TRATAMENTE DIN REGIMUL CRANGULUI

TRATAMENTE DIN REGIMUL CRANGULUI

Principial, crangul se bazeaza pe regenerarea vegetativa din lastari sau din drajoni formati pe radacini. Reintinerirea prin lastari se poate repeta de mai multe ori pe aceeasi cioata sau tulpina, dar, dupa fiecare taiere regenerarea este tot mai slaba, astfel ca, dupa mai multe taieri, trebuie sa se recurga la refacerea padurii fie prin samanta, fie prin plantatii.

Conducerea acestor arborete pana la varste ce nu depasesc 30 -40 de ani, conditionata de intensitatea mai scazuta a lastaririi cu varsta, determina, in principal, numai obtinerea sortimentelor subtiri si mijlocii, mai putin apte pentru utilizari industriale.

Crangul este una dintre cele mai vechi metode de exploatare a padurilor de foioase si a fost foarte raspandit mai ales in padurile particulare. In prezent se foloseste inca pe suprafete mari in unele tari europene ( Italia 40%, Franta 25%, Spania 22%, Grecia 18%). In fondul nostru forestier s-a restrans treptat dupa nationalizarea padurilor (1948) prin conversiunea multor paduri de crang la regimul de codru, actualmente ponderea sa fiind de numai 5%.

In regimul crangului se aplica tratamente cu taieri de jos sau cu taieri de sus .

I. Tratamentul crangului simplu

In regimul crangului, cel mai uzual tratament, atat in trecut cat si in prezent, il constituie crangul simplu in care arboretele se regenereaza pe cale vegetativa, din lastari sau din drajoni, in urma unor taieri rase, unice, facute la varste mici (20 - 40 ani), cand lastarirea si drajonarea sunt active. In primii ani, dezvoltarea lastarilor este rapida ca urmare a unei bune aprovizionari cu apa si substante nutritive din sol prin sistemu8l radicular bine dezvoltat.

Arboretele rezultate sunt echiene, monoetajate putin stratificate pe verticala, cu inchidere pe orizontala.

Descrierea tratamentului

tratamentul consta in taierea unica, rasa, a tuturor arborilor, cat mai apoape de sol, folosind o taiere neteda, inclinata spre exteriorul cioatei si fara a vatama scoarta de pe cioata. Operatia se executa numai cu toporul bine ascutit, de muncitori experimentati. In rachitarii se folosesc si alte unelte ca: foarfeci de vie sau pneumatice, cosoare.

taierea in crang simplu se face la inceputul primaverii, cu cateva saptamani inainte de pornirea vegetatiei, pentru ca cioatele sa nu se usuce sau sa nu inghete.

materialul lemnos se scoate din parchet inaintea pornirii vegetatiei, pentru a nu se distruge lastarii sau drajonii aparuti.

arboretele rezultate sunt in proportii diferite din lastari sau drajoni, printe care se pot gasi si elemente din samanta.

daca se urmareste regenerarea din drajoni, dupa taiere se executa o aratura printre cioate, iar lastarii din primul an se inlatura de pe cioate in lunile iulie-august.

suprafata care se parcurge anual cu taieri poate fi amplasata intr-un loc sau in locuri diferite. Directia si ordinea taierilor in padurile de crang au importanta numai in cazul zavoaielor, in scopul protectiei malurilor.

Structura padurii se prezinta sub forma de suprafete cu arborete de diferite varste, care pot avea infatisarea unei succesiuni de arborete de diferite inaltimi, in cazul alaturarii, sau cu structura neregulata cand parchetele sunt dispersate.

Crangul simplu in cazanire

pe langa taierea de crang, de la suprafata solului, exista si alte forme de aplicare a tratamentului.

taierea care se face din pamant se numeste cazanire.

Pentru aceasta se descopera radacinile arborilor care apoi se taie de la o distanta de cativa centrimetri de tulpina.

In locul tulpinii rezulta o groapa, "cazanul", de unde si denumirea tratamentului. Reintinerirea arboretului se realizeaza prin drajonii porniti din radacinile ramase in sol in care scop se mobilizeaza solul printre gropile respective.

Aceasta varianta se practica uneori pentru reintinerirea arboretelor de salcam.

Efectele ecologice

Taierea rasa in crang, ca si taierea rasa pe suprafata in codru regulat, schimba radical mediul forestier in sensul cresterii accentuate a afluxului de lumina, caldura, apa, a miscarii aerului. Creste, de asemenea, viteza de mineralizare a substantei organice de la suprafata solului si din sol.

Cioatele, in urma taierilor in crang, isi pierd treptat capacitatea de lastarire, se infecteaza si putrezesc, astfel ca in timp arboretul se rareste si poate dispare complet.

Avantaje si dezavantaje

Comparativ cu padurile de codru, crangul simplu prezinta unele avantaje ca:

tratamentul este cel mai simplu, ieftin si usor de aplicat si creeaza o ordine spatiala clara;

regenerarea se face intr-un timp foarte scurt si fara cheltuieli;

starea de masiv se incheiei repede si de aceea lastarii cresc mai drepti in tinerete, realizandu-se sortimente usor valorificabile;

necesita un volum mai redus de lucrari de ingrijire a arboretelor

Crangul simplu prezinta insa si dezavantaje mari:

productia de lemn este mai mica si are valoare redusa;

productivitatea arboretelor scade de la un ciclu la altul, pe masura epuizarii cioatelor si a saracirii solului;

lastarii sunt mai afectati de calamitati;

valoarea functionala a padurilor de crang este mai scazuta din punct de vedere hidrologic, antierozional, ca si recreativ-turistic.

Aplicarea tratamentului

Crangul simplu se poate aplica numai la specii care lastaresc sau drajoneaza abundent. Asa este cazul speciilor de stejar, tei, frasin, artar, carpen, salcii, rachite, a ploplului negru, aninului negru, salcamului.

Crangul simplu cu taiere de jos se aplica in zavoaie, salcamete, stejarete de stejari, brumariu si stejar pufos, precum si in unele paduri de interes local sau cinegetic.

In cazul salcametelor, regenerarea in crang se poate face o singura data, pentru arborete situate pe soluri compacte si de 2-3 ori pentru arboretele situate pe soluri usore.

In concluzie, aplicarea crangului simplu, desi raspunde mai putin exigentelor unor productii si silviculturii moderne, nu poate fi complet abandonat in viitor. Padurile de crang pot prezenta interes pentru gospodarirea rachitariilor, pentru crearea culturilor energetice destinate productie de masa lemnoasa, utilizata drept combustibil, a culturilor de salcam, in cazul salcetelor si plopisurilor din lunca si Delta Dunarii. De asemenea, nu lipsite de interes sunt si unele culturi speciale destinate productiei industriale de pasta papetara sau a placilor aglomerate (culturi de salcam, fag, carpen, frasin, mesteacan, plop, anin, salcie).

II. Tratamentul crangului simplu cu rezerve

In decursul aplicarii tratamentului crang simplu, atat in alte tari cat si la noi, pentru a se obtine pe langa material lemnos de mici dimensiuni si lemn de dimensiuni mijlocii, de valoare mai mare, precum si pentru a contribui la regenerarea naturala prin samanta, s-a prevazut si lasarea a 50-60 exemplare netaiate.

Arboretele care iau nastere vor prezenta, concomitent, o generatie de lastari care sunt condusi pana la varsta prevazuta de ciclul de productie si o generatie de rezerve care vor ajunge la dublu varstei fixate prin ciclu.

Rezervele trebuie sa intruneasca anumite conditii privind calitatea si starea de sanatate si sa fie pe cat posibil uniform repartizate pe suprafata parchetului sau in grupe de 3-5 exemplare.

La noi in tara, crangul cu rezerve a avut o larga raspandire in padurile de cvercinee din Transivania, Moldova si Muntenia pana dupa cel de-al doilea razboi mondial.

Pe parcurs, taierile de crang cu rezerve nu s-au putut impune prin avantaje evidente. Ca urmare, au fost inlocuite si nici in viitor nu pare justificata aplicarea lor in tara noastra.

III. Tratamentul crangului gradinarit

Acest tratament prevede taierea continua, pe alese, a lastarilor ajunsi la anumite dimensiuni, astfel ca padurea de crang simplu sa se mentina permanent, printr-o regenerare continua, din lastari sau drajoni.

Taierea lastarilor, ca si formarea de noi lastari, ar trebui sa aiba un caracter continuu, la fel ca in codrul gradinarit.

In perspectiva, aplicarea crangului gradinarit nu isi gaseste justificarea decat eventual in unele culturi de salcam instalate pe terenuri degradate in care padurea, odata instalata, trebuie mentinuta in continuare.

IV. Tratamentul cu taieri in scaun (cu taieri de sus)

Taierile in scaun se bazeaza pe regenerarea din lastari, ca si la crangul simplu, dar taierea se face de la o inaltime de 2-3m deasupra solului, iar lastarii dati la acest nivel se dezvolta ca o noua coroana. Lastarii care se formeaza in partea superioara a tulpinii se numesc sulinari, iar partea de tulpina ramasa netaiata se numeste scaun, de unde si denumirea tratamentului.

Cu timpul, tulpina imbatraneste, formeaza scorburi, iar capacitatea sa de lastarire, ca si vigoarea de crestere a lastarilor scade si odata cu aceasta si productivitatea padurii.

Taierea se executa in timpul repausului vegetativ, urmand ca materialul rezultat sa se scoata imediat pentru a nu fi expus inundatiilor.

Aceasta modalitate de taiere se aplica arboretelor de salcie situate in luncile inundabile, precum si arboretelor de pe pasunile impadurite sau de pe alei. Se urmareste protejarea lastarilor sau evitarea acoperirii taieturilor de catre apele de inundatii, sau distrugerea lor de catre vite, ori formarea unor coroane globulare.

In scopuri forestiere, taierile in scaun sunt recomandate numai zavoaielor de salcie din lunca si Delta Dunarii sau raurilor mari interioare, expuse inundatiilor repetate.

V. Tratamentul crangului compus

Crangul compus este un regim intermediar intre cele doua regime fundamentale (crang simplu si codru ingradinarit) si se bazeaza atat pe regenerarea din samanta, cat si pe cea din lastari. Varsta exemplarelor din etajele superioare este un multiplu al varstei la care se mentine crangul. Cel mai tanar etaj de rezerve are dublul varstei crangului, etajul urmator de trei ori aceasta varsta.

Etajele de codru nu sunt incheiate, permitand patrunderea luminii pana la etajul de crang.

Arboretele au structura relativ pluriena si plurietajata, cu inchidere pe verticala ca in codru gradinarit.

Crangul compus ofera multe avantaje tehnice si economice avand o productie aproape tot atat de mare ca si codrul regulat, diversificata sub raportul sortimentelor si suficient de valoroasa.

Printre dezavantaje se enumera: predominarea lemnului de foc (70-90%) din productia realizata iar calitatea lemnului de lucru este mai slaba (arborii mai conici, putin elagati).

In Romania s-au facut incercari de introducere a crangului compus la sfarsitul sec.al 19-lea, dar nu s-a reusit crearea structurii specifice acestui regim deoarece nu s-a urmarit consecvent, pe timp destul de indelungat, realizarea treptata a structurilor respective.

Fiind un tratament pretentios, inferior din punct de vedere cultural si economic, padurilor de codru, aplicarea sa a fost oprita dupa anul 1900.

Alegerea tratamentului

Intensitatea tratamentelor

In definirea intensitatii unui tratament, este necesar sa se poneasca de la eficienta sa ecologica, tehnica si economica luandu-se in considerare in primul rand, obiectivele ce pot fi solutionate prin aplicarea sa corecta.

In raport cu eficacitatea polifunctionala sau intensitatea tratamentelor se pot lua in considerare patru grupe de tratamente:

tratamente intensive: codru gradinarit, cvasigradinarit, lucrari speciale de transformare;

tratamente relativ intensive: progresivele sau succesivele in margine de masiv;

tratamente relativ extensive: tratamentul taierilor rase in benzi: tratamentul taieirlor succesive;

tratamente extensive: tratamentul taierilo rase pe parchete cu regenerare artificiala.

pe baza analizei judicioase a intensivitatii tratamentelor si in concordanta cu obiectivele de gospodarire stabilite, se poate trece la alegerea tratamentului in orice situatie. In alegerea tratamentului de aplicat se va avea in vedere si gradul de complexitate functionala exercitat de padure, modelul optim de silvicultura catre care acesta trebuie sa tinda cu riscuri si eforturi cat mai mici, gradul de dotare al unitatilor silvice, accesibilitatea la si in interiorul padurii.

Alegerea tratamentului

Gospodarirea durabila si rationala a padurilor, concomitant cu asigurarea stabilitatii sale bioecologice si a functionalitatii multiple, impune si alegerea tratamentelor de aplicat. Pentru aceasta este necesar sa se precizeze mai intai regimul. In general, regimul se stabileste in functie de exploatabilitatea adoptata deci de scopul urmarit, care se exprima prin telurile de productie si de protectie ce le are de indeplinit padurea.

Dupa ce s-a fixat regimul, se trece la analiza si alegerea tratamentului, tinand seama de prevederile normelor tehnice in vigoare.

Alegerea tratamentului ca sistem integrat de masuri prin care se dirijeaza dezvoltarea padurii cultivate spre structuri de optima eficacitate polifunctionala si stabilitate ecosistemica, in principiu, revine amenajamentului. Daca in cazul regimului de crang, rezolvarea problemei nu ridica dificultati, in cadrul regimul de codru alegerea tratamentului comporta o deosebita competenta si responsabilitate.

La alegerea tratamentului trebuie sa se tina seama de natura, starea si structura arboretului respectiv, de incadrarea sa functionala, de conditiile orografice, de posibilitatile de obtinere a puietilor, dar si de realizarea unei regenerari cat mai eficiente, din specii de mare valoare culturala si economica.

De aceea, la stabilirea tratamentului, analiza va incepe de la tratamente mai simple, mai extensive, alegandu-se tratamentul indicat sa solutioneze cu riscuri minime telurile de gospodarire fixate.

De remarcat, ca alegerea judicioasa a tratamentului reprezinta o conditie necesara, dar aplicarea lui corecta pe teren, devine decisiva pentru eficienta de ansamblu, culturala si economica.

In astfel de cazuri se recomanda adoptarea unui sistem de interventii menit sa aduca intr-un timp cat mai scurt padurea necorespunzatoare la o stare si structura eficienta si numai dupa aceea se poate trece la aplicarea tratamentului indicat.