadrul Comisiei de Protectie Sociala. In ceea ce priveste indicatorii primari si secundari, s-a convenit ca:

la construirea lor sa se foloseasca o metodologie comuna la nivel european;

sa fie inclusi in Planurile Nationale privind Incluziunea Sociala elaborate de fiecare stat membru si in Rapoartele Comune privind Incluziunea Sociala realizate de catre Comisia Europeana si statele membre.

sa fie dezagregati dupa diferite caracteristici: regiune, sex sau pe alte variabile relevante pentru fenomenul masurat. (Social Protection Comitee, 2001)

Indicatorii tertiari trebuiau sa cuprinda indicatori specifici la nivel national care sa ajute la interpretarea indicatorilor primari si secundari, iar selectia acestora a fost lasata la latitudinea statelor membre. Si acestia au fost inclusi in Planurile Nationale de Incluziune Sociala. Utilizand criteriile de selectie enuntate in Raportul prezentat la Antwerp, Grupul de lucru al Comisiei de Protectie Sociala a stabilit o lista de 18 indicatori de incluziune sociala (10 indicatori primari si 8 indicatori secundari) pe mai multe domenii (saracie, ocupare, educatie, sanatate si locuire), adoptati la Consiliul European de la Laeken, in decembrie 2001, de unde si denumirea sub care mai sunt cunoscuti: indicatori Laeken. Ulterior acestia au fost revizuiti, fiind elaborat un nou set de indicatori comuni de incluziune sociala.

5. Sistemul de indicatori de incluziune la nivel european

Procesul de integrare europeana a creat nevoia de informație statistica suplimentara și de o calitate mai buna. Creșterea numarului de țari-membre ale UE a dus la creșterea gradului de eterogenitate și inegalitate dintre țari.

Raportarile pe baza de indicatori in politica sociala la nivel european au un rol central: indicatorii sunt utilizați in procesul de fixare a standardelor, in diseminarea bunelor practici. Indicatorii sunt folosiți pentru a monitoriza rezultatele implementarii unor politici sociale diferite ale statelor-membre pentru indeplinirea obiectivelor comune in contextul metodei deschise de coordonare.

Indicatorii sunt utilizați ca un suport pentru

Definirea strategiilor și prioritaților luand in considerare situația sociala și dinamica statelor-membre

Formularea unor obiective comune

Comparația intre metodele de acțiune diferite ale statelor-membre și incurajarea bunelor practici

Monitorizarea și evaluare

In martie 2006, Consiliul Europei a elaborat un cadru comprehensiv al protectiei incluziunii sociale, propunand pentru cele 3 domenii componente - incluziune sociala, pensii, sanatate si ingrijire pe termen lung 3 obiective-cadru (overarching objectives) (EC, 2006, p.5):

1. coeziunea sociala, egalitatea intre barbati si femei si oportunitati egale pentru toti printr-un sistem de protectie sociala si politici de incluziune sociala adecvate, accesibile, sustenabile financiar, adaptabile si eficiente
2. corelarea masurilor pentru implementarea obiectivelor Strategiei de la Lisabona (o crestere economica mai sustinuta, locuri de munca mai multe si mai bune si cresterea coeziunii sociale) cu cele pentru implementarea Strategiei de Dezvoltare Durabila.
3. asigurarea "bunei guvernari" (good governance) bazate pe transparenta si implicarea tuturor factorilor de decizie in proiectarea, implementarea si monitorizarea politicilor.

Pentru a monitoriza fiecare dintre aceste obiective de nivel general, au fost definite 4 seturi revizute de indicatori comuni (nou propusi sau agreati anterior) si nationali:

setul de indicatori cadru

setul de indicatori de incluziune sociala

setul de indicatori privind sistemul de pensii

setul de indicatori privind sanatatea si ingrijirea pe termen lung

Setul de 14 indicatori-cadru (la care se adauga 11 indicatori de context) este conceput pentru a monitoriza primele doua obiective cadru, in timp ce progresul sectorial (in domeniile incluziunii sociale, pensiilor și cel al sanatații și ingrijirii pe termen lung) este masurat prin seturi specifice de indicatori.

Fiecare set de indicatori contine (EC, 2006, p.6):

Indicatori comuni UE care contribuie la evaluarea comparativa a progresului in directia atingerii obiectivelor comune. Acești indicatori se refera la consecințele și rezultatul (outcome and output) politicilor sociale.

Indicatori comuni nationali - ofera informatii privind progresul in directia atingerii anumitor obiective pe baza unor definitii stabilite in comun, fara a avea in mod necesar o interpretare normativa clara. Indicatorii din aceasta categorie sunt adecvați pentru masurarea caracterului și a dimensiunii politicilor sociale. Nu sunt comparabili intre tari intrucat sursa datelor este diferita iar metodologia de calcul este adaptata in functie de particularitatile fiecarei tari. Interpretarea datelor trebuie facuta numai prin raportare la contextul masurarii (definitie, presupozitii metodologice, reprezentativitate).

Indicatori de context. Lista informatiei contextuale recomandata de EUROSTAT este orientativa si lasa loc si altor informatii care sunt considerate importante pentru surprinderea si intelegerea contextului la nivel national. Intereseaza dinamica anterioara a indicatorilor si, acolo unde acest lucru este relevant, dinamica prognozata.

Statele membre UE elaboreaza rapoarte anuale atat cu privire la progresul privind obiectivele cadru cat și rapoarte separate privind evoluțiile sectoriale (incluziune sociala, pensii și sanatate) utilizand in principal indicatorii comuni dar avand libertatea de a suplimenta analiza cu indicatori naționali pentru a pune in evidența specificul problemelor la nivel național.

Lista cadru, agreata deja la nivelul UE, este compusa din 14 indicatori comuni si 12 indicatori contextuali și reprezinta o sinteza a celor mai importanti indicatori din celelalte 3 seturi pe domenii, o parte importanta constituind-o indicatorii de incluziune. In aprilie 2008 in setul-cadru au fost adaugați doi indicatori privind starea de sanatate și ingrijirea pe termen lung.

Principiile specifice de selecție a indicatorilor din setul-cadru au fost formulate dupa cum urmeaza:

Setul de indicatori trebuie sa reflecte pe deplin obiectivele-cadru, inclusiv dimensiuni care nu sunt specifice pentru nici unul dintre cele 3 sectoare componente (cheltuielile cu protecția sociala, ratele de participare la piața muncii)

Nu este necesar ca indicatorii sa fie alocați separat pentru masurarea progresului in atingerea unui obiectiv cadru din moment ce o parte dintre ei se refera la ambele obiective

Portofoliul include indicatori ce reflecta legatura dintre principalele zone de intervenție politica și consecințele ultime asupra starii de coeziune sociala (printr-o combinație de indicatori de rezultat și consecința - output and outcome - și indicatori de performa

Setul de indicatori cadru trebuie sa reflecte prioritațile din fiecare domeniu intr-un mod echilibrat (accentuarea importanței domeniului sanatații)

Setul actual de indicatori de incluziune sociala este o versiune reformata a vechiului set Laeken (monitorizat in perioada 2002 - 2005), compus din 11 indicatori primari, 3 secundari si 11 contextuali. Selecția indicatorilor de incluziune este in continuare ghidata dupa principiile si criteriile de enuntate de Atkinson (2002).

In Anexe sunt prezentate lista indicatorilor cadru (Anexa 1) și lista indicatorilor de incluziune sociala (Anexa 2), precizand ce indicatori se regasesc si in setul cadru si alte observatii privind statutul indicatorului (indicator din vechiul set Laeken sau indicator nou introdus).

Din punct de vedere strategic, indicatorii de incluziune sociala constituie un sistem de monitorizare permanenta a situatiei sociale si este menit sa fundamenteze elaborarea Planurilor Nationale Anti-Saracie si Promovare a Incluziunii Sociale ale tarilor-membre UE. Setul comun reprezinta rezultatul unui proces indelungat de armonizare a obiectivelor de politica sociala, a sistemelor statistice nationale, reprezentand un instrument foarte important in contextul strategiei europene de dezvoltare sociala. Procesul acesta nu poate fi considerat ca incheiat tinand cont atat de dinamica celor doi factori majori de influenta (politicile sociale si sistemele statistice) cat si de imbunatatirile aduse in ultimii ani metodologiei de calcul a unor indicatori. Totusi, schimbarile sunt limitate la maximum datorita dorintei de a asigura stabilitatea indicatorilor.

6. Sistemul de indicatori ai incluziunii sociale in Romania

Recent, a fost inclusa printre sistemele de masurare in Romania si perspectiva incluziunii sociale promovata la nivel european. Calcularea setului de indicatori ridica insa numeroase probleme, legate in special de comparabilitatea datelor, mai ales in privinta indicatorilor de masurare a saraciei. Pentru a caracteriza situatia incluziunii sociale la nivel national s-a considerat ca sunt necesari mai multi indicatori, care sa redea in mod mai echilibrat situatia pe cat mai multe dimensiuni ale excluziunii/ incluziunii sociale.

In 2004, a fost elaborat un sistem national de indicatori de incluziune sociala (Briciu, Grigoras, 2004), printr-un proces de consultare interguvernamentala fiind selectat un set mai restrans de indicatori si adoptat ulterior, prin hotarare de guvern, pentru a fi calculat anual. Dimensiunile si subdimensiunile vizate au fost:

resurse (saracie, transferuri sociale),

piata muncii (ecluziunea de pe piata muncii, excluziunea persoanelor ocupate),

conditii de locuit (calitatea locuintei, utilitati, acces la locuinta si costul locuirii, dotare, supraglomerare),

educatie (participare la educatie, capital educational),

sanatate (acces la servicii de sanatate, mortalitate si morbiditate, viata sanatoasa),

ordine publica.

Ulterior, un alt proiect derulat in 2008, in care a fost implicat Ministerul Muncii, Familiei și Egalitații de Șanse, Institutul Național de Statistica și experți din domeniul academic a extins lista indicatorilor de incluziune sociala și a adaptat-o conform cu noua configurație a sistemului de masurare a incluziunii sociale la nivel european (vechea lista era elaborata pe baza metodologiei setului de indicatori Laeken). Cei 100 de indicatori sunt grupați de asemenea pe dimensiuni - economic, ocupare, locuire, educație, sanatate și social - și sunt precizate toate sistemele relevante de indicatori din care face parte un indicator propus și in cadrul setului de indicatori de incluziune la nivel național: setul-cadru UE, setul de indicatori de incluziune comuni UE, setul de indicatori UE privind pensiile sau starea de sanatate, setul de indicatori structurali, indicatorii Obiectivelor de Dezvoltare a Mileniului etc. De asemenea este oferita definiția indicatorului, formula de calcul și sursa datelor.

Exemplu de indicator din setul național: ponderea somerilor de lunga durata in totalul somerilor inregistrati

Sursa: INS, MMSSF 2008

7. Indicatori sociali la nivel teritorial

Nivelele de agregare teritoriala la care datele sunt disponibile in Romania sunt:

Rural-urban. Analiza datelor pe medii are o semnificatie aparte pentru paradigma dezvoltarii sociale. Gradul de urbanizare este utilizat ca un indicator de dezvoltare (mai ales in modelele care privesc dezvoltarea ca o evolutie liniara) sau explica valorile altor variabile selectate ca indicatori de dezvoltare, cum ar fi indicatorii de acces la infrastructura, densitatea populatiei etc. Atat decalajele de standard al vietii cat si de stil de viata si oportunitati sunt foarte ridicate, stau la baza unor concluzii privind dualitatea societatii si la specializarea cercetatorilor si a studiilor pe unul dintre mediile de rezidenta.

Regiune statistica. Este scara cea mai redusa la care, in prezent, sunt reprezentative anchetele din sistemul statistic social.

Judet. Estimarile utilizate sunt din surse administrative, prin agregarea informatiilor la nivel de localitate, la care se adauga informatiile de recensamant si provenind din anumite cercetari speciale

Localitate. Transferul de autoritate de decizie la acest nivel nu este dublat de o crestere a cantitatii si calitatii datelor disponibile

Comunitate. Datele la nivel de localitate pot masca inca disparitati puternice, astfel satele unei comune pot avea nivele de bunastare foarte diferite iar in mediul urban sunt inegalitati mai accentuate si exista un proces caracteristic de configurare si delimitare a unor zone deprivate compacte in interiorul orașelor.

Dupa elaborarea unui prim set de indicatori de incluziune sociala la nivel național, a fost propus un sistem de monitorizare a incluziunii sociale la nivel judetean (Apostol si colab., 2004) ca instrument pentru realizarea unor diagnoze sociale, un suport important pentru adecvarea politicilor sociale la problemele dintr-un anumit judet/comunitate. Dimensiunile luate in considerare au fost: ocupare, educatie, locuire, sanatate, servicii de asistenta sociala, copii/tineri in situatii de risc, persoane cu handicap. Selectia indicatorilor specifici pentru fiecare domeniu si grup social a fost realizata in functie de capacitatea de producere a acestor indicatori la nivel judetean.

Problema majora a acestor sisteme de monitorizare a incluziunii sociale ramane insa lipsa de comparabilitate a datelor intre diferitele niveluri (european - national - judetean). Indicatorii culeși la nivel local din surse administrative nu sunt comparabili cu indicatorii calculați pe baza anchetelor implementate de Institutul Național de Statistica.

Lista actualizata in 2008 de indicatori de incluziune la nivel national propune insa, in cadrul dimensiunii denumita "social", precum și in cadrul dimensiunilor ocupare, educație și sanatate, o serie de indicatori privind beneficiarii serviciilor sociale, care trebuie calculați și la nivel județean /local pentru a da o imagine adecvata a distribuției teritoriale a efortului public de combatere a unor probleme. Printre indicatorii care pot fi calculați și in plan teritorial figureaza:

Rata neta de cuprindere in invațamant (pe total și pe niveluri de invațamant)

Rata abandonului școlar (pe total și pe niveluri de invațamant)

Rata de dependența economica

Proportia somerilor inregistrati in populatia stabila in varsta de 18-62 ani

Ponderea somerilor de lunga durata in totalul somerilor inregistrati

Ponderea populatiei ocupate in agricultura in totalul populatiei

Rata somajului de foarte lunga durata

Proportia somerilor inregistrati in populatia stabila in varsta de 18-62 ani

Speranta de viata sanatoasa

Speranta de viata la nastere si la 65 de ani

Rata mortalitatii infantile   

Incidenta TBC

Incidenta hepatitei   

Ponderea copiilor nascuti de mame adolescente

Ponderea copiilor nascuti subponderali

Rata mortalitații materne   

Ponderea populatiei care traieste in localitati fara farmacii   

Ponderea populatiei care traieste in localitati fara servicii sanitare   

Numarul de paturi de spital la 10000 locuitori

Numarul de medici la 10000 de locuitori   

Numarul personalului mediu sanitar la 10000 locuitori

Un alt proiect al carui beneficiar a fost Consiliul Județean al județului Argeș a avut ca rezultat selectarea unui set de indicatori la nivel regional, județean și de localitate (Briciu, Grigoraș 2008) care sa permita o diagnoza sociala a județului (inclusa in strategia adoptata pentru acest județ) cu accent pe problematica incluziunii sociale. Dimensiune analizei au fost: demografica, economica și standard de viața, ocupare, educatie, sanatate, locuire, protectie sociala si probleme speciale. Dintre indicatorii utilizați (150-200 de indicatori) un grad mai ridicat de semnificație din prisma analizei gradului de incluziune sociala la nivel județean și local (și care nu au fost deja menționați ca parte din setul de indicatori de incluziune sociala la nivel național) pot fi citați indicatori precum: ponderea populației de romi in localitate, ponderea locuitorilor in mediul urban, procentul cererilor de ajutor de incalzire raportat la numarul total de indivizi, salariul nominal mediu brut, ponderea salariaților in populația de varsta activa, ponderea persoanelor asigurate la sistemul de sanatate in total persoane, procentul locuințelor dispunand de alimentare cu apa, ponderea locuințelor dispunand de canalizare.

Sistemele de monitorizare ale incluziunii sociale (cel comun european, cel national si cel judetean) constituie instrumente utile nu doar pentru diagnoza situatiei existente si identificarea tendintelor, ci si in evaluarea performantelor politicilor, in orientarea strategiilor de dezvoltare sociala, pe diferite niveluri.

8. Rolul autoritaților locale in dezvoltarea indicatorilor sociali

Fiecare dintre nivelurile de decizie (național - regional - județean - local) este implicat in procesul de culegere și de prelucrare a datelor. Toate instituțiile de la nivel județean și local trebuie sa colaboreze pentru a avea un sistem unitar și asumat in comun de indicatori sociali. De etapa culegerii datelor depinde tot procesul ulterior de monitorizare, evaluare, planificare și intervenție.

Autoritațile publice din teritoriu, instituțiile județene și cele locale, nu reprezinta doar un furnizor de date ci trebuie sa fie și un utilizator și chiar sa contribuie la imbunatațirea sistemului de raportare. Urmatoarele direcții pot fi luate in considerare

Strategiile elaborate este important sa includa indicatori de diagnoza a situației și indicatori de monitorizare și evaluare

Proiectarea activitaților /programelor /serviciilor sociale trebuie realizata astfel incat sa prevada din etapa inițiala indicatori care sa asigure monitorizarea ulterioara

Proiectarea unui sistem de indicatori de stare (indicatori centralizați de catre instituțiile din teritoriu) care sa fie util in toate activitațile in care datele sunt necesare (de exemplu elaborarea de aplicații pentru finanțare)

Stabilirea și respectarea unei metodologii de colectare a datelor: sistem standardizat și unitar de colectare a datelor (proceduri și responsabilitați clare, o macheta de culegere a datelor)

Ințelegerea datelor raportate (definiția indicatorilor, modul de calcul), solicitarea unor informații suplimentare atunci cand apar neclaritați

Ințelegerea utilitații datelor raportate (in ce scop sunt solicitate și la ce sunt folosite ulterior)

Asigurarea feed-back-ului privind funcționarea sistemelor de culegere a datelor ale autoritaților centrale (informarea autoritaților centrale cu privire la problemele de colectare a datelor și a sugerarea unor mijloace de imbunatațire)