COPILUL HIPERACTIV - Hiperactivitatea si metode de tratament naturist

COPILUL HIPERACTIV

Hiperactivitatea este astazi o problema foarte obisnuita a copilariei si provoaca dificultati importante in multe camine americane. Aproape toti copiii manifesta un comportament supraactiv intr-o perioada sau alta a vietii lor.

Copilul hiperactiv se foieste si se agita, nu poate sta jos nici o clipa, alearga in loc sa mearga si, in mod constant, alearga de la un obiect la altul. Multi copii hiperactivi nu se opresc din vorbit. Perioada de timp in care sunt atenti este scurta, actioneaza inainte de a gandi, sunt impulsivi, atentia le este usor distrasa si uita usor. Sunt adesea incapabili de a urma o serie de actiuni si au un nivei scazut al frustrarii. Sunt adesea cu toane, iritabili, se supara usor si au probleme cand trebuie sa se concentreze.

Un numar de cazuri de hiperactivitate se datoreaza problemelor emotionale sau nivelurilor de inteligenta. Alte cazuri se datoreaza unei lipse de disciplina constanta sau ineficienta din caminele respective. Copiii hiperactivi controleaza adesea situatia din camin mai mult decat parintii lor; parintii cedeaza de multe ori in fata dorintelor copilului pentru a evita o 'confruntare', Copiii care sunt adesea disciplinati prin tipete de catre parinti, curand nici nu-i mai baga in seama si se pierde controlul asupra lor. Parintii trebuie sa-si stapaneasca propriul comportament pentru a-1 putea controla pe al copiilor lor.

Copiii rasfatati sunt stapani pe situatie in familie lor mai mult decat parinti. Cand acesti copii merg la scoala, unde exista restrictii privind modul de comportare, adesea au o manifestare excesiva, in incercarea lor de a controla si acest mediu. Parintii trebuie sa isi aduca aminte ca fiii si fiicele lor au nevoie de disciplina.

Un tip de hiperactivitate are drept cauza o deviatie sau intarziere a dezvoltarii copilului. Acesti copii nu-si pot controla comportamentul deoarece 'centru stapanirii de sine' nu se dezvolta la fel de rapid pentru sectiunile motorii ale corpului. Controlul de sine se naturizeaza pe la varsta pubertatii iar nivelul de activitate scade; timpul necesar concentrarii si atentiei creste.

Se pot observa, adesea, la copiii hiperactivi si probleme care tin de domeniul invatarii. Aceste probleme la invatatura se datoreaza, de asemenea, intarzierii in dezvoltare si pot fi rezolvate odata cu trecerea timpului. Acest tip de copil poate fi capabil sa-si repare singur bicicleta sau sa asambleze modele complicate, insa neputincios sa invete sa citeasca. Multi educatori sugereaza acum sa nu trimitem copiii la scoala pana nu au varsta de 8 pana la 10 ani, pentru a lasa ceva timp pentru o dezvoltare a unei bune coordonari musculare. Baietii au probleme cu invatatul mai des decat fetele, deoarece pana la pubertate dezvoltarea lor este mai lenta decat a fetelor.

Suprastimularea in fata televizorului, jocurile competitive etc. pot duce la hiperactivitate. Unii psihiatri sunt de parere ca schimbarea frecventa a imaginilor - cum putem vedea la spectacolele T.V. - la fel ca si numeroasele scene de violenta din multe programe, au un efect stimulativ asupra copiilor sensibili. Prm schimbarea frecventa a imaginilor, privirea este invatata sa se concentreze putin. Copiii care au sistemele nervoase prea greu 'taxate' se complac adesea intr-o activitate neatenta si o stare de iritabilitate. Asa se explica probabil de ce un program supravegheat de exercitii pentru muschii mari ai corpului s-a dovedit eficient in calmarea copiilor hiperactivi. Credem ca gradinaritul, munca in curte si alte activitati similare impreuna cu parintii, vor fi extrem de binefacatoare pentru copiii hiperactivi.

Un copil este de trei ori mai predispus la a deveni hiperactiv daca mama sa fumeaza 23 de tigari sau mai multe pe zi cand este insarcinata, decat atunci cand mama sa nu fumeaza. Motivul pentru care se intampla acest lucru nu este bine conturat, insa se poate ca scaderea fluxului sangvin catre placenta - un fenomen care se intampla la fumatoare - poate intarzia dezvoltarea foetusului.

Dr. John Ott crede ca anumite tipuri de lumini fluorescente sunt stimulative si el citeaza studii in care un grup de studenti dintr-o sala de curs a manifestat o ameliorare comportamentala cand s-a schimbat felul de iluminare din sala. Totusi, aceasta teorie mai are nevoie de studii inainte de a fi citata drept cauza a hiperactivitatii.

Unii copii hiperactivi sunt usor identificati, chiar ca sugari. Ei pot avea dificultati cu somnul sau cu mancarea (au adesea colici) si se tarasc in mod frecvent in afara patuturilor lor. Cand incep sa umble de-a busilea, acesti copii ii fac pe parintii lor sa fie intr-o constanta alarma pentru a feri orice obiect din calea lor. Se pot chiar trezi in timpul noptii si umbla la lucrurile ferite de parinti in timpul zilei. Ei pot reactiona invers la medicatii, altfel de cum ne-am putea astepta; medicatii care pe alti copii ii linistesc, pe acestia ii pot tine treji toata noaptea. Pe masura ce se maturizeaza pot manifesta probleme similare. Se pot juca bine cu un copil, insa pot aparea adesea certuri daca mai sunt si alti copii. De obicei incearca sa aduca sub controlul propriu pe colegii de joaca. Acest lucru este citat printre motivele care cer ca acesti copii sa inceapa scoala ceva mai tarziu si sa fie instruiti corespunzator in familie, mai ales baietii.

Faptul ca trebuie facut un efort de a corecta hiperactivitatea si nesupunerea acestor copii inca de timpuriu este evidentiat de faptul ca intr-un procent mare ei ajung sa fie adolescenti confruntati cu probleme serioase: droguri, fuga de acasa, depresiuni, crime, etc.

Fara indoiala ca majoritatea cazurilor de hiperactivitate se datoreaza factorilor de alimentatie, dupa cum vom vedea.

TRATAMENT

1. Indiferent de motivele hiperactivitatii lor, copiii prea nelinistiti raspund favorabil unui mediu de disciplina si constanta in actiuni. Cu cat exista mai multa consecventa in mediul vital, cu atat scade si hiperactivitatea.

2. Consecventa este cheia stapanirii copiilor hiperactivi. Pentru ca educarea copiilor sa fie eficienta, copilul trebuie sa stie ca parintele sau nu glumeste cand afirma ceva. Amenintari de genul 'daca mai faci asta o singura data, iti rup mainile', nu vor fi duse pana la capat in mod evident iar copilul, stiind ca parintele nu va aplica ceea ce spune, va intelege curand ca nici alte masuri disciplinare nu vor fi aplicate. Declaratiile exagerate il invata pe copil neascultarea, deoarece acesta stie ca parintele n-are de gand sa faca ceea ce spune.

Daca ne razgandim, dupa ce am dat instructiuni copilului, vom provoca o instabilitate si o nesiguranta in mediul familial. O mama care ii porunceste copilului sa mearga si sa-si faca baie poate intampina atata rezistenta din partea acestuia incat in cele din urma se decide sa-i spuna ca se poate duce la culcare fara a mai face baie. Copilul invata ca il poate forta pe parinte sa se razgandeasca.   

Parintele unui copil hiperactiv trebuie sa controleze pentru a se asigura daca instructiile date copilului au fost indeplinite de acesta. Cand copilul stie ca parintii nu-1 controleaza, el poate sa nu urmeze instructiunile lor, dar sa le spuna ca le-a urmat.

Cea mai buna carte tiparita despre subiectul cresterii copilului este cartea cu acelasi nume, 'CRESTEREA COPILULUI'' de E. G. White; Review and Herald Publishers, Washington, D. C.

Un alt motiv pentru care trebuie sa controlam daca instructiunile au fost duse la bun sfarsit este acela ca acest tip de copil este usor atras de alte lucruri si uita foarte repede ceea ce era de datoria sa sa faca. Copilul trebuie invatat sa-si foloseasca memoria.

Parintii trebuie sa faca front comun in fata copilului. Ei trebuie sa aiba stabilite reguli si pretentii pentm indeplinirea lor. Cand unul dintre parinti submineaza autoritatea celuilalt, va rezulta confuzie, nesiguranta si finalitatea este nesigura, lucruri, care sunt de asteptat sa duca la o crestere a hiperactivitatii copilului. In plus, copilul poate sa determine pe unul dintre parinti sa se intoarca impotriva celuilalt, pentru a-si asigura indeplinirea capriciilor.

Exista un puternic curent de opinie - desi pot lipsi studiile de specialitate pentru confirmare - ca acei copii care provin din familii destramate pot avea mai repede nesansa de a capata manifestari comportamentale ca hiperactivitatea.

Un program regulat este vital pentru cresterea copiilor hiperactivi. Ora de desteptare, mesele si ora de culcare trebuie fixate intr-un program fix, timp de 365 zile pe an. Un copil care este obisnuit sa mearga la culcare la o ora fixa va rezista mai putin decat unul care are un program de culcare neregulat. Regulile stabilite intr-o rutina zilnica fac mediul familial mai stabil.

Cand parintii fixeaza reguli pentru copii, parintii trebuie sa fixeze si pedepse pentru cazul in care acestea sunt incalcate. Acest lucru ii ajuta pe copii sa inteleaga care va fi consecinta unei neascultari. Daca copilul stie ca parintele va actiona sigur spre indeplinirea pedepsei in caz de incalcare a regulilor, el va ajunge sa inteleaga faptul ca este raspunzator de propriul sau comportament si ca ceea ce rezulta din aceasta comportare a sa - buna sau rea - este provocat de el insusi.

7. Unii copii se poarta urat pentru a atrage atentia. In multe camine, singurul moment in care comportamentul unui copil este luat in seama este acela in care copilul se poarta urat. Parintii dau adesea mai multa atentie greselilor, nedesavarsirilor si esecurilor decat succeselor si realizarilor. A nu reactiona la greseli comportamentele este o metoda buna de disciplina daca este folosita cum trebuie. Comportamentul care ii deranjeaza pe altii sau poate produce vatamari oamenilor sau distrugeri ale proprietatii lor nu pot fi ignorate, insa accesele de manie, imbufnarea, 'reclamatiile' facute pe un ton plangator etc. sunt cel mai bine rezolvate prin chiar ignorarea lor. Adesea, cand copilul observa ca parintele nu-i ia in seama comportamentul, isi va intensifica reactiile, insa aceste intensificari nu vor avea ca timp de manifestare decat maximum cinci zile. Pe masura ce copilul vede ca parintele nu reactioneaza nici la aceasta crestere a ostilitatii, va renunta.

A recunoaste comportamentul frumos al unui copil este un mod stralucit de a i-1 intari. Cand copilul isi face curat in camera si indeplineste o insarcinare fara a se plange etc., sa fie laudat pentru acestea.

DIETA

8. Dieta Feingold a fost folosita in multe cazuri de hiperactivitate. Aceasta dieta elimina toate alimentele care contin salicilati.

ALIMENTE CARE CONTIN SALICILATI

Alimentele care contin BHT, coloranti artificiali si arome artificiale trebuie eliminate din dieta copiilor. Daca in timp de patru pana la sase saptamani copilul are o ameliorare in comportament ca urmare a dietei, alimentele din lista mentionata pot fi reintroduse, unul cate unul. Daca nu se observa o crestere a activitatii, dupa trei sau patru zile de la folosirea alimentului, puteti adauga inca unul pe lista. Testati toate alimentele in acest mod. Dieta trebuie sa fie respectata cu strictete. Chiar si o usoara intrerupere poate anula beneficiile de pe urma acestei diete.

Dr. Freingold sugereaza ca intreaga familie sa urmeze dieta in acelasi timp. Acest lucru usureaza lucrurile atat pentru copil cat si pentru mama. Pentru o buna discutie privind acest subiect vedeti cartea 'ALERGII ALIMENTARE PE INTELESUL TUTUROR' de Austin, Thrash si Thrash.

Multi cercetatori sunt de parere ca alergiile alimentare sunt o cauza frecventa a hiperactivitatii. Zaharul si laptele sunt considerati agenti alergici principali, dar si ouale, porumbul, graul, citricele, carnea de vita si de porc sunt o cauza frecventa a reactiilor alergice. Alimentele care irita stomacul sau inflameaza nervii trebuie scoase din alimentatia curenta a copilului. Aceste alimente includ cafeaua, ceaiul, bauturile cola si ciocolata; orice produse cu otet ca ingredient, branza, varza acra, sosul de soia, si orice aliment fermentat; de asemenea si alimentele care au un miros patrunzator, tare, cum ar fi condimentele. Dulciurile si hidrocarburantii super rafinati sa fie interzisi cu strictete. Pot fi inlocuiti prin alimente naturale cum sunt produsele de panificatie din cereale nedecorticate (integrale); legume si fructe proaspete (fructele in conserve fara adaus de zahar sunt de obicei acceptabile); fasole si alte legume. Aceste alimente sunt o sursa abundenta de vitamina B care calmeaza nervii, si minerale, pe cata vreme 'alimentele deseuri' foarte rafinate nu numai ca sunt deficiente in substante hranitoare de care am spus, dar cer si o cantitate mai mare din acestea pentru a putea fi metabolizate. Poate fi un lucru usor de inteles ca dieta trebuie sa implice o reforma substantiala in ceea ce priveste bucataria si folosirea banilor pentru alimentatie. O incercare superficiala de reforma va duce cu siguranta la esec si i-a condus pe multi la credinta ca dieta nu are un rol important in hiperactivitate, cand de fapt aceasta este un factor principal.

MEDICATIE

9. Medicatiile date, in general, pentru hiperactivitate pot produce pierderea poftei de mancare, intepenirea musculara, tremuraturi, friguri, ameteala, constipatie, insomnie, dureri de cap, de stomac, si o crestere a manifestarilor comportamentale de nervozitate cum ar fi mancatul unghiilor. Unii copii capata ulterior alergii. Exista studii care sugereaza ca aceste medicatii suprima cresterea copiilor. Multi medici sunt de parere ca medicatiile ar trebui folosite pentru hiperactivitate intr-o ultima instanta. Acestea rapesc copilului raspunderea pentru propriul sau comportament si servesc ca o carja.