APLICAREA PRINCIPIILOR SI OBIECTIVELOR IN

SECHELE ARTICULARE POST -TRAUMATICE

PLANUL LUCRARII

I. Generalitati, clasificarea bolii, definitia bolii.

II.Etiopatogenie.

III.Anatomia patologica .

IV.Simptomatologia:

a)      anamneza

b)      istoricul bolii

c)      starea prezenta

V.Criterii pentru sustinerea diagnosticului :

a)      examen clinic

b)      examen radiologic

c)      examen de laborator

d)     diagnostic diferential

VI. Evolutia si prognostic.

VII.Tratament:

a)      igieno-dietetic

b)      medicamentos

c)      ortopedic

d)     chirurgical

e)      schema tratamentului complex B.F.T.

f)       tratamentul prin masaj al sechelelor articulare post-traumatice

VII. Terapia ocupationala

IX. Statiunle balneoclimaterice

APLICAREA PRINCIPIILOR SI OBIECTIVELOR IN

SECHELE ARTICULARE POST-TRAUMATICE

I. GENERALITATI, CLASIFICAREA BOLII, DEFINITIA BOLII

Odata cu programul tehnico-stiintific si perfectionarea a muncii, conditiile de viata si munca se imbunatatesc tot mai mult. Dar sa nu uitam ca s-au imultit si factorii ce produc perturbari in organizm. Cei mai des intalniti sunt:

- poluarea sonora

- poluarea atmosferica

- stresul, accidentele de munca, circulatie etc.

Diversele accidente se soldeaza cu traumatizme in care fracturile si leziunile membrelor inferioare ocupa un loc important, Se pot producee intinderi musculare si chiar strivirea unor muschi cu pierdera functionala a acestora, ceea ce retine de la lucru un mare numar de oameni ai muncii.

Exista doua mari categorii de sechele articulare :

A. Sechelele unui traumatizm care a interesat direct structurile articulare.

B. Sechelele articulare consecutive imobilizarii segmentelor lezate la distaanta de articulatie sau determinate indirect de tulburari neurocirculatorii produse de trumatizm,

Aceste sechele musculare si articulare beneficiaza de tratament balnear, fizioterapie, electroterapie si masaj pe langa celalalte metode de recuperare.

Ca urmare a traumatizmelor se produce o perturbare a echilibrului unitatii nerv-muschi-articulatie, in care unitatea musciului joaca un rol nu numai ca element motric dar si ca element de contentie, sprijin si trpficitate pentru articulatie.

Sechelele musculare si articulare pot rupe echilibru organico-mineral al organizmului, pot pertutba mai multe functi ale organizmului printre care si pierdera pozitiei verticale normale a mersului etc.

Recuperarea acestor sechele post-traumatice nu se opreste numai la mobilizarea articulatiei blocate ( mai ales cand este vorba de membrul inferior ) ci urmareste castigarea tonusului si a fortei musculare normale, conditie obligatorie a staticii si a mersului.

Definitia traumatismelor si a sechelelor

TRAUMATISMELE: sunt leziuni complexe ale corpului omenesc provocate de un agent traumatic, extern ( mecanic, fizic, clinic, electric, radiatii etc.).

Traumatismul este ansamblul tulburarilor de ordin local si general, produse prin actiunea unui agent vulnerant asupra organismului, agent a carei forta depaseste rezistenta tesuturilor asupra carora actioneaza.

Traumatismul ( leziune traumatica) reprezinta un capitol deosebit de important al patologiei chirurgicale care studiaza si indreapta traumatismul aparatului de sustinere si miscare.

SECHELELE: sunt totalitatea urmarilor rezultate in urma unui traumatism, ce pot afecta functiile unui segment sau a mai multor segmente din organism.

II. ETIOPATOGENIE

In etiopatogenia traumatica se intalnesc factorii mecanica, fizici, chimici si biologici.

Factorii mecanici:( caderea, lovituri, loviri) produc traumatism prin obiecte ascutite sau taioase ( cuie, sarme, spanuri, lame, fragmente de sticla ) si presiunea crescuta a unor lichide ( presiunea hidrostatica ).Obiectele ascutite si cele taioase produc plagi prin intepare sau plagi prin taiere, iar obiectele contondente produc plagi, contuze, striviri, fracturi, amputari traumatice etc.

Armele de foc produc leziuni traumatice variate, uneori foarte grave sau chiar mortale prin alice, gloante, schije sau suflu interesand mai multe tesuturi si organe.

Factorii fizici: produc leziuni traumatice diverse, dar bine codificate in raport cu factirul incriminant:arsuri ( caldura, electricitate, radiatii ), degeraturi ( frig ) iradieri ( radiatii ).

Factorii chimici:prod leziuni traumatice denumite coroziuni ( acizi si baze caustice ) in realitate tot arsuri a caror profunzime este legata de concentratia si tipul de actiune al substantei caustice.

Factorii biologici: produc leziuni ( traumatisme prin intepaturi, muscare si strivire ).Unii autori include aici si leziunile produse de bacterii si ciuperci.

In functie de integritetea pielii ( tegimentului ) traumatismele se3 impart in :

traumatisme inchise

traumatisme deschise

La examenul clinic al traumatismului trbuie avute in vedere urmatoarele

elemente : localizare, forma, dimensiune, directie, aspecte ( culoarea, relieful, profunzimea, prezenta si tipul hemoragiei ) alte particularitati in raport cu felul traumatismului eventual prezenta corpilor straini.

Tipul si gradul leziunilor tisulare traumatice variaza in raport de : natura agentului vulnerant, forta si timpul de actiune si de structura tesutului interesat.

Se pot produce tulburari finctionale trecatoare, solutii de continuitate in diverse structuri anatomice sau vasculare, fracturi, ruperea de organe pana la distrugeri totale constand in nevroze tisulare.

Pentri simptomatologia frusta sau discordanta in faza scurta trebuie luate masuri de urgenta.

III. ANATOMIA PATOLOGICA

Exista trei factori structirali care determina atat stabilitatea unei articulatii,

cat si gradul amplitudinii miscarilor :

1.Conturile suprafetelir articulare opozante

2.Integritatea capsulei fibruase si a ligamentelor

3.Forta protectore a musculaturii care mibilizeaza segmentele articulatiei respective

Importanta acestor factori este variabila de la articulatie la articulatie. Astfel, pentru cocsofemurala, primul factor este cel mai important:la genuchi dispozitia si integritatea ligamentelor ; la umar caosula fibroasa si forta primitiva musculara joaca rolul principal.

Tratamentul poate afecta oricare din acesti factori, determinand astfel o difinctie particulara pe care o numim " sechela articulara post-traumatica " .

Tratamentul creaza o " perturbare tensionala ", fie in componentele osoase articulare, fie in capsula sau ligamente. Daca musculatura articulaiei respective este slaba sau in momentul traumatismului controlul muscular al articulatiei era absent, aceasta stare face mai vulnerabile structurile articulare la "perturbare tensionala".

Forta care produce aceasta perturbare este, de obicei, un traumatism indirect, transmis articulatiei prin intermediul osului.

Sechelele articulare dupa traumatisme care au interesat direct ariculatia

In aceasta categorie, intra doua tipuri principale de traumatisme: plagile articulare si traumatismele articulare inchise.

In etiopatogenia traumatica se intalnesc factorii mecanica, fizici, chimici si biologici.

Factorii mecanici:( caderea, lovituri, loviri) produc traumatism prin obiecte ascutite sau taioase ( cuie, sarme, spanuri, lame, fragmente de sticla ) si presiunea crescuta a unor lichide ( presiunea hidrostatica ).Obiectele ascutite si cele taioase produc plagi prin intepare sau plagi prin taiere, iar obiectele contondente produc plagi, contuze, striviri, fracturi, amputari traumatice etc.

Armele de foc produc leziuni traumatice variate, uneori foarte grave sau chiar mortale prin alice, gloante, schije sau suflu interesand mai multe tesuturi si organe.

Factorii fizici: produc leziuni traumatice diverse, dar bine codificate in raport cu factirul incriminant:arsuri ( caldura, electricitate, radiatii ), degeraturi ( frig ) iradieri ( radiatii ).

Factorii chimici:prod leziuni traumatice denumite coroziuni ( acizi si baze caustice ) in realitate tot arsuri a caror profunzime este legata de concentratia si tipul de actiune al substantei caustice.

Factorii biologici: produc leziuni ( traumatisme prin intepaturi, muscare si strivire ).Unii autori include aici si leziunile produse de bacterii si ciuperci.

In functie de integritetea pielii ( tegimentului ) traumatismele se3 impart in :

traumatisme inchise

traumatisme deschise

La examenul clinic al traumatismului trbuie avute in vedere urmatoarele

elemente : localizare, forma, dimensiune, directie, aspecte ( culoarea, relieful, profunzimea, prezenta si tipul hemoragiei ) alte particularitati in raport cu felul traumatismului eventual prezenta corpilor straini.

Tipul si gradul leziunilor tisulare traumatice variaza in raport de : natura agentului vulnerant, forta si timpul de actiune si de structura tesutului interesat.

Se pot produce tulburari finctionale trecatoare, solutii de continuitate in diverse structuri anatomice sau vasculare, fracturi, ruperea de organe pana la distrugeri totale constand in nevroze tisulare.

Pentri simptomatologia frusta sau discordanta in faza scurta trebuie luate masuri de urgenta.

III. ANATOMIA PATOLOGICA

Exista trei factori structirali care determina atat stabilitatea unei articulatii,

cat si gradul amplitudinii miscarilor :

1.Conturile suprafetelir articulare opozante

2.Integritatea capsulei fibruase si a ligamentelor

3.Forta protectore a musculaturii care mibilizeaza segmentele articulatiei respective

Importanta acestor factori este variabila de la articulatie la articulatie. Astfel, pentru cocsofemurala, primul factor este cel mai important:la genuchi dispozitia si integritatea ligamentelor ; la umar caosula fibroasa si forta primitiva musculara joaca rolul principal.

Tratamentul poate afecta oricare din acesti factori, determinand astfel o difinctie particulara pe care o numim " sechela articulara post-traumatica " .

Tratamentul creaza o " perturbare tensionala ", fie in componentele osoase articulare, fie in capsula sau ligamente. Daca musculatura articulaiei respective este slaba sau in momentul traumatismului controlul muscular al articulatiei era absent, aceasta stare face mai vulnerabile structurile articulare la "perturbare tensionala".

Forta care produce aceasta perturbare este, de obicei, un traumatism indirect, transmis articulatiei prin intermediul osului.

Sechelele articulare dupa traumatisme care au interesat direct ariculatia

In aceasta categorie, intra doua tipuri principale de traumatisme: plagile articulare si traumatismele articulare inchise.

PLAGILE ARTICULARE

Plagile articulare ( in care se include si placa operatorie pentru diversele interventii ortopedochirurgicale ) au o evolutie care urmeaza evolutia generala a unei plagi, expusa in primul capitol, cu 3 diferente de care trebuie sa tina seama:

1.Este lezata o seroasa ( sinoviala ), putin sensibila la necroza si devitalizare, dar care reactioneaza violent la cea mai mica infectie, determinind ( prin stratul ei extern ) proliferarea exuberanta fibroconjunctivala intraarticulara, ce sta la baza anchilozei ulterioare .

2.Este interesata o cavitate inchisa, cu aspect diverticular si nedepresibila, elemente ce intretin infectia si fac dificila terapia ei .

3.Sant lezate tesuturi dure ( os, cartilaj, capsula, ligamente ), care au o evolutie particulara fata de partile moi, astfel :

a) Osul prin posibilitatea fracturilor epifizare ( chiar minime ), deschide poarta a doua complicatii, cu rezultate functionale ulterioare nefaste pentru articulatie : necroza ischemica ( compromite vitalitetea cartilajului acoperitor cu declansarea procesului artrozic si tulburarea staticii ) si infectia, asociata uneori necrozei, cronicizata si intretinuta de mici sechestre, infectie ce contribuie la sechelele artrozei, dar si la osificari reactionale limitante ale mobilitatii articulare.

b) Cartilajul, element anatomic putin vascularizat ( dependent din acest punct de vedere de lichidul sinovial si de osul subcondral ), avand o vitalitate precara, se repara defectuos cu cicatrice fibroasa cu valoare functionala foarte limitata. Aceasta "cicatrice" in functie si de marimea ei, determina incongruenta suprafetelor articulare, deschizand drumul degenerarii articulare de tip traumatic. Suferinta cartilajului este regula, chiar daca acesta nu este direct atins de agentul traumatic, el degradandu-se datorita leziunilor osului subiacent sau modificarilor reologice ale lichidului sinovial.

c) Elementele capsuloligamentare au o mare rezistenta la necroza posttraumatica si se repara bine, daca imobilizarea este buna si articulatia ramane aseptica; altfel, cicatrizarea imperfecta determina retractii cu redori articulare sau laxitate cu instabilitate articulara.

Caracteristicile fiziopatologice ale plagilor articulare fac ca sechelele functionale ale acestora sa fie foarte frecvente si redutabile din punct de vedere al asistentei de recuperare.

TRAUMATISMELE ARTICULARE INCHIS33