Clasificarea deficientelor

Clasificarea deficientelor

Deficientele persoanelor cu nevoi speciale sunt multiple si complexe, natura acestora fiind variata, ceea ce face destul de grea sistematizarea acestora.

In functie de posibilitatea de recuperare consecintele socio-economice si alte aspecte medico-sanitate, literatura de specialitate descrie patru categorii de deficiente:

motorii, determinate de boli ale sistemului locomotor si nervos: reumatice, degenerative, ale sistemului muscular, paralizie cerebrala, sectionarea totala sau partiala a maduvei spinarii, amputari.

senzoriale, care se refera cu precadere la deficientele analizatorilor vizuali si auditivi: nevazatori, surzi si alte deficiente senzoriale asociate.

deficiente morfo-functionale la nivelul organelor interne, unde putem intalni afectiuni cardio-vasculare, respiratorii, renale, digestive, metabolice, etc.

psihice, care pot fi de doua tipuri:

- probleme si insuficiente de maturitare ale sistemului nervos central si periferic la nou-nascuti;

- boli psihice dobandite in timpul vietii.

D. Gallahue (1993) prezinta urmatoarele conditii limitante care se refera la problematica educatiei fizice adaptate la copii:

deficiente fizice;

mintale;

emotionale;

dificultati de invatare;

alte deficiente(astm, diabet, obezitate, leucemie etc.)

L.D. Housner (2000) scoate in evidenta urmtoarea tipologie:

autism - tulburare de dezvoltare ce apare inaintea varstei de 3 ani, determinand dificultati de comunicare verbala si nonverbala;

surzenia - deficienta a aparatului auditiv datorita careia nu poate fi procesata informatia verbala, prin intermediul auzului, cu sau fara amplificare;

hipoacuzia - diminuarea functiei auditive permanenta sau tranzitorie care afecteaza performanta educatinala a copilului;

deficiente vizuale, cecitate - diminuarea sau lipsa functiei vizuale care poate crea probleme de comunicare si educationale severe;

retard mintal - afectarea semnificativa a functiei intelectuale, de cele mai multe ori asociata cu deficit de adaptare comportamentala care se manifesta in peroiada de dezvoltare a copilului;

deficiente de invatare - disfunctia unuia sau mai multor procese psihice de baza, implicate in intelegerea si utilizarea limbajului scris sau vorbit, care se manifesta printr-o capacitate redusa de a asculta, vorbi, scrie, citi, gandi sau a realiza operatii matematice;

deficiente de vorbire sau limbaj - disfunctie de comunicare, cum ar fi articuarea defectuoasa, un deficit de voce care afecteaza performanta educationala a copilului;

deficiente emotionale - conditie interna a individului care evidentiaza pe termen lung, una sau mai multe dintre urmatoarele aspecte: a) dificultati de invatare care nu are cauze de natura intelectuale, senzoriala sau de sanatate; b) dificultati de mentinere a relatiilor interpersonale; c) comportamente inadecvate in situatii normale; d) stari profunde de depresie si nefericire; e) tendinta de a acuza simptome ale fricii asociata problemelor personale sau scolare;

deficiente ortopedice - limitari severe le nivel ortopedic cauzate de factori congenitali, afectiuni, anomalii, alte cauze(amputari, etc.);

infirmitati traumatice cerebrale - leziune cerebrala provocata de forte fizice externe care cauzeaza limitari totale sau partiale, functionale si/sau psihosociale(nu se refera la traumele provocate le nastere);

alte probleme de sanatate - lipsa fortei, a vitalitatii, a tonusului psihic etc. , datorate afectiunilor cronice si acute;

deficiente multiple(asociate) - disfunctii concomitente ale mai multor aparate si sisteme, ce propun strategii complexe de interventie.

Winnick J. (1990) propune urmatoarea sistematizare a deficientelor:

retard mintal;

deficiente de atentie si invatare;

deficiente comportamentale;

deficiente vizuale si auditive;

deficinte neromotorii si motorii;

alte deficiente.

Jean-Pierre Deschamps si Michel Manciauz au elaborat o clasificare analitica si minutioasa a fomelor de handicap, dupa cum urmeaza:

handicap motor

handicap motor pur de origine non-cerebrala sau chirurgicala;

handicap motor de origine neurologica;

maladii cronice cu handicap motor.

handicap psihic

deficienta (usoara, medie, profunda);

maladii cronice invalidante;

tulburari psihoafective grave(dizarmonii evolutive, autism, psihoze precoce etc.).

handicap senzorial

tulburari de vedere(cecitate, ambliopi, tulburari de motricitate oculara);

tulburari ale auzului(surditatea de transmisie, surditatea de perceptie, hipoacuzia, cofoza, surdo-mutitatea);

tulburari de limbaj senzorial(audimutitatea senzoriala, afazia senzoriala).

persoane cu maladii cronice

maladii cronice invadidante(astmul, epilepsia, diabetul);

maladii cu simptome externe mai putin evidente(cardiopatia, hemofilia, insuficienta renala cronica etc.).

psihohandicapati(cu handicapuri asociate)

persoane cu dificultati de integrare sociala si profesionala(la limita handicapului)

tulburari instrumentale(de limbaj, psihomotricitate);

dificultati de adaptare.

La acestea se mai pot adauga si alte categorii de handicap, cum ar fi cele legate de mediul socio-uman si nu de individ: handicapuri legate de grupuri sociale, de diferentele de rasa, etc.

Privind din perspectiva adaptarii, persoanele cu deficiente vor intampina dificultati:

dificultati de ordin general:

dificultati de deplasare, de a efectua gesturi obisnuite, pentru cei cu deficiente fizice;

dificultati de exprimare si comunicare, pentru cei cu deficiente senzoriale;

dificultati de adaptare la modul de viata considerat normal si la obisnuintele sociale, pentru cei cu deficiente mintale;

dificultati de intretinere, pentru cei cu conditie materiala precara.

dificultati de ordin profesional:

persoanele cu nevoi speciale nu dispun intotdeauna de un invatamant sau de o forma profesionala adaptata aptitidinilor fizice sau mintale;

dificultati in gasirea unor locuri de munca adecvate profesiei lor, precum si insufucienta sau absenta masurilor de protectie sociala;

in general, se manifesta tendinta de a considera persoanele handicapate incapabile sa exercite o activitate profesionala.

dificultati de ordin psihologic si social:

bariera psihologica intre persoanele cu handicap si cele valide, datorata dificultatilor cotidiene, profesionale si a relatiilor sociale.

Avand in vedere toate aceste conditii, se poate spune ca persoana cu nevoi speciale isi traieste de trei ori handicapul: in prmul rand este atins corpul sau spiritul sau, in al doilea rand are dificultati in realizarea unor activitati si in al treilea rand din cauza barierelor psihologice.