Clasificarea anemiilor

Clasificarea anemiilor constituie o problema dificila datorita complexitatii factorilor clinici, morfologici, etiopatogenici si de cinetica celulara.

Astazi se accepta existenta urmatoarelor modalitati de clasificare:

A.      Clasificarea clinica

Anamneza, repetata si minutioasa, alaturi de un examen complet si corect efectuat, constituie punctul de plecare al clasificarii clinice.

Aceste date permit incadrarea anemiei bolnavului intr-o forma usoara, medie sau severa, dar confirmarea gradului de anemie se face numai in functie de valorile hemoglobinei si hematocritului:

Anemie usoara: Hb - 11 - 8 g/dl, Ht =39- 30 %

Anemie medie: Hb = g/dl, Ht = 30-22%

Anemie severa: Hb =     g/dl, Ht = 22 - 10 %

B. Clasificarea morfologica

Astazi, pentru clasificarea morfologica a anemiilor se completeaza examinarea frotiului de sange periferic cu determinarea volumului eritrocitar mediu (VEM).

C. Clasificarea eritrokinetica

Se bazeaza pe numarul de reticulocite si pe aspectul seriei eritroblastice din maduva osoasa.

Daca numarul de reticulocite este scazut, eritropoeza este considerata ineficienta, fie prin distructia intramedulara a seriei rosii (anemia Biermer), fie prin dislocarea ei (leucemie acuta).

D. Clasificarea etiopatogenica

Reprezinta momentul esential in etapele de diagnostic. Cu ajutorul mijloacelor paraclinice se pot stabili cauzele si mecanismele de producere a anemiei.

Anemiile rezulta din dezechilibrul intre producerea si pierderea sau distrugerea eritrocitelor.

Se pot distinge doua mari grupe de anemii cu subgrupe:

a. Anemii prin hipofunctia maduvei osoase

Diminuarea numarului eritrocitelor datorita:

deficitului factorilor de maturare: anemii megaloblastice

alterarii hemocitoblastilor: anemii hipoplazice, anemii aplazice

inlocuirii maduvei hematogene cu alt tesut: metaplazii

Diminuarea sintezei hemoglobinei datorita:

deficitului de sinteza a hemoglobinei : anemii hipocrome, anemii feriprive

deficitului in sinteza globinei : talasemii

b. Anemii prin pierderea sau distrugerea crescuta a eritrocitelor

Anemii hemolitice:

ereditare

dobandite

Anemii posthemoragice

În anemiile prin hipofunctia maduvei osoase, caracterizate prin carenta de fier sau prin deficit al factorilor de maturare a eritrocitelor se folosesc medicamente de substitutie si substantele deficitare.

Toate aceste medicamente fac parte din medicatia antianemica.

in functie de mecanismele patogenice implicate anemiile se pot clasifica in:

Anemii datorate scaderii productiei de eritrocite(anemii centrale):

- anemii prin insuficienta medulara (hipofunctia maduvei osoase) asociata cu hipoproliferare(alterarea hematocitoblastilor)

- anemie aplastica

- anemii prin insuficienta medulara asociata cu eritropoieza ineficienta

- afectarea sintezei de hemoglobina-anemii hipocrome sau feriprive;

- afectarea sintezei de ADN(datorate deficitului factorilor de maturare)-anemii megaloblastice;

Anemii datorate pierderii sau distrugerii crescute a eritrocitelor(anemii periferice):

anemii hemolitice:

- de cauze intraeritrocitare;

- de cauze extraeritrocitare.

- anemii posthemoragice:

- acute;

- cronice;

Tinand cont de faptul ca o serie de stari patologice pot produce secundar anemie, tratamentul etiologic al bolii de baza va corecta si sindromul anemic.

Anemii secundare apar in cadrul:

- infectiilor cronice;

- bolilor endocrine: insuficienta hipofizara,mixedemul,insuficienta corticosuprarenaliana

- reactiilor imunologice(boli de colagen, anemii hemolitice autoimune);

- intoxicatiilor

- tumorilor maligne metastazate medular;

- insuficientei renala;

- cirozei hepatice;

- parazitozelor intestinale,

Tratamentul simptomatic al anemiei, fara tratamentul bolii de baza este fie ineficient, fie contraindicat putand agrava starea bolnavului(de exemplu, terapia cu ciacobalamina sau acid folic in tumorile maligne).

PREVENIRE

Exista o serie de masuri pentru a preveni si trata anemia feripriva si/sau nutritionala.

Acestea includ alaturi de tratamentul instituit de medicul specialist, imbunatatirea alimentatiei, consumul de alimente bogate in fier, acid folic si vitaminele B12 si C si suplimente de vitamine.

Principalele alimente bogate in fier sunt: faina integrala de grau, faina de soia, susanul, fasolea, mazarea, fisticul, lintea, semintele de floarea-soarelui, nautul, ovazul, salata verde, graul incoltit, fructele (proaspete, oleaginoase, uscate), spanacul.

Absorbtia fierului este stimulata de consumul de vitamina C din fructele si legumele proaspete.

Cerealele integrale consumate la masa de dimineata ajuta atat la reglarea tranzitului intestinal, cat si la suplimentarea cantitatii de fier necesara organismului.