DETERMINAREA STABILITATII SOLUTIEI INJECTABILE DE CLORHIDRAT DE VERAPAMIL

In partea a doua a studiului s-a avut in vedere determinarea stabilitatii solutiei injectabile de clorhidrat de verapamil. S-a urmarit influenta urmatorilor factori asupra stabilitatii preparatelor:

temperatura de sterilizare;

lumina;

temperatura de conservare.

1 Influenta temperaturii de sterilizare

Pentru a putea evalua comportarea clorhidratului de verapamil la sterilizare s-au folosit doua metode de sterilizare:

sterilizarea cu vapori de apa sub presiune (Farmacopeea Romana -

editia X);

sterilizarea cu vapori fluenti.

Prima metoda s-a efectuat in autoclav incalzit cu gaz la 121°C, timp de 20 de minute, iar a doua metoda s-a efectuat in autoclav incalzit cu gaz, cu robinetul de evacuare a vaporilor deschis, la 100°C, timp de 60 de minute.

S-a determinat pH-ul solutiei injectabile de clorhidrat de verapamil inainte si dupa sterilizare, acest parametru putand fi un indicator al unor eventuale modificari ale substantei medicamentoase survenite in timpul procesului de sterilizare. Rezultatele sunt inscrise in tabelul 5 :

Tabelul 5

Variatiile de pH inregistrate in toate cazurile sunt nesemnificative, ceea ce denota ca solutiile nu sufera modificari importante in timpul sterilizarii.

O apreciere exacta a stabilitatii preparatelor se poate face prin determinarea cantitativa a continutului in substanta medicamentoasa a solutiei injectabile. In acest scop s-a folosit o metoda de dozare a clorhidratului de verapamil in solutie apoasa prin spectrofotometrie de absorbtie in UV, la l=278nm. Pentru determinarile spectrofotometrice s-a folosit un spectrofotometru de absorbtie in UV si vizibil Perkin-Elmer. Determinarile s-au efectuat in cuve din cuart de 1 cm si la temperatura de 20°C. Concentratiile solutiilor s-au ales astfel incat sa se obtina valori ale absorbantelor cuprinse intre 0,3-0,7, valori pentru care precizia determinarilor este satisfacatoare.

Solutia - proba:

2ml solutie injectabila de clorhidrat de verapamil 0,25% m/v se dilueaza

cu HCI 0,01 mol/l la 100ml intr-un balon cotat

Lichidul de compensare:

10 ml HCI 0,1 mol/l se dilueaza la 100 ml cu apa intr-un balon cotat

la 278 nm = 117

Determinarile s-au efectuat pentru formula de baza (A) si pentru variantele experimentale (a, b) inainte si dupa sterilizarea prin cele doua metode amintite. Calculul concentratiei de clorhidrat de verapamil in mg/ml s-a facut dupa formula:

A = absorbanta (extinctia) solutiei - probei la A, = 278 nm

= absorbanta specifica (extinctia specifica) a clorhidratului de

verapamil la X = 278 nm.

Rezultatele obtinute sunt inscrise in urmatorul tabel:

Tabelul 6

Variatiile de concentratie inregistrate in toate cazurile sunt nesemnificative ceea ce conduce la concluzia ca solutiile supuse sterilizarii nu sufera modificari importante in timpul acestui proces.

2 Influenta luminii si a temperaturii de conservare

Pentru a se urmarii influenta luminii asupra stabilitatii preparatelor, solutia injectabila a clorhidratului de verapamil a fost repartizata in doua tipuri de fiole: incolore si colorate in brun. Fiolele de ambele tipuri au fost mentinute, unele la temperatura camerei, iar altele la rece, urmarindu-se astfel influenta temperaturii de conservare asupra stabilitatii preparatelor. Probele rezultate au fost controlate sub aspectul parametrilor fizico-chimici la 3 luni si la 6 luni de la preparare.

Determinarile s-au efectuat pe probele supuse sterilizarii cu vapori de apa sub presiune, la 121°C, timp de 20 minute.

Rezultatele sunt redate in tabelele 7, 8 si 9:

Tabelul 7 - Proba A

Tabelul 8 - Proba a

Tabelul 9 - Proba b

Se constata ca stabilitatea produselor a fost corespunzatoare.

CONCLUZII

S-a preparat o solutie injectabila de clorhidrat de verapamil 0,25%. Prepararea s-a efectuat tinand seama de proprietatile fizico-chimice ale substantei medicamentoase. Solutia s-a izotonizat cu ajutorul clorurii de sodiu. S-au realizat trei variante experimentale: o formula de baza (A) continand substanta activa si izotonizantul si doua formule (a, b) in care s-a facut ajustarea valorii pH-ului la 4,5 si 5 in scopul asigurarii unei stabilitati mai mari a substantei active.

S-a facut un studiu de stabilitate luandu-se in considerare influenta temperaturii de sterilizare, a luminii si temperaturii de conservare. In acest scop preparatele au fost supuse sterilizarii prin doua procedee (cu vaporii de apa sub presiune si cu vaporii fluenti), pastrate la lumina sau ferite de lumina, la temperatura camerei sau la rece.

S-a efectuat un control de calitate asupra preparatelor pastrate in conditiile mentionate, determinandu-se aspectul, culoare, pH si continutul in clorhidrat de verapamil la preparare si dupa 3 luni, respectiv 6 luni de la preparare.

Rezultatele controlului de calitate a solutiilor injectabile au aratat ca procesul de preparare dupa varianta 'a' pastrata ferit de lumina si la temperatura camerei conduce la realizarea unei forme farmaceutice corespunzatoare care asigura stabilitatea substantei medicamentoase.

Dintre metodele de sterilizare folosite, cele mai bune rezultate a dat sterilizarea cu vapori de apa sub presiune, la 121 °C, timp de 20 minute.