ACTIVITATEA NERVOASA SUPERIOARA

ACTIVITATEA NERVOASA SUPERIOARA

La baza activitatii nervoase superioare stau procesele corticale care sunt:

1. Excitatia corticala.
2. Inhibitia.
3. Inductia (formata din iradiere si concentrare)
4. Analiza si sinteza.
1. Activitatea de semnalizare a scoartei cerebrale.
2. Tipuri de activitate nervoasa superioara.
3. Constienta.
4. Fiziologia starii de veghe si somn.
5. Fiziologia memoriei.
6. Activitatea bioelectrica a scoartei cerebrale.

1.a. EXCITATIA CORTICALA - informatiile sosite la nivelul scoartei cerebrale produc o intensificare a proceselor metabolice celulare depolarizand succesiv membranele neuronare si induc starea de excitatie. Pe scoarta cerebrala exista permanent mai multe focare de excitatie cu existenta unui FOCAR EXISTENT, care la un moment dat le atrage si pe celelalte iar apoi urmeaza un raspuns motor imediat. O mare parte din informatii raman si se stocheaza si cand se repeta aceleasi semnale se produce fenomenul de FACILITARE. Acest fenomen este foarte important in activitatea nervoasa superioara pentru ca prin stocarea informatiei se ajunge la invatare si memorie.

Reflexele conditionate si ne-conditionate

Reflexele conditionate - acte fiziologice dobandite in cursul vietii sunt rezultatul excitatiei corticale si de stabilire a unor conexiuni functionele intre focarele de excitatie corticala ale stimulilor care coincid (hrana, sunet). Prin repetitii stimulul mai puternic sonor iradiaza si se sumeaza cu excitantul ne-conditionat produs de stimulul alimentar. In scoarta sunt permanent si focare de inhibitie in legatura cu cele de excitatie realizand corelarea dintre excitatie si inhibitie ce se manifesta prin fenomenul de inductie.

1.b. INHIBITIA - Proces activ al scoartei cerebrale la fel ca excitatia dar de sens functional opus excitatiei si ca o consecinta al acesteia. Pavlov a descris inhibitia corticala ca fiind interna si externa dupa cum agentul care o determina actioneaza din afara sau din interior focarului de excitatie corticala.

Inhibitia externa - sau ne-conditionata sau pasiva - se instaleaza in momentul elaborarii reflexului extern, puternic, care pe scoarta determina un focar de excitatie care prin inductie negativa inhiba focarele existente.

Inhibitia interna - conditionata apare ca urmare a activitatii inhibitorii a excitatuluiconditionat si se manifesta in 3 forme:

- de stingere - cand reflexul conditionat se repeta fara intariri.

- de intarziere - prin distantarea in timp a excitantului ne-conditionat de cel conditionat

- de diferentiere - apar prin alternarea repetata a 2 stimuli asemanatori dintre care unul se intareste constant prin asocierea cu hrana si devine excitant conditionat, iar celalalt nu se intareste si devine inhibitor, ne-conditionand raspuns.

Insusirea deprinderilor motrice si formarea lor are loc prin inhibitia de diferentiere astfel in primele lectii de insustire a unei miscari se constata o faza in care miscarea organismului este de generalsizare cu multe miscari gresite datorita iradierii excitatiei pe zone corticale largi. Treptat excitatia se retrage, se concentreaza intr-un singur punct, in aria de unde vor pleca comenzile numai spre grupele musculare implicate in actul motric. In jurul acestui focar de excitatie, se instaleaza inhibitia de diferentiere si astfel miscarea va fi corecta.

1.c. INDUCTIA - iradiere si concentrare:

Iradierea - este procesul prin care excitatia sau inhibitia aparute initial sub forma de focar, se extinde cuprinzand zone din ce in ce mai extinse proportional cu intensitatea stimulului.

Concentrarea - procesul invers iradierii mult mai lent de retragere a excitatiei si inhibitiei din zonele din care s-a extins prin iradiere in focarul initial.

Inductia - reprezinta informatia exercitata de un proces asupra altuia respectiv a excitatiei asupra inhibitiei si invers. In urma concentrarii excitatiei si inhibitiei la periferia focarelor si dupa incetarea actiunii lor se provoaca procese inverse. Excitatia determina inhibitia iar inhibitia provoaca excitatia.

1.d. ANALIZA SI SINTEZA

Analiza - reprezinta prelucrarea informatiei receptionate de scoarta. Ea se bazeaza pe procesul de inhibitie prin care se asigura diferentierea, delimitarea si erarhizarea informatiei.

Dupa analiza urmeaza sinteza adica elaborarea raspunsului de catre scoarta cerebrala spre zonele efectoare plecand impulsul nervos eferent prin cai descendente la neuroni si de aici pe calea nervilor la efectori

2. ACTIVITATEA DE SEMNALIZARE A SCOARTEI CEREBRALE - acea activitate prin care un agent indiferent in anumite conditii poate semnaliza organismului factori favorabili sau ne-favorabili ai mediului. Ea se bazeaza pe conexiunile temporare ce iau nastere la nivelul scoartei in diferitele sale zone.

- Primul sistem cuprinde totalitatea simturilor bazate pe legaturile fixe si temprale ce iau nastere la nivelul scoartei in diferitele zone sub forma de senzatii, imagini, reprezentate, analizate si transmise catre celulele specializate ale analizatorilor. Cunoasterea lumii inconjuratoare cu ajutorul sistemului de semnalizare este comuna omului si animalelor.

- Al doilea sistem apare in procesul muncii si al activitatii sociale in scopul stabilirii legaturii cu mediul inconjurator. Excitatul este cuvantul scris sau vorbit, iar limbajul este o activitate complexa a scoartei ce se bazeaza pe semnale vizuale, auditive, senzitive si motorii.

Ariile motorii corticale primare si secundare, ariile corticale senzitive scoartei primare si secundare, ariile olfactive, auditive, vizuale, reprezinta proiectia segmentelor centrale ale analizatorilor.

Ariile primare au conexiuni directe cu muschii si respectiv cu receptorii specifici pentru a putea controla miscari sau a percepe informatii senzoriale, somatice, auditive de la o suprafata bine delimitata a zonei receptive.

Ariile secundare sunt insa cele care dau sens functiilor realizate de cele primare. In ceea ce priveste ariile senzitive, cele secundare localizate la cativa centrimetri de ariile primare analizeaza si da semnificatia semnalelor senzoriale specifice interpretand de exemplu informatii legate de forma si textura unui obiect pe care-l tinem in mana, culoarea si intensitatea luminii sau combinatia unor tonuri etc. Pe langa aceste arii primare si secundare exista si arii corticale intinse sau secundare. Ele sunt ariile de asociatie deoarece primasc si analizeaza semnalele de sla multiple regiuni corticale si chiar sub-corticale. Dar si ariile de asociatie sunt specializate in arii de - asociatie parieto-occipitalotemporala,

- aria pre-frontala,

Aria parieto-occipitala-temporala, o suprafata intinsa delimitata anterior de cortexul senzitiv posterior (cortexul vizual) si lateral (cortexul auditiv). Aceasta arie din punct de vedere functional este impartita in mai multe arii. Aria care se intinde in cortexul parietal posterior, realizeaza o analiza continua a coordonatelor spatiale ale tuturor segmentelor corpului si a elementelor inconjuratoare.

Creierul are nevoie de aceste informatii pentru a analiza semnalele senzoriale aferente.

Aria de intelegere a limbajului denumita aria wernieke. Aria cea mai importanta pentru realizarea functiilor corticale intelectuale inalt specializate deoarece aproape toate functiile intelectuale se bazeaza pe limbaj. Aria este cocalizata in partea cortexului auditiv primar in lobul temporal superior.

Aria vizuala secundara de prelucrare vizuala a obiectelor. Ea transmite informatia vizuala obtinuta prin citire, spre aria wernieke de intelegere a limbajului. Intelege cuvintele auzite dar nu si pe cele ne-auzite.

La extremitatea laterala a lobului occipital anterior se afla aria de recunoastere si de denumire a obiectelor. Denumirile poarta probabil in marea majoritate din informatii auditive, iar natura obiectelor din aferentele vizuale. Denumirile sunt esentiale pentru intelegerea limbajului si pentru procesele intelectuale.

Aria performantelor de asociatie - planifica activitati motorii primind aferente printr-un fascicol sub-cortical de fibre care conecteaza aria de asociatie parieto-occipitala cu aria pre-frontala. Astfel prin acest fascicol cortexul pre-frontal primeste informatiile senzoriale prelucrate in special, informatie referitoare la coordonatele spatiale ale corpului absolut necesare pentru planificarea unei miscari eficiente.

Prin fibrele eferente din aria pre-frontala informatiile trec prin nucleii bazali care furnizeaza stimuli bazali pentru desfasurarea componentelor succesive si ale complexului miscarii. Cortexul pre-motor pe langa capacitatea de planificare a activitatii motorii pare sa fie capabil de a combina informatia non-motorie din ariile corticale intinse si pe baza lor sa elaboreze si modele de gandire. Zona importanta in elaborarea gandurilor.

O zona speciala in cortexul frontal denumita aria broca include totalitatea circuitelor neuronale raspunzatoare de formarea cuvintelor. Aceasta arie se localizeaza pertial in cortexul pre-frontal si partial in aria pre-motoare. De aici se initiaza exprimarea de fraze scurte etc. avand legaturi scurte cu aria wernieke (a limbajului).

Aria limbica de asociatie aflata la polul anterior al lobului temporal, pe fata medie a emisferei cerebrale. Ea este responsabila de comportament, emotie, motivatie. Acest sistem limbic mobilizeaza celelalte arii corticale determinand sa intre in actiune sa furnizeze informatii si motivatia procesului de invatare.

Rolul creierului in comunicare prezinta 2 aspecte:- senzorial si motor.

Aspectul senzorial - distrugerea unor portiuni din ariile corticale, vizuale si auditive de asociatie determinand incapacitatea de-a intelege cuvintele rostite sau scrise. Aceste fenomene sunt de afazie auditiva de receptie sau surditate verbala, respectiv orbire in privinta cuvintelor scrise denumite si DISLEXIE. Cand leziune este destinsa individul sufera de dementa completa - afazie globala.

Aspectul motor - vorbirea implica 2 etape principale:

a.      formularea mentala a gandurilor de exprimat si alegerea cuvintelor care vor fi auzite.

2. Controlul vocalizarii - lezarea ariei Braco produce afazie motorie.

La 95% din oameni este situata in emisfera stanga. Astfel putem presupune ca modelele de motor specializat al laringewlui, buzelor, gurii, sistemului respiratur implicati in articularea cuvintelor sunt initiate in aceasta arie a lui Braco.

3. TIPURILE DE ACTIVITATE NERVOASA: - se refera la particularitatile comportamentale intalnite la indivizi tinuti in conditii naturale sau experimentale identice.

Exista 4 tipuri de A.N.S. din combinatia proceselor nervoase superioare:

1. tipul slab.
2. tipul puternic echilibrat (flegmatic).
3. tipul mobil (sangvin).
4. tipul ne-echilibrat (coleric).

In A.N.S. a omului intervin si alti parametri generati de mediul social:

1. tipul artistic la care predomina primul sistem de semnalizare. Acestia fac usor asocieri imaginative emotionale.
2. tipul ganditor (intelectual) la care predomina al doilea sistem de semnalizare (vorbirea) cu aptitudini pentru teoretizare si abstractizare.
3. tipul mediu la care cele 2 sisteme sunt dezvoltate in mod egal.

4. CONSTIENTA: - consta in integrarea, prelucrarea si interpretarea informatiei primite, stabilirea semnificatiei lor biologice si elaborarea de raspunsuri motorii sau psiho-emotionale adecvate situatiei. Constienta este o stare de veghe, dar fiziologic este un proces psihologic care reprezinta rezultatul proceselor complexe de integrare a tuturor informatiilor.

5. FIZIOLOGIA STARII DE VEGHE SI SOMNUL:

- Starea de veghe - are ca substrat morfologia structurii neuronale prezente in creier. La mentinerea ei participa formatiunea reticulata activatoare ascendenta, hipotalamusul, talamusul si scoarta cerebrala. Scoarta cerebrala la om , prin posibilitatea de a stoca si a percepe constient mesajele primare primite din mediul extern si intern are rol esential in starea de veghe. Materializarea starii de veghe se percepe prin electro-encefalograma (E.E.G.) predomina modele alfa si beta.

- Somnul - opus starii de veghe este caracterizat prin abolirea constientei, suprimarea partiala a sensibilitatii si motilitatii cu diminuarea functiei vegetative. Mecanismul este complex si are 2 componente:

a.      Pasiva - oboseala care se instaleaza progresiv scade excitabilitatea, inclisiv a neuronilor, si astfel se interpun aferentele spre scoarta.

2. Activa - reprezentata de structurile hipuagene ca formatiunea reticulata, punto-bulbara, talamus, hipo-talamus anterior care inhiba sistemul reticulat activator ascendent.

Somnul nu este o perioada pasiva a ciclului zi - noapte ci o stare activa de refacere, de restabilire a organismului in general si a S.N. in special.

6. FIZIOLOGIA MEMORIEI: - memoria reprezinta procesul de fixare, conservare, recunoastere si efocare a informatiei acumulate anterior. Ea presupune acumulare de date, stocarea sau en-gramarea (imprimare) afocarea sau destocarea datelor.

Deosebim la om mai multe tipuri de memorie:

Senzoriala - in care informatiile sosite pe cale senzitivo-senzoriale sunt retinute pentru perioade scurte de zecimi de secunda, timp necesar sortarii, aprecierii si prelucrarii.

2. Primara - in care numai datele codificate verbal sunt stocate in memoria primara. Este de ordinul secundelor. In ea ramanand numai informatia verbala.
3. Secundara - care are capacitatea de stocare foarte mare si de durata, informatii verbale si ne-verbale. Unitatea intervine prin ne-repetare.
4. Tertiara - se refera la en-gramarile propriului nume, scrisul si actele zilnice care nu se uita nici cand celelalte forme ale memoriei sunt alterate.

Accesul la informatia stocata este rapida iar uitarea este inexistenta. Fzele fiziologice ale memoriei, desi insuficient cunoscute, beneficiaza de ipoteze care incearca sa explice memoria de scurta durata (senzoriala si primara) si cea de lunga durata (secundara si tertiara). Studiile fiziologice au aratat ca repetarea aceleiasi informatii de mai multe ori accelereaza si potenteaza procesul de consolidare a memoriei.

La baza memoriei primare sta posibilitatea reciclarii informatiei astfel ca aria corticala stimulata continua sa emita potwntiale de actiune ritmice si dupa intreruperea excitantului dar dupa numai o perioada asurta de timp. Aceste modificari faciliteaza en-gramarea, stocarea informatiei in nucleo-proteinele din neuroni. De-asemenea in procesul de invatare creste cantitatea de A.R.N. in neuronii solicitati. La baza memoriei de lunga durata sta o gama variata de substante biologice, glico-proteine, fosfo-proteine neuronale precum si hormonii modulatori ai proceselor neuro-chimice de memorare cum sunt catecol aminele si A.C.T.H.-ul si vasopresina si ocitocina.

7. ACTIVITATEA BIO-ELECTRICA A SCOARTEI CEREBRALE: - activitatea scoartei cerebrale este caracterizata prin potentiale electrice care pot fi culese direct de pe scoarta cand vorbim de electro-cortico-grama (E.C.G.) sau prin electrozi plasati pe craniu (E.E.G.). Pentru inregistrarea curentilor corticali de actiune se folosesc amplificatori pentru ca potentialele sunt foarte mici, de ordinul micro-voltilor. Pe E.E.G. se descriu diferite tipuri de unde in functie de fregventa si amplitudine, intre fregventa si amplitudine exista o reactie stransa, cu cat este mai mare amplitudinea cu atat este mai mica fregventa.