ANALGEZICE MORFINICE

ANALGEZICE MORFINICE

Etiologia intoxicatiei: intoxicatii acute - accidentale de ordin terapeutic, supradozare, intoleranta, intentionate in scop de suicid, cu scop criminal, intoxicatii cronice - morfinomania.

Toxicocinetica patrunde in organism pe cale orala si parenterala. Absorbtia se face lent din tubul digestiv si rapid dupa administrarea injectabila. Distributia se face in ficat, rinichi, SNC, maduva osoasa. Metabolizarea are loc la nivelul ficatului iar eliminarea are loc pe cale renala sub forma de metaboliti. Morfina traverseaza bariera placentara.

Actiune

- la nivelul SNC - la doze mici( terapeutice) ca analgezic, la nivelul creierului produce deprimare

- la doze mari ca narcotic, deprima centrii corticali ai perceptiei durerii si favorizeaza aparitia somnului

- la nivelul bulbului - la doze mici actioneaza ca deprimant ai centrilor respiratori si ai tusei, stimuleaza centrul vome

- la doze mari are actiune depresiva si paralizanta a centrilor respiratori si ai tusei.

Contraindicatii: copii sub 1 an, alcoolism cronic, delirium tremens, convulsii, astm bronsic, anemie grava, depresie respiratorie, emfizem.

Intoxicatia cronica sau toxicomania apare la administrari repetate. Definitia data de OMS in 1957 este caracterizata prin:

dorinta de a procura si a consuma droguri - dependenta psihica

tendinta de crestere progresiva a dozelor terapeutice - toleranta

dependenta fizica a organismului fata de drog

intreruperea brusca a tratamentului este dramatica, cu fenomene grave, caracterizate prin sindromul de abstinenta

Morfinomania are efecte nocive asupra societatii si omului.

Etapele intoxicatiei cronice:

a). obisnuinta - datorita consumului repetat apare dorinta de a crea o stare de buna dispozitia care determina deprimarea psihica( fara dependenta fizica, fara sindrom de abstinenta). Majoritatea morfinomanilor sunt nevropati sau psihopati care cauta in morfina o evadare din realitate. In aceasta faza de obisnuinta apar reactiile adverse:

o       tulburari digestive: sete, greturi, varsaturi, colici biliare, constipatie

o       manifestari respiratorii: dispnee

o       manifestari neuropsihice: cefalee, tremuraturi ale membrelor, necoordonare motorie

o       tulburari cardio-vasculare: hipotensiune arteriala, depresia miocardului

o       manifestari oculare: mioza, midriaza, tulburari de vedere

b). toleranta - fenomenul prin care organismul se obisnuieste cu doze mai mari de toxic. Sensibilitatea organismului scade treptat, scade actiunea analgezica, dar se mentine actiunea excitanta. La nivelul SNC se produce o compensare a actiunii de excitatie cu cea deprimanta cand se ajunge la un echilibru.

c). dependenta fizica si psihica - toxicul devine indispensabil pentru organism cu riscul de a comite acte antisociale, furt, falsuri, crime, apar tulburari de personalitate

d). sindromul de abstinenta - la scaderea brusca a dozelor sau la administrarea antidotului( nalorfina) datorita ruperii echilibrului dintre actiunea excitanta si cea deprimanta apar fenomene nedorite: anxietate, iritabilitate, hipersecretie glandulara( lacrimare, transpiratii). Dupa 2-3 zile apare o forma acuta cu tulburari digestive varsaturi, diaree, colici, poliurie, dureri musculare, tulburari circulatorii, neuropsihice,tremuraturi, agitatie, insomnie, delir care pot duce la sinucideri sau acte antisociale.

Tratamentul se face prin spitalizare, sub supraveghere medicala, prin scaderea dozelor treptat apoi rapid, somnoterapie cu barbiturice sau cloralhidrat. Dupa 1 saptamana tulburarile se amelioreaza dar vor disparea dupa cateva luni.

Simptomatologia clinica:

- in intoxicatia acuta simptomele se instaleaza gradual dupa 10 - 15 minute de la administrare:

a). stare de usoara excitatie, euforie, caldura

b). faza de excitatie propriu-zisa, de betie, agitatie psiho-motorie, inrosirea fetei, prurit

c). faza depresiva, de oboseala, somnolenta

d). la doze mari apare mioza sau midriaza, coma cu somn profund, scaderea frecventei respiratorii, hipoTA, moartea.

Alte semne clinice: retentie urinara, constipatie, scaderea pulsului, paralizia centrilor respiratori, edem pulmonar.

- in intoxicatia cronica semnele clinice sunt asemanatoare cu cele din intoxicatia acuta, dar evolueaza in mai multe etape:

1. perioada initiala - la fumatorii de opiu: varsaturi, cefalee, insomnie, inapetenta

2. perioada de echilibru euforic: hiperactivitate si oboseala

3. perioada de discordanta: foamea de toxic, tulburari fizice - privire fixa, mers ezitant, anorexie, frica, tulburari psihice - pierderea treptata a vointei, a memoriei, agresivitate

4. perioada de declin: depresie psihica grava, cu pierderea simtului moral

Tratament

- in intoxicatia acuta: nu se administreaza emetice, spalaturi gastrice cu suspensie de carbune, cu permanganat de potasiu, purgative, clisme, se tine la pat la cald, se administreaza antidot nalorfina, se face respiratie artificiala, stimulare nervoasa pentru a impiedica somnul profund.

Pacientul nu trebuie lasat sa doarma. Recuperarea poate fi facuta in 24 de ore.

- in intoxicatia cronica tratamentul este mai dificil pentru ca la suprimarea drogului apare sindromul de abstinenta, pielea devine umeda, midriaza, diaree, scaderea TA, oboseala. Curba de demorfinizare este condusa atent in spital, sub supraveghere medicala continua. Suprimarea morfinei se face treptat prin inlocuirea cu alte substante.

Derivati de morfina

Hidromorfon sau Dilauden - este mai toxic decat morfina, produce efecte adverse de intensitate mai mica, efectul analgezic este mai puternic decat al morfinei, induce farmacovigilenta in timp mai indelungat.

Pentazocin sau Fortral - un analgezic mai slab decat morfina, determina dependenta fizica slaba, sindromul de abstinenta este de slaba intensitate.

Petidina sau Mialgin, Metadona sau Sintalgon sunt alti derivati sintetici ai morfinei cu actiune asemanatoare dar care dau dependenta mai greu.