DIGESTIA GASTRICA

Alimentele, prelucrate in cavitatea bucala, ajung sub forma bolului alimentar in stomac, unde aproximativ 20 de minute continua digestia realizata prin enzime salivare, pana la acidifierea bolului.

1 Date anatomo-fiziologice

Stomacul este segmentul digestiv cuprins intre esofag si duoden, are o lungine de 20 cm si o capacitate de 800-850ml. Este un organ cavitar, fiind compus din: fornix, corpul stomacului, antrul sau vestibulul piloric. Comunica cu esofagul prin cardie si cu duodenul - prin orificiul piloric. Datorita unor asemanari structurale si functionale, regiunea fundica si a corpului este reunita sub termenul de stomac acid, iar regiunea cardiala si cea antro-pilorica reprezinta stomacul alcalin.

In structura peretelui gastric se disting tunicile clasice, enumerate la notiunile generale. La nivelul mucoasei se inregistreaza o suprafata de 800-900 cm² si se evidentiaza criptele sau foveolele, care reprezinta orificiile de deschidere a glandelor gastrice. Aceste glande sunt numeroase in regiunea fundica si a corpului gastric, in structura lor existand mai multe regiuni: fundul glandei, care este mai contorsionat, coletul si istmul glandei.

In regiunea gatului si a istmului se gasesc celule mucoase si celule nediferentiate, care prin procesul de diferentiere vor da nastere tipurilor celulare din structura glandei. Odata diferentiate, migreaza spre fundul glandei sau spre regiunile superficiale. In corpul glandei se intalnesc: celule principale, responsabile de secretia si eliberarea enzimelor, in principal a pepsinogenelor. Acestea sunt celule zimogene. Alt tip de celule sunt celulele parietale sau celulele marginale, acidofile,   
oxintice (fig.5).

La nivelul lor se secreta acidul clorhidric, factorul intrinsec Castle, precum si electroliti, apa si o serie de antigene, caracteristice grupelor sanghine.

In componenta glandelor se evidentiaza si celule cu activitate endocrina, reunite sub denumirea de APUD sau sistem neuroendocrin difuz digestiv (APUD: Amine Precursor Uptake and Decarboxilation). Din aceasta clasa fac parte diverse celule: care secreta glucagon (L), celulele D, care secreta somatostatinul, celulele G, care secreta gastrina, celulele enterocromafine, care sunt mai abundente in antru si la nivelul duodenului, care secreta serotonina, celulele entero - cromafin - like, care secreta catecolamine si histamine. Aceste celule elibereaza hormoni gastro-intestinali, care stimuleaza sau inhiba activitatea secretorie si motorie digestiva sau au doar un rol modulator al acestor procese.

In regiunea cardiala se gasesc celule caliciforme, care secreta mucus si chiar putine celule G, ce secreta gastrina.

In regiunea antropilorica, se gasesc celule mucoase, multe celule G, dar lipsesc celulele parietale.

Rolurile stomacului

• Depoziteaza alimentele,
• Asigura amestecarea lor cu sucul gastric si evacuarea in segmentele digestive subiacente,

Digestia unor principii alimentare sub actiunea enzimelor gastrice.

• Transforma fierul in forma absorbabila.
• Actiune antibacteriana - prin lizozim si pH acid.
• Rol de eliminare prin mucoasa a unor substante colorante, a unor medicamente ca morfina, a unor ioni iod, brom, plumb.

2 Recoltarea sucului gastric

Metode de recoltare

Sucul gastric se poate recolta prin fistula gastrica, produsa accidental sau experimental (la animale de laborator). Fistula gastrica, combinata cu esofagostomie, reprezinta modelul experimental denumit "pranzul fictiv" realizat de Pavlov. Prin acest model se obtinea suc gastric prin mecanism nervos neconditionat.

De la acest experiment s-a trecut la realizarea micului stomac al lui Pavlov, cu care se recolteaza suc gastric prin mecanism nervos, micul stomac al lui Heidenhein (se obtine suc prin mecanism umoral), o serie de modele sub forma pungilor gastrice, prin care se obtine suc gastric prin mecanism umoral (punga Bickel - Katsch ofera suc gastric prin mecanism umoral sau punga gastrica Fremont, care ofera suc gastric prin mecanism nervos si umoral. Fig.6).

Putem obtine suc gastric cu ajutorul sondelor gastrice Fauchet sau sonda Bakov-Kurtin. Mai utilizata este sonda Einhorn, cu ajutorul careia putem extrage suc gastric "a jeun" si apoi, in urma unor stimulari cu alcool, cofeina, injectii cu gastrina.

3 Caracteristicile fizico-chimice ale sucului gastric

Sucul gastric rezultat in urma secretiei acestor glande, este de fapt un amestec intre componenta parietala, care contine acid clorhidric si enzime, de aceea pH-ul ei este foarte acid (intre 0,1 si 0,9), cu o componenta extraparietala, in care abunda secretia de electroliti, apa, mucus. Din acest amestec rezulta pH-ul sucului ghastric de 1,5-2,5.

3.1 Compozitia chimica

Componenta anorganica:

Acidul Clorhidric (HCl) secretat de celulele parietale, prin mecanism activ, inregistrandu-se cerinte energetice pentru a-l secreta. Nu poate fi prezent doar un mecanism de filtrare,deoarece nu permit gradientele de concentratie.

Secretia de HCl are loc la nivelul microtubulilor din celulele parietale. Ionii de H provin din disocierea apei si sunt transportati activ, la nivelul acestor canalicule prin pompa ATP-azica de protoni, prin care hidrogenul este introdus in microtubuli, iar potasiul este scos in citoplasma (fig.7).

Pompa de protoni este alcatuita din doua subunitati α si β. Subunitatea α are 8 segmente transmembranare, cu un mare domeniu citoplasmatic, componenta    β are doar un singur domeniu transmembranar, cu un larg domeniu extracelular, cu portiuni glicozilate si cu trei punti disulfidice.

Glicozilarea domeniului extracelular este cea care protejeza componenta proteica de inactivare.

Ionul de Cl, necesar sintezei acidului clorhidric, provine din plasma, prin disocierea clorurii de sodiu. El intra in celula prin canal propriu sau, la schimb, cu anionul bicarbonic. Din citoplasma este transportat activ in microtubuli, prin pompa de clor.

Blocarea fosforilarii cu dinitrofenol blocheaza secretia de acid clorhidric, aducand o dovada in plus asupra mecanismului activ de secretie.

Celulele parietale sunt cele mai active din punct de vedere metabolic. La suprafata lor apicala prezinta microvili, care contin microfilamente de actina

Cand celulele sunt stimulate, tubulo-veziculele adera la microtubuli, se activeaza canalele ionice de Cl si K (fig.8).

In celula parietala, exista si anhidraza carbonica, care catalizeaza formarea si disocierea acidului carbonic, folosind CO₂ de origine plasmatica si metabolica.

Ex: In sangele venos, care paraseste teritoriul gastric, cantitatea de CO₂ este mai mica in perioadele de activitate secretorie. Cand creste CO₂ sanghin (in efort fizic intens, in hipoventilatie), se poate remarca o activitate secretorie mai importanta.

Astfel, la cei doi poli ai celulei parietale se elimina: acid clorhidric - la polul apical si anionul bicarbonic - la polul bazal. Prin urmare, in perioadele de secretie, pH ul sanghin va creste usor.

Acetazolamida este substanta care inhiba anhidraza carbonica, prin aceasta actiune contribuind la scaderea secretiei acide gastrice.

Faptul ca formarea HCl are loc doar la nivelul microtubulilor este demonstrat de pH-ul foarte acid de la acest nivel. Aici pH-ul ajunge la valori sub 1, pentru ca in restul citoplasmei sa aiba valori de 7,2.

Ionul de Ca²⁺ reduce aciditatea la jumatate,    la o ora dupa administrare, dupa care se observa stimularea secretiei de HCl.

Hiperparatiroidismul determina cresterea calcemiei, ceea ce poate contribui la producerea unor leziuni gastrice si duodenale.

Ionul de magneziu inhiba secretia de acid clorhidric, de aceea magneziul si aluminiul fac parte din compozitia pansamentelor gastrice.

Iodul, la nivelul mucoasei gastrice, stimuleaza secretia.

Ionii de hidrogen, datorita gradientelor de concentratie au tendinta de retrodifuziune in mucoasa. Acestei tendinte i se opune bariera gastrica, formata din stratul de mucus protector, secretia alcalina si membrana celulelor din mucoasa gastrica.

Distructia acestei bariere duce la retrodifuziunea rapida a ionilor de hidrogen, cu producere de leziuni ale mucoasei.

Distructiile tisulare sunt urmate de eliberarea de histamina, ceea ce va determina stimularea secretiei acide, intretinand retrodifuziunea ionilor de hidrogen.

Histamina produce vasodilatatie, urmata de marirea permeabilitatii membranelor capilare, stimuleaza secretia de pepsina, prin actiunea directa si indirecta. Distructia tisulara si lezarea capilarelor produc hemoragii si ulceratii ale mucoasei. Aceste fenomene pot fi produse si de acidul acetic, propionic, butiric, de sarurile biliare, de unele izolecitine, acidul salicilic, indometacin, care au un puternic rol de distrugere a barierei gastrice.

Ulcerele duodenale sunt ulcere cu hiperaciditate, lezarile mucoasei gastrice pot fi corelate cu o hipoaciditate, nu atat prin reducere a activitatii secretorii, cat prin retrodifuziune importanta a ionilor de hidrogen, prin mucoasa lezata.

Valorile normale ale aciditatii: aciditatea spontana, de repaus: 10-40 UCJ sau mEq/l sau 0,3-0,7 g HCl %o, pe cand aciditatea totala este de 40-60 UCJ sau mEq/l si de 2-3 gHCl/1.

Dupa stimularea cu histamina, aciditatea libera ajunge la 130 mEq/l, iar cea totala la - 150mEq/l.

Alti electroliti

Sodiul este prezent in secretia extraparietala, este transportat activ din celula in interstitiu, prin ATPaza Na/K dependenta, concentratia lui in sucul gastric fiind inferioara celei din plasma.

Potasiul este prezent, in special, in componenta parietala a sucului, avand o concentratie mai mare decat in plasma de aproximativ 2-3 ori. Concentratia potasiului in sucul gastric este aproximativ constanta, el fiind recirculat intre microtubuli si citoplasma.

Clorul este introdus din interstitiu in celula parietala, datorita gradientului de concentratie. Din citoplasma in microtubuli este introdus prin mecanism activ, reprezentat de pompa de clor.Tot aici, in microtubuli poate ajunge si pasiv, urmand ionul de hidrogen.

Calciul are actiune activatoare asupra celulelor parietale, reprezentand un mesager secund pentru acetilcolina si gastrina, stimuland si celulele G, secretoare de gastrina.

Magneziul, sulfatii, fosfatii se gasesc in cantitati mai mici decat in plasma, apa fiind antrenata pasiv in secretie, in functie de cerintele osmotice.

Componenta organica a sucului gastric

Contine enzime, mucus, proteine plasmatice, substante specifice de grup sanghin, lizozim si substante biologic active. Proteinele plasmatice sunt reprezentate de albumine, globuline (transferine, ceruloplasmina, imunoglobuline), procentul proteinelor plasmatice crescand in ulcere, datorita distrugerii barierei gastrice si cresterii permeabilitatii vasculare.

Sunt prezente enzime proteolitice: pepsina, labfermentul sau renina gastrica la sugar, gelatinaza si enzime lipolitice: lipaza.

Pepsina este prima enzima ce intervine in digestia proteica, este secretata de celulele principale din glandele fundice, exista    putine celule principale si in mucoasa antrala si duodenala. Se secreta sub forma inactiva, de pepsinogen, fiind activata prin actiunea acidului clorhidric si apoi autocatalitic.

Pepsinogenul se poate intalni si la nivelul lichidul cefalo-rahidian, in leucocite, la nivelul placentei. 1% din pepsinogen este absorbit in sange si apare in urina, ca uropepsina, ce are aceeasi actiune ca si pepsina.

Este o endopeptidaza, care actioneaza in special la legaturile aminice ale aminoacizilor aromatici. Actioneaza asupra acid albuminelor, transformandu-le in albumoze primare, secundare si peptone.

Se considera ca e responsabila de 15 % din digestia proteinelor. S-au evidentiat mai multe fractiuni electroforetice ale pepsinogenelor, cea mai lenta avand-o pepsinogenul 8 asimilat cu catepsinogenul, prin activarea lui obtinand catepsina.

Celelalte 7 pepsinogene se impart in doua grupuri, dupa locul de secretie si existenta lor in plasma si urina.

Secretia de pepsina este reglata de glucocorticoizi, de parasimpatic, histamina, solutii hipotone, este inhibata de substante cu sulf ca acidul mucoitin sulfuric, heparine si este redusa in insuficiente hipofizare si corticosuprarenaliene.

Pepsina actioneaza asupra albuminelor, globulinelor, caseinei si condrinei, dar nu actioneaza asupra mucinei, keratinei si nucleoproteinelor.

Secretia de pepsina se modifica in paralel cu secretia de acid clorhidric.

Mucusul secretat de catre celulele mucoase,    adera la suprafata mucoasei gastrice, stratul variind intre 0,5-2,5 mm. Este un protector al mucoasei fata de actiunea acida si proteolitica a sucului gastric, are rol lubrifiant - favorizand alunecarea alimentelor, intra in componenta barierei gastrice, impiedicand retrodifuziunea hidrogenului.

Molecula de mucina este un polimer cu 4 monomeri, fiecare avand un schelet proteic, la care adera lanturi glicozidice, ce acopera ¾ din suprafata proteica. Aceste complexe glucidice protejaza scheletul proteic de liza. Polimerul mucos va fi scindat de pepsina doar in portiunile neglicozilate.

Stratul de mucus se innoieste permanent, secretia sa fiind continua, dar mai abundenta dupa alimentatie. Secretia de mucus este stimulata de nervul vag, umoral de gastrina, glucagon, histamina, parathormon, substante iritante si este inhibata prin atropina, glucocorticoizi, aspirina, indometacin.

3.2 Reglarea secretiei gastrice

Se realizeaza prin mecanism nervos si umoral, fiind prezente 3 faze : cefalica, gastrica si intestinala.

Faza cefalica asigura 30% din secretia gastrica. Este initiata prin patrunderea alimentelor in cavitatea bucala. In cadrul ei predomina reglarea prin mecanism nervos. Secretia se obtine dupa 5-10 minute, se inregistreaza un maxim la o jumatate de ora, care se mentine pe parcursul unei ore. Se produc aproximativ 500 ml de suc gastric, care este considerat sucul de apetit, bogat in acid clorhidric. Faza gastrica va continua secretia declansata prin faza cefalica.

In cadrul fazei cefalice, mecanismul nervos este asigurat de reflexe neconditionate si conditionate. Reflexele neconditionate sunt declansate de patrunderea alimentelor in gura, cand sunt stimulati receptorii gustativi. Informatia parcurge fibrele aferente ale nervilor IX, X, XI. Ajunge la centrul gastrosecretor din bulb, de unde, prin fibre vagale motorii, ajung stimuli la mucoasa gastrica, stimuland secretia acida si de componenti organici.

Reflexele conditionate, prin vederea alimentelor sau mirosuri apetisante, ajung pe caile specifice la proiectiile corticale, de unde informatia ajunge la hipotalamus, de aici la centrul gastro secretor bulbar, avand ca rezultat stimularea secretiei.

Interventia hipotalamusului se mai poate evidentia si prin factori de eliberare (liberine) : CRF-hormonul de eliberare a adrenocorticotropului. Acest CRF stimuleaza secretia de ACTH la hipofiza anterioara, iar acesta va actiona asupra corticosuprarenalei, stimuland secretia de glucocorticoizi, care la nivelul mucoasei gastrice stimuleaza celulele parietale. Stimuleaza de asemenea celulele G, care, la randul lor, vor stimula secretia de HCl. Glucocorticoizii reduc secretia de mucus.

Insulina stimuleaza secretia gastrica. Produce hipoglicemie, se stimuleaza hipotalamusul anterior, care trimite impulsuri la centrul gastrosecretor, de unde, prin nervul vag, se vor stimula elementele secretoare.

Vagul este un nerv parasimpatic, cu fibre colinergice (acetilcolina) si fibre necolinergice. Prin fibrele colinergice stimuleaza secretia de HCl, pepsina, mucus, gastrina si histamina. Se pare ca are efect mai slab asupra celulelor parietale, ele fiind mai sensibile la histamina.

La nivelul fibrelor necolinergice se pot evidentia enkefaline, bombesina, vagogastron sau bulbogastron.

Enkefalinele stimuleaza secretia prin cresterea circulatiei sanghine si cresterea eliberarii de histamina

Bombesina are actiune stimulatoare asupra celulelor G, a fost asimilata cu peptidul eliberator de gastrina (GRP)

Vagogastronul este o substanta eliberata la nivelul duodenului, inhiband eliberarea gastrinei

Somatostatinul inhiba celulele G, reducand eliberarea gastrinei din portiunea antrala

Sistemul nervos simpatic are in general un efect trofic asupra mucoasei gastrice. In conditii de stres intens, se stimuleaza componenta simpatica hipotalamica, se elibereaza catecolamine multe si la nivelul medulosuprarenalei, are loc stimularea celulelor G, cresterea eliberarii gastrinei, histaminei si se mareste secretia gastrica.

Faza gastrica asigura 60% din raspunsul secretor, avand o latenta de 30-60 minute, un maxim la 2 ore si o durata de 4-5 ore. Se secreta un suc foarte acid si cu putere peptica mare. Aceasta faza se activeaza la intrarea alimentelor in stomac. La realizarea acestei faze participa atat mecanismul nervos, cat si cel umoral.

Mecanismul nervos este declansat prin distensia peretelui, care influenteaza plexurile intramurale, cat si terminatiile vagale. Prin stimularea neuronilor postganglionari, apar reflexe locale.

Reflexul extramural vago-vagal se produce asemanator cu reflexele din faza cefalica.

Are loc o stimulare directa a elementelor secretorii, cat si indirecta, favorizand eliberarea de histamina din celulele enterocromafin- like.

La stimularea directa prin terminatiile colinergice, acetilcolina favorizeaza eliberarea GRP, care stimuleaza celulele G, ce vor elibera gastrina. Celulele G sunt stimulate si de produsii de digestie proteica.

Stimularea secretiei de HCl determina scaderea pH-ului, fenomen care stimuleaza celulele D sa secrete somatostatinul. Acesta activeaza o proteina G inhibitoare, care blocheaza actiunea adenilatciclazei.

Somatostatinul actioneaza la nivelul antrului, blocand eliberarea gastrinei, cat si la nivelul corpului gastric inhiband celulele secretoare de HCl si enzime (fig.10).

Mecanismul umoral este realizat in principal prin gastrina si histamina. Substantele mentionate au efecte stimulatoare asupra secretiei gastrice, ce sunt contracarate de somatostatin.

Gastrina a fost evidentiata la inceputul secolului XX in extractul de mucoasa antrala, ce continea si histamina. Prin perfectionarea tehnologiilor de laborator, a putut fi izolata in 1964, de catre Gregory si Trasy.

Teste radio imunologice au evidentiat mai multe tipuri de gastrina:

un heptadecapeptid-G17, prezenta 90% in celulele din antru, 10% in celulele duodenale; la aceasta gastrina tetrapeptidul terminal este considerat locul activ si este comun cu un fragment din colecistokinina (CCK)

big gastrina-G34, in celulele Gdin duoden

G4- mini gastrina, in celulele G din antru si duoden

Se poate mentiona prezenta unor gastrine secretate in conditii patologice (sindromul Zollinger-Ellison).

Asa cum s-a precizat anterior, gastrina se secreta, in principal, in regiunea antrala si pilorica. Ea poate fi secretata in cantitatireduse si in regiunea cardiala, jejuno-ileala, in pancreas (celulele D). S-a evidentiat gastrina si in structurile cerebrale rolul sau aici fiind insuficient conturat.

Celulele G sunt stimulate direct, prin contactul cu substantele proteice din chimul gastric, ionii de Ca²⁺    avand efect favorabil asupra activitatii acestor celule. Eliberarea de gastrina mai este stimulata vagal, prin distensia antrului, in conditiile prezentei catecolaminelor in exces, cresterii pH-ului antral, prin bombesina si GRP.

Inhibarea eliberarii gastrinei are loc cand pH-ul antral scade sub 2.5, la administrarea atropinei a unor substante active ca: secretina, glucagonul, gastric inhibitor peptid (GIP), VIP,vagogastron.

Hormonul gastrinic stimuleaza secretia HCl, a factorului intrinsec Castle, a pepsinei, creste fluxul sanghin la nivelul mucoasei, avand astfel un rol trofic.Are actiuni si asupra altor segmente digestive: stimuleaza secretia pancreatica, biliara,intestinala, are efect stimulator asupra motilitatii gastrice, intestinale, a veziculei biliare, inhiba absorbtia apei, electrolitlor, glucozei la nivelul intestinului subtire, inhiba motricitatea sfincterelor: piloric, Oddi, ileocecal.

Actiunile gastrinei se realizeaza prin fixarea pe receptorii CCKb, care se activeaza si actioneaza asupra unei proteine G stimulatoare, cu trei subunitati: alfa, beta, gamma.Dintre subunitati, importanta este cea alfa, ce are actiune catalitica, activand fosfolipaza C. Aceasta enzima scindeaza fosfatidilinozitoldifosfat (PIP2) in inozitoltrifosfat (IP3) si diacilglicero (DAG). IP3 mareste cantitatea de calciu citosolic, activeaza sistemul Ca-calmodulina, fenomene ce duc la activarea proteinkinazei C (PK C), cu efect final fosforilarea proteinelor efectoare.

In conditii patologice, se pot intalni hipergastrinemii asociate cu hiperaciditate( sindromul Zollinger-Ellison) sau fara hiperaciditate(anemie pernicioasa, gastrite atrofice, neoplasme gastrice).

Histamina intervine in asigurarea mecanismului umoral de reglare a secretiei gastrice, alaturi de gastrina.

Este o substanta ce se gaseste in bazofile, mastocite, in celulele enterocromafin-like(ECL) si in plachetele sanghine.

In mucoasa gastrica, histamina este eliberata, in principal, de mastocite si ECL, dispersate in mucoasa, sub actiunea acetilcolinei.

Provine din histidina, sub actiunea histidindecarboxilazei, in prezenta calciului.

Are actiune de sensibilizare a receptorilor gastrici, pentru acTiunile gastrinei si acetilcolinei. Histamina actioneaza pe 3 tipuri de receptori: -H1, ce produc vasodilatatie, hipotensiune si contractia musculaturii netede intestinale si bronsice; H2, prin stimulare produc cresterea secretiei gastrice, in special a HCl, activeaza anhidraza carbonica, care este potentata de calciu si inhibata de Mg.

Histamina se fixeaza pe receptorii H2, activeaza o proteina G stimulatoare, care stimuleaza adenilciclaza, enzima ce formeaza 3,5 cAMP din ATP.Cresterea cantitatii de cAMP va determina activarea proteinkinazei A, care realizeaza fosforilarea proteinelor efectoare.

3,5cAMP este transformat in 5 AMP de catre fosfodiesteraza; substantele care inhiba activitatea acestei enzime(de ex.metilxantinele din cafea,ceai,cacao), mentin in celula o cantitate mare de cAMP.

Receptorii H3intervin in modularea cantitatii de histamina eliberata.

Faza intestinala-asigura aproximativ 10% din raspunsul secretor si se declanseaza prin patrunderea alimentelor la nivel intestinal.In cadrul acestei faze participa atat mecanismul nervos, cat si cel umoral, predominand contributia celui umoral.

Mecanismul nervos este declansat prin distensia duodenala si are drept cai de conducere a stimulilor-nervul vag.

Mecanismul umoral are doua componente-una stimulatoare si alta inhibitoare. Componenta stimulatoare este mai putin importanta, secretia produsa are o pondere redusa ,este asigurata dr gastrina secretata la nivel duodenal, de asemenea de motilina si bombesina.

Componenta inhibitoare a mecanismului umoral este mai importanta, ea este activata prin patrunderea chimului gastric, cu pH-ul redus, in duoden si prin prezenta aici a grasimilor. Acesti factori sunt responsabili de eliberarea enterogastronului, substanta cu efect inhibitor asupra secretiei gastrice pe o durata de 3 ore si a motilitatii gastrice, intr-un interval de o ora.

Indepartarea chirurgicala a portiunii duodenale initiale face ca mecanismul inhibitor al secretiei gastrice sa se reduca considerabil.

Chimul gastric, cu pH-ul sub 4, determina, la nivel duodenal, eliberarea secretinei. Odata eliberata,secretina determina stimularea secretiei de bicarbonat la nivelul pancreasului, dar inhiba eliberarea gastrinei de catre celulele G, inhiba secretia gastrica, motilitatea, favorizeaza eliberarea somatostatinului.

Lipidele, la nivel duodenal,determina eliberarea CCK, care actioneaza si asupra celulelor secretorii gastrice. In doze mici le stimuleaza activitatea, datorita asemanarii structurale cu gastrina, iar in doze mari, are efecte antagonice gastrinei.

Se mai elibereaza GIP, care inhiba celulele parietale, principale si favorizeaza eliberarea somatostatinului.

Alte substante active, cu actiuni asupra secretiei gastrice:

-insulina-stimuleaza secretia gastrica prin mecanism nervos,

-glucocorticoizii, parathormonul au actiune stimulatoare,

-mineralocorticoizii reduc secretia gastrica,

-serotonina are efect inhibitor,

-bradikinina-actionand direct asupra celulelor secretorii determina efecte inhibitorii, in special asupra gastrinei,-prostaglandinele-au efect inhibitor asupra secretiei gastrice, scad fluxul sanghin(in special PGE2).

Aspirina, indometacinul-antiimflamatoarele nesteroidiene-blocand enzime de tipul ciclooxigenazei,reduc producerea de PG, scad astfel capacitatea de protectie a mucoasei.

In perioadele interdigestive se inregistreaza o secretie gastrica bazala. Ea este in cantitati variabile, in functie de specie, perioadele zilei(creste dimineata, inregistrand un maxim la pranz si scade seara si noaptea).

In general secretia bazala nu depaseste 10% din raspunsul secretor maxim la alimente. Ea poate fi redusa prin atropina sau de blocanti ai receptorilor H₂(cimetidina, ranitidina,etc).

In absenta alimentatiei, cand nu se manifesta capacitatea de tamponare a alimentelor, pH-ul gastric scade sub 2, se stimuleaza celulele D, eliberandu-se somatostatin. Acesta inhiba celulele G si celulele parietale, mentinand scazuta secretia bazala.

Ingestia de alimente are efecte immediate prin faza cefalica, ce inhiba celulele D.

Pe de altA parte, distensia, produsii de digestie proteica, stimuleaza producerea gastrinei. Senzatia de satietate, la nivelul centrilor hipotalamici, aboleste faza cefalica.

Cand capacitatea de tamponare a alimentelor este depasita, scade pH-ul, este favorizata eliberarea somatostatinului, care va inhiba secretia.

Protectia mucoasei gstrice este asigurata prin mucusul care adera la suprafata acesteia.

Lichidele foarte fierbinti, alcoolul, sarurile biliare ajunse prin reflux duodenal, produc distructii ale barierei protectoare a mucoasei, aparand leziuni tisulare si hemoragice.

Prezenta bacteriei Helicobacter pylori poate contribui la favorizarea producerii acestor leziuni.

Secretia gastrica isi modifica caracteristicile in functie de alimentatie. Astfel, ingestia de carne produce cea mai abundenta secretie, laptele determinand o secretie redusa. Painea produce o secretie intermediara, fata de situatiile anterioare, dar detremina secretia cea mai mare de pepsina. Cea mai mica cantitate de pepsina este secretata la ingestia laptelui, pe cand carnea determina o secretie intermediara.