Bacterii transmise de tantari - Tularemia

Bacterii transmise de tantari

Tularemia

Tularemia este raspandita in Europa, Japonia, America de Nord si fosta URSS.

Tularemia a fost identificata prima data intr-o epizootie a rozatoarelor in 1911, in districtul Tulare din California dar de atunci a fost gasita in cea mai mare parte a emisferei nordice. Agentul cauzal este bacteria Francisella tularensis si a fost izolat de George McCoy si C. W. Chapin in anul 1912.

Cazurile clinice umane au fost identificate in 1914 iar numele de tularemie a fost propus de Edward Francis in 1921. Simptomele includ o stare asemanatoare gripei, cu dureri de cap nespecifice, friguri si febra.

Au fost descrise mai multe forme ale bolii pe baza locului initial de invazie a microorganismului. Forma ulcero-glandulara este cea mai comuna (aproximativ 80% din cazuri). In aceasta forma apare o ulceratie la locul inocularii (cel mai adesea o intepatura a unui vector sau o taietura pe maini) care poate persista mai multe luni. Ulterior infectia se raspandeste prin vasele limfatice in ganglionii limfatici regionali producand umflarea acestora si adesea necroza. Aproximativ 30-60% din cazuri sunt fatale. Cea mai severa forma a bolii este cea sistemica care este caracterizata prin septicemie, toxemie, dureri severe de cap si febra (Hopla and Hopla 1994).

Francisella tularensis este o bacterie Gram-negativa, de dimensiuni mici, forma cocobacilara, imobila. Exista doua biovaruri care difera ca raspandire geografica si virulenta:

tipul A se gaseste numai in America de Nord si produce forme mai grave ale bolii - aproximativ 5% din cazurile netratate sunt mortale;

tulpinile apartinand de tipul B au o distributie holarctica si produc in general forme mai usoare de boala.

Tularemia este transmisa de artropode (tantari, acarieni si in special capuse) sau prin consumul de alimente si apa contaminate, prin contactul cu solul, apa, alte materiale sau animale contaminate.

Francisella tularensis este foarte infectioasa. Un numar mic de organisme (10-50) pot produce boala.

S-a constatat ca o gama larga de mamifere si pasari (chiar amfibieni si pesti) este infectata cu Francisella tularensis. Dar numarul gazdelor care au importanta ca rezervor sau sursa de infectie pentru artropode ori alte vertebrate este mult mai mic. Cele mai importante gazde mamaliene sunt leporidele (iepurii de casa si salbatici), rozatoarele mici, castorii, sciuridele si oile; toate acestea au fost asociate cu epizootii extinse si cazuri umane. Rozatoarele mici sunt infectate cronic si elimina in mod constant Francisella tularensis prin urina (Bell and Stewart 1975). Aceasta conduce la contaminarea surselor de apa si a altor materiale si a reprezentat cauza epidemiilor extinse de tularemie la om; astfel de epidemii sunt mai dese in regiunile palearctice.