Anatomia si fiziologia craniului cerebral

ANATOMIA SI FIZIOLOGIA CRANIULUI CEREBRAL

SCHELETUL CAPULUI

Scheletul capului se mai numeste craniu. El este format din 22 de oase, care se grupeaza in doua segmente: craniul cerebral si craniul visceral.

CRANIUL CEREBRAL

Craniul cerebral se mai numeste neurocraniu sau cutie craniana si in interiorul lui este adapostit encefalul.

Cutia craniana are forma aproximativ ovoida, cu axul mare indreptat antero-pos-terior. I se pot distinge doua parti: bolta craniului si baza craniului. Aceste doua parti pot fi delimitate printr-un plan transversal care trece prin glabela (depresiunea osoa-sa dintre cele doua arcade sprincenoase) si prin protuberanta occipitala externa a o-sului occipital.Tot ce ramane deasupra acestui plan formeaza bolta craniului, iar tot ce este situat sub el formeaza baza craniului. Fata interna a bazei craniului se numes-te endobaza, iar fata externa, exobaza.

Cutia craniana este alcatuita din 8 oase, dintre care 4 sunt perechi si 4 neperechi.

Oasele perechi sunt reprezentate prin: 2 oase parietale si 2 oase temporale.

Oasele neperechi sunt reprezentate prin: osul frontal, osul etmoid, osul sfenoid si osul occipital.

Bolta (calota) craniului este alcatuita din urmatoarele oase:

Anterior, osul frontal prin portiunea lui verticala;

Posterior, osul occipital, prin partea lui superioara;

Lateral, cele 2 oase parietale in intregime, si cele 2 oase temporale, prin partea lor mai latita, numita solzul temporalului. Aceste oase se unesc intre ele prin suture dintate si suture scuamoase (solzoase).

Bolta craniului, private pe dinauntru (pe fata concava), prezinta pe linia mediana a osului frontal o creasta numita creasta frontala pe care se prinde coasa creierului.

Bolta craniului este alcatuita din 6 oase, dintre care unele, prin forma lor si lega-turile pe care le au,iau parte si la formarea segmentului facial: posterior se afla osul occipital, care ia parte la formarea bazei, prin portiunea lui inferioara; urmeaza apoi osul sfenoid, care se continua anterior cu osul frontal; acesta, prin partea lui trans-versala, inchide portiunea anterioara a bazei.

Spatiul ramas liber intre osul frontal si osul sfenoid este compleat de lama ciuru-ita a osului etmoid.

Partile laterale ale bazei craniului sunt inchise de o parte si de alta de stanca osu-lui temporal.

Baza craniului este strabatuta de o serie de gauri mari si mici,precum si de fisuri (crapaturi).

Aceste gauri si fisuri sunt locul de trecere pentru cele 12 perechi de nervi cranieni

pentru bulbul rahidian care se continua cu maduva spinarii, precum si pentru arterele si venele craniului si encefalului.

OSUL FRONTAL

Osul frontal este un os nepereche, asezat in partea anterioara a cutiei craniene. I se pot distinge mai multe parti:

Solzul este partea verticala a osului frontal; el formeaza fruntea. Pe fata anterioara a solzului se afla proeminente, numite tuberculi frontali sau eminente frontale.

Sub tuberculii frontali, deasupra orbitelor, sunt 2 proeminente arcuate, care poarta denumirea de arcuri sprancenare sau arcade orbitale; intre ele, pe linia mediana, se afla glabela, o suprafata osoasa care prezinta pe linia mediana o sutura dintata, sutu-ra metopica; la unele cranii adulte, aceasta sutura lipseste, dar exista in timpul dez-voltarii.

Arcadele orbitale se continua lateral cu apofizele zigomatice, care se articuleaza cu osul zigomatic. Marginile interne ale arcadelor sprincenare si glabela se prelun-gesc in jos prin portiunea nazala a frontalului. Aceasta prezinta o scobitura, numita incizura nazala a frontalului sau spina frontala. Pe fiecare arcada orbitala, spre ex-tremitatea interna, se observa o alta scobitura numita incizura supraorbitala; in unele cazuri se prezinta ca un orificiu supraorbital. Marginea posterioara a apofizei zigo-matice se continua in sus si inapoi cu o creasta, creasta laterala a frontalului.

Marginea fiecarei arcade orbitale se continua posterior cu o lama triunghiulara, a-pofiza orbitala sau lama orbitala, care formeaza o parte din peretele superior al orbi-tei, intre marginile mediale ale celor 2 apofize orbitale ramane un spatiu, incizura et-moidala, vizibila, pe fata orbitala a osului frontal. Pe marginile incizurii etmoidale sunt niste scobituri mici, numite celule etmoidale; ele reprezinta continuarea sinusu-rilor etmoidale. Pe fata interna a frontalului, pe linia mediana, se afla un sant, santul sagital, care, in partea anterioara, se continua cu creasta frontala. Marginea posteri-oara a frontalului este crestata si se articuleaza cu oasele parietale.

In osul frontal, in regiunea de la baza nasului, inapoia incizurii nazale, sunt 2 cavi-tati neregulate, sinusurile frontale. Fiecare sinus frontal comunica cu cavitatea naza-la printr-un canal frontonazal, ce se deschide in meatul meatul mijlociu.

OSUL ETMOID

Osul etmoideste un os nepereche. El apartine atat cutiei craniene, cat si craniului visceral. Se afla asezat la partea dinainte a bazei cutiei craniene, inainte frontal si

sfenoid, si este format din: lama ciuruita, lama verticala si masele laterale.

Lama ciuruita a etmiodului este partea centrala a etmoidului si ocupa incizura et-moida. Are forma dreptunghiulara, cu lungimea anteroposterioara, si este caracteri-zata prin existenta unui mare numar de orificii care o strabat si prin care trec fibrele nervilor olfactivi. Lama ciuruita se articuleaza, anterior si lateral, cu osul frontal, iar posterior cu osul sfenoid si formeaza plafonul cavitatii nazale.

Lama verticala a etmoidului este perpendiculara pe lama ciuruita si este asezata in planul median. Ea are doua parti: una deasupra lamei ciuruite, numita apofiza crista galli si alta sub lama ciuruita, numita lama perpendiculara.

Apofiza crista galli, creasta de cocos, are forma unei lame groase triunghiulara care proemina in cutia craniana. Prin marginea ei anterioara se articuleaza cu osul frontal, iar pe marginea ei posterioara se fixeaza coasa creierului.

Lama perpendiculara se prezinta ca o lama subtire, cu forma dreptunghiulara, si formeaza partea superioara a septului nasal.

Masele laterale se mai numesc labirinte si sunt asezate pe partile laterale inferi-oare ale lamei ciuruite. Ele au forma aproximativ cubica. Fetele externe ale maselor laterale sunt formate din cate o lama subtire, lama orbitala, care contribuie la forma-rea peretelui medial al orbitei. Fetele interne ale maselor laterale sunt formate, de asemenea din cate o lama subtire, lama mediala, si formeaza peretele extern al cavi-tatii nazale. Aceasta lama prezinta doua indoituri curbate in jos, cunoscute sub numele de cornete nazale → cornetul nasal superior si cornetul nasal mijlociu.

Sub cornetul nasal superior este un spatiu - meatul nazal superior ; iar sub cornetul nazal mijlociu este un altul - meatul nasal mijlociu.

Pe fata superioara a masei laterale se afla niste cavitati, care sunt inchise de celulele etmoidale ale frontalului, formand impreuna sinusurile etmoidale. Aceste sinusuri se gasesc si in grosimea maselor laterale.

OSUL SFENOID

Osul sfenoid este un os nepereche. El se gaseste in partea centrala a bazei craniu-lui . Privit pe fata inferioara are forma unui fluture. El este format din urmatoarele parti: corpul, aripile mici, aripile mari si apofizele pterigoide.

Corpul sfenoidului este partea centrala care se sudeaza anterior cu frontalul si et-moidul, posterior cu occipitalul. Pe fata superioara a corpului se afla o scobitura transversala, care poarta denumirea se saua turceasca. In fundul acesteia este o gro-pita, gropita hipofizara in care este adapostita glanda hipofizara. Marginea anterioa-ra a seii turcesti este formata dintr-un tubercul numit tuberculul seii. Pe fiecare latura a tuberculului seii este o apofiza, apofiza clinoida anterioara. Posterior, saua este marginita de o ridicatura lamelara, numita lama patrulatera. Pe fiecare latura, lama patrulatera prezinta unghiuri soperolaterale denumite apofize clinoide posterioare.

Lama patrulatera se continua posterior, cu o suprafata inclinata, care se articuleaza cu corpul occipitalului. Inaintea tubercului seii se observa un sant transversal, santul optic sau santul chiasmatic. La fiecare extremitate a santului optic se gaseste un ori-ficiu, numit orificiul optic ; prin cele doua orificii intra in craniu nervii optici, care, in santul optic (santul chiasmatic), se incrucisesza formand chiasma optica. Portiu-nea de pe fata superioara, aflata inintea santului optic, poarta numele de jugul sfenoi-dului si se articuleaza cu etmoidul. In corpul sfenoidului sunt sapate doua cavitati - sinusurile sfenoidale - care se deschid in cavitatea nazala prin orificii situate in mea-turile nazale superioare.

Aripile mici ale sfenoidului sunt doua lame osoase de forma triunghiulara, care pornesc de pe partile anterioare ale marginilor fetei superioare a corpului. Baza este fixate pe corpul sfenoidului, iar varful este indreptar in sus si inainte. Baza fiecarei aripi mici corespunde extremitatii santului optic si inchide orificiul optic. Unghiul medial posterior al aripii mici corespunde tuberculului seii turcesti si formeaza apo-fiza clinoida anterioara. Prin marginile anterioare se articuleaza cu frontalul si cu etmoidul. Aripile mici participa la formarea peretelui superior al orbitei.

Aripile mari ale sfenoidului reprezinta doua apofize mari, care pornesc de pe fetele laterale ale corpului, indreptandu-se inainte si in sus. Ele au o forma apro-ximativ piramidala, prezentand trei fete: fata posterioara sau cerebrala este concave in sus si formeaza o parte din baza craniului ; fata anterioara sau orbitala are o for-ma patrulatera si formeaza o parte din peretele extern al orbitei ; fata externa sau temporala are o forma neregulata si formeaza peretele cutiei craniene dintre frontal si temporal. La baza aripii mari se gasesc mai multe orificii, dintre care amintim : pe cel anterior, gaura rotunda, prin care trece nervul maxilar superior, si pe cel posteri-or, gaura ovala, prin care trece nervul mandibular. Intre marginea posterioara a ari-pii mici se afla fisura orbitala superioara, prin care se face legatura cu orbita.

Apofizele pterigoide ale sfenoidului sunt doua procese osoase care pornesc de pe fata inferioara a corpului, din dreptul bazei aripilor, si se indreapta vertical in jos. Fi-ecare apofiza pterigoida este formata din doua lame sau aripi : lama interna si lama externa ; intre ele ramane un spatiu care se numeste incizura pterigoidiana. Baza a-pofizei pterigoide este strabatuta de canalul pterigoidian. Apofiza pterigoida serveste la insertia muschilor pterigoidieni.

Pe fata inferioara a corpului sfenoidului, exista o creasta mediana care se termina anterior printr-o spina cu forma triunghiulara - ciocul sfenoidului.

OSUL OCCIPITAL

Osul occipital este un os nepereche, asezat in partea posterioara a cutiei craniene. El este format din partea bazala sau corpul osului occipital, doua parti laterale si solzul occipitalului.

Aceste parti sunt grupate in jurul unui orificiu - marea gaura occipitala - prin care se face comunicarea intre cutia craniana si canalul vertebral.

Partea bazala sau corpul occipitalului este situate anterior fata de marea gaura occipitala, pe linia mediana, si are forma aproximativ cuboida. Fata sa anterioara se articuleaza cu corpul sfenoidului. Fata superioara, de forma aproape patrulatera, este neteda si inclinata dinainte inapoi ; ea este scobita in forma unui sant larg anteropos-terior si sustine bulbul rahidian si puntea. Fata inferioara, tot de forma patrulatera, este rugoasa si are pe linia mediana, aproape de marea gaura occipitala, o proemi-nenta - tuberculul faringian - servind pentru insertia aponevrozei faringiene. Fetele laterale se articuleaza cu oasele temporale.
Partile laterale sau partile condiliene sunt asezate pe laturile gaurii occipitale. Ele sunt doua masive osoase de forma neregulata. Pe fata inferioara a fiecarei parti laterale se gaseste o apofiza ovala, numita condil occipital. Cei doi condili occipitali au suprafete de articulare pentru cavitatile articulare ale primei vertebre cervicale.In dreptul marginii anterioare a condilului, partea laterala este strabatuta de un canal -canalul condilian anterior - prin care trece nervul hipoglos. Prin fetele lor laterale, partile laterale se articuleaza cu oasele temporale .

Solzul occipitalului este asezat posterior fata de marea gaura occipitala si este partea cea mai dezvoltata si cea mai subtire a osului occipital.

- Fata externa este convexa. Pe linia ei mediana exista o ridicatura care se numeste protuberanta occipitala externa. Ea se continua in jos, pe linia mediana, cu o creas-ta, care se numeste creasta occipitala externa, si merge pana la marea gaura occipi-tala. Tot din protuberanta occipitala externa porneste lateral, la dreapta si la stanga, o linie curba, linia nucala superioara; aproximativ la mijlocul crestei mai este o alta linie curba, linia nucala inferioara. Partea din fata externa a solzului, care se gaseste deasupra liniei nucale superioare, este neteda si se numeste planum occipitale, iar partea care se gaseste sub aceasta linie rugoasa si se numeste planum nucale; pe aceasta din urma se insereaza muschi ai cefei.

- Fata interna este concava si corespunde suprafetei encefalului. In mijlocul ei se gaseste protuberanta occipitala interna. De la ea porneste in jos, pe linia mediana, creasta occipitala interna, care se bifurca pe marginile gaurii occipitale. De la protu-beranta occipitala interna porneste in sus pe linia mediana, un sant, santul sagital (longitudinal) superior. Lateral, porneste din protuberanta un sant, santul (lateral) transversal. Creasta si santurile amintite determina pe fata interna a occipitalului patru scobituri, numite fose; cele care se gasesc deasupra santului transversal au for-ma aproape triunghiulara si adapostesc lobii occipitali ai emisferelor cerebrale ,de aceea se numesc fose cerebrale, iar cele asezate sub santul transversal au forma aproximativ patrulatera si adapostesc emisferele cerebeloase si poarta denumirea de fose cerebeloase. Marginile solzului, de la partile laterale pana la santul transvers, se articuleaza cu oasele temporale, iar marginile dinaintea acestui sant se articuleaza cu oasele parietale.

OSUL PARIETAL

Osul parietal este un os pereche, asezat pe partile latero-superioare ale cutiei cra-niene. El are forma patrulatera neregulata. Fata externa este convexa; in mijlocul acestei fete convexitatea este mai accentuata, formand eminenta parietala. Sub aceasta se observa doua linii curbe: una superioara, linia temporala superioara si alta inferioara, linia temporala inferiaoara; pe ele se insereaza muschiul temporal.

Fata interna este concava si prezinta numeroase santuri, in care sunt adapostite vasele sanguine si impresiunile circumvolutiilor cerebrale.

Marginea superioara este dintata si se articuleaza cu parietalul din cealalta parte, formand sutura sagitala, care trece prin crestetul capului (vertex). Anterior parietale-le se articuleaza cu frontalul, posterior cu occipitalul, iar lateral cu temporalul.

OSUL TEMPORAL

Osul temporal este un os pereche, asezat pe partile latero-inferioare ale cutiei craniene. El are forma neregulata si prezinta mai multe parti: partea petromastoidi-ana, partea timpanica, partea hioidiana sau apofiza stiloida si solzul temporalului.

1. Partea petromastoidiana este formata din stanca temporalului si din partea mastoidiana

a)     Stanca temporalului sau piramida este portiunea cea mai groasa a temporalu-lui si are forma de piramida triunghiulara. Varful ei este orientat anterior si medial, iar baza orientata posterior si lateral, unindu-se cu partea mastoidiana. Are fata anterioara, o fata posterioara si o fata inferioara. Pe fata anterioara, aproape de varf, exista o mica scobitura pentru ganglionul Gasser (ganglionul nervului trigemen). Pe fata posterioara, aproape de mijloc, se gaseste orificiul conductului auditiv intern, prin care trec nervii cranieni, iar langa el, spre ex-terior, un orificiu in forma de fanta care duce in apeductul vestibulului, canal care adaposteste conductul endolimfatic. Fata inferioara formeaza o parte din baza craniului sip e ea se insereaza muschi. In stanca temporalului sunt sapate cavitati si canale care formeaza labirintul osos al urechii interne.

b)     Partea mastoidiana este asezata posterior si lateral fata de piramida. Se prezin-ta ca o masa osoasa, turtita lateral. Fata externa este convexa si rugoasa si ser-veste pentru insertia unor muschi. La partea antero-inferioara formeaza o proeminenta puternica, apofiza mastoida; si ea are suprafata rugoasa pentru insertia muschilor. Fata interna este concava si strabatuta de un sant sigmoidal In interiorul partii mastoidiene sunt sapate numeroase cavitati pneumatice -celule mastoidiene, care sunt mai numeroase in apofiza mastoida. In partea mastoidiana, superior si medial, se gaseste un sinus, antrum mastoidian, ce se deschide in urechea mijlocie.

2. Partea timpanica este reprezentata printr-o lama osoasa, curbata in sus, care

este fixata cu marginea anterioara de radacina posterioara a apofizei zigomatice, iar cu marginea posterioara, de fata anterioara a apofizei mastoide. Marginea interna este fixata de stanca temporalului, pe cand marginea externa este libera si pe ea se fixeaza extremitatea interna a partii cartilaginoase a conductului auditiv extern. Fata superioara a lamei timpanice este concava si formeaza peretele inferior si peretii laterali ai partii osoase a conductului auditiv extern. La acest nivel se observa orificiul conductului auditiv extern. Fata sa inferioara este in raport cu baza apofizei stiloide.

3. Partea hioidiana este reprezentata de apofiza stiloida care are forma conica si este lunga de 2,5 cm ;ea este fixata pe fata inferioara a lamei timpanice si este indreptata in jos si inainte. Apofiza stiloida serveste ca punct de insertie pentru muschi si ligamente.

4. Solzul temporalului este partea cea mai subtire si cea mai mare a osului

temporal. El este asezat la partea superioara a temporalului si are forma aproape semicirculara.

Fata externa este convexa si corespunde tamplei. Din partea inferioara porneste, anterior, o apofiza lamelara, apofiza zigomatica a temporalului care se articuleaza cu osul zigomatic si pe care se insera unii muschi masticatori .Baza apofizei zigoma- tice are forma triunghiulara si este formata din doua radacini: radacina anterioara si radacina posterioara.Intre aceste radacini, fata inferioara a bazei este scobita si for-meaza o cavitate, cavitatea glenoida a temporalului, in care se articuleaza condilul mandibulei. Radacina anterioara formeaza o proeminenta inaintea cavitatii glenoide, condilul temporalului sau tuberculul articular, care contribuie la articularea mandi-bulei. Varful apofizei zigomatice este dintat si se articuleaza cu apofiza temporala a osului zigomatic, formand arcada zigomatica

Fata interna este concava si prezinta santuri pentru vasele sanguine si impresiuni ale circumvolutiilor cerebrale.

Marginile solzului sunt subtiate si se articuleaza (sutura scuamoasa) cu aripa mare a sfenoidului si cu parietalul.

CRANIUL VISCERAL

Craniul visceral sau splanhnocraniul, cunoscut inca si sub denumirea generala de oasele fetei, este un masiv osos, situat in partea anterioara a cranului. El este consti-tuit din 14 oase, dintre care doua - mandibula si vomerul - sunt oase neperche si mediane. Celelalte sunt oase pereche si asezate simetric de o parte si de alta a pla-nului median.

Acestea sunt : maxilarul, osul zigomatic, osul lacrimal, cornetul nasal inferior, osul nasal si osul palatin.

MAXILARUL

Maxilarul este cel mai dezvoltat dintre oasele fixe ale fetei. Este un os pereche, asezat in partea centrala a fetei .Forma acestui os este neregulata si este alcatuita din corp si patru apofize:

Corpul maxilarului are forma neregulata si prezinta patru fete:

Fata anterioara sau externa prezinta in dreptul primilor patru dinti niste

creste verticale; cea din dreptul caninului este inalta inapoia varfului ei se afla o gropita, fosa canina. Deasupra ei, aproape de marginea supe-rioara a corpului, exista un orificiu, orificiul infraorbital, care este ca-patul extern al canalului cu acelasi nume, prin care trece artera infraor-bitala si nervul infraorbital.

Fata posterioara este situata inapoia apofizei zigomatice. In mijlocul ei se gasesc orificiile canalelor dentare ale unor dinti superiori .

Fata superioara sau orbitala se prezinta ca o lama triunghiulara neteda ce formeaza o parte din peretele inferior al orbitei.

Fata interna sau nazala are la partea inferioara o suprafata de articulare cu osul maxilar opus. Inapoia acesteia porneste apofiza palatina, deasu-pra careia fata interna a maxilarului formeaza peretele meatului nasal inferior.

In corpul maxilarului este o cavitate, sinusul maxilar, ce se deschide prin doua orificii mici in meatul nazal mijlociu .

Cele patru apofize ale maxilarului sunt:

Apofiza zigomatica se desprinde de pe partea superioara a limitei dintre fetele anterioara si posterioara ale corpului, articulandu-se cu osul zigomatic.

Apofiza frontala sau ascendenta se articuleaza prin varful ei cu osul frontal, iar prin muchea ei anterioara, cu osul nazal. Ea contribuie la formarea peretelui intern al orbitei si a peretelui lateral superior al cavitati nazale. Sub muchea anterioara a apofizei frontale, muchea corpului maxilarului formeaza o scobitura, incizura na-zala. Pe fata laterala a apofizei frontale se afla o creasta verticala, creasta lacrimala, inapoia careia este un sant vertical, santul lacrimal al frontalului.

Apofiza alveolara reprezinta marginea inferioara a corpului. Ea are opt scobituri numite alveole dentare, in care sunt adapostite radacinile dintilor superiori .

Apofiza palatina se reprezinta ca o lama orizontala care, unindu-se cu apofiza palatina opusa, constituie partea anterioara a palatului dur, a carui fata inferioara formeaza plafonul cavitatii bucale (cerul gurii), iar fata superioara formeaza podea-ua cavitatii nazale.

Cele doua oase maxilare ,sudate intre ele ,formeaza partea centrala a craniului visceral.

OSUL ZIGOMATIC

Osul zigomatic sau osul malar este un os pereche asezat pe partea latero-inferi-oara a orbitei si formeaza partea laterala superioara a scheletului fetei. Este un os cu forma neregulata. Prezinta o fata externa, care corespunde pielii si determina umarul obrazului si o fata posterioara, care corespunde fosei temporale. Marginea anterioara se articuleaza cu apofiza zigomatica a maxilarului .Marginea superioara formeaza o parte din marginea laterala si inferioara a orbitei. Marginile posterioara si inferioara sunt libere. Coltul postero-inferior se articuleaza cu apofiza zigomati-ca a temporalului. Coltul postero-inferior se prelungeste in sus si inainte, formand apofiza frontala, care se articuleaza cu apofiza zigomatica a frontalului. De pe mar-ginea superioara porneste inapoi o lama subtire, apofiza orbitala,ce formeaza o par-te din peretele inferior al orbitei, din care cauza este considerata ca fata interna a osului zigomatic.

OSUL LACRIMAL

Osul lacrimal este un os pereche, asezat pe peretele medial al orbitei intre apofi-za frontala a maxilarului si lama orbitala a etmoidului. El se reprezinta ca o lama dreptunghiulara. Pe fata sa orbitala se gaseste o creasta verticala, inaintea careia este un sant lacrimal, ce se completeza cu santul lacrimal al apofizei frontale a ma-xilarului si formeaza canalul nazolacrimal, care face legatura intre orbita si cavi-tatea nazala. Prin fata nazala, el formeaza o parte din peretele meatului mijlociu.

OSUL NAZAL

Osul nazal este un os pereche, asezat la radacina nasului, pornind din incizura nazala a frontalului, paralel cu marginea anterioara a apofizei frontale a maxilla-rului, cu care se articuleaza. Osul nazal are forma unei lame patrulatere verticale, mai groasa la partea superioara, care se articuleaza cu frontalul, si mai subtire la partea inferioara, prin care se articuleaza cu cartilajul nazal. Marginea laterala se articuleaza cu apofiza frontala a maxilarului, iar marginea mediana, cu nazalul din partea opusa printr-o sutura armonica. Fata externa este convexa, acoperita de piele si formeaza radacina nasului, iar fata interna, care este concave, formeaza o parte din peretele lateral superior al fosei nazale .

CORNETUL NAZAL INFERIOR

Cornetul nazal inferior este un os pereche, asezat la partea inferioara a peretului lateral al cavitatii nazale. Are forma unei lame triunghiulare curbate, cu baza fixata de fata nazala a corpului maxilarului si pe fata nazala a lamei verticale a osului pa-latin, iar varful liber medial. Fata superioara este convexa, iar fata inferioara,

concava, margineste meatul inferior.

OSUL PALATIN

Osul palatin este un os pereche ,asezat inapoia marginii posterioare a apofizei palatine a maxilarului .El este alcatuit din doua lame perpendiculare una pe alta: lama orizontala si lama verticala.

Lama orizontala are forma aproximativ patrulatera. Marginea ei laterala se articuleaza cu marginea inferioara a lamei verticale, iar marginea mediala se arti-culeaza cu lama orizontala opusa si formeaza partea posterioara a palatului dur. Fata ei superioara alcatuieste o parte din podeaua cavitatii nazale, iar fata inferioara formeaza partea posterioara a boltii cavitatii bucale.

Lama verticala are forma patrulatera neregulata si este perpendiculara pe lama orizontala. Ea formeaza o parte din peretele lateral al cavitatii nazale. Pe fata ei interna este o creasta orizontala numita creasta concala, pe care se articuleaza o parte din marginea laterala a cornetului nazal inferior. Marginea superioara, prezin-ta, la partea anterioara apofiza orbitala, iar la partea posterioara apofiza sfenoidala.

VOMERUL

Vomerul este singurul os nepereche si fix al fetei asezat in planul median in continuarea lamei perpendiculare a etmoidului, contribuind la formarea peretelui median dintre fosele nazale, septul nazal. El se prezinta ca o lama patrulatera foarte subtire. Cele doua fete laterale formeaza o parte din peretele intern al fosei nazale. Prin marginea sa superioara se articuleaza cu lama perpendiculara a etmoidului, iar prin marginea inferioara, cu marginile interne ale apofizelor palatine ale maxilla-relor.

CAVITATILE ORBITALE

Cavitatile orbitale sau orbitele sunt doua adancituri situate de o parte si de alta a limitei mediane, intre fata si cutia craniana, care adapostesc globii oculari.

Orbita are forma unei piramide cu baza orientata anterior si varful posterior si prezinta patru pereti: superior, inferior, intern si extern.

Peretii ei sunt formati din urmatoarele oase:

Peretele superior este format din: osul frontal si aripa mica a osului sfenoid.

Peretele inferior este constituit din: maxilar, osul zigomatic si lama verticala a osului palatin .

Peretele intern este format din: osul lacrimal, osul etmoid si fata laterala a corpului sfenoid.

Peretele extern este format din: osul zigomatic si aripa mere a osului sphenoid.

In fundul orbitei se afla fisura orbitala superioara, iar unghiul dintre pe-retele extern si cel inferior se afla fisura orbitala inferioara.

CAVITATEA NAZALA

Cavitatea nazala se afla asezata in centrul fetei intre etajul bucal si cel neutral. Ea este despartita printr-un perete vertical, septul nazal osos, in doua fose nazale. Fiecare fosa nazala prezinta un perete inferior, un perete superior, un perete extern si altul intern.

Peretele inferior sau podeaua este formata din: apofiza palatina a maxilarului si din lama orizontala a osului palatin.

Peretele superior sau bolta este alcatuit din: osul nazal, lama ciuruita a osului etmoid si corpul sfenoidului.

Peretele intern sau septul nazal este format din: lama perpendiculara a osului etmoid si vomer.

Peretele extern este format din: corpul maxilarului, masa laterala a osului etmoid, lama verticala a osului palatin, osul lacrimal si cornetul nasal inferior. Masa laterala, prezinta pe acest perete cornetul nazal superior si cornetul nasal mijlocul, cornetul nasal inferior fiind un os independent.

Cornetele nazale delimiteaza sub ele niste spatii numite meaturi nazale, care isi iau numele dupa cornetul respectiv. Astfel avem: meatul nasal superior, meatul superior, meatul nazal mijlocul si meatul nazal inferior.

In meatul nazal superior se deschid orificiile celulelor etmoidale si orificiul sfenopalatin; in meatul nazal mijlociu se afla orificiile sinusurilor frontal si maxi-lar, precum si ale unor cellule etmoidale, iar in meatul nazal inferior se deschide orificiul canalului nazolacrimal.

Din cele de mai sus rezulta ca fosele nazale comunica cu sinusurile si celu-lele etmoidale ale oaselor masivului facial (sinusul frontal, sfenoidal, maxilar si la-birintul etmoidal). Fosele nazale comunica, de asemenea, cu faringele prin coane sau narile interne.

MANDIBULA

Mandibula sau maxilarul inferior este un os nepereche si singurul os mobil din scheletul capului. Se gaseste la partea inferioara a fetei si este formata din corp si doua ramuri.

Corpul mandibulei are forma de potcoava, cu convexitatea orientata anterior; extremitatile posterioare se continua cu ramurile mandibulei. El prezinta o fata anterioara si o fata posterioara.

- Fata anterioara sau externa are pe linia mediana o creasta putin proeminen-ta, simfiza mentoniera, care se termina la partea inferioara printr-o proemienta tri-unghiulara, cu baza in jos, numita protuberanta mentoniera; varfurile bazei sunt marcate prin cate un tubercul mentonier. De la tuberculul mentonier porneste, in sus si inapoi, o creasta, linia oblica externa. Deasupra liniei oblice externe, in drep-tul premolarilor, se afla un orificiu, orificiul mentonier care comunica cu canalul mandibular, canal prin care trec vasele si nervii pentru dintii inferiori.

- Fata posterioara sau interna prezinta pe linia mediana doua ridicaturi mici, ce poarta denumirea de apofizele geni sau spinele mentoniere. De la apofizele geni porneste in fiecare parte, o creasta care merge in sus si inapoi, linia oblica interna sau linia milohioidiana. Sub extremitatea anterioara a liniei milohioidiene exista o scobitura, foseta digastrica, pentru insertia muschiului digastric; deasupra liniei milohioidiene, in dreptul fosetei digastrice, este o scobitura mai mare, foseta sub-linguala in care este adapostita glanda salivara sublinguala.

Sub linia oblica interna, spre extremitatea posterioara, exista o alta scobitura, foseta submandibulara, in care este adaposteste glanda salivara submandibulara. Sub extremitatea posterioara a liniei oblice se gaseste capatul inferior al santului milohioidian, care se continua de pe ramura pe corp.Marginea superioara a cor-pului mandibulei se numeste marginea (apofiza) alveolara sau arcul alveolar si poarta 16 alveole dentare pentru dintii inferiori.

Ramurile mandibulei. Fiecare ramura se prezinta ca o luma aproape patrula-tera fixata de marginea posterioara a corpului mandibulei, cu directie verticala, putin inclinata dinaintea inapoi. Fata extrena este rugoasa la partea inferioara si neteda la partea superioara. Pe fata interna, la partea superioara, se afla un orificiu, orificiul mandibular, care reprezinta deschiderea superioara a canalului mandibu-lar, prin care trec nervii si vasele dentare. De pe marginea inferioaraa orificiului mandibular porneste in jos santul milohiodian, ce se termina pe corpul mandibulei, la extremitatea posterioara a liniei oblice interne. Coltul infero-posterior al ramurii este rotunjit si formeaza unghiul mandibulei. Marginea superioara a mandibulei prezinta o scobitura pronuntata, incizura mandibulara, care este marginita, anterior, de apofiza coronoida, iar posterior, de apofiza articulara.

Apofiza coronoida se prezinta ca o lama triunghiulara cu varful indreptat in sus si inainte, iar baza ei reprezinta coltul supero-anterior al ramurii mandibulei. Pe apofiza coronoida se insereaza muschiul temporal.

Apofiza articulara sau apofiza condiliana este subtire la baza (gatul mandibu-lei) si mai ingrosata la varf (condilul mandibulei ). Condilul se articuleaza in cavi-tatea glenoida a osului temporal.

In interiorul ramurii si corpului mandibulei se gaseste canalul dentar sau canalul mandibular care incepe la orificiul mandibular si se termina la orificiul mentonier. In acest canal patrund vasele si nervii care ajung la dinti.

OSUL HIOID

Osul hioid este un os nepereche, asezat intre mandibula si cartilajul tiroid. El nu este articulat direct cu celeleate oase, ci se articuleaza prin doua ligamente de apofizele stiloide ale oaselor temporare, iar prin muschi se leaga de faringe, laringe, mandibula, stern si omoplat. Are forma literei ,,U'' cu deschiderea inapoi.

Osul hioid este alcatuit din corp si patru coarne.

Corpul hioidului are forma de lama patrulatera, curbata transversal. Fata ante-rioara este convexa si prezinta o creasta in tot lungul ei, care o imparte in doua eteje: superior si inferior. Pe fata anterioara a corpului hioidului se insereaza multi dintre muschii hioidieni. Fata posterioara a osului este concave si neteda; ea prives-te spre epiglota.

Coarnele hioidului sunt de doua feluri: coarne mari si coarne mici.

Coarnele mari sunt doua proieminente lungi ce se articuleaza pe partile laterale ale corpului si se indreapta lateral si inapoi; ele sint mai groase la baza si mai subtiri spre varf, unde se termina prin cate un tubercul. Pe fata lor superioara se insereaza muschi.

Coarnele mici sunt doua proeminente conice mici, care se articuleaza pe partea superioara a extremitatilor corpului si sunt indreptate in sus si lateral. Si pe aceste coarne se insereaza muschi.