Anatomia si fiziologia pancreasului

ANATOMIA SI FIZIOLOGIA PANCREASULUI

PANCREASUL este o glanda digestiva cu secretie mixta (interna si externa), orientata transversal - de la concavitatea duodenului pana la splina, inaintea vertebrelor LI N 12, a marilor vase prevertebral si a rinichiului stang. Anatomo-topografic, pancreasul este situat retroperitoneal, inapoia stomacului, pe peretele profund al cavitatii abdominale, anterior fiind acoperit de peritoneu. Pancreasul este alungit transversal, avand o lungime ce variaza intre 12-22 cm, o inaltime de 4,5 cm, o grosime de 1,5 - 3 cm si o greutate de 80 g. Pana la 40 de ani, glanda este in crestere, iar de la 50 de ani se atrofiaza.

CONFIGURATIA EXTERNA A PANCREASULUI

capul- extremitatea dreapta, mai voluminoasa, situata in scobitura duodenului;

gatul - segment ingust ce face trecerea de la cap la corp;

corpul - portiune mai alungita, situat transversal, inaintea coloanei lombare;    

coada - prelungeste corpul pancreasului la splina, iar uneori pana la hilul splinei.

CONFIGURATIA INTERNA A PANCREASULUI,

Pancreasul este o glanda cu dubla secretie: endocrina si exocrina. Pancreasului endocrin ii corespund, din punct de vedere anatomic, insulele lui Langerhans ce sunt mici formatiuni ovalare de aspect clar, abundent risipite intre acinii pancreatici. Pancreasul exocrin are configuratia asemanatoare unui ciorchine cu 2 zone:

o zona secretoare compusa din acini ce se grupeaza in lobuli;

o zona excretoare compusa din:

canaliculele intercalare care fac legatura intre acini si canalele intralobulare;

canalele intralobulare situate in lobulul glandular;

canalele interlobular situate intre lobuli;

canalele colectoare secundare care se varsa in canalele excretoare Wirsung si Santorini.

canalele secretoare.

Canalul Wirsung ia nastere la nivelul cozii, printr-o bifurcatie, urmand axul mare al pancreasului, traversandu-l de la coada la cap si se varsa impreuna cu canalul coledoc in duoden, prin papila mare (Vater). Canalul Wirsung este situat pe fata ventrala a pancreasului. Pe toata lungimea sa primeste canalele colectoare secundare. Canalul Santorini ia nastere din canalul Wirsung la nivelul capului pancreasului si se deschide in duoden la nivelul papilei mici.

3. VASCULARIZATIA PANCREASULUI

Arterele duodeno-pancreatice provenite din artera hepatica si din artera mezenterica superioara iriga capul pancreasului, in timp ce corpul si coada pancreasului sunt irigate de arterele pancreatice provenite din artera splenica.

Venele pancreasului se varsa in vena splenica si mezenterica superioara (deci in vena porta).

Arcadele venoase din pancreasul drept dreneaza capul pancreasului si o portiune a duodenului. Venele cere dreneaza pancreasul stang se varsa in vena splenica. Vena pancreatica inferioara merge de la stanga la dreapta, pe marginea inferioara a glandei si se varsa in trunchiurile venei porte. Limfaticele sunt drenate in ganglionii pancreatito-splenici.

INERVATIA PANCREASULUI - primeste fibre aferente si eferente din plexul solar (vagul) simpatic si din plexul celiac-parasimpatic.

SECRETIA INTERNA SI EXTERNA A PANCREASULUI

Pancreasul, pe langa rolul sau fundamental in procesele de digestie, este o glanda endocrina de importanta majora prin cei 2 hormoni pe care ii secreta in sange: insulina si glucagonul.

A. SECRETIA EXTERNA A PANCREASULUI - sucul pancreatic este un Iichid usor alcalin (p.h: 7,0 - 8,7) inodor, incolor, bogat in bicarbonat de sodiu si are rolul de a neutraliza chimul acid la iesirea lui din stomac. Sucul pancreatic contine: NaCI, Ca3H, K, Ca, fosfor anorganic, glucoza, proteine si fermenti glicolitici, lipolitici, proteolitici. Cantitatea de suc pancreatic secretata de pancreas in 24 de ore este de 1000 ml. cu o densitate de 1007.

B. SECRETIA INTERNA A PANCREASULUI

INSULINA - joaca un rol important in metabolismul hidratilor de C, provocand punerea Tn rezerva a glicogenului la nivelul ficatului, conversiunea hidratilor de C in grasimi si oxidarea glucozei de catre tesuturile periferice, * participa la reglarea glicemiei, * enzimele proteolitice inactiveaza insulina; * este denaturata de alcaline, dar reversibila prin acizi; * injectarea de doze mari la subiecti normaii provoaca o diminuare a zaharului sangvin (scaderea glicemiei) si este insotita de: foame, transpiratii reci, tremuraturi, convulsii si coma, ce dispar la administrarea glucozei. Insulina are urmatoarele functii: * rol in lipogeneza, usurand intrarea glucozei pe drumul glicolizei; * reduce cantitatea de acizi aminati ai sangelui si accelereaza viteza de sinteza a proteinelor; * mentine balanta intre glicogenoliza si glicogeneza; la om tulburarea metabolismului hidratilor de C cu hiperglicemie si glicozurie, urmate de tulburari in metabolismul grasimilor si proteinelor cu acidoza si deshidratare - indica prezenta diabetului; administrarea de insulina inlatura aceste tulburari.

GLUCAGONUL - este un factor hiperglicemiant. El se distruge repede in sange, 80% disparand in 20 de secunde sub actiunea plasminei si proteazelor, mai ales in ficat si rinichi. Glucagonul actioneaza asupra:

* metabolismului carbohidrat, fiind vorba despre hiperglicemie provocata:

lipidelor si produce lipoliza;

metabolismului protidic, exercitand o actiune de scadere a acizilor aminati din plasma;

*metabolismul mineral, producand o crestere a K plasmatic;

*secretiei gastrice avand o actiune de scadere a acesteia, motiv pentru care a fost recomandat in terapia ulcerului.