ARITMIILE CARDIACE

FIBRILATIA ATRIALA

- cea mai fregventa aritmie intilnita intr-un seviciu de urgenta

-Poate apare fie sub forma paroxistica fie ca afectiune cronica

Fibrilatia atriala reprezinta un factor de risc important pt aparitia accidentelor vasculare trombotice in special TEP si AVC.

Studiul Framigham arata ca riscul annual la un pacient cunoscut cu FA nonvalvulara este de 4,2%, iar pt pacientii cu FA si si alti fact de risc aditionali riscul creste la 7-10%

Dupa tratam anticoagulant riscul de accident trombembolic scade la 1,5%.

Factorii de risc aditionali pt accident trombembolic sunt:

-virsta peste 65 ani

-diabet zaharat,

-HTA

-AVC in antecedente,

-IC,

-boala mitrala reumatica,

-protezare valvulara

In acest tabel sunt prezentati fact de risc pt TEP la pacienti fara FA, comparativ cu riscul de 4,5% la pacientii aflati in FA.

Dupa cum se poate vedea in tabelul alaturat riscul de accident trombembolic aflati in FA este direct proportional cu virsta ajungind maxim 7-9% in jurul virstei de 80-85 ani

ANTICOAGULAREA IN FIBRILATIA ATRIALA IN FUNCTIE DE TIPUL FA.

Atitudinea este diferita in functie de tipul fibrilatiei atriale:

-FA nou descoperita

-paroxistica

-persistenta

-FA recurent paroxistica.

Anticoagularea in FA recurent paroxistica.

In acest caz pacientii indiferen daca prezinta simptomatologie minima sau nu ,vor fi anticoagulati chiar daca nu necesita un tratam antiaritmic specific.

In cazul FA nou descoperite :

-in FA paroxistica , recenta nu se va initia un tratam anticoagulant in primele 48 ore , timp in care se poate face cardioversia farnmacologica sau electrica fara un regim anticoagulant prealabil.

-in FA persistenta acceptata si care nu poate fi convertita la RS se face un control al AV si se va efectua un tratam anticoagulant pe termen lung.

-in FA persistenta peste 48 ore indiferent daca se va face sau nu cardioversie se va incepe un tratament anticoagulant , dupa care se va putea face cardioversia.

REGIMUL ANTICOAGULANT IN FUNCTIE DE PACIENT.

Pacientii asimptomatici sub 65 ani cu FA dar fara alti fact de risc aditionali , prezinta risc scazut de accident trombembolic , nu necesita tratam sau se poate adm aspirina 325mg/zi.

Pacientii asimptomatici intre 65074 ani cu FA si fara fact de risc aditionali au un risc moderat de accident trombembolic si trebuiesc tratati cu anticoagulante orale (Warfarina) necesitind pt eficienta tratamentului in nivel al INR de 2,5-3.

Pt pacientii asimptomatici peste 75 ani cu FA fara alti fact de risc se va face tratament anticoagulant oral , iar mentinerea unui INR sub 2 cu varatii intre 1,6-2,5, este acceptata pt a scadea riscul aparitiei hemoragiilor.

Pt pacientii asimptomatici peste80 ani cu FA dar fara alti fact de risc aditionali , aspirina 325mg/zi este preferata anticoagularii pe termen lung , deoarece aceasta din urma ar putea produce hemoragii fatale.

Anticoagularea nu este indicata la pacientii cu riec crescut de hemoragii si este CI in urmatoarele cazuri:

-pacienti necomplianti.

-endocardita bacteriana

-dependenta de alcool.

-boli hepatice.

-tumori maligne

-leziuni singerinde.

-retinopatie cu risc crescut de singerare.

-coagulopatii diverse.

-trombocitopenie.

CONVERSIA ELECTRICA SI ANTICOAGULAREA.

FA peste 48 ore exista risc de formare de trombus in AS si este nevoie de anticoagulare sistemica.

In FA > 48 ore neanticoagulati conversia electrica tb intirziata luindu-se in acelasi timp masuri pt scaderea riscului de TEP. Pac va fi anticoagulat oral pina la un niv al INR de 2-3 pt cel putin 3 sapt anterior conversiei electrice. sau farmacologice iar dupa conversie pacientul va mai fi anticoagulat pt o per de 4 saptamini..

Riscul de aparitie a hemoragiei la pacientii anticoagulati conic in comparatie cu beneficiul adus de anticoagulare la pac cu FA.

Practic incepind de la un INR de 3 riscul de singerare intracraniana creste semnificativ fara a se obtine beneficii suplimentarein ceea ce priveste scaderea riscului de accident trombembolic.